Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Interviu despre infertilitate și reproducere asistată, din perspectivă ortodoxă

Publicat la 2011-09-27 de Traian

 

     De ce o femeie nu poate concepe sau nu poate purta un copil? Infertilitatea este tragedie, o pedeapsă sau trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru asta? Este posibil să adoptăm copii?
      La Ăźntrebările Miloserdie.ru răspunde părintele profesor Andrei Lorgus, decanul Facultății de Psihologie a Universității Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul” (Federația Rusă).

     - Lipsa copiilor Ăźn familie este o Ăźncercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soți?

     - Față de acest lucru ar trebui să ne raportăm Ăźntotdeauna cu recunoștință, ca fiind voia lui Dumnezeu. Dar trebuie de amintit aici faptul că, de foarte multe ori, cauza infertilității, Ăźn dorința evidentă de a avea copii, se poate ascunde chiar Ăźn personalitatea omului Ăźnsuși. Și acest lucru trebuie spus, căci sunt lucruri ce pot fi reparate. Iată unul din cazurile pe care le cunosc ca preot. Într-o familie bună, Ăźn care soții se iubeau foarte mult, toate sarcinile se Ăźncheiau cu  avorturi spontane. Era o familie foarte bună, cu venituri bune. Au mers la o clinică elvețiană, la cei mai buni medici, la psihologi – totul a fost inutil. După  cum s-a văzut, motivul nu a fost medical, ci psihologic și spiritual. Ideea este că, după cum știți, stările spirituale și psihice se reflectă Ăźn manifestările fizice, somatice. Dacă o persoană este nervoasă, o doare inima sau Ăźi crește tensiunea arterială. Și aici, la fel. Dacă o femeie nu-și iubește soțul, ascunzĂąnd acest lucru chiar de ea Ăźnsăși, nu vrea copii și, inconștient, Ăźi este frică de copii sau, Ăźn general, simte o frică, toată natura ei feminină se comprimă, ca vasele la tensiunea nervoasă. Și, dacă din punct de vedere medical femeia este bine, totuși, ea nu poate concepe. Organismul poate „ascultă” de comanda ei din subconștient. În cazul de care vorbesc, a fost teama de a fi inconsecventă Ăźn fața soțului ei. Îi era teamă că nu va putea suporta, nu va educa bine copilul, ar putea face greșeli
 Această teamă a generat perturbări grave fiziologice Ăźn corpul ei și ea pierdea sarcinile tot timpul. Dar Ăźn alte cazuri pot exista alte motive. Cuplul nu vrea să recunoască că are astfel de probleme. Se ĂźntĂąmplă des acest lucru. Soții joacă rolul unei familii decente, pioase, nedorind să recunoască faptul că au probleme grave personale și spirituale. Pot fi și alte cauze: boală, ereditate, traume, munci grele, mediu. Motive sunt multe. La baza tuturor este păcatul omului, dar nu Ăźntotdeauna un păcat personal sau de familie, de multe ori, este păcatul nostru, al tuturor, al omenirii.

     - Cum vă raportați la cele mai noi tehnologii medicale, care ajută cuplurile fără copii să conceapă?

     - Să te tratezi sau să nu te tratezi nu este o problemă spirituală. Dacă există o boală, ea trebuie tratată. Nu putem disprețui medicii și medicina ca atare. Dar este cu totul altceva recurgerea la tehnologia modernă. Nu Ăźnseamnă cumva acest lucru să dai curs patimei tale de a avea copii, dorinței de a „obține” copii cu orice preț? Știu un caz Ăźn care o femeie tĂąnără a trăit trei ani Ăźn căsătorie, după care a mers la fertilizare artificială. Cum nu a Ăźncercat medicul să o convingă să mai aștepte, pentru că trei ani Ăźnseamnă o perioadă atĂąt de scurtă, n-a izbutit. Ea a mers, Ăźn ciuda tuturor argumentelor de a aștepta, să facă procedura de trei ori. N-a conceput și, Ăźn al cincilea an de căsătorie, a conceput natural și a născut foarte bine. Cred că problema se află Ăźn „cap” și nu Ăźn corp. Eu, ca antropolog și psiholog, am motive serioase să cred că fertilizarea artificială, și, Ăźn general, orice intervenție artificială Ăźn concepția omului va afecta, Ăźn mod inevitabil, și copiii și soții. În primul rĂąnd, procedura de fertilizare in vitro Ăźncalcă spațiul intim al soților. În al doilea rĂąnd, noi nu trebuie să uităm că tehnicile moderne nu pot evita fertilizarea multiplă. Medicii fac apoi o „reducție”, adică distrug copiii „ün plus”. Este o procedură oribilă. Recent, un medic care efectuează proceduri FIV s-a justificat Ăźn fața preotului Ăźn felul următor: „Eu nu mă ocup de reducție! Pentru acest lucru invit un alt medic”
 Deci, acest medic Ăźnțelege că face un lucru rău, o omucidere, și știe care este atitudinea Bisericii față de asta, dar o face cu alte mĂąini! Interesant cum se desfășoară procesul nașterii și Ăźngrijirii copiilor la aceste cupluri? Am fost prezent odată Ăźntr-o secție de Ăźngrijire a nou-născuților prematuri. Am botezat acolo patru copii ai unor cupluri care au făcut FIV. Copii cu greutatea de patru sute de grame! Iar cei care cĂąntăresc 800 de grame, sunt considerați mari. Părinți nu sunt Ăźn jurul lor. Desigur, ei pot veni, dar e inutil să stea acolo. Aceasta este o adevărată secție de fabrică. Tuburi, fire, ceva zumzăie, bĂązĂąie, copiii stau Ăźn cuve transparente acoperite cu scutece, stau acolo, ca Ăźntr-un fel de vizuini, conectate la aparate. Și impresia mea emoțională, cĂąnd i-am văzut așa, a fost: iată iadul. Este un iad al copiilor. Noi l-am creat. Iar oamenii, medicii și asistentele care lucrează acolo, sunt adevărații zeloți ai acestuia. Studiile moderne de psihologie prenatală au arătat că copiii memorează totul, chiar și la această vĂąrstă, chiar dacă la nivel inconștient, la nivelul memoriei corporal-fiziologice. Și această perioadă a vieții nu trece fără a lăsa urme: ea se manifestă mai tĂąrziu, uneori prin severe boli somatice și psihice. Cuplurile care fac asta copiilor lor Ăźși asumă responsabilitatea pentru sufletele lor. Eu nu pot, ca preot si psiholog, să le interzic să o facă, dar nici nu-i sfătui Ăźn acest sens.

      - Poate că oamenii vor doar să epuizeze toate posibilitățile?

       - Nu trebuie să-ți dorești copii cu orice preț. Dacă soții doresc copii cu orice chip, acest lucru e o chestiune patologică, din punctul de vedere al unui psiholog. Această abatere a unei persoane, a unui individ, e deja și păcat, și patimă. Tocmai pentru faptul că copiii nu sunt deloc sensul căsătoriei și sensul vieții umane. Sensul vieții umane este omul Ăźnsuși, sufletul său nemuritor. Din păcate, de prea multe ori, soții vor „copii” ca să reducă breșa din relațiile lor conjugale. Doresc ca prin nașterea de copii să-și rezolve o problemă a căsniciei lor. Dar acest lucru nu trebuie făcut niciodată. În cazul Ăźn care soții nu se iubesc unul pe altul, nu au pace, nu pot fi prieteni, nu sunt Ăźn măsură să-și regleze relațiile, nașterea de copii nu le adaugă nimic, dimpotrivă le poate complica relația, ĂźnstrăinĂąndu-i unii de alții. Cand se naște un copil, soția se Ăźndreaptă complet spre el. Soțul Ăźncepe să fie gelos. Există Ăźncă un motiv pentru un alt conflict. Copiii, Ăźn general, nu sunt o cale de a rezolva problemele de familie. Foarte adesea, femeile sunt Ăźn stare să meargă pĂąnă la a naște copii Ăźn afara căsătoriei și pĂąnă la fertilizarea in vitro, pentru că vor să se Ăźmplinească, să se realizeze ca mame. Este o minciună și o Ăźnșelăciune, deoarece ele Ăźncearcă, prin naștere, să-și rezolve golul și eșecul lor interior. Acest lucru nu se poate face. În general, copilul nu este o jucărie, căci el nu se naște pentru noi. Copiii nu sunt un lucru oarecare, care „se fac”, se procură, ca o mașină, ca o vilă. Copiii nu „se fac” pur și simplu, pe ei poți doar să-i primești, să-i ĂźntĂąlnești. Nașterea propriului tău copil este o ĂźntĂąlnire cu o nouă personalitate, și nu re-producerea ta proprie. CĂąnd eu mă uit la fiica mea sau la fiul meu nou-născut, mă ĂźntĂąlnesc cu un om nou. Seamănă cu mine, vorbește ca mine, face aceleași prostii și păcate. Dar este altul. CĂąnd copiii cresc și pleacă din casa părintească, soții se ĂźntĂąlnesc adesea parcă pentru prima dată, după 20-30 de ani. Și Ăźncepe un nou conflict. Se pare că ei au pierdut dragostea unul față de altul, se ceartă, au acumulat o mulțime de nemulțumiri și probleme unul față de celălalt. Dar acesta este cel mai minunat timp al căsniciei! Căsătoria la maturitate ar trebui să includă sensibilitate, grijă, Ăźndatoriri, prietenie, dar și asceză, și intimitate spirituală. Este perioada de aur pentru soți. Mai mult, tot atunci pot apărea și nepoții. Iar nepoții sunt total altceva decĂąt copiii. Nepoții sunt o bucurie fără responsabilitate și fără teamă.

      - După multe Ăźncercări de a avea propriii copii, multe cupluri adesea decid să adopte. Poate fi o cale de ieșire din situație?

      - Adopția nu rezolvă problema principală. Dacă soții vor să adopte un copil doar ca să aibă copii cu orice preț – este o patimă. Sarcina noastră pastorală constă Ăźn a-i opri pe astfel de soți, să le spunem că nu există decĂąt un singur motiv de a adopta copii – excesul de iubire. Spiritual, problema pastorală constă Ăźn a lămuri de ce soții doresc să adopte copii. Se spune adesea, iată, copiii din casele de copii suferă, au nevoie de ajutor. Ori de cĂąte ori asemenea părinți spun ca vor sa salveze copiii de la orfelinat, fără rude și Ăźnfometați, ca psiholog și ca preot, mă Ăźngrijorez, pentru că Ăźn spatele acestor cuvinte frumoase, de cele mai multe ori, stau patimi umane, printre care principala ar fi nemulțumirea față de viața lui personală. Copiii au nevoie de ajutor, dar nu astfel. Deoarece adopția poate fi și o chestiune controversată. Înțelegeți, fiecare persoană are părinții biologici. Ei sunt și părinți ontologici. Existența lor se bazează pe faptul că toți avem o mamă și un tată. Și fiecare om are nevoie de o mamă și un tată, la fel cum are nevoie de credința Ăźn Dumnezeu, de cerul de deasupra capului, de spațiul unde locuiește.

       Eu slujesc Ăźntr-o școală-internat, unde sunt o mulțime de așa-numiți copii abandonați. Mărturisesc tuturor experiența mea Ăźndelungată că toți copiii, mai mult sau mai puțin conștienți de sine sunt Ăźn căutarea părinților lor adevărați. Obișnuiam să gĂąndesc: de ce le trebuie lor asta? Nu mai au nevoie să se ĂźntĂąlnească cu părinții lor adevărați, căci nu-i vor ierta, Ăźi vor Ăźnvinui și așa mai departe. Dar nu. Acești copii au nevoie de ei. Fiecare persoană trebuie să știe că el are o mamă și un tată. Poate doar pentru a coresponda cu ei sau doar să le cunoască numele. O fată și-a căutat o lungă perioadă de timp mama și spunea: n-o voi ierta niciodată pentru că m-a părăsit. CĂątă ĂźncăpățĂąnare, Doamne! A găsit-o, s-a ĂźntĂąlnit cu ea și s-a Ăźntors Ăźnapoi la internat. Acum e liniștită. Nu vrea să stea cu mama, dar a văzut-o pe aceasta și a iertat-o. Știe că are o mama, care e la fel ca oricine altcineva. CĂąnd cuplurile adoptă copii străini, ei doresc adesea să le Ăźnlocuiască părinții lor naturali. Dar acest lucru nu trebuie făcut. CĂąnd copiii cresc, luĂąndu-i pe părinții lor adoptivi drept adevărați, li se dezvoltă anumite probleme personale secrete. Ei nu știu și nu pot cunoaște originile acestor probleme, care le pot determina Ăźntreaga lor viață din viitor.

       Iar cĂąnd oamenii adoptă copii doar ca să le ofere posibilități mai bune decĂąt Ăźntr-un orfelinat sau o instituție, mai degrabă decĂąt să le Ăźnlocuiască părinții, aceasta este o situație sănătoasă. Cred că mergem spre aceea ca statul și societatea să ia o atitudine serioasă față de adopție sub formă de școli specializate. Dar școala nu ar trebui să Ăźnvețe să dădăcească, ea trebuie să fie și o școală psihologică. Mai ĂźntĂąi de toate, trebuie să găsim fundamentul spiritual – de ce oamenii o fac, ce fel de oameni sunt, dacă Ăźnțeleg ei ce Ăźnseamnă familie, căsătorie, relația copil-părinte. Trebuie să-i oprim pe oamenii care aleg să adopte copii, că „au avut copii”. Dar sunt și alte situații, cĂąnd adopția s-a dovedit o pură ĂźntĂąmplare. Au murit rudele, cineva i-a adus și atunci, desigur, trebuie să-i iei. Dar asta este cu totul altceva – este pronie cerească.

      - Cum poți să-i ajuți pe soții fără copii?

      - Pentru asta este nevoie de un singur lucru – ca preoții și teologii să Ăźnceteze să mai repete fraza tradițională, dar controversată, conformă căreia scopul Ăźntemeierii familiei Ăźl constituie copiii. Este  un Ăźnceput fals, luat din lumea veche, lumea elenistică, pre-creștină. Din păcate, din Evanghelie, Ăźnțelegerea noastră modernă despre căsătorie a luat doar o singură frază, anume că „soția se mĂąntuiește prin naștere de prunci”. Dar există multe alte exemple. O mulțime de soți din Biblie au trăit fără copii sau o perioadă Ăźndelungată nu au avut copii.  Și nu Domnul Ăźi judecă pentru asta, ci societatea, zvonurile oamenilor. Și dacă noi, ca reprezentanți ai Ortodoxiei ruse, vom abandona această idee, cel puțin oamenii credincioși nu vor mai suferi atĂąt de mult din faptul că nu au copii. Apropo, patronii căsătoriei Ăźn Ortodoxia rusă – Sfinții Petru și Fevronia – sunt un cuplu fără copii. Și pe nimeni nu deranjează acest lucru. Dimpotrivă, ei reprezintă exemplul și simbolul iubirii conjugale, deși au fost soți fără copii. Dar apoi apare Ăźntrebarea esențială: atunci care este sensul familiei? Printre mulți creștini ortodocși există ideea că sensul familiei este nașterea de copii. Iar permisivitatea relațiilor sexuale, după cum spun ei, se bazează doar pe concepție. Din punctul lor de vedere, cuplurile fără copii, Ăźn general, trăiesc Ăźn desfrĂąnare, deoarece nu dau naștere la copii, dar duc o viață sexuală. Aceasta nu este o atitudine creștină. O astfel de abordare poate aduce multe cupluri Ăźn impas, la suferințe spirituale, deoarece soții, simțind că mariajul lor este incomplet, suferă. Trebuie să spunem că copiii sunt o consecință a relației conjugale, dar nu sensul ei. Ei nu sunt sensul, ci fructul, rodul iubirii dintre soți. Din punctul meu de vedere, sensul familiei constă Ăźn crearea unei biserici mici, ca „cei doi să devină un singur trup”. Anume aceasta este crearea uniunii  mai presus de sine și constituie sensul principal al căsătoriei. „Nu este bine ca omul să fie singur”, aceste cuvinte din Biblie arată drumul fiecărui om. Dar și aici trebuie să fim rezervați. Mulți oameni tineri de astăzi nu se căsătoresc nu pentru că ei nu doresc, ci pentru că nu pot. Acești tineri nu ar trebui să fie condamnați că Ăźncalcă poruncile. Umanitatea contemporană căzută este de așa natură ĂźncĂąt nu numai că nu poate da naștere la copii, ci nici să se căsătorească tinerii nu pot, din multe motive – spirituale, psihologice, de familie. Adesea, oamenii sunt astfel educați Ăźn familiile lor, ĂźncĂąt ei pur și simplu nu se pot căsători. Prin urmare, nu putem condamna sau critica pe nimeni. Putem spune: „Căsătoria este darul binecuvĂąntat, uniunea mai presus de sine dată de Dumnezeu, mica biserică, ce este creația a două persoane”. Dar ea nu este dată tuturor.  Da, desigur, Ăźn căsnicie se descoperă identitatea omului și punerea sa Ăźn valoare are loc Ăźntr-o plenitudine mai mare. Pentru om, este posibil: drumul mănăstiresc, cel al celibatarului, al celui cu mulți copii și al celui fără copii. Dar căsătoria este preferată de toți, cu excepția celor puțini, care sunt chemați la viața monahală de dragul lui Hristos. Calea  identității feminine este la fel de diversă ca a oricărui altuia dintre noi. Femeia nu este gospodină, nu este fabrică de copii. Ea este o personalitate, care Ăźși are propria viață minunată și misterioasă. Principalul lucru pentru orice om este el Ăźnsuși, este mĂąntuirea sufletului său nemuritor și neprețuit. Acest lucru Ăźnseamnă unirea sufletului său cu Dumnezeu, Ăźnseamnă Ăźndumnezeire.

      - Mulți pot cuprinde acest lucru cu mintea, dar tot suferă


      - Da, femeile suferă mult, și adesea această suferință se manifestă la nivel somatic, ca boli cardiovasculare și ginecologice. Desigur, femeile fără copii Ăźn căsătorie vor avea de suferit. Ele pot fi ajutate, dacă sunt de acord să recunoască faptul că sensul căsătoriei nu-l constituie copiii, ci soțul ei. Și ceea ce e principal este iubirea, nu concepția. Și al doilea lucru: e nevoie de a predica existența noastră umană ipostatică. Adică identitatea persoanei mai presus de natură. Printre altele, acest motiv, despre identitatea persoanei, despre importanța personalității proprii a femeilor apare Ăźntr-o problemă diferită: suferințele soției-mame, atunci cĂąnd copiii cresc și pleacă. Și ea se pomenește abandonată, cum li se pare lor uneori că sunt: „Eu v-am crescut, dar voi acum ați uitat de mama?” Dar trebuie să ținem minte că sensul vieții femeilor nu-l reprezintă copiii. Douăzeci de ani, pĂąnă cĂąnd copiii cresc, trec atĂąt de repede și, la cincizeci de ani, o femeie se gĂąndește – cine sunt acum? Profesie n-am, Ăźn familie este un gol, de casă n-are nimeni nevoie, eu fac o ciorbă, dar nimeni nu o mănĂąncă, spăl, dar nimeni nu vede asta, nimeni nu spune mulțumesc ș.a.m.d. Deci acestor femei ar trebui să li se reamintească că scopul existenței lor nu stă Ăźn copii, ci Ăźn ele, ca persoane. Este important de spus asta unei femei ai cărei copii au crescut și au plecat sau au murit. CĂąți copii nu mor astăzi! Și ce să spui mamelor pentru a le consola, ai căror copii au murit Ăźn armată, pe timp de pace? Barbații sunt mai puțin afectați de lipsa copiilor, deoarece se presupune că aceasta nu e problema lor. De fapt, este chiar dimpotrivă. Infertilitatea se referă foarte adesea la sexul masculin, nu feminin. Motivele pot fi și psihologice, și fiziologice, și spirituale. Barbații suferă. Dar, din păcate, bărbații recunosc mai rar acest lucru și nu se adresează nici la preot, nici la psiholog. Adesea, ei merg pur și simplu la medic. Barbații au un mit, anume, că pot uita de toate, muncind fără istov. CĂąnd un bărbat de 40-50 de ani, reușește Ăźn afaceri, el se trezeste, că tot ceea ce are și ce a făcut nu-l mulțumește. Și Ăźși spune, cui Ăźi voi da eu toate astea? N-am nici un moștenitor


      Paternitatea pentru bărbați este un lucru la fel de important, cum ar fi maternitatea pentru femei. Pentru că nașterea unui copil este o șansă a ta de a te ĂźntĂąlni cu tine Ăźnsuți Ăźn condiții noi. Sunt convins că nașterea copiilor mei mi-a permis să mă cunosc dintr-o altă perspectivă. Cei care nu au copii nu au această oportunitate. Nu totul Ăźn viața noastră iese așa cum ne-am dori.

Se ĂźntĂąmplă uneori ca Domnul să trimită copii atunci cĂąnd părinții nu-i mai așteaptă. Acest lucru nu Ăźnseamnă că oamenii nu-i doreau. Dacă ei se sperie și-i refuză, este Ăźnfricoșător. Iar atunci cĂąnd se bucură și Ăźi primesc ca pe un dar de la Dumnezeu – e minunat. Ei vor fi binecuvĂąntați.

      Eu aș spune, nu trebuie să vrem copii. Nu trebuie să refuzăm copiii, este păcat. Trebuie pur și simplu să-i așteptăm. Să-i așteptăm așa cum aștepți o ĂźntĂąlnire cu omul iubit. Desigur, Ăźți dorești să ai copii. Dar să-i dorești Ăźn sensul să-i aștepți, nu să faci tot posibilul ca să-i ai.

      Problemele demografice din țara noastră sunt doar o consecință a unei boli prelungite din societatea noastră. Această boală Ăźnseamnă prăbușirea căsătoriei și a familiei. Simptomele sale sunt pierderea capacității de a iubi, obiceiul de a trai „pentru propria placere”, „de a lua totul de la viață”. Originile sale constau Ăźn pierderea sensului vieții, atĂąt personale, cĂąt și de neam, de  familie. PĂąnă nu eliminăm cauzele bolii, toate măsurile economice și administrative vor fi ineficiente.  Miloserdie.ru

     Post scriptum Miloserdie.ru: În țara noastră (Ăźn Rusia – nota tr.), Ăźn fiecare zi, mor mai mulți oameni decĂąt se nasc. Dacă această tendință continuă, putem prezice dispariția națiunii. Statul Ăźncearcă să găsească modalități de a spori fertilitatea. Este Ăźn curs promovarea familiilor mari, promisiunea unor plăți consistente Ăźn numerar pentru nașterea celui de-al doilea copil
 Unii propun să se introducă o taxă pentru cei fără copii, alții, să se anuleze pensiile.

     Ce cred despre asta Ăźnșiși cetățenii Rusiei? Unii cred că numărul de copii pe familie trebuie limitat, Ăźn timp ce alții nu vor să „facă urmași”, numindu-se «childfree», ceilalți dau naștere atĂątor copii cĂąt le dă Dumnezeu. Și există oameni care doresc copii, dar, din anumite motive, nu-i pot avea. După definiția Organizației Mondiale a Sănătății, „
 infertilă este considerată căsătoria, Ăźn care, indiferent de motivele care ce se manifestă Ăźn organismul femeii sau al bărbatului sau al ambilor parteneri, cu viață sexuală regulată, sarcina nu se produce, fără a folosi metode contraceptive, timp de 12 luni, cu condiția ca soții să fie de vĂąrstă fertilă”.

      Conform statisticilor, imposibilitatea de a concepe un copil Ăźngrijorează astăzi pe fiecare al șaselea cuplu. Din 37.500,000 de femei cĂąte trăiesc Ăźn Federația Rusă, Ăźn vĂąrstă de 20 pĂąnă la 45 ani, 6,5 milioane nu pot avea copii. În ultimii ani, diagnosticul de infertilitate este pus de medici tot mai frecvent.

      Există opinia că nașterea unei vieți depinde Ăźn principal de starea de sănătate a viitoarei mame. De fapt, nu este așa. S-au dovedit că, din 100 de cupluri infertile, aproximativ 40% nu au copii din cauza infertilității masculine. Motivele sunt multe: boli infecțioase, condiții nefavorabile de mediu, utilizarea necontrolată de medicamente, probleme psihice. Statistici seci, Ăźn spatele cărora se află destine omenești.


un interviu din  Miloserdie.ru, Ăźn traducerea  Asociației Provita Media.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!