Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Administrarea bunurilor

Publicat la 2013-03-26 de Traian

Adevăratul dumnezeu al celor care Ăźși strĂąng averi pe pămĂąnt este banul, deoarece lui i se-nchină și el le conduce viața. Isus a declarat că este imposibil să-I slujim și lui Dumnezeu și banului, indicĂąnd clar faptul că, dacă Dumnezeu este adevăratul nostru StăpĂąn, atunci este și StăpĂąnul banilor noștri. Banul, mai mult decĂąt orice altceva, este cel care concurează cu Dumnezeu pentru inimile oamenilor. Fără Ăźndoială că acesta a fost motivul pentru care Isus ne-a Ăźnvățat că nu Îi putem fi ucenici dacă nu renunțăm la toate posesiunile noastre (vezi Luca 14:33). Ucencii lui Hristos nu au nimic. Ei doar administrează ceea ce este al lui Dumnezeu, iar lui Dumnezeu Îi place să-Și folosească banii Ăźn direcții care Îi reflectă caracterul și care Îi lărgesc Împărăția.

Isus a avut multe de spus despre administrare, dar se pare că cei care declară urmașii Lui de cele mai multe ori Îi ignoră cuvintele. Mult mai populară este răstălmăcirea Scripturii prin care se elaborează moderna „doctrină a prosperității“, sub multele ei forme subtile, dar strigătoare la cer. Totuși, lucrătorul ucenicizator dorește să Ăźi Ăźnvețe pe oameni să asculte de poruncile lui Hristos. Astfel, prin vorbă și faptă, acesta Ăźi va Ăźnvăța administrarea biblică.

Să analizăm ce ne Ăźnvață Scriptura despre administrare și, Ăźn același timp, să scoatem la iveală cĂąteva dintre exemplele cele mai răspĂąndite bazate pe Ăźnvățătura falsă despre prosperitate. Acesta nu va fi Ăźn nici un caz un studiu exhaustiv. Am scris o carte Ăźntreagă pe această temă, carte ce poate fi citită Ăźn engleză pe pagina noastră de internet (www.shepherdserve.org), la titlul „Teaching Articles“ (Articole de Ăźnvățătura) și la subtitlul „Stewardship and Money“ (Administrarea bunurilor și banii).

Suplinitorul nevoilor

ÎncepĂąnd Ăźntr-o notă pozitivă, să ne aducem aminte că Pavel, inspirat de Duhul SfĂąnt, a scris: „Dumnezeul meu să Ăźngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, Ăźn slavă, Ăźn Isus Hristos“ (Fil. 4:19). Această promisiune familiară este adeseori citată și afirmată de creștini. Dar care era contextul ei? Citind contextual, vom descoperi destul de repede că Pavel era Ăźncrezător că Dumnezeu se va Ăźngriji de toate nevoile credincioșilor filipeni:

Dar bine ați făcut că ați luat parte la strĂąmtorarea mea. Știți voi Ăźnșivă, Filipenilor, că, la Ăźnceputul Evangheliei, cĂąnd am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine Ăźn ce privește „darea“ și „primirea“ afară de voi. Căci mi-ați trimis Ăźn Tesalonic, o dată, și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cĂąștigul care prisosește Ăźn folosul vostru. Am de toate, și sunt Ăźn belșug. Sunt bogat, de cĂąnd am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. Și Dumnezeul meu să Ăźngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, Ăźn slavă, Ăźn Isus Hristos (Fil. 4:14-19; subliniere personală).

Pavel era sigur că Isus Se va Ăźngriji Ăźntr-adevăr de nevoile filipenilor, deoarece au Ăźndeplinit condiția lui Isus: au căutat mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu, dovada fiind darurile lor jertfitoare către Pavel, pentru ca acesta să poată continua să planteze biserici. Amintește-ți că Ăźn Predica de pe Munte, Isus a spus:

„Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Mat. 6:32-33).

Vedem deci că promisiunea lui Pavel din Filipeni 4:19 nu se aplică oricărui creștin care citează și proclamă acest verset. El se aplică mai degrabă celor care caută mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu.

Care sunt de fapt nevoile noastre?

Din promisiunea lui Isus din Matei 6:32-33 mai putem Ăźnvăța Ăźncă un lucru. Uneori ne este greu să facem diferența Ăźntre nevoile și dorințele noastre. Totuși, Isus ne-a definit nevoile. El a spus: „Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de ele.“

Care sunt aceste lucruri la care Se referea Isus și care le sunt date pe deasupra celor ce caută mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui? Ele sunt hrana, lichidele și Ăźmbrăcămintea. Nimeni nu poate nega acest lucru, deoarece despre asta vorbise Isus Ăźnainte de a face promisiunea pe care o analizăm (vezi Mat. 6:25-31). Hrana, lichidele și Ăźmbrăcămintea sunt singurele noastre nevoi materiale reale. Acestea sunt de fapt singurele lucruri pe care le-au avut Isus și grupul de ucenici.

Pavel a fost clar de acord cu definiția lui Isus despre nevoile noastre, cĂąnd i-a scris lui Timotei:

Negreșit, evlavia Ăźnsoțită de mulțumire este un mare cĂąștig. Căci noi n-am adus nimic Ăźn lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne Ăźmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se Ăźmbogățească, dimpotrivă, cad Ăźn ispită, Ăźn laț și Ăźn multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni Ăźn prăpăd, și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri (1 Tim. 6:6-10; subliniere personală).

Pavel a crezut că hrana și Ăźmbrăcămintea erau toate nevoile materiale de care avem Ăźntr-adevăr nevoie, altfel nu ar fi spus că ar trebui să ne mulțumim cu ele. Această afirmație ne conduce spre o perspectivă puțin cam diferită de cea anterioară, Ăźn ceea ce privește promisiunea făcută de Pavel filipenilor, și anume că Dumnezeu Se va Ăźngriji de toate nevoile lor! Interpretarea pe care o dau unii pastori acestui verset te face să crezi că Pavel spune: „Dumnezeul meu se va Ăźngriji de toate lăcomiile voastre!“

Mai mult, dacă ar trebui să ne mulțumim doar cu hrană și Ăźmbrăcăminte, nu ar trebui să fim și mai recunoscători pentru ceea ce avem de fapt și care pentru mulți dintre noi depășește cu mult simpla mĂąncare și Ăźmbrăcăminte?

Nemulțumirea

Problema noastră constă Ăźn convingerea că avem nevoie de mai mult decĂąt ne este necesar Ăźn realitate. GĂąndește-te că atunci cĂąnd Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, aceștia nu dețineau nimic și totuși trăiau Ăźntr-un paradis. Este clar că Dumnezeu nu a intenționat să ne extragem fericirea din acumularea lucrurilor materiale. T-ai gĂąndit vreodată la faptul că Isus nu a deschis niciodată un robinet și nici nu a făcut duș Ăźn baie? Nu Și-a spălat niciodată hainele la mașina de spălat; nu a deschis niciodată ușa frigiderului; nu a condus niciodată mașina și nu a avut nici măcar bicicletă. Nu a ascultat nici măcar o dată la radio, nu a vorbit cu cineva la telefon, nu a gătit la cuptor, nu a predicat printr-un sistem public de sonorizare. Nu a privit niciodată vreo emisiune televizată sau vreo casetă video, nu a stins o veioză, nu S-a răcorit Ăźn fața aparatului de aer condiționat și nici a ventilatorului. Nu a avut ceas de mĂąnă. Nu a avut un dulap plin cu haine. Cum e posibil să fi fost fericit?

În Statele Unite (poate și la tine Ăźn țară), suntem bombardați cu reclame ce ne arată cĂąt de fericiți sunt oamenii care dobĂąndesc noi bunuri materiale. În consecință, creierul nostru este „spălat“ (sau „murdărit“) pentru a crede că fericirea vine din acumularea mai multor posesiuni și, indiferent de cĂąt de mult acumulăm, nu suntem niciodată fericiți. Aceasta a vrut să spună Isus prin expresia „ünșelăciunea bogățiilor“ (Mat. 13:22). Lucrurile materiale promit fericire, dar se țin rareori de promisiune. Și, Ăźn timp ce ne alăturăm cursei frenetice a lumii pentru acumularea mai multor lucruri materiale, devenim de fapt idolatri, slujitorii lui Mamona, uitĂąndu-L pe Dumnezeu și cea mai importantă dintre poruncile Lui, aceea de a-L iubi din toată inima noastră și de a ne iubi aproapele ca pe noi Ăźnșine. La acest aspect specific S-a referit Dumnezeu cĂąnd a avertizat poporul Israel:

Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, pĂąnă acolo ĂźncĂąt să nu păzești poruncile, rĂąnduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. CĂąnd vei mĂąnca și te vei sătura, cĂąnd vei zidi și vei locui Ăźn case frumoase, cĂąnd vei vedea Ăźnmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescĂąndu-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mĂąndrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei (Deut. 8:11-14).

În același fel, Isus a avertizat că „ünșelăciunea bogățiilor“ pot duce la Ăźnăbușirea vieții spirituale a creștinului care permite să fie distras (vezi Mat. 13:7, 22). Pavel a avertizat că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor“, spunĂąnd că „unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri“ (1 Tim. 6:10). Autorul Epistolei către Evrei ne Ăźndeamnă: „Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Ăźnsuși a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi»“ (Evrei 13:5).

Acestea sunt doar cĂąteva dovezi de avertismente ale Bibliei referitoare la pericolele bogăției.

CĂąnd stăpĂąn este banul

Poate că nu există un barometru mai bun al relației noastre cu Dumnezeu decĂąt interacțiunea noastră cu banii. Banii – timpul și mijloacele folosite pentru a-i cĂąștiga și utilizarea lor după aceea – ne spun multe despre viața noastră spirituală. Banii, atunci cĂąnd Ăźi avem, dar chiar și cĂąnd ne lipsesc, alimentează ispitele mai mult decĂąt orice altceva. Banii pot sfida cele două mari porunci, deoarece pot deveni dumnezeu peste singurul Dumnezeu și ne pot amăgi să ne iubim mai mult pe noi Ăźnșine, decĂąt pe aproapele nostru.

Isus a spus odată o parabolă despre un bărbat care le-a permis banilor și nu lui Dumnezeu să-i conducă viața:

„Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gĂąndea Ăźn sine, și zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strĂąng rodurile.» «Iată», a zis el, «ce voi face: Ăźmi voi strica grĂąnarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strĂąnge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ‚Suflete, ai multe bunătăți strĂąnse pentru mulți ani; odihnește-te, mănĂąncă, bea și veselește-te!‘» Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar Ăźn noaptea aceasta ți se va cere Ăźnapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?» Tot așa este și cu cel ce Ăźși adună comori pentru el, și nu se Ăźmbogățește față de Dumnezeu“ (Luca 12:16-21).

Isus l-a caracterizat pe acest om bogat ca fiind nebun. Deși binecuvĂąntat cu avere, pămĂąnt bogat și abilități agricole, nu-L cunoștea pe Dumnezeu, altfel nu și-ar fi strĂąns surplusurile pentru a se deda la o viață plină de plăceri egoiste și de odihnă. Mai degrabă, L-ar fi Ăźntrebat pe Domnul cum să folosească binecuvĂąntarea primită, conștient fiind că nu era decĂąt administratorul lui Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu ar fi dorit ca el să Ăźmpartă cu alții roadele abundente și să continue să muncească pentru a putea Ăźmpărți Ăźn continuare din binecuvĂąntările lui. Poate că singura alternativă acceptabilă ar fi fost să se oprească din munca agricolă și să se dedice unei lucrări spirituale, dacă la aceasta Ăźl chema Dumnezeu, autofinanțĂąndu-se.

Fermierul bogat din parabola lui Isus a comis o mare greșeală cĂąnd și-a făcut calculele referitoare la lungimea vieții lui. A presupus că mai avea mulți ani de trăit cĂąnd, de fapt, era doar la cĂąteva ore distanță de eternitate. Mesajul lui Isus este inconfundabil: Ar trebui să trăim fiecare zi ca și cĂąnd ar fi ultima, Ăźntotdeauna pregătiți să stăm Ăźn fața lui Dumnezeu pentru a da socoteală.

Două perspective

CĂąt de mult diferă perspectiva lui Dumnezeu de cea a omului! Omul bogat din pilda lui Isus era probabil invidiat de toți oamenii care Ăźl cunoșteau. Și totuși, Dumnezeu Ăźl compătimea. În ochii oamenilor era cel mai bogat, dar era sărac Ăźn ochii lui Dumnezeu. Ar fi putut strĂąnge comori Ăźn ceruri, unde ar fi rămas ale lui pentru eternitate, dar a ales să strĂąngă comori pe pămĂąnt, care nu i-au folosit la nimic Ăźn momentul Ăźn care a murit. Și, Ăźn lumina Ăźnvățăturii pe care o dădea Isus despre oamenii lacomi, este prea puțin probabil ca El să fi vrut să credem că omul bogat a mers Ăźn Rai după ce a murit.

Această pildă ar trebui să ne ajute să ne amintim că tot ce avem este un dar de la Dumnezeu și că El Se așteaptă să Îi fim administratori credincioși. Și această așteptare nu Ăźi vizează doar pe cei care au bogății, ci pe fiecare dintre noi care suntem ispitiți să acordăm o importanță prea mare posesiunilor materiale. Isus a spus foarte clar acest lucru Ăźn continuarea discuției cu ucenicii:

„De aceea [aceasta Ăźnseamnă ce urmează să spună este bazat pe cea ce tocmai spusese] vă spun: Nu vă Ăźngrijorați, cu privire la viața voastră, gĂąndindu-vă ce veți mĂąnca, nici cu privire la trupul vostru, gĂąndindu-vă cu ce vă veți Ăźmbrăca. Viața este mai mult decĂąt hrana, și trupul mai mult decĂąt Ăźmbrăcămintea. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grĂąnar: și totuși Dumnezeu Ăźi hrănește. Cu cĂąt mai de preț sunteți voi decĂąt păsările! Și apoi, cine dintre voi, chiar ĂźngrijorĂąndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai Ăźngrijorați de celelalte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu țes: totuși vă spun că nici Solomon, Ăźn toată slava lui, n-a fost Ăźmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel Ăźmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cĂąmp, iar mĂąine va fi aruncată Ăźn cuptor, cu cĂąt mai mult vă va Ăźmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor? Să nu căutați ce veți mĂąnca sau ce veți bea, și nu vă frămĂąntați mintea. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.

„Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se Ăźnvechesc, o comoară nesecată Ăźn ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră“ (Luca 12:22-34).

CĂąt de mult contrastează cuvintele lui Isus cu cele ale modernilor „propovăduitori ai prosperității“! Astăzi ni se spune că Dumnezeu dorește să avem mai mult, Ăźn timp Isus le spunea ucenicilor să vĂąndă ce aveau deja și să facă milostenii! El a dovedit Ăźncă o dată nebunia celor care Ăźși strĂąng comori pe pămĂąnt – unde sunt destinate pieirii și unde sunt și inimile celor ce le dețin.

Observă că Isus a aplicat lecția nebunului bogat cazului celor care aveau atĂąt de puțin că erau ispitiți să se Ăźngrijoreze cu privire la ce vor mĂąnca sau cu se vor Ăźmbrăca. Îngrijorarea din cauza acestor lucruri dovedește că suntem centrați pe lucrurile greșite. Dacă ne vom Ăźncrede Ăźn Tatăl nostru iubitor, așa cum ar trebui să facem, nu ne vom Ăźngrijora și această atitudine eliberată de griji ne va permite să ne focalizăm pe zidirea Împărăției lui Dumnezeu.

Exemplul lui Hristos

Isus a avut mult mai multe lucruri de spus despre bani. Totuși, așa cum ar trebui să facă fiecare ucenicizator, El i-a Ăźnvățat prin exemplul personal. El predica ceea ce practica. Cum a trăit Isus? Isus nu a strĂąns bogății pe pămĂąnt, chiar dacă Și-ar fi putut exploata foarte ușor situația și ar fi putut deveni extrem de bogat. Mulți lucrători talentați au presupus că, dacă lucrările lor atrăgeau bani, atunci Dumnezeu dorea să fie și ei personal bogați. Totuși, Isus nu Și-a folosit ungerea pentru cĂąștig personal. Banii care Îi erau dați erau folosiți pentru a face ucenici. Tot El le Ăźmplinea și nevoile ucenicilor cu care călătorea și pe care Ăźi modela.[1] În zilele noastre, de cele mai multe ori ucenicii sunt cei care trebuie să plătească pentru a fi Ăźnvățați de lucrătorii mai Ăźn vĂąrstă din școlile biblice. Totuși, prin viața Lui, Isus ne-a Ăźnvățat contrariul!

De asemenea, Isus a trăit o viață de credință, avĂąnd Ăźncredere că Tatăl Său Îi va Ăźmplini toate nevoile și că Îl va binecuvĂąnta pentru a putea Ăźmplini și nevoile altora. Uneori era invitat să cineze la banchete, alteori Îl vedem mĂąncĂąnd boabe de grĂąu de pe cĂąmp (vezi Luca 6:1).

În cel puțin două ocazii a hrănit mii de oameni care veniseră să Îl asculte. CĂątă diferență față de sistemul modern de conferințe creștine unde cei care vor să asculte trebuie să plătească taxă de intrare! Pe seama noastră, a celor care Ăźi hrănim pe cei care participă la conferințele lucrătorilor noștri se fac glume ironice că „plătim oamenii să ne asculte“. În realitate, nu facem altceva decĂąt să urmăm exemplul lui Isus.

De asemenea, lui Isus I-a păsat de oamenii săraci, avĂąnd Ăźn vedere că grupul Lui avea o cutie cu bani din care se Ăźmpărțea. Dărnicia față de săraci era o trăsătură atĂąt de regulată a lucrării lui Isus ĂźncĂąt, atunci cĂąnd i-a spus lui Iuda la ultima cină să facă repede ce are de făcut, toți ceilalți au presupus că Iuda se ducea fie să cumpere hrană pentru ei, fie să dea bani săracilor (vezi Ioan 13:27-30).

Isus Și-a iubit cu adevărat aproapele ca pe El Însuși, de aceea a avut o viață simplă și a Ăźmpărțit cu alții ce avea. Nu trebuia să Se pocăiască la auzirea predicii lui Ioan „cine are două haine, să Ăźmpartă cu cine n-are nici una“ (Luca 3:11). Isus nu avea decĂąt o haină. Totuși, unii propovăduitori ai prosperității Ăźncearcă să ne convingă că Isus era bogat, deoarece purta o cămașă fără cusătură interioară (vezi Ioan 19:23), haină ce se presupune că era purtată numai de oameni bogați. Este uimitor ce semnificații pot fi scoase dintr-un text biblic, dacă cineva dorește să dovedească ceea ce contrazice numeroase alte scripturi! Am putea, de asemenea, să tragem concluzia la fel de absurdă că Isus Ăźncerca să Își ascundă bogăția, deoarece nu purta o cămașă cu cusătură exterioră.

Isus a avut atĂąt de multe lucruri de spus despre bani, ĂźncĂąt nu avem spațiul necesar să le cuprindem. Totuși, haide să mai analizăm cĂąteva dintre cele mai cunoscute Ăźnvățături ale predicatorilor prosperității care sunt atĂąt de experți Ăźn răstălmăcirea scripturilor și Ăźn Ăźnșelarea credulilor.

„Dumnezeu l-a Ăźmbogățit pe Solomon“

Aceasta este justificarea folosită de mulți adepți ai prosperității pentru a-și masca lăcomia. Ei uită motivul pentru care l-a Ăźmbogățit Dumnezeu pe Solomon. Motivul a fost acela că, atunci cĂąnd Dumnezeu i-a promis lui Solomon că Ăźi va Ăźndeplini orice dorință, Solomon a cerut Ăźnțelepciunea de a domni peste oameni. Dumnezeu a fost atĂąt de ĂźncĂąntat că nu I-a cerut averi (printre altele) ĂźncĂąt, Ăźmpreună cu Ăźnțelepciunea, i-a dat și bogăția. Totuși, Solomon nu și-a folosit Ăźnțelepciunea primită așa cum dorise Dumnezeu și consecința a fost că a devenit cel mai prost dintre oamenii care au trăit vreodată. Dacă ar fi fost Ăźnțelept, ar fi ținut seama de ceea ce spusese Dumnezeu poporului Israel prin Lege, Ăźnainte ca el să se fi născut:

După ce vei intra Ăźn țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, și o vei stăpĂąni, după ce-ți vei așeza locuința, și vei zice: „Vreau să pun peste mine un Ăźmpărat, ca toate neamurile care mă Ăźnconjoară“, să pui peste tine ca Ăźmpărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, și anume să iei un Ăźmpărat din mijlocul fraților tăi; nu vei putea să pui Ăźmpărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar să n-aibă mulți cai, și să nu Ăźntoarcă pe popor Ăźn Egipt ca să aibă mulți cai; căci Domnul v-a zis: „Să nu vă mai Ăźntoarceți pe drumul acela.“ Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; și să nu strĂąngă mari grămezi de argint și aur (Deut. 17:14-17).

Iată un alt pasaj biblic pe care propovăduitorii prosperității Ăźl ignoră, urmĂąnd exemplul lui Solomon care l-a ignorat și el, spre propria lui pierzare. Și, tot ca el, devin și idolatri. Amintește-ți că inima lu Solomon a fost dusă pe calea Ăźnchinării la idoli de multele soții pe care le-a avut, soții pe care și le-a putut permite doar datorită folosirii nechibzuite a averilor sale.

Dumnezeu a intenționat ca Solomon să folosească averea pe care i-o dăduse pentru a-și iubi aproapele ca pe el Ăźnsuși, dar Solomon a folosit-o pentru a se iubi doar pe sine. El și-a sporit aurul, argintul, caii și nevestele pentru el Ăźnsuși, ignorĂąnd astfel fățiș porunca lui Dumnezeu. PĂąnă la urmă a ajuns să aibă șapte sute de neveste și trei sute de concubine, lăsĂąnd pur și simplu o mie de bărbați fără soții. În loc să dea la săraci, Solomon s-a răsfățat pe sine. Astfel, Ăźn lumina egoismului și a idolatriei vulgare, este extrem de uluitor că predicatorii prosperității Ăźl dau ca model pe Solomon. Oare scopul nostru nu este acela de a ne asemăna lui Hristos?

„Dumnezeu l-a Ăźmbogățit pe Avraam, iar binecuvĂąntările lui Avraam ne sunt promise și nouă“

Această justificare este construită pe cuvintele lui Pavel din Galateni, capitolul trei. Voi cita versetul deseori răstălmăcit, dar Ăźn contextul lui:

Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvĂąntate Ăźn tine.“ Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sunt binecuvĂąntați Ăźmpreună cu Avraam cel credincios.

Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește Ăźn toate lucrurile scrise Ăźn cartea Legii, ca să le facă.“ Și că nimeni nu este socotit neprihănit Ăźnaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este Ăźnvederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi.“ Însă Legea nu se Ăźntemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcĂąndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atĂąrnat pe lemn“ – pentru ca binecuvĂąntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, Ăźn Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit (Gal. 3:8-14; subliniere personală).

„BinecuvĂąntarea lui Avraam“ la care se referea Pavel Ăźn versetul 14 era promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam că Ăźn el va binecuvĂąnta toate neamurile (pe care Pavel a citat-o Ăźn versetul 8), sau, mai specific, după cum a explicat și Pavel cĂąteva versete mai tĂąrziu, Ăźn singura sa sămĂąnță, Isus (Gal. 3:16). Conform a ceea ce tocmai am citit, Isus a oferit tuturor neamurilor binecuvĂąntarea promisă, prin faptul că a fost blestemat de Dumnezeu și că a murit pentru păcatele lumii pe cruce. Deci „binecuvĂąntarea lui Avraam venită peste neamuri“ nu se referă la faptul că Dumnezeu Ăźi va Ăźmbogăți material, așa cum a făcut cu Avraam, ci la promisiunea lui Dumnezeu față de Avraam de a binecuvĂąnta neamurile prin sămĂąnța lui și la Ăźmplinirea acestei promisiuni de către Isus, prin moartea Lui pe cruce pentru ei. (Tema extinsă a lui Pavel din acest pasaj este că neamurile pot fi mĂąntuite prin credință ca și iudeii, prin credința Ăźn Isus.)

O altă răstălmăcire

Pentru a-și justifica doctrina, adepții prosperității folosesc deseori același pasaj și cu altă conotație. Ei spun că, datorită faptului că legea promitea blestemul sărăciei peste cei care nu o Ăźmplineau (Deut. 28:30-31, 33, 38-40, 47-48, 51, 68) și că, deoarece Pavel a scris Ăźn Galateni 3:13 că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii“, noi, cei care suntem Ăźn Hristos, am fost răscumpărați din sărăcie la prosperitate.

Mai ĂźntĂąi, dacă Pavel s-a gĂąndit sau nu specific la blestemul din Deuteronom 28 cĂąnd a scris despre „blestemul legii“ de sub care ne-a răscumpărat Isus este discutabil. Observă că Pavel nu a spus că Hristos ne-a răscumpărat de sub „blestemele“ (la plural) legii, ci de sub „blestemul“ legii, la singular, implicĂąnd poate ideea că Ăźntreaga lege este un blestem pentru cei care au Ăźncercat să Ăźși cĂąștige mĂąntuirea prin respectarea acesteia. Odată răscumpărați de Hristos, nu am mai face greșeala de a Ăźncerca să ne mĂąntuim prin Ăźmplinirea legii și deci, Ăźn acest sens, suntem „răscumpărați din blestemul legii“.

Dacă Pavel spunea Ăźntr-adevăr că Hristos ne-a răscumpărat de toate lucrurile dezastruoase enumerate Ăźn Deuteronom 28, garantĂąndu-ne astfel prosperitatea materială, ar trebui să ne Ăźntrebăm de ce a mai scris despre el Ăźnsuși că „pĂąnă Ăźn clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, [și] umblăm din loc Ăźn loc“ (1 Cor. 4:11). Ar trebui, de asemenea, să ne Ăźntrebăm de ce ar mai scrie Pavel:

Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strĂąmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de Ăźmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat“ (Rom. 8:35-36).

De asemenea, ar trebui să ne mai Ăźntrebăm de ce a prezis Isus următoarea scenă din ceruri:

„Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți binecuvĂąntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la Ăźntemeierea lumii. Căci am fost flămĂąnd, și Mi-ați dat de mĂąncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați Ăźmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost Ăźn temniță, și ați venit pe la Mine.» Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: «Doamne, cĂąnd Te-am văzut noi flămĂąnd, și Ți-am dat să mănĂąnci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? CĂąnd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am Ăźmbrăcat? CĂąnd Te-am văzut noi bolnav sau Ăźn temniță, și am venit pe la Tine?» Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de cĂąte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neĂźnsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut»“ (Mat. 25:34-40; subliniere personală).

Astfel, există multe șanse ca unii dintre credincioșii „răscumpărați de sub blestemul legii“ să se afle Ăźn circumstanțe mai puțin prospere. Observă totuși că Ăźn circumstanțele dificile pe care le-a descris Isus, Dumnezeu a Ăźmplinit nevoile credincioșilor Ăźn suferință și a făcut-o prin alți creștini care aveau mai mult decĂąt le trebuia. Ne putem baza Ăźntotdeauna pe faptul că Dumnezeu ne va Ăźmplini nevoile, chiar dacă temporar lucrurile par să stea altfel.

În ultimul rĂąnd, acești propovăduitori ai prosperității, care doresc să fie bogați ca Avraam, ar trebui să se Ăźntrebe sincer dacă ar vrea să trăiască toată viață Ăźntr-un cort, fără electricitate și fără apă curentă! Dumnezeu S-a așteptat ca cei pe care i-a binecuvĂąntat cu anumite bogății Ăźn Vechiul Testament să Ăźși folosească bogățiile spre gloria lui Dumnezeu, Ăźmpărțind prisosul lor cu alții și avĂąnd grijă de ei. Așa a făcut Avraam, Ăźngrijindu-se de sute de oameni prin faptul că le-a dat de lucru (vezi Gen. 14:14). Și Iov a făcut același lucru și a mărturisit că și-a folosit averea pentru a avea gijă de văduve și de orfani (Iov 29:12-13; 31:16-22). Cei care sunt Ăźnzestrați să dezvolte afaceri ar trebui să se asigure că principala lor afacere este ascultarea de Dumnezeu și iubirea aproapelui ca pe ei Ăźnșiși.

„Scriptura spune că Isus a devenit sărac pentru ca noi să putem deveni bogați“

Biblia spune Ăźntr-adevăr:

Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă Ăźmbogățiți (2 Cor. 8:9).

Se consideră că, de vreme ce acest verset biblic spune clar că Isus a fost Ăźn cer bogat din punct de vedere material și că a devenit sărac material vorbind pe pămĂąnt, Ăźnseamnă că Pavel a avut Ăźn minte bogăția materială atunci cĂąnd a scris că cititorii lui se puteau Ăźmbogăți prin sărăcia lui Hristos. Este clar, spun ei, că, dacă Pavel vorbea Ăźn prima parte a versetului despre bogăția și sărăcia materială, nu s-ar fi putut referi la bogățiile spirituale Ăźn a doua parte.

Totuși, chiar dacă Pavel ar fi vrut să spună că vom deveni bogați material datorită sărăciei materiale a lui Hristos, ar trebui să ne Ăźntrebăm de ce cĂąteva versete mai tĂąrziu a scris:

Deseori am fost...Ăźn osteneli și necazuri, Ăźn priveghiuiri adesea, Ăźn foame și sete, Ăźn posturi adesea, Ăźn frig și lipsă de Ăźmbrăcăminte! (2 Cor. 11:26-27).

Dacă Ăźn 2 Corinteni 8:9 Pavel a vrut să spună că Hristos a devenit sărac din punct de vedere material pentru ca noi să putem deveni bogați, atunci intenția lui Hristos nu era Ăźmplinită Ăźn viața lui Pavel! Deci, este foarte clar că Pavel nu a vrut să spună că Hristos S-a făcut sărac din punct de vedere material pentru ca noi să putem deveni bogați pe pămĂąnt. El s-a referit la faptul că vom deveni bogați din punct de vedere spiritual, „bogați față de Dumnezeu“, ca să folosim expresia lui Isus (vezi Luca 12:21), și bogați Ăźn ceruri, acolo unde ne sunt inima și comoara.

Putem presupune fără să greșim că, deoarece Pavel vorbea despre bogăția materială Ăźn prima parte a propoziției, nu se putea să vorbească despre bogăția spirituală Ăźn cealaltă parte a propoziției sau Ăźn alta, așa cum susțin predicatorii prosperității? Meditează asupra următoarelor cuvinte adresate de Isus ucenicilor din orașul Smirna:

Știu necazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat)... (Apoc. 2:9a).

Este clar că Isus vorbea despre sărăcia materială prin care treceau credincioșii din Smirna, și că apoi, trei cuvinte mai Ăźncolo, vorbea despre bogăția spirituală a acelorași credincioși.

„Isus a promis Ăźnsutirea dărniciei noastre“

Da, celor care fac anumite sacrificii Isus le-a promis de o sută de ori mai mult decĂąt au dat. Haide să citim exact ce a spus Isus:

„Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, Ăźn veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, Ăźmpreună cu prigoniri; iar Ăźn veacul viitor, viața veșnică“ (Marcu 10:29-30).

Observă că această promisiune nu este făcută celor care dau bani predicatorilor, așa cum proclamă adeseori propovăduitorii prosperității. Această promisiune este mai degrabă făcută celor care Ăźși lasă casele, gospodăriile și rudele pentru a propovădui Evanghelia Ăźn locuri Ăźndepărtate. Isus le-a promis acestor oameni „de o sută de ori mai mult Ăźn veacul acesta, iar Ăźn veacul viitor viața veșnică“.

Dar le-a promis Isus acestor oameni că vor deveni literal deținători a o sută de case sau gospodării, așa cum proclamă predicatorii prosperității? Nu. La fel cum nu le-a promis nici că le va da literal o sută de mame sau de copii. Isus nu spunea altceva decĂąt că cei care Ăźși părăsesc casele și familiile vor vedea că frații creștini le vor deschide casele și Ăźi vor primi ca pe membrii familiei lor.

Observă că Isus le-a promis acestora și persecuții și viața veșnică. Aceasta afirmație ne reamintește contextul Ăźntregului pasaj, Ăźn care ucenicii văzuseră cum tĂąnărul bogat care voia viața veșnică plecase mĂąhnit, Ăźn timp ce Isus spunea: „Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decĂąt să intre un om bogat Ăźn Împărăția lui Dumnezeu“ (Marcu 10:25).

Ucenicii erau șocați de afirmația lui Isus și se Ăźntrebau ce șanse aveau ei Ăźnșiși pentru a intra Ăźn Împărăția lui Dumnezeu. Ei I-au reamintit lui Isus ce lăsaseră Ăźn urmă pentru a-L urma. Atunci a făcut Isus promisiunea Ăźnmulțirii „de o sută de ori mai mult“.

Astfel stĂąnd lucrurile, este incredibil că predicatorii prosperității Ăźncearcă să ne convingă că Isus promitea Ăźnsutirea materială literală, care ne-ar face incredibil de bogați Ăźntr-un timp scurt, avĂąnd Ăźn vedere că numai cu cĂąteva secunde Ăźnainte Isus Ăźi spusese unui om bogat că, dacă dorea să aibă viața veșnică, trebuia să vĂąndă tot ce avea și să dea săracilor!

Există multe alte scripturi, pe lĂąngă cele pe care le-am analizat deja, pe care predicatorii prosperității le deformează, dar spațiul cărții nu ne permite să le tratăm. Ai grijă!

O maximă pe care să o ții minte

John Wesley, fondatorul mișcării metodiste Ăźn Biserica Anglicană, a inventat o maximă extraordinară referitoare la perspectiva corectă asupra banilor: „CĂąștigă cĂąt poți; economisește cĂąt poți; dăruiește cĂąt poți.“

Cu alte cuvinte, creștinii ar trebui mai ĂźntĂąi să muncescă din greu, folosindu-și abilitățile și oportunitățile date de Dumnezeu pentru a cĂąștiga bani, dar asigurĂąndu-se că Ăźi cĂąștigă cinstit și fără a Ăźncălca vreuna din poruncile lui Hristos.

În al doilea rĂąnd, ar trebui să trăiască frugal și simplu, cheltuind cĂąt de puțin posibil pentru ei Ăźnșiși, ceea ce le va permite să „economisească atĂąt cĂąt pot“.

În ultimul rĂąnd, după ce au urmat primii doi pași, ar trebui să „dea cĂąt pot“, fără a se limita la zeciuială, ci lepădĂąndu-se de ei Ăźnșiși pe cĂąt posibil, astfel ĂźncĂąt văduvele și orfanii să poată fi hrăniți și Evanghelia să fie proclamată Ăźn lume.

Biserica timpurie practica Ăźn mod cert acest gen de administrare, iar Ăźmpărțirea bunurilor cu cei dintre ei care erau Ăźn nevoie era o caracteristică regulată a vieții nou-testamentale. Acești primi credincioși au luat Ăźn serios porunca lui Isus dată urmașilor Săi: „Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi, care nu se Ăźnvechesc, o comoară nesecată Ăźn ceruri, unde nu se apropie hoțul, și unde nu roade molia“ (Luca 12:33). În relatarea lui Luca despre biserica primară citim:

Toți cei ce credeau, erau Ăźmpreună la un loc, și aveau toate de obște. Își vindeau ogoarele și averile, și banii Ăźi Ăźmpărțeau Ăźntre toți, după nevoile fiecăruia....Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre Ăźnvierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vĂąndute, și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se Ăźmpărțea fiecăruia după cum avea nevoie (Fapte 2:44-45; 4:32-35).

Scriptura este, de asemenea, foarte clară Ăźn ceea ce privește faptul că biserica timpurie hrănea și Ăźmplinea nevoile stringente ale văduvelor sărace (vezi Fapte 6:1; 1 Tim. 5:3-10).

Pavel, cel mai mare apostol care a trăit vreodată, Ăźnsărcinat de Dumnezeu să ducă Evanghelia la neamuri, scriitorul majorității epistolelor din Noul Testament, a considerat că lucrarea de ajutorare a celor săraci aflați Ăźn nevoi era o parte esențială a lucrării sale. De la bisericile pe care le-a fondat, Pavel a strĂąns sume mari de bani pentru creștinii săraci (vezi Fapte 11:27-30; 24:17; Rom. 15:25-28; 1 Cor. 16:1-4; 2 Cor. 8-9; Gal. 2:10). La cel puțin 17 ani după convertirea lui, Pavel a călătorit spre Ierusalim pentru a supune Evanghelia pe care o primise cercetării lui Petru, Iacov și Ioan. Nici unul dintre ei nu a găsit nimic incorect Ăźn mesajul pe care Ăźl propovăduise și, povestindu-le acest eveniment galatenilor Ăźn scrisoarea trimisă acestora, el și-a amintit: „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac“ (Gal. 2:10). În mintea lui Petru, Iacov, Ioan și Pavel, manifestarea compasiunii față de cei săraci era situată imediat după proclamarea Evangheliei.

Pe scurt

Referitor la acest subiect, cel mai bun sfat pe care Ăźl pot da ucenicizatorii vine din partea apostolului Pavel, care, după ce l-a avertizat pe Timotei că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor“ și i-a spus că „unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri“, l-a Ăźndemnat:

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blĂąndeța (1 Tim. 6:11).


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!