Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

O filosofie a muzicii bisericești

Publicat la 2013-06-03 de Traian

Întrebarea: „de ce există muzică Ăźn biserică?“ nu pare a fi un subiect de discuție prea des ĂźntĂąlnit. Tocmai de aceea este un domeniu potrivit de studiu filosofic.
Donald P. Hustad, Ăźn articolul său A Spiritual Ministry of Music, discută tocmai o astfel de filosofie a muzicii bisericești. El Ăźși Ăźncepe articolul afirmĂąnd: „Foarte mulți ar putea fi nepregătiți pentru a răspunde la Ăźntrebarea: «De ce există muzică Ăźn biserica ta?» Ei, ca mulți alții, nu au considerat că muzica este atĂąt de importantă ĂźncĂąt să se Ăźntrebe «de ce» și de cele mai multe ori, răspunsul lor ar putea fi ceva de genul «Păi, nu prea știu. Am avut din totdeauna muzică Ăźn biserică și bănuiesc că o vom avea Ăźntotdeauna». Aceeași oameni ar putea să vă spună «nu știu prea multe despre muzică, Ăźnsă știu ce-mi place».“[1]
Acest citat prezintă multe probleme, Ăźnsă un aspect foarte interesant este că pentru cei care nu se consideră cunoscători Ăźn domeniul muzicii, totul se reduce la o chestiune de gust. Voi demonstra pe parcursul lucrării că Ăźntr-o discuție cu privire la stilul muzicii din biserică, problema gustului este fundamentală.
În această lucrare vom aborda doar cĂąteva aspecte de principiu pe care le considerăm a fi cele mai importante. Vom Ăźncerca să determinăm mai multe roluri pe care muzica le poate avea Ăźn biserică, această problemă fiind deosebit de importantă, de vreme ce se referă la motivațiile care stau Ăźn spatele utilizării muzicii Ăźn biserică. Un alt aspect demn de luat Ăźn considerare se referă la stilul de muzică potrivit pentru Ăźnchinare, subiect care constituie motiv de dezbinare Ăźn multe biserici.
 
 

1. Scopul muzicii Ăźn biserică
 
1.1.Tradiția bisericii

Unul dintre motivele pentru care avem muzică Ăźn biserică amintite de Hustad este că muzica a existat dintotdeauna Ăźn biserică. Dacă ne Ăźntrebăm cĂąnd a Ăźnceput să se cĂąnte Ăźn biserică, trebuie mai ĂźntĂąi să amintim faptul că muzica avea un rol foarte important Ăźn Ăźnchinarea din sinagogă. Multe din tiparele Ăźnchinării bisericii seamănă foarte mult cu Ăźnchinarea evreilor din sinagogă. În cazul Bisericii Ortodoxe, s‑a păstrat chiar și cĂąntarea textelor din Scriptură, Ăźn loc de a fi pur și simplu recitate. În privința utilizării muzicii Ăźn biserica primară, Calvin afirmă: „Cu siguranță, folosirea cĂąntării Ăźn biserici nu este doar foarte veche, ci a fost folosită chiar și de către apostoli, după cum putem observa din cuvintele lui Pavel: «voi cĂąnta cu duhul, dar voi cĂąnta și cu mintea» (1 Cor. 14:15.)“.[2]
Știm din istoria bisericii că muzica a avut Ăźntotdeauna un rol important Ăźn biserică, deși unii, cum ar fi Augustin, afirmau că muzica este periculoasă pentru că distrage atenția de la conținutul intelectual al Ăźnvățăturii bisericii. Faptul că muzica provoca plăcere era pentru Augustin un motiv de a evita folosirea muzicii Ăźn Ăźnchinare. Această idee se manifestă și astăzi cu privire la stilul muzicii potrivite Ăźn biserică.[3]
Fiind de acord că istoria bisericii confirmă prezența muzicii Ăźn biserică sub diferite forme, trebuie să mergem mai departe și să discutăm despre motivul acestei prezențe. În Ăźntreaga istorie a umanității, muzica Ăźn general era folosită pentru distracție (plăcere) sau Ăźnchinare religioasă de orice formă. Se știe că muzica era folosită ca mijloc de Ăźnchinare Ăźn majoritatea cultelor păgĂąne. Putem face oare din aceasta un argument Ăźmpotriva folosirii muzicii Ăźn Ăźnchinarea bisericii? Nicidecum, de vreme ce jertfirea animalelor Ăźn Ăźnchinarea Vechiului Testament era poruncită de Dumnezeu, deși majoritatea cultelor păgĂąne practicau o formă sau alta de jertfire a animalelor (sau chiar a oamenilor). Închinarea prin muzică este de asemenea poruncită de Dumnezeu Ăźn Vechiul Testament.
 
1.2.De ce muzică Ăźn biserică?
De ce era muzica un element indispensabil Ăźn Ăźnchinare? Probabil cel mai serios motiv este că Ăźnchinarea este o manifestare a ființei ca Ăźntreg, implicĂąnd trupul, mintea și sentimentele. Hustad spune că „muzica este limbajul sentimentelor. Atunci cĂąnd cuvintele nu reușesc să le exprime, cĂąntăm“.[4] În Ăźnchinare există de obicei două extreme: Ăźnchinarea emoțională și Ăźnchinarea rațională. Nici una dintre extreme nu este corectă, conform lui Pavel: „voi cĂąnta cu duhul, dar voi cĂąnta și cu mintea“ (1 Cor. 14:15.). Uneori este foarte dificil să menținem echilibrul dintre aceste două aspecte fundamentale ale Ăźnchinării. Calvin spunea: „este foarte clar că nici cuvintele, nici cĂąntarea (atunci cĂąnd e folosită Ăźn rugăciune) nu au nici un sens și nici o importanță Ăźn fața lui Dumnezeu dacă ele nu izvorăsc dintr-un sentiment profund al inimii“.[5]
Putem afirma că muzica este folosită Ăźn Ăźnchinare pentru că ea reprezintă mijlocul cel mai firesc și mai eficient de a ne uni „duhul“ cu „adevărul“ Ăźn Ăźnchinare; inima și mintea. Aceasta se realizează pentru că muzica nu este o activitate aleatorie sau haotică, ci implică un real efort intelectual Ăźn pregătire și execuție, reușind Ăźn același timp să comunice cele mai greu exprimabile sentimente ale inimii.
John MacArthur identifică anumite obiective ale Ăźnchinării, și anume: glorificarea lui Dumnezeu, curățirea credincioșilor, edificarea bisericii, evanghelizarea celor pierduți.[6] Glorificarea lui Dumnezeu este scopul cel mai evident al Ăźnchinării, și cel mai cunoscut. Celelalte obiective Ăźnsă nu sunt la fel de cunoscute. Cum ar putea Ăźnchinarea să contribuie la curățirea credincioșilor? John MacArthur explică: „Închinarea cere curăție. Am văzut mereu, mereu că premisa privilegiului de a intra Ăźn prezența lui Dumnezeu este recunoașterea păcătoșeniei personale și voința de a părăsi acea păcătoșenie. O dorință mistuitoare de a fi pur și curat este rezultatul normal al faptului că ești Ăźmpreună cu Dumnezeu. Cu cĂąt ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atĂąt suntem mai copleșiți de păcătoșenia noastră“.[7] Manifestarea prezenței lui Dumnezeu Ăźn Ăźnchinare este cel mai eficient mod de Ăźncurajare spre sfințenie. În același fel, Ăźnchinarea nu doar curățește, ci și transformă. Prezența activă a lui Dumnezeu are ca efect edificarea personală a Ăźnchinătorului. În acest sens John MacArthur amintește de versetul următor: „noi toți privim cu fața descoperită, ca Ăźntr-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați Ăźn același chip al Lui, din slavă Ăźn slavă“ (2 Corinteni 3:18).
Principiul enunțat de Pavel Ăźn 1 Corinteni 14:15 a fost mai ĂźntĂąi afirmat de Însuși Domnul Isus Ăźn Ioan 4:1-26. Cu privire la scopul evanghelistic al Ăźnchinării, John MacArthur scrie: „Isus Însuși a abordat problema Ăźnchinării Ăźn evanghelizare. Discursul lui Isus despre importanța Ăźnchinării, Ăźn Ioan 4, nu a fost ținută Ăźnaintea fariseilor sau a altor lideri religioși. Isus Ăźi vorbea unei femei necredincioase și imorale - unei prostituate. Dintre toate problemele pe care le-ar fi putut discuta cu ea, cea pe care a ales-o El a fost Ăźnchinarea.“[8] Acest aspect surprins de John MacArthur este Ăźntr-adevăr uimitor din mai multe puncte de vedere. Puțini creștini s-ar gĂąndi să discute despre Ăźnchinare cu un necredincios, avĂąnd impresia că astfel de discuții Ăźi depășesc sau sunt cel puțin secundare. Un alt aspect este că Ăźnchinarea reprezintă un subiect fundamental din viața creștină și nicidecum unul secundar.
Tragedia este că de multe ori, muzica este folosită Ăźn biserici Ăźn multe scopuri colaterale Ăźnchinării, cum ar fi, relaxarea fizică și mentală Ăźn cadrul unui serviciu divin mai lung, umplerea unor momente de tranziție, mascarea deranjului provocat de ĂźntĂąrzierea unora și așa mai departe. Desigur, unele dintre acestea nu reprezintă scopuri rele Ăźn ele Ăźnsele, problema apărĂąnd atunci cĂąnd nu are importanță ce se cĂąntă, important fiind să se cĂąnte ceva din „Cartea de CĂąntări“. Aspectul utilitar al muzicii nu trebuie să fie Ăźn detrimentul conținutului. De multe ori, Ăźn astfel de cazuri se aleg cĂąntări la ĂźntĂąmplare, care de multe ori nu au legătură cu activitatea care urmează sau cu restul serviciului. Aici este marea problemă. Hustad spune: „Martin Luther a sugerat odată ca să fie cĂąntat un imn Ăźn timpul euharistiei, pentru ca Ăźnchinătorii să poată medita Ăźn timpul șederii Ăźndelungi Ăźn genunchi; cĂąntarea unui imn ar putea să-i ajute să uite disconfortul fizic și să se concentreze asupra activității respective“. În mod clar, Ăźntr-un asemenea caz, nu ar fi potrivit să se cĂąnte un imn despre nașterea Domnului sau orice altceva care ar avea mai degrabă efectul de a deconcentra pe oameni de la euharistie.
Cel mai deranjant aspect utilitar al muzicii amintit de Hustad este aspectul de pregătire psihologică pentru predicare. De cele mai multe ori, nu ne putem imagina un serviciu de Ăźnchinare a bisericii fără predică, Ăźnsă fără Ăźnchinare prin muzică nu reprezintă chiar o problemă. Din păcate, acest caracter secundar al Ăźnchinării prin muzică este de multe ori predicat de la amvon prin afirmații de genul „Să ne pregătim pentru ascultarea CuvĂąntului Domnului cĂąntĂąnd o cĂąntare“. Nimic mai obișnuit și nimic mai greșit. Un pastor care nu Ăźnțelege importanța Ăźnchinării prin muzică este cel puțin un pastor ineficient. Scopul predicării este Ăźn primul rĂąnd de a da Ăźnvățătură. Iată Ăźnsă ce afirmă Hustad: „ün secolul al XVI-lea, Martin Luther a exprimat crezul lutheran, doctrina botezului, cele zece porunci - de fapt majoritatea dogmelor esențiale ale Reformei - Ăźn cĂąntece. Un episcop romano-catolic a spus: «Luther a dus la pierzare mai multe suflete cu cĂąntecele decĂąt cu predicile sale».“[9] Într-adevăr, suntem de părere că Ăźnvățătura exprimată Ăźn cĂąntece poate fi de multe ori mai eficientă decĂąt predicarea. Prin cĂąntare, Ăźnvățătura biblică este ușor de răspĂąndit și ușor de memorat. O predică nu are aceste avantaje. John MacArthur amintește Ăźn cartea sa de o evreică convertită la creștinism: „ea mi-a povestit că nu-și amintea multe cu privire la predică, dar a fost uimită cu desăvĂąrșire de bucuria, pacea și dragostea care domneau cĂąnd oamenii se Ăźnchinau. Ea nu mai văzuse nimic de felul acesta. Ea a devenit credincioasă ca rezultat al mărturiei unor oameni care se Ăźnchinau.“[10] Toate acestea nu au ca scop să diminueze importanța predicării, ci mai degrabă să atenționeze asupra importanței ignorate de multe ori a Ăźnchinării prin muzică.
 
2.Stilul de muzică potrivit pentru Ăźnchinare
 

2.1.Muzica tradițională sau muzica folk?
Aici avem de-a face cu un subiect pe cĂąt de vast, pe atĂąt de controversat. Nu de puține ori problema stilului este un motiv de discordie Ăźn biserici, uneori chiar o cauză a destrămării bisericii. Aceasta se ĂźntĂąmplă din două motive principale: necunoașterea temeinică a problematicii muzicale și intoleranța sau lipsa dragostei față de ceilalți.
După cum spuneam mai devreme, oamenii care nu se pricep la muzică știu foarte bine ce la place. Știu foarte bine ce fel de muzică le face plăcere să audă și să cĂąnte și ce fel de muzică este dezagreabilă și nedorită. Stilul de muzică promovat de o anumită biserică aproape Ăźntotdeauna se va conforma gustului majorității, aceasta Ăźn cazul Ăźn care majoritatea are un cuvĂąnt de spus. Cei care rămĂąn sunt forțați să Ăźnvețe să suporte o muzică neplăcută pentru ei.
Ce se ĂźntĂąmplă atunci cĂąnd tinerii bisericii (și nu numai) doresc să se Ăźnchine Ăźntr-un stil contemporan, folosind instrumente contemporane, iar generațiile mai Ăźn vĂąrstă nu vor sub nici o formă să audă altceva decĂąt orga? Ce putem spune unui tĂąnăr care afirmă că muzica din biserică este mai potrivită pentru ĂźnmormĂąntare decĂąt pentru o Ăźnchinare plină de bucurie? Ce putem spune unui bătrĂąn care se supără zicĂąnd: „Of, iar dă pe chitarele astea!“? Avem de-a face cu o problemă serioasă și din păcate, de cele mai multe ori, nici una dintre părți nu este gata să cedeze. Din ce cauză?
De cele mai multe ori, este vorba pur și simplu de egoism. De fapt, fiecare persoană care afirmă că un anumit stil de muzică este potrivit pentru Ăźnchinare, se referă de fapt la stilul care-i place lui. Cine poate recunoaște cu sinceritate că un anumit de stil este potrivit, deși nu-i place? Fiecare vrem să auzim Ăźn biserică muzica ce ne place și nu vrem să cedăm sub nici o formă. Ba mai mult: dacă ținem morțiș la muzica noastră avem sentimentul că ne apărăm credința. Și totuși, cineva trebuie să cedeze, dacă dorim să avem pace Ăźn biserică. De la cine să ne așteptăm la maturitate? De la tineri sau de la bătrĂąni? Socotim că și unii, și alții trebuie să dovedească maturitatea de a accepta că nu toți oamenii sunt la fel ca ei și că muzica potrivită pentru Ăźnchinare nu este cea care spun ei că este, fără a avea argumente serioase.
Unii ar putea reacționa violent spunĂąnd că nu este vorba sub nici o formă de o problemă de gust. Un argument invocat adesea Ăźn sprijinul muzicii tradiționale este că aceasta este proprie bisericii, pe cĂąnd muzica folk aparține lumii. Astfel, a introduce muzica folk Ăźn biserică Ăźnseamnă a aduce lumea Ăźn biserică. Un alt argument este că originea laică a muzicii folk o descalifică pe aceasta pentru a fi prezentă Ăźn biserică.
Aceste argumente ce aparțin de obicei unor biserici conservatoare, sunt lipsite de orice bază biblică. Noul Testament nu vorbește deloc despre un anume stil de muzică standard și propriu doar bisericii. Dacă bisericile conservatoare care au adoptat această poziție ar fi utilizat o astfel de muzică, neschimbată Ăźncă din vremea bisericii primare, atunci am tinde să le dăm dreptate. Însă, după cum bine se știe, muzica Ăźn biserică a suferit o mulțime de schimbări de-a lungul secolelor. Cu fiecare schimbare, au apărut probleme și totuși muzica n‑a stagnat. Pe ce bază se poate afirma că muzica Ăźn biserică a suferit modificări Ăźn stil doar pĂąnă Ăźn prezent (sau pĂąnă acum un secol), iar orice modificare contemporană este greșită și este Ăźndreptată Ăźmpotriva bisericii? Credem că biserica lui Cristos nu stagnează, ci crește, iar muzica bisericii este de asemenea vie, deci se transformă mereu.
Al doilea argument ne pune Ăźntr-o situație imposibilă: Astfel, dacă o muzică potrivită pentru biserică trebuie neapărat să Ăźși găsească originea Ăźn biserică, aceasta Ăźnseamnă că doar un muzician credincios este calificat să producă o astfel de muzică. Oare cunoștințele sale muzicale, cunoștințe care Ăźl ajută să creeze, Ăźși au originea doar Ăźn biserică? Nici pe de parte. Muzica de orice fel este rezultatul a mii de ani de transformare, de interacțiune din cele mai vaste direcții. Iar a limita influențele care determină muzica să ia anumite forme, Ăźnseamnă a o sărăci.
Totuși Ăźntrebarea rămĂąne: care este stilul de muzică potrivit pentru Ăźnchinarea bisericii? Problema este că Ăźntrebarea nu este bine pusă. O Ăźntrebare corectă ar putea fi: care este muzica potrivită pentru Ăźnchinarea bisericii tale locale? Nu putem atribui problema stilului muzicii Ăźntregii biserici universale, pentru că fiecare națiune este diferită, simte muzica Ăźn mod diferit, se exprimă altfel prin muzică. Dacă am fi de acord că doar un anumit stil de muzică este potrivit, atunci suntem forțați să fim de acord și că doar o singură limbă poate fi folosită Ăźn Ăźnchinare. Impunerea unui stil seamănă izbitor cu impunerea liturghiei latine tuturor popoarelor, indiferent de limbă, și aceasta din cauză că muzica este un limbaj. Și acest limbaj diferă nu doar Ăźn cazul naționalităților, ci și Ăźn cazul generațiilor și chiar a grupurilor sociale restrĂąnse.


2.2.Orga sau chitara?
În cadrul bisericilor locale bătălia principală este Ăźntre orgă și chitară (Ăźn linii mari): orga este considerat „instrumentul bisericii“, iar chitările și tobele sunt un fel de oi negre, dacă nu chiar dușmani Ăźn toată regula. De unde s-a ajuns aici? Era un timp Ăźn care Ăźn biserică se cĂąnta doar vocal, instrumentele fiind interzise. Nu putem ști cu exactitate ce fel de tensiuni au apărut atunci cĂąnd orga și‑a găsit locul Ăźn biserică, Ăźnsă știm că pĂąnă Ăźn zilele noastre, Ăźn Biserica Ortodoxă, Ăźncă nu se folosesc instrumente muzicale. Mai știm de asemenea că Ăźntr-o vreme se cĂąnta doar monodic, iar introducerea polifoniei a stĂąrnit reale controverse. CĂąntarea omofonică a fost ceva propriu bisericii reformei, fiind alt motiv de dispută cu Biserica Romano-catolică. După cum putem observa, nici o noutate nu a apărut fără o reală opoziție.
De ce oare preferă tinerii o altă muzică? De ce pentru ei, coralele pe patru voci sunt bune doar pentru ĂźnmormĂąntare? Probabil că ei nu se regăsesc Ăźn acest stil de muzică tradiționalist, acesta reprezentĂąnd un limbaj străin pentru ei. Probabil că simt nevoia să se apropie de Dumnezeu folosind cuvintele lor, muzica lor, sentimentele lor. Așa cum am văzut la Ăźnceputul lucrării, muzica are capacitatea de a transmite sentimentele. Muzica folk, oricare ar fi originea ei, are avantajul unei capacități extraordinare de a comunica sentimente. Din păcate, de multe ori muzica tradițională este prea rece pentru a putea comunica sentimentele.
Pe de altă parte, Mark Noll face următoarea afirmație: „Mișcarea evanghelică este exprimată cel mai bine Ăźn imnurile clasice. Imnurile evanghelice clasice conțin cele mai clare, mai memorabile, mai consecvente și mai des repetate expresii a ceea ce a Ăźnsemnat să fii evanghelic
 ceea ce evanghelicii au fost, ei au cĂąntat“[11] El afirmă că imnologia clasică este cea mai bună sinteză a Ăźnvățăturilor evanghelice, și Ăźn mod sigur are dreptate. Înseamnă oare aceasta că de acum Ăźncolo vom folosi doar această imnologie?
Un tĂąnăr care refuză imnurile clasice, refuză de fapt zeci de ani de viață a bisericii evanghelice. Bogăția teologică adunată Ăźn aceste imnuri nu trebuie sub nici o formă ignorată sau Ăźndepărtată. De multe ori, muzica nouă suferă Ăźntr-adevăr de o sărăcie acută Ăźn teologie, Ăźnsă aceasta nu o descalifică Ăźn totalitate. Orice om are dreptul să se Ăźnchine Ăźn fața lui Dumnezeu cu ceea ce are el mai bun, și cu ceea ce este Ăźn stare. O muzică elevată poate să-l Ăźmpiedice pe un om obișnuit să se Ăźnchine, iar Dumnezeu nu acceptă așa ceva.[12] Credem că este loc Ăźn biserică și de sentimente simple, dar și de cĂąntări Ăźnțelepte. De multe ori, o muzică de prea bună calitate, cu prea mult conținut, poate să distragă atenția de la Dumnezeu și să atragă atenția asupra sa Ăźnsăși, după cum sugerează Gene Veith. De asemenea o muzică de proastă calitate, cu conținut derizoriu, Ăźn mod sigur va distrage atenția de la Dumnezeu.[13] Cel mai greu este să păstrăm echilibrul.
 
2.3.Cum Ăźmpăcăm pe cei tineri cu cei bătrĂąni?

Nu credem că există vreo bază biblică pentru a se refuza un stil sau altul de muzică, așa cum nu există vreo bază biblică pentru a se refuza accesul anumitor categorii sociale sau etnice Ăźn biserică. Domnul Isus a acceptat modul neobișnuit al unei femei de a I se Ăźnchina Ăźn casa lui Simon, spălĂąndu-I picioarele cu parfum, deși cei de față s-au opus. De aceea este greu de crezut că nu ar accepta o Ăźnchinare sinceră a unor tineri dornici să dedice Lui ceea ce au mai scump și mai intim: muzica lor.
A refuza o muzică nouă, doar pentru că nu se Ăźncadrează Ăźn „legea“ tradiției, Ăźnseamnă fără doar și poate fariseism. Erik Routley aduce Ăźn discuție muzica unui compozitor (Vaughan Williams) care a folosit cvinte paralele Ăźn compozițiile sale: „Să zicem că profesorul (de armonie) ar spune: «Astea sunt cvinte paralele: așadar fraza este prost scrisă. Ele trebuiesc Ăźndepărtate.» De ce ne amintește aceasta? Ne amintește chiar de modul Ăźn care fariseii au interpretat legea sabatului astfel ĂźncĂąt să facă reprobabilă smulgerea spicelor de grĂąu (Marcu 2:23).“[14]
De multe ori refuzăm noutatea din cauză că nu ne simțim confortabil Ăźn fața necunoscutului. Ne deranjează dorința celuilalt de a se face auzit. Vrem să ne auzim doar noi și doar cei asemănători nouă. Vrem să auzim doar muzica noastră, transformĂąnd biserica Ăźntr-un club. Dacă suntem printre fericiții care găsesc satisfacție Ăźn muzica tradițională a bisericii, atunci vom susține cu tărie că doar aceasta este muzica potrivită pentru Ăźnchinare, iar cei care nu sunt de această părere ar trebui să se pocăiască. Cum putem califica o astfel de atitudine, decĂąt ca și legalism? Iar legalismul Ăźnseamnă o inimă Ăźmpietrită.
Există o rezolvare a acestei probleme? Din fericire există și anume prin dragoste. Există și biserici Ăźn care astfel de probleme nu apar, deoarece bătrĂąnii se bucură atunci cĂąnd tinerii doresc să cĂąnte, doresc să se facă auziți, doresc să-i slujească Domnului, chiar dacă muzica lor nu este tradițională. Într-o astfel de biserică Ăźn care tinerii sunt Ăźncurajați să cĂąnte muzica lor, aceștia la rĂąndul lor vor arăta aceeași dragoste cĂąntĂąnd și muzica tradițională care Ăźi „unge la inimă“ pe cei bătrĂąni. Fără Ăźndoială, ambele categorii vor avea de cĂąștigat din această practică. Fără dragoste, această problemă nu are nici o șansă să dispară. Dumnezeu ne testează dragostea tocmai confruntĂąndu‑ne cu diversitatea. Iar muzica, fără diversitate, nu are nici o valoare.
Un artist creștin spunea: „De ce să lăsăm tocmai muzica frumoasă să aparțină diavolului?“ Poate că pentru mulți muzica tinerilor nu este frumoasă. Chiar dacă pentru aceștia este greu de crezut, pentru tineri această muzică este frumoasă. Și poate că dacă cei care acceptă doar muzica tradițională ar Ăźncerca să vadă frumusețea muzicii contemporane, atunci și tinerii ar Ăźncerca să redescopere frumusețea armoniei clasice. Intoleranța nu duce nicăieri, mai ales cĂąnd nu are nici un argument valid.

Încheiere

 
În prima parte a lucrării am arătat că muzica a fost prezentă Ăźn Ăźnchinarea bisericii Ăźncă de la Ăźnceputurile acesteia. Chiar dacă unii s-au opus Ăźntr-o măsură sau alta, muzica a rămas o mijloc de Ăźnchinare important. Muzica este folosită Ăźn Ăźnchinare pentru că ea are capacitatea de a exprima cel mai bine sentimentele, facilitĂąnd astfel Ăźnchinarea sinceră Ăźn fața lui Dumnezeu. John MacArthur identifică următoarele obiective ale Ăźnchinării: glorificarea lui Dumnezeu, curățirea credincioșilor, edificarea bisericii, evanghelizarea celor pierduți. Dintre acestea, ultimele trei sunt ignorate de multe ori. Predicarea este deseori considerată a fi mai importantă decĂąt Ăźnchinarea prin muzică, deși aceasta din urmă este mult mai eficientă Ăźn a da Ăźnvățătură și a Ăźncuraja sfințenia.
Argumentele aduse de adepții muzicii tradiționale a bisericii sunt următoarele: (1) armonia clasică este proprie bisericii, pe cĂąnd muzica folk vine din lume, și (2) originea laică a muzicii folk o face nepotrivită pentru biserică. Am arătat că ambele argumente sunt eronate, ele nefiind bazate pe Biblie, ci Ăźn principal pe o presupoziție falsă. Astfel, ele presupun că muzica bisericească Ăźși are originea strict Ăźn biserică, fără influențe din lume. O astfel de muzică pură, ce aparține doar bisericii, nu există. Astfel, totul se reduce la o problemă de gust. Adepții muzicii tradiționale o apără pe aceasta pentru că pur și simplu le place. Deși acest punct de vedere pare de neacceptat, el este valid dacă facem apel la sinceritate. Muzica folk are avantajul că exprimă sentimentele mult mai bine decĂąt muzica tradițională. Aceasta are la rĂąndul ei avantajul conținutului teologic solid (de cele mai multe ori). Refuzul oricăreia dintre ele nu este Ăźnțelept și nu dă dovadă de dragoste. Fiecare este chemat să-i accepte pe ceilalți chiar dacă preferințele muzicale diferă.


Bibliografie
 
 
CALVIN, Jean, Calvin’s Institutes, (Garland, Texas: Electronic edition by Galaxie Software) 1999
HUSTAD, Donald P., „A Spiritual Ministry of Music“, Bibliotheca Sacra, (Dallas, Texas: Dallas Theological Seminary (Electronic edition by Galaxie Software)) 1999
MacARTHUR, John, Prioritatea supremă, SMR, Oradea, 1986
NOLL, Mark A., „We Are What We Sing“, Christianity Today, 12 iulie, 1999
ROUTLEY, Erik, Church Music and Theology, SCM Press, London, 1959
VEITH, Gene E., Starea artelor, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2000
 


[1] Donald P. Hustad, „A Spiritual Ministry of Music“, Bibliotheca Sacra, (Dallas, Texas: Dallas Theological Seminary - Electronic edition, Galaxie Software)) 1999, p. 109.
[2] Jean Calvin, Calvin’s Institutes, (Garland, Texas - Electronic edition, Galaxie Software) 1999, 32.
[3] Ne vom ocupa, Ăźnsă, de această problemă Ăźn secțiunea despre stil.
[4] Hustad, „A Spiritual Ministry of Music“, p.114.
[5] Calvin, Calvin’s Institutes, 31.
[6] John MacArthur, Prioritatea supremă, SMR, 1986, p.138-139.
[7] Ibidem, p. 139.
[8] MacArthur, Prioritatea supremă, p.140.
[9] Hustad, „A Spiritual Ministry of Music“, p.117.
[10] MacArthur, Prioritatea supremă, p. 140.
[11] Mark A. Noll, „We Are What We Sing“, Christianity Today, 12 iulie, 1999, p. 37.
[12] Să ne amintim de răsturnarea meselor din templu. Problema acolo era că vĂźnzătorii și schimbătorii de bani jecmăneau pe oamenii săraci, ĂźmpiedicĂźndu-i astfel să se Ăźnchine Ăźn templu.
[13] Gene E. Veith, Starea artelor, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 2000, p. 246.
[14] Erik Routley, Church Music and Theology, SCM Press, London, 1959, p. 26.

Daniel Mănăstireanu

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!