Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Harul lui Dumnezeu: un privilegiu acordat celor smeriți

Publicat la 2013-03-01 de Traian

( „Dumnezeu stă Ăźmpotriva celor mĂąndri, dar dă har celor smeriți.” (Iacov 4:6))
1. MĂąndrie, smerenie, har.
-MĂąndria. În esența ei, mĂąndria este acțiunea de a lua ceea ce aparține doar lui Dumnezeu: A-ți atribui realizările Lui, a-ți Ăźnsuși lucrurile Sale și a-ți aroga drepturile pe care doar El le posedă. MĂąndria este primul păcat care s-a săvĂąrșit Ăźn univers, atunci cĂąnd Lucifer a atentat la slava și ĂźntĂąietatea lui Dumnezeu, lucruri care aparțin doar Ființei Supreme. MĂąndria este esența naturii celui rău, principiul dezintegrator și cauza tuturor celorlaltor păcate. Omul mĂąndru este un monstru, o persoană cu care este imposibil de conviețuit. La el nu există loc pentru ceilalți. Pentru a stoarce un cuvĂąnt de apreciere din gura cuiva, el este gata să sacrifice mai mult decĂąt ar face-o pentru niște grămezi de bani. Pentru orgoliul rănit, este dispus să plătească chiar averi strĂąnse cu trudă Ăźntr-o viață. Exemplul cel mai concludent este Haman cu cei zece mii de talanți de argint ai săi.
-Smerenia. În esența ei, smerenia presupune a acorda lui Dumnezeu locul, rolul și statutul pe care Acesta Îl merită Ăźn cadrul creației Sale. De aceea Ăźn Biblie smerenia, de multe ori, este asociată cu supunerea. (Filipeni 2:8, Iacov 4:6-7, etc) Smerenie Ăźnseamnă a ne așeza pe o poziție corectă Ăźn raport cu Dumnezeu, a recunoaște meritele Sale pentru tot ce avem și suntem. În 1 Corinteni 4:7 Pavel Ăźși Ăźntreba cititorii: ,,Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” Omul smerit este dependent sută la sută de Dumnezeu, deoarece este conștient de faptul că totul vine de la El. Singurul lucru care ne aparține Ăźn exclusivitate este păcatul. Deci dacă cineva simte nevoia să se laude cu realizările sale personale, atunci singurul domeniu vrednic de trĂąmbițat este cel al păcatelor și slăbiciunilor. De aceea Pavel spune: ,,nu mă voi lăuda decĂąt cu slăbiciunile mele.” (2 Cor. 12:5)
-Harul. În cel mai general sens posibil, harul reprezintă tot ceea ce primim de la Dumnezeu Ăźnafară de iad. Iadul este singurul lucru pe care Ăźl merităm cu prisosință, iar tot ceea ce primim Ăźnafară de acesta se numește har: adică dar nemeritat. De aceea Scriptura vorbește despre harul felurit al lui Dumnezeu, deoarece acesta cuprinde tot ceea ce primim de la Dumnezeu, ca expresie a dragostei Sale. (1 Pet.4:10) În natura Sa iubitoare, Dumnezeu are această Ăźnclinație de a acorda har, dar nu celor mĂąndri, ci numai celor smeriți. De fapt, oamenii mĂąndri nici nu au nevoie de har, deoarece ei consideră că tot ce primesc este dreptul care li se cuvine sau răsplata pentru meritele lor personale. Oamenii mĂąndri schimbă harul Ăźn plată, răsplată, sau retribuție divină acordată Ăźn virtutea meritelor și drepturilor personale. În concepția oamenilor mĂąndri, Dumnezeu este Ăźndatorat să le facă bine. În schimb oamenii smeriți știu că nu au nici o vrednicie, și nimic cu care s-ar putea făli Ăźnaintea Celui de sus. Ei iau harul ca atare. De aceea: condiția de bază a căpătării harului este smerenia, pentru că aceasta presupune să te apropii de Dumnezeu de pe poziția pe care ești, cu sinceritate și realism spiritual. Prima dintre fericiri, sună astfel: ,,Ferice de cei săraci Ăźn duh.” Adică, ferice de cei care au constatat că singura lor sursă demnă de Ăźncredere este Dumnezeu, și care Ăźși leagă toate speranțele de El.
2.Procesul smeririi.
Noi nu ne naștem smeriți ci din cale afară de mĂąndri. Purtăm Ăźn noi sămĂąnța Ăźncrederii Ăźn sine, a independenței și răzvrătirii față de Dumnezeu. Este adevărat că unii oameni, prin temperament, educație, sau condiții de viață, par mai smeriți decĂąt alții, dar luați la bani mărunți se vor dovedi la fel de mĂąndri ca și ceilalți. Eu am fost un astfel de om. Totdeauna m-am considerat un om smerit, mai ales Ăźn comparație cu alții. Credeam că mĂąndria este singurul păcat care nu Ăźmi va da de furcă. Însă cĂąnd a umblat Dumnezeu puțin prin cotloanele și labirinturile sufletului meu, au ieșit de acolo la suprafață, tot felul de forme, care mai de care mai suptile și mai spurcate de mĂąndrie, ĂźncĂąt m-a apucat groaza morții. Procesul smeririi este unul extrem de dureros, mai ales atunci cĂąnd Ăźl practici așa cum se cere. CĂąnd i te Ăźmpotrivești, firea plĂąnge ca un copilaș care cerșește milă, de ți se rupe inima, dar urlă ca un tigru gata să sfĂąșie tot ce-i stă Ăźn cale, fără pic de milă, cĂąnd Ăźi faci pe voie. Dacă ați fost atenți ați putut vedea lucrul acesta Ăźn propria viață, sau chiar mai bine Ăźn experiențele altora, deoarece la alții vedem răul mai deslușit decĂąt Ăźn noi. În procesul smeririi decizia principală ne revine nouă, Ăźnsă beneficiem și de ajutorul lui Dumnezeu.
-Rolul nostru Ăźn procesul smeririi. Porunca de a ne smeri ne este dată nouă: Iacov 4:10 ,,Smeriți-vă Ăźnaintea Domnului, și El vă va Ăźnălța.”,1 Petru 5:6 ,,Smeriți-vă, deci, sub mĂąna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă Ăźnalțe.” Fiecare are datoria și porunca să se smerească. Și fiecare trebuie să se smerească pe sine nu pe alții. Care este secretul ce ne ajută cel mai mult Ăźn procesul smeririi? Acest secret se află chiar Ăźn versetele citate. Să le recitim: ,,Smeriți-vă Ăźnaintea Domnului
” și ,,Smeriți-vă, deci, sub mĂąna tare a lui Dumnezeu
” Secretul smereniei constă Ăźn a-ți trăi viața Ăźnaintea Domnului și a te așeza sub mĂąna tare a lui Dumnezeu. Oamenii mari ai lui Dumnezeu precum: Moise, Ilie, Isaia, Daniel, Iov, Petru, Pavel, Ioan; Ăźn urma umblării lor zilnice cu Dumnezeu și a unor experiențe intime cu El, și-au văzut adevărata lor micime și păcătoșenie, smerindu-se cu toată ființa lor Ăźnaintea Celui SfĂąnt și PreaĂąnalt. Isaia care nu mai contenea să transmită tuturor celor din jur că-i vai de ei și de toate neamurile lor, cĂąnd s-a văzut Ăźn prezența lui Dumnezeu a Ăźnceput să strige cu disperare: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc Ăźn mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!”. (Isaia 6:5) Iov care Ăźși apăra nevinovăția Ăźn fața prietenilor săi, cu toată ĂźndĂąrjirea și strășnicia, Ăźn prezența lui Dumnezeu a exclamat: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scĂąrbă de mine și mă pocăiesc Ăźn țărĂąnă și cenușă.” (Iov 42:5-6) Înfumuratul de Petru, care totdeauna s-a crezut mai grozav decĂąt toți ceilalți ucenici, cĂąnd și-a dat seama cu cine avea de a face, a căzut Ăźn genunchi și a exclamat: „Doamne, pleacă de la mine, căci Sunt un om păcătos.” (Lc.5:8) Vă mărturisesc, că Dumnezeu mi-a acordat și mie harul să am o experiență similară cu a acestor oameni. În urma mai multor zile de post și rugăciune, Dumnezeu mi-a arătat slava Sa, Ăźntr-un mod asemănător cu descrierile Scripturii Ăźn cazul lui Isaia sau Ioan. Era 27 Ianuarie 2012 aproape de miezul nopții, cĂąnd Ăźmpreună cu soția mea am experimentat groaza pe care o trăiește un păcătos muritor Ăźn fața strălucirii Domnului. În timp ce ne rugam și citeam Biblia, dintr-o dată, amĂąndoi, am conștientizat Ăźntr-un mod unic Ăźn viață, că Dumnezeu a venit la noi cu sfințenia, slava și măreția Sa copleșitoare, Ăźn fața căreia omul muritor nu poate rămĂąne Ăźn viață. Am Ăźnceput să urlăm și să țipăm de groază și aveam senzația că dacă starea aceea va mai continua o să murim cu siguranță. Aveam sentimentul că Îngerul Domnului vine să facă judecată, Ăźn viața și biserica noastră, ca altădată Ăźn Egipt. Atunci am implorat cu lacrimi și strigăte protecția sĂąngelui Domnului Isus peste noi, peste casa noastră și peste toată Biserica. Am simțit că singurul lucru de care eram vrednici și pe care Ăźl meritam cu prisosință era moartea. Eu care pĂąnă atunci am zis mereu celor din jur: ,,vai de voi”, Ăźn acea clipă am zis ,,vai de mine”. Acela a fost momentul Ăźn care am Ăźnțeles că Ăźn fața judecății divine, nici un om nu poate rezista, că dacă mai stau Ăźn picioare se datorează Ăźn exclusivitate Ăźndurării lui Dumnezeu, și că mesajul pe care trebuie să Ăźl transmit celor din jurul meu este acela al anului de Ăźndurare.
-Rolul lui Dumnezeu Ăźn procesul smeririi. Există situații Ăźn care Dumnezeu intervine Ăźn mod direct pentru a ne ajuta Ăźn procesul smeririi. În cadrul acestui proces un rol foarte important Ăźl joacă țepușul. Acesta poate fi o boală, un necaz, sau o anumită persoană adusă de către Dumnezeu cu scopul de a ne smeri. În cazul lui Pavel, Dumnezeu a știut că apostolul nu va reuși să se păstreze smerit Ăźn urma mărețelor descoperiri de care a avut parte, că povara acestora va fi prea grea pentru el, și că va avea nevoie de un țepuș. Pavel reacționează la țepuș, și se roagă de trei ori lui Dumnezeu ca să il ia. Dar Dumnezeu nu-l ascultă, și parcă prin răspunsul dat, ar vrea să-l Ăźntrebe: Pavele ce vrei: confortul produs de lipsa țepușului sau Harul? Se pare că uneori Harul nu poate veni fără țepuș, și asta nu datorită lui Dumnezeu ci datorită mĂąndriei noastre spurcate care are tendința de a-l zădărnici și transforma Ăźn realizări personale. Așadar cine cere de la Dumnezeu mai mult har, să se pregătească și pentru țepuș, care va veni cu scopul de a-l ajuta să rămĂąnă Ăźn har. Țepușul nu este pentru toți la fel. Acesta depinde Ăźn mare măsură de maleabilitatea sau rigiditatea noastră de a se lăsa zdrobiți și apoi modelați de către El.
3.Două exemple concrete.
3.1. Harul pocăinței. Un aspect al harului felurit al lui Dumnezeu este harul pocăinței. A te pocăi și a primi iertare pentru păcatele săvĂąrșite este un har primit de la Dumnezeu. Acest har nu este pentru oamenii mĂąndri, ci pentru cei smeriți. A te pocăi cu adevărat implică adĂąncă smerenie. Pocăința adevărată este un act de profundă smerenie. Aceasta implică: să-ți recunoști păcatul, și să-ți ceri iertare pentru el; lucruri pe care omul mĂąndru este incapabil să le facă. Pocăință Ăźnseamnă să nu cauți să-ți Ăźndulcești starea, prezentĂąndu-te mai puțin vinovat decĂąt Ăźn realitate; să nu-ți atenuezi vinovăția, să n-o ascunzi și să n-o recunoști doar atunci cĂąnd nu mai ai Ăźncotro. Cei care au astfel de ,,pocăințe” nu primesc harul iertării de păcat. Din categoria acestora face parte Saul, care pentru că nu s-a pocăit cum trebuie n-a primit harul iertării. Saul se pocăiește doar cĂąnd nu se mai poate dezvinovăți, doar cĂąnd nu-și mai poate ascunde păcatul, o face doar ca să astupe gura lui Samuel, și Ăźn loc să se smerească Ăźnaintea Domnului și Ăźnaintea poporului pentru neascultare, rămĂąne Ăźn continuare preocupat să-și cinstească numele Ăźnaintea oamenilor. (1Samuel15) Omul care se pocăiește cu adevărat, n-are nevoie de acuzatori, deoarece acuzatorul cel mai crud este tocmai el Ăźnsuși. Harul pocăinței este acordat celor care sunt gata să-și ceară iertare pentru păcatul săvĂąrșit, atĂąt Ăźnaintea lui Dumnezeu cĂąt și Ăźnaintea celor cărora le-a greșit. Dumnezeu iartă pe cei care consideră mai importantă rezolvarea problemei relației lor cu Dumnezeu decĂąt ajustarea imaginii publice șifonate. De cĂąnd sunt pocăit, am văzut mulți oameni care au păcătuit, unii Ăźmpotriva altora, dar foarte puțini care să-și ceară iertare din inimă. Cei mai mulți n-o fac deloc, iar unii o fac din vĂąrful limbii, doar Ăźn urma presiunilor exterioare exercitate asupra lor. Dați-mi voie să vă spun cĂąt se poate de răspicat: nu există harul iertării fără smerenia cererii de iertare. Pocăința tip ,,Saul” nu conduce la iertare. Exemplul nostru de pocăință este David. Cu toate că n-a fost om de rĂąnd ca și noi, și cu toate că imaginea sa publică a fost serios afectată, David a considerat că există o problemă mult mai arzătoare decĂąt ajustarea acesteia, și anume refacerea relației sale cu Dumnezeu. Cine nu este dispus să Ăźndure supliciul cererii de iertare, sau chiar al rușinii publice nu va gusta niciodată harul iertării. Să ne amintim totuși că mai rea este umilința iadului decĂąt umilința pocăinței. După umilința pocăinței vine Ăźnălțarea, Ăźnsă după umilința iadului nu urmează nimic altceva. Timpul nu rezolvă conflictele. A tăcea chitic o lună de zile și apoi a te purta ca și cum nu s-ar fi ĂźntĂąmplat nimic nu-i soluție biblică. La urma urmei fiecare trebuie să hotărască ce-și dorește: Har sau imagine. Evident nu ni se cere să ne pocăim de păcate pe care nu le-am făcut, sau pe care le-au făcut alții. Nu trebuie să trăim cu stresul că poate am greșit cuiva fără să ne dăm seama. Dumnezeu nu ne pedepsește pentru păcatele de care nu ne conștientizează mai ĂźntĂąi. În primul rĂąnd lucrarea Duhului este să ne convingă de păcat. Dar cĂąnd Dumnezeu ne convinge că am greșit Ăźmpotriva cuiva, atunci avem datoria de a ne pocăi. Tendința noastră firească este aceea de a vedea greșelile altora, și de a aplica tot ce se predică la viața celor din jur. Haideți să Ăźncepem a privi fiecare Ăźn dreptul nostru, iar pe ceilalți să-i lăsăm Ăźn plata Domnului.
3.2.Harul conlucrării cu Dumnezeu. Ca unii care lucrăm Ăźmpreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceți așa ca să nu fi primit Ăźn zădar harul lui Dumnezeu. (2 Cor.6:1) Harul lucrării este acordat tot oamenilor smeriți. Cei mĂąndri lucrează prin puterile lor, eventual prin puterea duhului de slavă deșartă care-i conduce, Ăźnsă cei smeriți lucrează prin puterea Duhului SfĂąnt. Rezultatele celor două feluri de a lucra sunt pe măsură. În primul, iese Ăźn evidență omul, iar Ăźn al doilea iese Ăźn evidență Domnul. De oameni toată lumea-i sătulă, pe Domnul toți doresc să-L vadă. Am ajuns să Ăźnțeleg că pentru a umple un om cu Duhul SfĂąnt și cu putere deosebită pentru slujire, lui Dumnezeu Ăźi este suficient o singură clipă, Ăźnsă pentru a-l goli de mĂąndrie și Ăźncredere Ăźn sine, uneori, are nevoie de zeci de ani. Cel mai concludent exemplu, Ăźn sensul acesta este Moise. Pentru a-i da daruri miraculoase, spre a face lucrări unice Ăźn istoria omenirii, lui Dumnezeu i-a fost deajuns o singură scurtă ĂźntĂąlnire la rugul aprins, Ăźnsă pentru a-l goli pe Moise de mĂąndria și Ăźncrederea Ăźn sine a avut nevoie de patruzeci de ani. Timpul acesta depinde Ăźn mare măsură și de noi. De cincisprezece ani simt că Dumnezeu lucrează aceasta și Ăźn viața mea. Am senzația că Ăźn toate Ăźmprejurările prin care trec, Dumnezeu nu face altceva decĂąt să mă zdrobească. În tot acest timp I-am pus multe Ăźntrebări lui Dumnezeu, legat de contextul și modul Ăźn care El lucrează la viața mea și mă cheamă și pe mine să lucrez. Am arătat de multe ori cu degetul spre alții, și L-am Ăźntrebat pe Dumnezeu de ce nu se poartă și cu mine la fel ca și cu ei. Însă, cu timpul, am Ăźnțeles că a face așa ceva este păcat, și mi-am cerut iertare pentru astfel de gĂąnduri și rugăciuni. Dumnezeu m-a Ăźntrebat: ,,Ce vrei să ai Har sau popularitate?” Atunci am zis: ,,Doamne chiar dacă ar fi să rămĂąn un veșnic anonim, vreau să am har. Chiar dacă ar fi să mă nedreptățească toți cei din jur, chiar dacă aș ajunge de rĂąsul lumii, chiar dacă n-ar rămĂąne nimic din numele meu, singurul lucru pe care mi-l doresc este să am har. Dă-mi har cĂąnd strig Ăźn rugăciune către Tine, dă-mi har cĂąnd pun mĂąna pe Biblie, dă-mi har cĂąnd pășesc printre oameni, dă-mi har cĂąnd Ăźmi deschid gura, dă-mi har cĂąnd scriu!”

Vasile Mich

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!