Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Confruntarea, iertarea și împăcarea

Publicat la 2013-09-08 de Traian

Dacă nu Ăźi iertăm, Isus ne-a promis Ăźn mod solemn că nici Dumnezeu nu ne va ierta pe noi (vezi Mat. 4:14-15).

Ce Ăźnseamnă a ierta pe cineva? Să vedem ce ne Ăźnvață Scriptura Ăźn acest sens. Isus a comparat iertarea cu ștergerea datoriei (vezi Mat. 18:23-35). Imaginează-ți că cineva Ăźți datorează bani și că apoi anulezi obligația acelei persoane de a Ăźți plăti, distrugĂąnd documentul care consemnează această datorie. Nu mai aștepți să Ăźți plătească și nu mai ești supărat pe debitorul tău. Acum Ăźl vezi diferit de cum Ăźl priveai cĂąnd Ăźți datora bani.

Putem, de asemenea, Ăźnțelege mai bine ce Ăźnseamnă a ierta dacă ne gĂąndim ce Ăźnseamnă a fi iertat de Dumnezeu. CĂąnd El ne iartă păcatele, nu ne mai ține Ăźn seamă lucrurile prin care L-am supărat.

Tot așa și eu, dacă iert Ăźntr-adevăr pe cineva, eliberez acea persoană Ăźn inima mea, depășind dorința de dreptate și răzbunare, dovedind Ăźn schimb milă. Nu mai sunt supărat pe persoana care a păcătuit Ăźmpotriva mea. Suntem Ăźmpăcați. Dacă port ranchiună și dușmănie Ăźmpotriva cuiva, Ăźnseamnă că nu am iertat acea persoană.

Creștinii se păcălesc de obicei singuri Ăźn acest aspect. Ei spun că au iertat, știind că așa ar trebui să facă, dar Ăźncă mai sunt mĂąnioși Ăźn sinea lor pe persoana care i-a ofensat. Evită să dea ochii cu acea persoană deoarece mĂąnia iese din nou la iveală. Știu despre ce vorbesc pentru că și eu am făcut așa. Haide să nu ne păcălim singuri. Amintește-ți că Isus nu dorește nici măcar să fim mĂąnioși pe fratele nostru credincios (vezi Mat. 5:22).

Permite-mi să Ăźți pun o Ăźntrebare: Pe cine ne este mai ușor să iertăm, pe cel care Ăźși cere iertare sau pe cel care nu Ăźși cere iertare? Desigur că suntem de acord că este mai ușor să Ăźl iertăm pe cel ce admite că a greșit și Ăźși cere iertare. De fapt, pare de o mie de ori mai ușor să iertăm pe cineva care dorește acest lucru decĂąt pe cineva căruia nu Ăźi pasă. A ierta pe cineva care nu vrea acest lucru pare practic imposibil.

Acum haide să analizăm acest aspect dintr-un alt unghi. Dacă este greșit să refuzi să acorzi iertare nu numai ofensatorului căruia Ăźi pare rău, dar și celui căruia nu Ăźi pare rău, atunci care dintre cele două este un păcat mai mare? Cred că suntem de acord că dacă ambele sunt greșite, atunci ar fi mult mai grav să refuzi să Ăźl ierți pe cel care se pocăiește.

Scriptura ne rezervă o surpriză

Toate aceste lucruri mă duc cu gĂąndul la o altă Ăźntrebare: Se așteaptă Dumnezeu să Ăźi iertăm pe toți cei care au păcătuit față de noi, chiar și pe cei care nu se smeresc, nu admit că au greșit și nu Ăźși cer iertare?

Dacă studiem mai profund Scriptura, vom descoperi că răspunsul este: „Nu“. Spre surprinderea multor creștini, Scriptura afirmă clar că, deși ne este poruncit să Ăźi iubim pe toți oamenii, chiar și pe dușmanii noștri, nu ni se cere să Ăźi iertăm pe toți.

De exemplu, Se așteaptă Isus să ne iertăm pur și simplu fratele creștin care a păcătuit Ăźmpotriva noastră? Nu, nu Se așteaptă să facem asta. Altfel nu ne-ar mai fi spus să urmăm cei patru pași ai Ăźmpăcării evidențiați Ăźn Matei 18:15-17, pași care se sfĂąrșesc cu excomunicarea celui ce nu se pocăiește:

„Dacă fratele tău a păcătuit Ăźmpotriva ta, du-te și mustră-l Ăźntre tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cĂąștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgĂąn și ca un vameș.“

Este foarte clar că dacă se ajunge la cel de al patrulea pas (excomunicarea), ofensatorul nu este iertat, ĂźntrucĂąt iertarea și excomunicarea sunt două acțiuni incompatibile. Ar suna ciudat să auzim pe cineva spunĂąnd: „L-am iertat și apoi l-am excomunicat”, deoarece iertarea are ca rezultat Ăźmpăcarea, nu severitatea. (Ce ai zice dacă Dumnezeu ar spune: „Te iert, dar nu vreau să mai am nimic de a face cu tine de acum Ăźnainte“?) Isus ne-a spus să tratăm persoana excomunicată „ca pe un păgĂąn și ca pe un vameș“, două categorii de oameni cu care evreii nu aveau nimic de a face și chiar erau o scĂąrbă pentru ei.

În cei patru pași menționați de Isus, iertarea nu este acordată nici după primul, nici după al doilea și nici după al treilea pas dacă persoana respectivă nu se pocăiește. Dacă nu se pocăiește după nici unul dintre acești pași, se trece la pasul următor și este tratat tot ca o persoană care nu se pocăiește. Numai cĂąnd ofensatorul „te ascultă“ (cu alte cuvinte se pocăiește) se poate spune că „l-ai cĂąștigat pe fratele tău“ (cu alte cuvinte v-ați Ăźmpăcat).

Scopul confruntării este acela de a oferi iertarea. Totuși, iertarea depinde de pocăința ofensatorului. Deci, (1) confruntăm Ăźn speranța că ofensatorul (2) se va pocăi, pentru a-l putea (3) ierta.

Așa stĂąnd lucrurile, putem spune cu certitudine că Dumnezeu nu Se așteaptă să ne iertăm pur și simplu fratele credincios care a păcătuit Ăźmpotriva noastră și care nu se pocăiește după confruntare. Desigur, acest lucru nu ne dă dreptul de a-l urĂź. Din contră, Ăźl confruntăm pentru că Ăźl iubim pe ofensator și pentru că dorim să Ăźl iertăm și să ne Ăźmpăcăm cu el.

Însă de Ăźndată ce am parcurs toți cei trei pași enumerați de Isus spre Ăźmpăcare, cel de al patrulea pas Ăźncheie relația Ăźn ascultare de Hristos.[1] Așa cum nu trebuie să avem părtășie cu așa-zișii creștinii care comit adulter, sunt bețivi, homosexuali, etc, (vezi 1 Cor. 5:11), tot așa nu trebuie să avem părtășie nici cu așa-zișii creștini care refuză să se pocăiască Ăźn consens cu Ăźntregul trup. Astfel de oameni dovedesc că nu sunt adevărați urmași ai lui Hristos și aduc rușine bisericii.

Exemplul lui Dumnezeu

Pe măsură ce continuăm să analizăm responsabilitatea de a-i ierta pe ceilalți, ne putem, de asemenea, Ăźntreba de ce s-ar așteaptă Dumnezeu să facem ceva ce El Însuși nu face. Cu siguranță Dumnezeu Ăźi iubește pe vinovați și Își Ăźntinde plin de milă mĂąna pentru a-i ierta. El Își abține mĂąnia și le dă timp să se pocăiască. Dar iertarea lor este dependentă de pocăința lor. Dumnezeu nu Ăźi iartă pe păcătoși decĂąt dacă se pocăiesc. Deci ce motive am avea să credem că Se așteaptă ca noi să facem altfel?

Astfel stĂąnd lucrurile, nu este posibil ca păcatul neiertării care este atĂąt de grav Ăźn ochii lui Dumnezeu să fie de fapt păcatul de a nu-i ierta pe cei ce ne cer iertare? Este interesant că, imediat după ce Isus a enumerat acești patru pași disciplinari Ăźn biserică, Petru a Ăźntrebat:

Atunci Petru s-a apropiat de El, și I-a zis: „Doamne de cĂąte ori să iert pe fratele meu cĂąnd va păcătui Ăźmpotriva mea? PĂąnă la șapte ori?“ Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic pĂąnă la șapte ori, ci pĂąnă la șaptezeci de ori cĂąte șapte“ (Mat. 18:21-22).

Credea Petru că Isus Se aștepta ca el să ierte un frate nepocăit de sute de ori pentru sute de păcate, cĂąnd Isus tocmai le spusese cu cĂąteva minute Ăźnainte să-și trateze fratele nepocăit ca pe un păgĂąn și ca pe un vameș datorită unui singur păcat? Pare puțin probabil. Din nou, nu poți trata cu dezgust o persoană pe care ai iertat-o.

O altă Ăźntrebare provocatoare este următoarea: „Dacă Isus Se așteaptă să iertăm un credincios de sute de ori pentru sute de păcate de care nu se pocăiește niciodată, păstrĂąnd astfel relația cu el, de ce ne permite să Ăźncheiem relațiile de căsătorie datorită unui singur păcat comis Ăźmpotriva noastră – păcatul adulterului, dacă soțul/soția noastră nu se pocăiește (vezi Mat. 5:32)?“[2] Ar părea mai degrabă lipsă de consecvență.

Elaborare

Imediat după ce Isus i-a spus lui Petru să Ăźși ierte fratele de saptezeci de ori cĂąte șapte, El a mai spus o pildă pentru a-l ajuta pe Petru să Ăźnțeleagă ce voia să spună:

„De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un Ăźmpărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. A Ăźnceput să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care Ăźi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpĂąnul lui a poruncit să-l vĂąndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pămĂąnt, i s-a Ăźnchinat, și a zis: «Doamne, mai Ăźngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot.» StăpĂąnul robului aceluia, făcĂąndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria. Robul acela, cĂąnd a ieșit afară, a ĂźntĂąlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mĂąna pe el, și-l strĂąngea de gĂąt, zicĂąnd: «Plătește-mi ce-mi ești dator.» Tovarășul lui s-a aruncat la pămĂąnt, Ăźl ruga, și zicea: «Mai Ăźngăduiește-mă, și-ți voi plăti.» Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat Ăźn temniță, pĂąnă va plăti datoria. CĂąnd au văzut tovarășii lui cele ĂźntĂąmplate, s-au Ăźntristat foarte mult, și s-au dus de au spus stăpĂąnului lor toate cele petrecute. Atunci stăpĂąnul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: «Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?» Și stăpĂąnul s-a mĂąniat și l-a dat pe mĂąna chinuitorilor, pĂąnă va plăti tot ce datora. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“ (Mat. 18:23-35).

Observă că primul rob a fost iertat pentru că l-a rugat pe stăpĂąn acest lucru. Apoi, remarcă că cel de al doilea sclav l-a rugat smerit pe confratele lui să Ăźl ierte. Primul rob nu i-a acordat celui de al doilea ceea ce Ăźi fusese acordat lui și acest lucru l-a mĂąniat foarte tare pe stăpĂąnul său. În acest caz, ar fi putut crede Petru că Isus Se aștepta să ierte un frate nepocăit care nu și-a cerut niciodată iertare, ceea ce nu este ilustrat de loc Ăźn această pildă? Pare foarte puțin probabil de vreme ce Isus Ăźi spusese să-și trateze fratele nepocăit, după ce a fost confruntat Ăźn mod adecvat cu greșeala lui, ca pe un păgĂąn și ca pe un vameș.

Pare chiar și mai puțin probabil ca Petru să fi gĂąndit că trebuia să Ăźși ierte fratele nepocăit Ăźn lumina pedepsei pe care o promitea Isus Ăźn cazul Ăźn care nu ne iertăm frații din toată inima. Isus a promis să restabilizeze toate datoriile pe care le avem față de El și să ne dea pe mĂąna chinuitorilor pĂąnă vom plăti datoria. Ar fi o pedeapsă corectă pentru creștinii care nu Ăźși iartă fratele, un frate pe care nici Dumnezeu nu Ăźl iartă­? Dacă un frate păcătuiește Ăźmpotriva mea, păcătuiește Ăźmpotriva lui Dumnezeu și Dumnezeu nu Ăźl iartă pĂąnă nu se pocăiește. Mă poate pedepsi Dumnezeu pentru că nu Ăźl iert pe cel ce nici El nu Ăźl iartă?

Sinopsa

Așteptarea lui Isus de a ne ierta fratele credincios este descrisă succint de cuvintele din Luca 17:3-4:

„Luați seama la voi Ăźnșivă! Dacă fratele tău păcătuiește Ăźmpotriva ta, mustră-l! Și dacă-i pare rău, iartă-l! Și chiar dacă păcătuiește Ăźmpotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se Ăźntoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!» – să-l ierți“ (subliniere personală).

Putea fi mai clar de atĂąt? Isus Se așteaptă să Ăźi iertăm pe frații credincioși cărora le pare rău. CĂąnd ne rugăm: „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri“, Îl rugăm pe Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce facem și noi pentru alții. Nu ar trebui să ne așteptăm niciodată ca El să ne ierte fără să Îi cerem acest lucru. Atunci de ce am crede că El Se așteaptă să Ăźi iertăm pe cei ce nu ne cer­?

Încă o dată, toate acestea nu ne dau dreptul de a fi mĂąnioși pe fratele sau sora Ăźn Hristos care a greșit față de noi. Ni s-a poruncit să ne iubim unii pe alții. De aceea ni s-a poruncit și să Ăźl confruntăm pe fratele credincios care ne-a greșit, astfel ĂźncĂąt să ne putem Ăźmpăca și să poate fi Ăźmpăcat și el cu Dumnezeul față de care a păcătuit. Iată cum ar trebui să se manifeste dragostea. Totuși, foarte adesea creștinii spun că l-au iertat pe cel care le-a greșit, dar aceasta este doar o scuză pentru a evita confruntarea. Ei evită pe cĂąt posibil să se ĂźntĂąlnească cu acea persoană și vorbesc adeseori despre suferința lor. Aceasta nu se numește Ăźmpăcare.

CĂąnd păcătuim, Dumnezeu ne confruntă prin Duhul Său cel SfĂąnt care locuiește Ăźn noi, deoarece ne iubește și dorește să ne ierte. Ar trebui să Îi urmăm exemplul, confruntĂąndu-ne frații credincioși Ăźn dragoste, astfel ĂźncĂąt să existe pocăință, iertare și Ăźmpăcare.

Dumnezeu S-a așteptat Ăźntotdeauna ca copiii Lui să se iubească unii pe alții cu o dragoste sinceră, o dragoste care permite mustrarea, dar o dragoste care nu permite mĂąnia. În Legea lui Moise este inclusă următoarea poruncă:

„Să nu urăști pe fratele tău Ăźn inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te Ăźncarci cu un păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine Ăźnsuți. Eu sunt Domnul“ (Lev. 19: 17-18; subliniere personală).

O obiecție

Dar ce vom spune despre cuvintele lui Isus din Marcu 11:25-26? Nu indică faptul că trebuie să le iertăm toată greșelile tuturor, indiferent dacă le pare rău sau nu?

„Și, cĂąnd stați Ăźn picioare de vă rugați, să iertați orice aveți Ăźmpotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este Ăźn ceruri, să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este Ăźn ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.“

Aceste versete nu le anulează pe cele pe care le-am analizat anterior. Știm deja că ceea ce este foarte grav Ăźnaintea lui Dumnezeu este refuzul nostru de a ierta pe cineva care ne cere iertare. Deci putem interpreta acest verset Ăźn lumina acestui fapt bine definit. Isus doar accentuează aici că trebuie să Ăźi iertăm pe ceilalți dacă vrem ca Dumnezeu să ne ierte pe noi. Nu ne vorbește despre un mecanism mai concret de funcționare a iertării și ce trebuie să facem pentru a primi iertarea.

Observă, de asemenea, că Isus nu ne spune că trebuie să-i cerem iertare lui Dumnezeu pentru a o primi. Ar trebui atunci să ignorăm toate celelalte pasaje ale Scripturii care ne Ăźnvață că iertarea lui Dumnezeu ni se acordă dacă mai ĂźntĂąi o cerem (vezi Mat. 6:12, 1 Ioan 1:9)? Ar trebui să presupunem că nu e nevoie să cerem iertarea lui Dumnezeu cĂąnd păcătuim deoarece Isus nu a menționat acest lucru Ăźn versetele de mai sus? Aceasta ar fi o presupunere lipsită de Ăźnțelepciune Ăźn lumina a ceea ce ne Ăźnvață Scriptura. Este de asemenea neĂźnțelept să ignorăm restul Ăźnvățăturii din Scriptură referitor la faptul că iertarea celorlalți are la bază cererea lor specifică.

O altă obiecție

Oare nu S-a rugat Isus pentru soldații care trăgeau la sorți pentru Ăźmpărțirea hainelor Lui „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac“ (Luca 23:34)? Indică acest lucru că Dumnezeu Ăźi iartă oamenii fără ca aceștia să Ăźși ceară iertare?

Da, dar numai pĂąnă la un anumit nivel. Acest lucru indică faptul că Dumnezeu manifestă Ăźndurare față de cei ignoranți, o modalitate de iertare. Deoarece Dumnezeu este absolut drept, El le ia oamenilor Ăźn socoteală greșelile de care sunt conștienți.

Rugăciunea lui Isus pentru soldați nu le-a garantat locul Ăźn Rai – nu li s-a luat Ăźn calcul doar faptul că și-au Ăźmpărțit Ăźntre ei hainele Fiului lui Dumnezeu și doar pentru că nu erau conștienți cine este El. Ei Îl considerau doar un alt infractor pe care trebuiau să Ăźl execute. Deci, Dumnezeu a manifestat Ăźndurare față de o faptă care ar fi meritat o anumită judecată dacă ar fi fost conștientizată.

Dar S-a rugat oare Isus ca Dumnezeu să Ăźi ierte pe toți ceilalți responsabili Ăźntr-un fel sau altul de suferințele Lui? Nu, nu S-a rugat. De exemplu, Ăźn ce-l privește pe Iuda, Isus a spus că ar fi fost mai bine să nu se fi născut (Vezi Mat. 26:24). Cu siguranță Isus nu S-a rugat ca Dumnezeu să Ăźl ierte pe Iuda. Din contră – dacă privim Psalmul 69 sau 109 ca rugăciuni profetice ale lui Isus, așa cum le-a considerat Petru (vezi Fapte 1:15-20), Isus S-a rugat ca judecata lui Dumnezeu să cadă asupra lui Iuda, care nu era un păcătos ignorant.

Tot așa și noi, cei care ne străduim să Îl imităm pe Hristos, ar trebui să manifestăm Ăźndurare față de cei care nu au fost conștienți de ceea ce ne-au făcut, cum este cazul necredincioșilor care sunt la fel de neștiutori ca și soldații care și-au Ăźmpărțit Ăźntre ei hainele lui Isus. Isus Se așteaptă să manifestăm față de credincioși o milă extraordinar de mare, iubindu-ne dușmanii, făcĂąnd binele celor ce ne urăsc, binecuvĂąntĂąndu-i pe cei ce ne blesteamă și rugĂąndu-ne pentru cei ce se poartă rău cu noi (vezi Luca 6:27-28). Ar trebui să Ăźncercăm să combinăm ura lor cu dragostea noastră, ĂźnvingĂąnd răul prin bine. Acest concept este prescris chiar și Ăźn Legea Mozaică:

Dacă ĂźntĂąlnești boul vrăjmașului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Dacă vezi măgarul vrăjmașului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lĂąngă el, ci să-i ajuți să ia povara de pe măgar (Ex. 23:4-5).

Dacă este flămĂąnd vrăjmașul tău, dă-i pĂąine să mănĂąnce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. Căci făcĂąnd așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui, și Domnul Ăźți va răsplăti (Prov. 25:21-22).

Este interesant faptul că, deși Isus ne-a poruncit să ne iubim dușmanii, să facem fapte bune față de cei ce ne urăsc, să Ăźi binecuvĂąntăm pe cei ce ne blesteamă și să ne rugăm pentru cei se poartă rău cu noi (vezi Luca 6: 27-28), El nu ne-a spus niciodată să Ăźi iertăm pe vreunul dintre ei. Putem iubi oamenii fără să Ăźi iertăm – așa cum și Dumnezeu Ăźi iubește pe oameni fără să Ăźi ierte. Nu numai că Ăźi putem iubi, dar ar trebui să Ăźi iubim, deoarece Dumnezeu ne poruncește acest lucru. Iar dragostea noastră pentru ei ar trebui manifestată prin faptele noastre.

Doar pentru că Isus S-a rugat Tatălui Său să Ăźi ierte pe soldații care Și-au Ăźmpărțit hainele Ăźntre ei nu Ăźnseamnă că Dumnezeu Se așteaptă să ignorăm toate celelalte lucruri pe care le-am studiat Ăźn Scriptură referitoare la acest subiect și să Ăźi iertăm pe toți cei care păcătuiesc Ăźmpotriva noastră. Doar ne Ăźnvață că ar trebui să Ăźi iertăm Ăźndată pe cei care nu sunt conștienți de greșeala făcută față de noi și să manifestăm multă Ăźndurare față de necredincioși.

Ce putem spune despre Iosif?

Iosif, care și-a iertat din toată inima frații care Ăźl vĂąnduseră ca sclav, este uneori dat ca exemplu al felului Ăźn care ar trebui să Ăźi iertăm pe toți cei care păcătuiesc Ăźmpotriva noastră, indifferent dacă ne cer sau nu iertare. Dar asta ne Ăźnvață povestea lui Iosif?

Nu!

Iosif și-a trecut frații prin Ăźncercări și teste timp de cel puțin un an, pentru a-i determina să se pocăiască. Chiar a pus să fie Ăźnchis unul dintre frații săi pentru mai multe luni Ăźn Egipt (vezi Gen. 42:24). CĂąnd frații săi și-au văzut toți vina (vezi Gen. 42:21; 44:16) și cĂąnd unul dintre ei s-a oferit drept zălog Ăźn locul fratelui preferat de tatăl lor (vezi Gen. 44:33), Iosif a știut că nu mai erau aceeași oameni geloși și egoiști care Ăźl vĂąnduseră pe el ca sclav. Atunci și numai atunci și-a dezvăluit Iosif identitatea și le-a adresat cuvinte pline de dragoste celor care păcătuiseră Ăźmpotriva lui. Dacă Iosif i-ar fi „iertat“ imediat, nu s-ar fi pocăit niciodată. De fapt aceasta este consecința implicită a Ăźnvățăturii „iertării imediate pentru toți“ care circulă uneori astăzi. A ne ierta frații și surorile care ne-au greșit fără a-i confrunta rezultă Ăźn: (1) o iertare falsă care nu aduce Ăźmpăcare și (2) ofensatori care nu se pocăiesc și deci nu se maturizează spiritual.

Aplicarea principiilor din Matei 18:15-17

Deși cei patru pași ai Ăźmpăcării enumerați de Isus sunt destul de ușor de Ăźnțeles, Ăźn practică pot fi mai greu de Ăźndeplinit. CĂąnd Isus a menționat acești patru pași, S-a gĂąndit la situația Ăźn care un frate A este convins, și este Ăźndreptățit să creadă așa, că fratele B a greșit față de el. Totuși, Ăźn realitate s-ar putea ca fratele A să se Ăźnșele. Așa că haide să ne imaginăm o situație Ăźn care să analizăm fiecare scenariu posibil.

Dacă fratele A este convins că fratele B a greșit față de el, acesta ar trebui să se asigure că nu este exagerat de critic, găsind un pai Ăźn ochiul fratelui său B. Multe ofense mici ar trebui trecute cu vederea și tratate cu Ăźndurare (vezi Mat 7:3-5). Totuși, dacă fratele A descoperă că are resentimente față de fratele B datorită unei ofense semnificative, ar trebui să Ăźl confrunte.

El ar trebui să o facă Ăźn particular, ascultĂąnd de porunca lui Isus, dĂąnd dovadă de dragoste față de fratele B. Motivația lui ar trebui să fie dragostea, iar scopul Ăźmpăcarea. Nu ar trebui să mai spună nimănui altcuiva despre greșeala respectivă. „Dragostea acoperă o sumedenie de păcate“ (1 Petru 4:8). Dacă iubim pe cineva nu Ăźi vom expune păcatele; le vom ascunde.

Confruntarea lui ar trebui să fie blĂąndă, dĂąnd dovadă de dragoste. Ar trebui să spună ceva de genul: „Frate B, apreciez foarte mult relația noastră. Dar s-a ĂźntĂąmplat ceva ce a creat un zid Ăźn inima mea Ăźntre mine și tine. Nu doresc să existe acest zid, de aceea trebuie să Ăźți spun de ce simt că ai greșit față de mine ca să Ăźncercăm să ne Ăźmpăcăm. Și dacă am avut și eu o contribuție la această problemă, aș vrea să Ăźmi spui.“ Și apoi ar trebui să Ăźi spui cu blĂąndețe fratelui tău B ofensa pe care ți-a adus-o.

În majoritatea cazurilor, fratele B nici măcar nu și-a dat seama că și-a jignit fratele A și, de Ăźndată ce află, Ăźși cere iertare. Dacă se ĂźntĂąmplă acest lucru, fratele A ar trebui să Ăźl ierte Ăźndată pe fratele B. A avut loc Ăźmpăcarea.

Un alt scenariu posibil este cĂąnd fratele B va Ăźncerca să-și Ăźndreptățească greșeala față de fratele A, spunĂąndu-i că a fost o reacție la ofensa pe care i-o adusese mai Ăźnainte fratele A. În acest caz, fratele B ar fi trebuit să Ăźl confrunte pe fratele A cu greșeala respectivă. Dar cel puțin acum există un dialog și o speranță de Ăźmpăcare.

În asemenea cazuri, părțile ofensate ar trebui să discute ce s-a ĂźntĂąmplat, admițĂąnd că fiecare a greșit Ăźntr-un anumit fel și apoi să Ăźși ofere iertarea reciprocă. A avut loc Ăźmpăcarea.

Un al treilea scenariu este cĂąnd A și B nu reușesc să se Ăźmpace. Atunci au nevoie de ajutor și este timpul să treacă la pasul al doilea.

Pasul doi

Ar fi mai bine dacă fratele A și fratele B ar cădea de acord cu privire la persoana care să Ăźi asiste Ăźn această Ăźncercare spre Ăźmpăcare. Ideal ar fi ca frații C și D să Ăźi cunoască și să Ăźi iubească și pe A și pe B, asigurĂąndu-le astfel imparțialitatea. Și numai fraților C și D ar trebui să li se spună despre dispută din dragoste și respect față de A și B.

Dacă fratele B nu este cooperant Ăźn această privință ține de fratele A să găsească o persoană sau două care să ajute.

Dacă frații C și D vor fi Ăźnțelepți, nu vor lua o decizie pĂąnă nu vor auzi ambele puncte de vedere. De Ăźn dată ce C și D au hotărĂąt, A și B ar trebui să se supună deciziei lor și persoana care a greșit sau, dacă este cazul ambii, să Ăźși ceară scuzele de rigoare și să se Ăźmpace.

Frații C și D ar trebui să spună clar cine anume a greșit, nu să concluzioneze că au greșit amĂąndoi, din dorința de a fi imparțiali sau de a-și asuma un risc mai mic. Ei ar trebui să știe că dacă fratele A sau B le respinge hotărĂąrea, atunci se va merge Ăźn fața Ăźntregii biserici, iar judecata lor lașă va deveni evidentă tuturor. Această ispită de a Ăźncerca să păstreze prietenia și cu A și cu B prin compromiterea adevărului este un motiv Ăźntemeiat pentru care este mai bine să ai doi judecători decĂąt unul singur. În plus, este mult mai probabil ca decizia lor să aibă greutate Ăźn fața lui A și B.

Pasul trei

În cazul Ăźn care fie A, fie B, respinge hotărĂąrea luată de C și D, problema trebuie adusă Ăźn fața Ăźntregii bisericii. Cel de al treilea pas nu este niciodată făcut Ăźn bisericile instituționale – și din motive Ăźntemeiate – deoarece ar rezulta inevitabil Ăźn dezbinări. Isus nu a dorit ca bisericile locale să aibă mai mulți oameni decĂąt Ăźncap Ăźntr-o casă. Acestă comunitate familială restrĂąnsă, Ăźn care fiecare Ăźi cunoaște și Ăźi iubește pe A și B este contextul dorit pentru pasul trei. Într-o biserică instituțională, pasul trei ar trebui făcut Ăźntr-un grup restrĂąns alcătuit din oameni care Ăźi cunosc și Ăźi iubesc atĂąt pe A, cĂąt și pe B. Dacă A și B fac parte din comunități diferite, corpul de decizii ar trebui să fie constituit din cĂąțiva dintre cei mai adecvați membrii ai celor două comunități.

De Ăźndată ce biserica ia decizia, fratele A și fratele B ar trebui să se supună amĂąndoi acestei decizii, știind care este consecința finală. Ar trebui să Ăźși ceară scuze, să se acorde iertarea și să se Ăźmpace. Dacă fie A, fie B refuză să Ăźși ceară scuzele de rigoare, ar trebui să fie dat afară din biserică și nimeni nu ar trebui să aibă părtășie cu el. De obicei, persoana care nu dorește să se pocăiască se va fi retras deja singură și probabil că va fi făcut acest lucru cu mult Ăźnainte de a fi Ăźnceput acest proces, dĂąnd astfel dovadă de lipsă de dragoste autentică față de familia lui spirituală.

O problemă frecventă

În bisericile instituționale, oamenii Ăźși rezolvă de obicei neĂźnțelegerile părăsind pur și simplu biserica și ducĂąndu-se Ăźn alta, unde pastorul, dacă vrea să Ăźși construiască propriul imperiu cu orice preț și dacă nu are o relație bună cu ceilalți pastori, Ăźi va primi cu brațele deschise și le va lua partea cĂąnd le vor auzi povestea dureroasă.

Această abordarea neutralizează porunca lui Isus de a face pași spre Ăźmpăcare. Și, Ăźn mod normal, este doar o chestiune de cĂąteva luni sau ani pĂąnă cĂąnd persoana jignită, care a fost primită cu căldură de acești pastori Ăźn biserica lor, se va simți din nou ofensată și va pleca Ăźn altă biserică.

Isus S-a așteptat ca bisericile să fie suficient de mici ĂźncĂąt să se poată ĂźntĂąlni Ăźn case și ca pastori/prezbiteri/supraveghetori să lucreze Ăźmpreună ca formĂąnd un singur trup. Astfel, excomunicarea unui membru din biserică ar trebui să fie o excomunicare din toate celelalte biserici. Este responsabilitatea fiecărui pastor/prezbiter/supraveghetor să Ăźl Ăźntrebe imediat pe creștinul care vine Ăźn bisercă despre contextul Ăźn care a plecat din biserica anterioară și apoi să-i contacteze pe cei de la conducere pentru a stabili dacă un asemenea om ar trebui să fie primit.

Planul lui Dumnezeu de a avea o biserică sfĂąntă

O altă problemă frecventă Ăźn bisericile instituționale este aceea că de multe ori sunt alcătuite din oameni care participă ca la spectacol, fără să dea socoteală altora decĂąt poate la un nivel minim, deoarece relațiile sunt doar de natură socială. Astfel nimeni, și Ăźn mod deosebit pastorii, nu are idee despre cum Ăźși trăiesc viața, iar oamenii nesfinți aduc Ăźn mod constant o pată bisericii pe care o frecventează. Cei din afară Ăźi judecă pe oameni pe care Ăźi consideră creștini ca fiind la fel ca și necredincioșii.

Acest lucru Ăźn sine ar trebui să fie o dovadă suficientă pentru oricine că structura bisericilor instituționale nu este ceea ce a intenționat Dumnezeu pentru biserica Lui sfĂąntă. Oamenii ipocriți și lipsiți de sfințenie se ascund Ăźntotdeauna Ăźn biserici mari, aducĂąnd reproșuri la adresa lui Hristos. Totuși, așa cum am citit Ăźn Matei 18:15-17, Isus a intenționat foarte clar ca biserica Lui să fie alcătuită din oameni sfinți care sunt membrii dedicați unui trup curat. Lumea va privi biserica și va vedea o mireasă curată. Totuși, astăzi văd Ăźn ea o prostituată necredinciosă Soțului ei.

Acest aspect divin al curăției bisericii a fost evidențiat atunci cĂąnd Pavel a abordat o situație critică din biserica din Corint. Un membru ce făcea parte din trup trăia Ăźn adulter cu mama lui vitregă:

Din toate părțile se spune că Ăźntre voi este curvie; și Ăźncă o curvie de acelea, care nici chiar la păgĂąni nu se pomenesc; pĂąnă acolo că unul din voi trăiește cu nevasta tatălui său. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mĂąhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvĂąrșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! CĂąt despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat, ca și cĂąnd aș fi fost de față, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi și duhul meu, fiind adunați laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărĂąt ca un astfel de om să fie dat pe mĂąna lui Satan, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mĂąntuit Ăźn ziua Domnului Isus....V-am scris Ăźn epistola mea să n-aveți nici o legătură cu curvarii. Însă n-am Ăźnțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreți, sau cu cei ce se Ăźnchină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume. Ci v-am scris să n-aveți nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că Ăźși zice „frate“, totuși este curvar, sau lacom de bani, sau Ăźnchinător la idoli, sau defăimător, sau bețiv, sau hrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mĂąncați. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? CĂąt despre cei de afară, Ăźi judecă Dumnezeu. Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela (1 Cor. 5:1-5, 9-13).

Nu era nici o nevoie ca acest om să treacă prin pașii specifici pentru Ăźmpăcare, deoarece era clar că nu era un credincios autentic. Pavel s-a referit la el ca la unul care „üși zice frate“ și „bărbat rău”. Mai mult, cĂąteva versete mai tĂąrziu Pavel a scris:

Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă Ăźnșelați Ăźn privința aceasta: nici curvarii, nici Ăźnchinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10).

În mod clar Pavel avea dreptate să creadă că cei imorali, precum bărbatul din biserica din Corint, Ăźși trădau falsitatea credinței lor. Asemenea oameni nu ar trebui tratați ca frați și trecuți prin pașii Ăźmpăcării. Aceștia ar trebui excomunicați, „dați pe mĂąna lui Satan“, pentru ca biserica să le Ăźntărească convingerile false și Ăźn speranța că vor vedea că au nevoie să se pocăiască pentru a putea fi „mĂąntuiți Ăźn ziua Domnului Isus“ (1 Cor. 5:5).

În bisericile mari contemporane există uneori sute de oameni care Ăźși spun creștini, dar care conform standardului biblic sunt necreștini și care ar trebui excomunicați. Scriptura dovedește foarte clar că biserica are responsabilitatea de a-i Ăźndepărta pe curvarii, imoralii, homosexualii, bețivii, etc., care nu se pocăiesc. Totuși, astfel de oameni, sub egida „harului“, sunt astăzi puși Ăźn grupuri de ajutorare Ăźn care pot fi Ăźncurajați de alți „credincioși“ cu aceleași probleme. Acesta este un afront față de puterea transformatoare a Evangheliei lui Isus Hristos.

Liderii căzuți

În ultimul rĂąnd, Ăźn cazul liderilor care au căzut Ăźn păcate grave (precum adulterul) dar s-au pocăit, ar trebui restaurați imediat pe poziția lor? Deși Domnul Ăźl va ierta imediat pe liderul care se pocăiește (și la fel ar trebui să facă și biserica), liderul căzut a pierdut Ăźncrederea celor cu care lucra. Încrederea trebuie cĂąștigată. De aceea, liderii căzuți ar trebui să se retragă de bună voie din poziția de conducere și să se supună supravegherii spirituale pĂąnă cĂąnd se vor dovedi din nou demni de Ăźncredere. Trebuie să o ia de la Ăźnceput. Aceia care nu vor să se smerească slujind Ăźn lucruri mici ca să recapete Ăźncredere nu ar trebui să fie reconsiderați ca lideri de nimenea Ăźn biserică.

Pe scurt

ÎntrucĂąt ucenicizatorii sunt chemați să mustre, să certe, să Ăźndemne cu toată blĂąndețea și Ăźnvățătura (2 Tim. 4:2), să nu șovăim Ăźn fața chemării noastre. Haide să ne Ăźnvățăm ucenicii să se iubească cu adevărat unii pe alții, manifestĂąnd Ăźntotdeauna o Ăźngăduință plină de milă, confruntĂąndu-ne cu blĂąndețe cĂąnd este cazul, apoi cerĂąnd și ajutorul altora dacă este nevoie și iertĂąndu-ne ori de cĂąte ori ne cerem iertare. CĂąt de diferită este această iertare de cea falsă, care nu aduce vindecare reală Ăźn relațiile destrămate. Haide să ne dăm silința să ascultăm de Domnul Ăźn fiecare aspect, pentru a-I păstra biserica sfĂąntă și curată, o adevărată laudă la adresa Numelui Său!

Pentru un studiu mai aprofundat legat de confruntare și disciplina Ăźn biserică vezi Rom. 16:17-18; 2 Cor. 13:1-3; Gal. 2:11-14; 2 Tes. 3:6, 14-15; 1 Tim. 1:19-20, 5:19-20; Tit 3:10-11; Iacov 5:19-20; 2 Ioan 10-11


[1] Dacă, mai tĂąrziu, cel excomunicat se pocăiește, este normal ca Isus să Se aștepte să Ăźl iertăm.

[2] Dacă un soț adulter este creștin, ar trebui să trecem acel soț prin cei trei pași spre Ăźmpăcare despre care a vorbit Isus Ăźnainte de a intenta divorțul. Dacă acel soț adulter se pocăiește, conform poruncii lui Isus trebuie să Ăźl iertăm.


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR CONFECTII BARBATI...Vezi aici!