Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cerând aprovizionare și iertare

Publicat la 2013-06-25 de Traian



Anul trecut, mulți creștini din Vest dar și din Orientul Ăźndepărtat au sărbătorit 500 de ani de la nașterea reformatorului francez John Calvin, reformatorul din Geneva. Au avut loc numeroase evenimente cu această ocazie. Cred că am participat la șapte astfel de evenimente. La a șaptea dintre ele, unul dintre prieteni mi-a spus că pentru el este a zecea sărbătoare la care participă; și am știut că va mai merge la multe. Am Ăźmpărtășit amĂąndoi perspectiva că anul umrmător Calvin nu va mai avea cinci sute de ani și nu va trebui să sărbătorim nașterea lui atĂąt de frecvent. John Calvin a scris poate cea mai remarcabilă carte creștină din ultimii cinci sute de ani. A Ăźnceput s-o scrie la douăzeci și șase de ani. A fost publicată cĂąnd avea douăzeci și șapte de ani. Este vorba despre cartea Institutes of the Christian Religion (Institutele religiei creștine, n.tr.). El și-a petrecut următorii douăzeci și cinci de ani revizuind cărticica scrisă Ăźn tinerețe, adăugĂąnd și adăugĂąnd la ea, traducĂąnd-o Ăźn franceză, pentru poporul lui, pĂąnă cĂąnd ediția finală din 1559 (și ediția franceză, un an mai tĂąrziu) a ajuns să conțină două mari volume. În toți acei ani de revizuire, propoziția introductivă a cărții a rămas aproape neschimbată. Cu alte cuvinte, Calvin „a Ăźnțeles-o”, după cum am spune noi, cĂąnd avea douăzeci și șase de ani. Și propoziția introductivă este aceasta: „Aproape toată Ăźnțelepciunea pe care o avem, adică Ăźnțelepciunea adevărată și sănătoasă, constă din două: cunoștința lui Dumnezeu și cea a noastră.” Cărturarii creștini au discutat multă vreme de unde a luat Calvin acea idee. Cel mai probabil răspuns este că a luat-o din rugăciunea Tatăl nostru, rugăciunea Domnului Isus. Pentru că despre aceasta este vorba Ăźn rugăciunea Sa, despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, a ne cunoaște pe noi Ăźnșine și a trăi pentru slava Lui. Și Ăźn introducere Domnul Isus Cristos ne direcționează atenția spre Dumnezeu, spre a-l cunoaște pe El ca Tatăl nostru ceresc, care este de asemenea Cel sfĂąnt, care ne este accesibil numai prin harul Său. Și astfel ne rugăm ca Ăźmpărăția Lui, Ăźntemeiată de Domnul nostru Isus Cristos, să crească, să se mărească și să se extindă pĂąnă Ăźn ziua Ăźn care pămĂąntul va fi plin de slava lui Dumnezeu; după cum apele acoperă marea și Ăźmpărățiile lumii acesteia vor fi Ăźmpărăția Dumnezeului nostru și a Cristosului Său și El va domni pentru totdeauna. Într-un sens, aceasta este tot ceea ce trebuie să știi pentru a avea o viață corespunzător centrată. Să știi că poți să-L numești „Tată”. Să știi că El este infinit de sfĂąnt și a creat o cale pentru ca păcătoșii nesfinți să vină la El. Și să știi că trăiești Ăźn harul și puterea unei Ăźmpărății care nu va avea sfĂąrșit.

Și apoi, desigur, după cum știți, Isus Ăźși mută atenția de la aceste trei lucruri, pe care trebuie să le cunoaștem despre Dumnezeu, spre cele trei lucruri pe care trebuie să le știm despre noi Ăźnșine. Mai ĂźntĂąi de toate, noi avem nevoie de aprovizionarea Lui. „PĂąinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă Ăźn fiecare zi.” În al doilea rĂąnd, avem nevoie de iertarea Lui. „Și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator.” Și avem nevoie de protecția Lui. „Și nu ne duce Ăźn ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.” Azi ne vom gĂąndi la aprovizionare și iertare. Acestea sunt marile noastre nevoi: aprovizionarea zilnică din mĂąna lui Dumnezeu, iertarea zilnică prin harul lui Dumnezeu. Dă-ne azi pĂąinea ce-a de toate zilele. Noi spunem adesea că nu poți să te rogi Tată nostru decĂąt dacă vrei să trăiești această rugăciune. Și poți vedea aceasta aici. Există cu siguranță o reflecție aici, un ecou al căii Ăźn care Domnul și-a dus poporul Lui prin pustie Ăźn zilele exodului; și a aranjat viețile lor astfel ĂźncĂąt, Ăźn afară de aranjamentele speciale pentru ziua sabatului, ei trebuiau să culeagă mană zilnic. Ei trebuiau să trăiască Ăźn dependență constantă față de Domnul. Majoritatea dintre noi ne-am rugat deja azi: „...pĂąinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi...” Mă Ăźntreb dacă există vreun contestatar conștient Ăźn Ăźncăpere, cineva care vede clar, gĂąndește ferm, a cărui conștiință puternică Ăźl Ăźmpiedică să spună lucruri despre care nu crede că sunt adevărate. Mă Ăźntreb dacă este cineva de acest fel Ăźn Ăźncăpere, care a decis să nu se roage această rugăciune: „De ce să Îi cer lui Dumnezeu pĂąinea cea de toate zilele, cĂąnd pĂąinea mea zilnică este deja Ăźn frigider? De ce ar trebui eu, care trăiesc Ăźntr-o zonă care furnizează cantități mari de mĂąncare altor zone ale lumii, să-I cer lui Dumnezeu ceva ce am deja, Ăźn mare măsură prin propriile mele eforturi?” Cred că acesta e cazul celor mai multe persoane provenite din alte țări și care locuiesc acum Ăźn Statele Unite. Deplinul belșug de care ne bucurăm noi este uluitor pentru ei. Obișnuiam să gĂąndesc că mania britanicilor era să afle cĂąt de mulți oameni se pot Ăźnghesui Ăźntr-un Mini Cooper, iar mania gospodinei americane – cĂąt de multe poate Ăźnghesui Ăźntr-un frigider. Și asta deoarece, Ăźn calitate de oaspete, binevenit Ăźn bucătăria oamenilor, nu am putut să nu văd cĂąnd deschideau frigiderul că era destulă mĂąncare acolo, nu doar pentru acea zi, ci pentru o Ăźntreagă armată. Deci nu ar fi mai cinstit să ignorăm această cerere, să uităm să-I mai cerem Lui pĂąinea noastră zilnică? PĂąinea este Ăźn frigider. Din cĂąte știu eu, cina ta este deja Ăźn cuptor, nu trebuie să te rogi pentru aceasta.

Deci, de ce te rogi, totuși, Ăźn acest fel? Pentru că ai nevoie disperată să te rogi astfel. Știi de ce ai nevoie disperată să te rogi astfel? Pentru că nu poți nici măcar să mergi pĂąnă la frigider despărțit de binecuvĂąntarea și ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că Ăźntr-o zi nu vei mai fi Ăźn stare să te duci la ușa frigiderului, nu-i așa? DecĂąt dacă Dumnezeu continuă să sufle viață Ăźn tine. Tu ai nevoie de binecuvĂąntarea Lui pentru ca acea aprovizionare zilnică să fie cu adevărat a ta. Îmi amintesc cum m-au afectat cele scrise de Abraham Keiper, teologul și primul-ministru olandez, Ăźntr-una din cărțile lui, Ăźn timp ce medita la misterul profund al vieții. Și iată ce spune el: „Este un lucru uluitor că un om care cĂąntărește 240 de livre (108,86 kg) poate urca scările Ăźn casa lui, cĂąte două deodată, astfel ĂźncĂąt Ăźntreaga lui casă se zguduie sub forța cu care urcă scările, iar după o jumătate de oră va avea nevoie de trei oameni foarte puternici să Ăźl coboare. Pentru că Ăźntre timp suflarea de viață a fost luată de la el.” Acesta este un motiv pentru care, cu toate că nu trăim (Ăźn special pentru că nu trăim) Ăźntr-o cultură de subzistență, este atĂąt de important să recunoaștem că Ăźn fiecare zi avem nevoie să ne mărturisim dependența noastră absolută de Domnul, pentru toate binecuvĂąntările Ăźn ce privește toate cele necesare vieții. Și astfel, decĂąt să fim Ăźnclinați a disprețui această cerere, vom fi, mai degrabă, prin harul lui Dumnezeu, dintre toți oamenii, cei mai conștienți că trebuie să ne amintim, zilnic, că pentru tot ceea ce avem suntem absolut dependenți de Dumnezeu. Și că trebuie să recunoaștem că nimic din ce avem nu e al nostru de drept, pentru că Ăźn prezența lui Dumnezeu ne-am pierdut toate drepturile și nu merităm din partea Lui decĂąt judecată și Ăźnstrăinare. Prin urmare, cĂąnd spun această rugăciune, eu Ăźmi mărturisesc dependența absolută de Domnul. Și Ăźncă ceva, Ăźmi mărturisesc Ăźn același timp mulțumirea pentru ceea ce Ăźmi oferă Domnul.

De aceea am spus că nu te poți ruga Tatăl nostru fără să trăiești această rugăciune. Pentru că aceasta este o rugăciune pentru lucruri simple. Și ea ne Ăźnvață, Ăźntr-adevăr, o lecție foarte importantă. Cu cĂąt mai repede Ăźnvățăm această lecție, cu atĂąt mai puternici vom fi: dacă nu pot să-I cer Lui aceasta cu toată inima, nu am nevoie cu adevărat de aceasta. Dacă vom Ăźnțelege acest principiu, viețile noastre vor fi extrem de diferite de viețile celor din jurul nostru, care ne spun că nu au nevoie de acele lucruri pe care le au, dar ei nu se pot elibera de ele. Le e teamă să se elibereze de ele, pentru că identitatea lor, valoarea lor și statutul lor Ăźn comunitate depind de toate lucrurile pe care le posedă. Dar ce lucru minunat este pentru un student, pentru un adolescent, pentru un cuplu de tineri căsătoriți, pentru noi toți să Ăźnvățăm că, atunci cĂąnd privirea noastră este concentrată asupra Domnului, care ne furnizează nevoile de bază, avem tot ceea ce am putea avea nevoie pentru a fi Ăźn stare să-L glorificăm la maximum. Aceasta ne face cu adevărat atĂąt de puternici. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că, din ĂźntĂąmplare, adolescent fiind, am ĂźntĂąlnit un verset Ăźn cartea Eclesiastul, capitolul 4, versetul 6: „Mai bine o mĂąnă plină de odihnă, decĂąt amĂąndoi pumnii plini de trudă și goană după vĂąnt.” Desigur, oamenii nu cred asta. Dimpotrivă, ei consideră că Ăźn societatea noastră ești cu adevărat puternic dacă ai toate lucrurile. Dar, de fapt, lucrurile acestea te slăbesc, pentru că ajungi să ai nevoie de ele. Însă creștinul care a Ăźnvățat să se uite la Dumnezeu pentru aprovizionarea zilnică, care Ăźși concentrează atenția pe lucrurile de bază, care Ăźl vor ajuta să trăiască la maximum pentru slava lui Dumnezeu, este cea mai puternică persoană din lume. Îți garantez că acest lucru este adevărat. De ce? Pentru că, Ăźn acest fel, niciun lucru nu te poate afecta. Ești liber de toate. De fapt, dacă ești liber de toate, unul din lucrurile de care trebuie să te păzești este felul Ăźn care vor acționa oamenii cĂąnd tu le vei spune: „Nu, mulțumesc, nu am nevoie de asta.” Ei se mĂąnie foarte mult. De ce se mĂąnie atĂąt de mult? Pentru că le-ai descoperit una dintre cele mai profunde slăbiciuni din viața lor. Ei au devenit atĂąt de dependenți de lucruri. Dar tu ai devenit dependent de Domnul.

Și mai este ceva Ăźn această cerere, nu-i așa? Ne mărturisim dependența de Domnul pentru necesitățile noastre de bază. Ne mărturisim mulțumirea față de Domnul pentru lucrurile simple pe care El ni le oferă. Și Ăźn același timp, ne mărturisim responsabilitatea noastră unul față de celălalt pentru Ăźmplinirea reciprocă a nevoilor noastre. Nu este așa? Noi nu ne rugăm: „...pĂąinea noastră cea de toate zilele dă-mi-o mie azi.” Ci noi spunem: „...dă-ne-o nouă azi.” Cu alte cuvinte, noi suntem constant preocupați de familie. Și desigur, aceasta este rugăciunea familiei-biserică. Aceasta este ceea ce a făcut biserica primară din Faptele Apostolilor, o comunitate remarcabilă, pentru că, după cum vă amintiți, Luca ne spune timpuriu Ăźn Fapte că nu era niciun membru din biserică Ăźn nevoie, pentru că ei au Ăźnvățat să se roage: „...pĂąinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă azi.” Este ceva ascuns aici, nu-i așa? Nu te poți ruga astfel fără a te dedica unei astfel de trăiri; și nu te poți ruga astfel și nu te poți dedica unei astfel de trăiri decĂąt dacă ți-ai ridicat ochii ĂźntĂąi spre comoara pe care o ai Ăźn cer. Tatăl nostru ceresc, vie Ăźmpărăția Ta. CĂąnd privești insistent acolo, cĂąnd prioritățile tale sunt acolo, atunci orice alt lucru Ăźși găsește perfect locul. Nu aceasta ne spune Isus Ăźn predica de pe munte? Căutați mai ĂźntĂąi Ăźmpărăția Lui și toate celelalte vi se vor da. Deci avem nevoie de aprovizionare.

Dar avem nevoie, de asemenea, și de iertare. Avem nevoie ca păcatele noastre să fie iertate. Isus ne Ăźnvață să ne rugăm: „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri.” Ne-am rugat și aceasta. Mă Ăźntreb dacă te-ai rugat vreodată cu voce tare. „Și Ăźmi iartă mie greșelile mele...” Aceasta este o formulă extrem de nepopulară Ăźn lumea noastră, Ăźn special printre păcătoși, nu-i așa? De ce Ăźi irită pe oameni atĂąt de mult cuvĂąntul „păcat”? Creștinul știe că este Ăźn siguranță Ăźn prezența Tatălui ceresc cĂąnd spune: „iartă-mi păcatele”. Nimeni altcineva nu este. Ei nu pot fi. Pentru că tot ceea ce așteaptă ei de la Dumnezeu este mĂąnie și judecată. Indiferent de ce spun ei, aceasta este ceea ce așteaptă, de fapt, de la Dumnezeu. De aceea ei nu Îl iubesc. De aceea nu se Ăźncred Ăźn El. De aceea viețile lor sunt pline de toate lucrurile. Dar creștinul este liber să se roage: „Tată, iartă-mi păcatele.”

Și mai interesant e faptul că formula a devenit nepopulară chiar și Ăźn biserică, printre creștini. Ai observat acest lucru? Cam Ăźn jurul anului 1980, Ăźn Anglia, a existat o controversă teribilă, pentru că Biserica Anglicană a decis să schimbe unele rugăciuni din Cartea de liturgii. Pe cĂąnd creștinii de modă veche veneau la Dumnezeu mărturisind că sunt niște păcătoși mizerabili, creștinii moderni sunt Ăźnvățați să se roage: „Ne pare foarte rău și regretăm ce am făcut.” Nu este același lucru. Oricine are puțină minte știe că omul ar trebui să spună: „Îmi pare foarte rău și voi face mai bine data viitoare.” Oricum, este cu totul altceva să Ăźncepi să te rogi: „Doamne, sunt un păcătos mizerabil.” La sfĂąrșitul anului 1990, Ăźntr-o mare denominație prezbiteriană din Marea Britanie, cineva a scris un articol pentru revista denominației numind un membru al familiei regale drept un păcătos mizerabil. Deodată s-a creat o adevărată nebunie. Dar, interesant, din cĂąte știu eu, nebunia nu s-a stĂąrnit Ăźn familia regală, ci Ăźn biserică. Și cincizeci de mii de copii ale revistei au fost aruncate. CĂąnd reporterii ziarului (văzĂąnd stupiditatea și inconsecvența bisericii) i-au Ăźntrebat de ce-au făcut acest lucru, știți care a fost răspunsul? Este absolut uluitor. „Nu vrem să dăm impresia că credința creștină poate cauza oamenilor o traumă psihologică.” Aceasta este cea mai binecuvĂąntată traumă psihologică pe care o poate experimenta vreodată omul muritor: să descopere că, deși suntem păcătoși mizerabili, avem un Dumnezeu gata a ne ierta păcatele. Nu vedeți ce-au făcut ei? Ei nu au diminuat doar realitatea păcatului, ci și minunile harului.

Dar, după cum observați, că atunci cĂąnd ne rugăm această rugăciune, „iartă păcatele noastre”, există o altă clauză, „pentru că noi Ăźnșine iertăm oricăruia care păcătuiește Ăźmpotriva noastră, care este Ăźndatorat nouă.” Oare Ăźntoarce Isus Evanghelia cu susul Ăźn jos spunĂąnd că, dacă urmează să fiți iertați, trebuie să construiți un merit prin iertarea datoriilor altor oameni față de voi? Nu, El spune că atunci cĂąnd rostim această rugăciune, realizăm că, dacă noi primim iertarea lui Dumnezeu, semnul sigur că am primit iertarea lui Dumnezeu este tocmai faptul că noi Ăźi iertăm pe ceilalți. Noi Ăźi iertăm pe ceilalți. Noi suntem reconciliați cu ei. Biserica creștină este comunitatea „iertătorilor iertați” și a „iertaților iertători.” De aceea experimentați deseori acest lucru la cina Domnului. Eu o experimentez adesea. CĂąnd particip la cina Domnului, Ăźn timp ce mă gĂąndesc la semnificația sărbătorii, la tot ce a făcut Domnul Isus pentru mine, la sĂąngele Său vărsat pentru a-mi oferi iertarea de păcate, sunt fericit să merg de la cină ĂźmbrățișĂąndu-i pe toți din Ăźncăpere și spunĂąndu-le: „ Dacă am ceva Ăźmpotriva ta, te iert și dacă ai ceva Ăźmpotriva mea, iartă-mă.” Altfel, nu am gustat cu adevărat iertarea, nu-i așa? Muntele păcatelor mele față de Dumnezeu, a datoriei mele, nu poate fi niciodată achitat. El a anulat datoria mea. Și dacă aceasta mă mișcă, mintea mea, inima mea, emoțiile mele, afecțiunile mele vreau să le revărs din mine spre alții. Știu că noi suntem oameni modești. Nu alergăm Ăźn jurul bisericii ĂźmbrățișĂąnd oameni. Suntem oameni rezervați. Dar găsim moduri de a face aceasta, nu-i așa? A fi Ăźmpăcat unul cu altul. AsigurĂąndu-ne că toate canalele părtășiei sunt curate. Este absolut minunat. AtĂąt de diferit față de lume, nu-i așa? Aceasta nu este una dintre regulile vreunei alte societăți căreia Ăźi aparțineți. Este dinamica acestei societăți. Știu ce lucru binecuvĂąntat este cĂąnd aceasta este eliberată Ăźn comunitatea noastră; și bărbați și femei, care-au stat toată viața lor Ăźn Ăźnchisoarea datornicilor față de Domnul sau față de alții, descoperă că există un loc unde toate datoriile lor pot fi anulate și unde toate păcatele lor pot fi iertate.

Realizezi ce spui cĂąnd te rogi să fii iertat, nu-i așa? „Iartă-mi păcatele.” Asemeni lui David Ăźn Psalmul 51, tu spui Ăźn asență astfel: „Pentru că Dumnezeu este infinit sfĂąnt și drept, recunosc Ăźn fața Lui că nu există nicio cale prin care să-I pot plăti datoria păcatelor mele față de El. Nu pot scăpa de păcatele mele. O, Dumnezeule, nu vei găsi Tu pe altcineva care să plătească datoria mea?” Și minunea este că Acela care Ăźi Ăźnvață pe ucenicii Săi să se roage ca păcatele lor, datoriile lor, să fie iertate și anulate, a fost Acela care va sta Ăźnaintea Tatălui Său ceresc și va spune: „Socotește păcatele și datoriile lor Ăźn contul Meu.” Aș fi vrut ca tu să fi fost aici duminica trecută la sfĂąrșitul predicii pentru copii. Am cĂąntat un cĂąntec Ăźnvățat de ei: „Tu ești Regele meu.” Puteai să ai 60 de ani și Ăźncă nu ai fi Ăźnțeles aceasta. Copiii Ăźl Ăźnțeleg. CĂąntecul Ăźncepe astfel. „Sunt iertat, că ai fost părăsit. Sunt acceptat – ai fost condamnat. Ce dragoste de Dumnezeu, să moară un Rege Ăźn locul meu. Ce dragoste, uimit privesc, cu bucurie Te slăvesc.” Rugăciunea Tatăl nostru nu este o lectură despre Ăźmbunătățirea vieții tale. Este o invitație la a-l cunoaște pe Domnul și a găsi iertare. Apoi, datorită iertării primite, să o răspĂąndești Ăźn toată comunitatea de bărbați, femei, adolescenți, studenți, băieți și fete care au experimentat cu toți iertarea păcatelor Ăźn și prin Isus Cristos.

S-ar putea să știi, din ĂźntĂąmplare, că o mulțime de copii din Statele Unite ale Americii sunt tratați acum de terapeuți cu medicamente, pentru că noi, Ăźn Vest, suntem o comunitate care a respins Evanghelia și care nu are unde să meargă să găsească iertare pentru greșelile și păcatele sale. Și astfel Ăźncercăm să ne tratăm cu diverse lucruri, de la sticle cu alcool la sticle de medicamente, pentru că nu avem unde merge pentru a primi iertare. Dacă odată Evanghelia a pătruns cu putere Ăźn Vest și mulțimile au fost convertite, azi au apărut și s-au dezvoltat o mulțime de probleme care ne-au Ăźndepărtat de ea. Un lucru care s-ar ĂźntĂąmpla, Ăźn final, ar fi că un mare procent dintre psihologi și-ar părăsi afacerea. Pentru că atĂąt de mulți dintre ei depind de vina ta și de vina mea și de faptul că bărbați, femei, tineri și acum băieți și fetițe nu au unde să meargă să experimenteze un bun-venit al Tatălui, iertarea păcatelor lor, perspectiva unei vieți noi și o concentrare și o prioritate a vieții lor, care să-i ajute să trăiască spre slava lui Dumnezeu și Ăźn bucuria Domnului, așa cum am fost creați să trăim. Dați-mi voie să vă Ăźntreb: sunteți iertați? Sunt toate datoriile voastre anulate Ăźnaintea lui Dumnezeu? Sunt toate păcatele voastre iertate Ăźnaintea lui Dumnezeu? Nu credeți că acesta e cel mai minunat lucru de pe lume? Și tot ceea ce trebuie să faceți este doar să veniți la El și să-I spuneți: „Sunt iertat, că ai fost părăsit. Sunt acceptat – ai fost condamnat.” „Deci, Doamne Isuse, Ăźnvață-mă să mă rog.”

Tată ceresc, ce minunată este Evanghelia lui Isus. Ce mesaj glorios de iertare și restaurare! O, botează-ne, scufundă-ne Ăźn bucuria iertării, Tatăl nostru ceresc, pentru ca să trăim Ăźn simplitatea și claritatea rugăciunii Domnului Isus! Ne rugăm aceasta Ăźn Numele Lui. Amin.

Sinclair Ferguson

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!