Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Chiar vine sfarsitul lumii ?

Publicat la 2013-02-02 de Traian

Secolul al XXI-lea va fi un secol al crizelor sau nu va fi deloc, ar fi putut scrie AndrĂ© Malraux astăzi. Pentru unii, crizele și catastrofele fac parte din metabolismul lumii noastre. Fiecare generație a trecut pe aici. Pentru alții, incidența și magnitudinea lor Ăźngrijorătoare sunt semne ale unui sfĂąrșit de istorie. Întreatitudinea panicardă și ignoranța senină, realismul singur Ăźșicroiește culoarul Ăźn care „accidentele de parcurs”pot devenioportunități pentru o meditație profundă asupra destinului lumii.

Cu peste 150 ani Ăźn urmă, un student din Paris publica niște romane de aventuri SF: navigări submarine, explorări spre centrul pămĂąntului, călătorii Ăźn lună
 Numele lui ajuns să fie unul din cele mai Ăźndrăgite de copii: Jules Verne. Generația X e martora traducerii Ăźn fapt pentru aproape toate reveriile ex-studentului la drept: racheta, submarinul, automobilul, elicopterul, zgĂąrie-norii, aerul condiționat, proiectorul, tonomatul... pĂąnă și internetul și televiziunea!  

Progresul științific ne-a făcut favoarea să trăim Ăźntr-o epocă a visurilor materializate. Descoperirile Ăźn medicină au eradicat molime. Speranța de viața a crescut Ăźn lume cu 15 ani. Extraordinarul Proiect al Genomului Uman ne-a dezvăluit harta celor 100.000 gene, deschizĂąnd o bibliotecă imensă de informații revoluționare. Datele recent culese privind ADN-ul oferă perspective noi Ăźn tratarea unor boli incurabile. Noi tehnici agricole promit deblocarea lumii din criza Ăźnfometării. În domeniul comunicațiilor, computerul și internetul au realizat o revoluție informatică fără precedent, transformĂąnd lumea Ăźntr-un sat global. Într-un timp atĂąt de prodigios, mai poate crede cineva Ăźn ”sfĂąrșitul lumii” ? Probabil mai puțin un om de știință.  

Soarele la orizont

Între 2000 – 2002, cunoscuta universitate Princeton a găzduit o serie de ĂźntĂąlniri interdisciplinare sub genericul ”Dumnezeul speranței și SfĂąrșitul lumii”. Participanții erau savanți iluștri, iar moderator era celebrul Sir John Polkinghorne, membru al Societății Regale, profesor de fizica particulelor la Cambridge, laureat al premiului Templeton. Tonul dezbaterilor varia de la pesimism științific la o oarecare speranță metafizică.  

Motivul sentimentelor sumbre Ăźl dădeau Ăźnsăși indicatoarele de la pupitrul cercetării științifice. Conform descoperirii din 1998 a savanților din cadrul Supernova Cosmology Project (Berkeley National Laboratory, SUA), universul Ăźși accelerează rata de expansiune, din pricina unor forțe numite ”energia neagră”. În ritmul actual, stelele vor Ăźnceta să se mai formeze iar sorii vor deveni stele pitice albe. Universul va Ăźngheța treptat și va deveni morman de stele moarte și găuri negre... Iar viața va dispare chiar mai Ăźnainte ca sfĂąrșitul lumii să aibă loc. Viitorul universului se arată tragic și absurd.

În 2003, cotidianul britanic ”The Guardian” publica un interviu cu un alt guru al științei, Sir Martin Rees, astronomul regal al Angliei, profesor de cosmologie și de astrofizică la Cambridge, președinele ”Asociației britanice pentru Ăźnaintarea științei”. Subiectul era recenta sa carte Veacul cel din urmă: Va supraviețui rasa umană secolului 21 ?, cu un subtitlu lugubru ”Teroarea, eroarea și eco-dezastrul amenință viitorul omenirii chiar Ăźn secolul acesta”. Fără ezitări, savantul ateist exprima o altă Ăźngrijorare, nu din perspectiva macrocosmosului, ci a condițiilor Terrei aflate Ăźn cădere entropică. ”Șansele ca omenirea să supraviețuiască nu sunt mai mari de 50%... În sec. 20 am așezat fundațiile pentru distrugerea omenirii, creind o șansă rațională pentru extincția noastră...”

Jocul hazardului

Cel mai Ăźnfricoșător scenariu detaliat de dr. Rees este posibilitatea ca, fie accidental, fie printr-un act ucigaș, ingineria genetică să declanșeze o boală de neoprit, lucru ce aproape că s-a și produs Ăźn 2001 Ăźn Canberra, Australia. Savanții de la Centrul de cercetări cooperative și de control al pestei animale se jucau cu virusul variolei rozătoarelor, cĂąnd au creat din greșeală o tulpină care a ucis chiar și șoarecii vaccinați. Ce-ar fi dacă savanții ar produce un asemenea virus de variola umană?

Pare imaginația sinistră a unei minți rătăcite. Dar nu e așa. Corey S. Powell, redactorul șef al revistei Discover, are aceeași percepție. În articolul Douăzeci de căi prin care lumea ar putea dispărea (oct. 2000) analizează argumentul ”Ziua de apoi” formulat de cosmologul Brandon Carter (matematician și astrofizician australian, descoperitorul ”principiului antropic”), după care enumeră cĂąteva posibilități prin care pămĂąntul ar putea dispărea oricĂąnd, de la impactul cu un asteroid (există 2.000 de asteroizi care intersectează regulat orbita pămĂąntului, din care cĂąteva sute au un diametru de peste 1 km), explozii de raze gama, cădere Ăźn vid, intersectare cu o gaură neagră călătoare... pĂąnă la război atomic.  

Alarmă de gradul zero


Anul 2008 a fost marcat de două semnale de impact mondial. Este vorbe de ”Conferința pentru diversitate biologică” organizată de ONU, Ăźntre 19 și 30 mai, la Bonn, cu participarea a 6.000 experți din 191 țări. Rapoartele alarmante  au etalat spre informare o listă de catastrofe Ăźn curs de desfășurare. De ex.: Zilnic dispar pĂąnă la 130 specii de forme de viață - 40% din flora și fauna Terrei fiind efectiv pe cale de extincție (dintre care un sfert din totalul de mamifere!). Apoi 20% din coralele oceanelor nu mai există, alte 20% fiind grav afectate de poluare. Anual pădurile tropicale pierd o suprafață cĂąt jumătate din Elveția. Ritmul pescuitului industrial va cauza, pĂąnă Ăźn 2.050, depopularea oceanul planetar...  Directorul executiv al Programului de Mediu al ONU, Achim Steiner, nu și-a ascuns previziunile funebre: ”Promisiunile făcute la Summitul PămĂąntului cu 16 ani Ăźn urmă au fost Ăźncălcate sistematic... A șasea extincție Ăźn masă de proporții globale a și Ăźnceput!”

Cel de-al doilea semnal de alarmă a fost tras la ”Conferința privind Riscurile Catastrofice Globale”, organizat de Universitatea Oxford, Ăźntre 17-20 iulie. Raportul final al conferinței, Ăźntocmit de economistul și jurnalistul Ronald Bailey se intitula:  ”SfĂąrșitul omenirii prin bombe nucleare, nanotehnică, sau inteligență artificială?” El scrie: ”Riscurile unui impactului cu asteroizii, ale exploziilor de raze gama, suprapopulării, secării resurselor sau foametei... pălesc Ăźn comparație cu o amenințare: inventivitatea criminală. Mă refer la arsenalul masiv de arme nucleare, nano-tehnica Ăźn stare să producă orice, inclusiv arme de distrugere Ăźn masă – la prețuri minime, și la inteligența artificială capabilă să se auto-Ăźmbunătățească, posedĂąnd puteri nelimitate!”

Clopotele sună

Raportul Bailey apreciază că arsenalul nuclear (oficial) numără 26.000 de dispozitive, din care 2.000 de focoase stau gata de lansare Ăźn orice clipă. O singură lansare eronată ar ucide 7 milioane pe loc, iar replica ar mai produce pĂąnă la 12 milioane de victime. Ultimul incident critic, ignorat de majoritatea populației, s-a produs Ăźn 1995, cĂąnd Statul major rus a ĂźnmĂąnat valiza de distrugere președintelui ElțĂźn, cerĂąndu-i să declanșeze atacul nuclear la ceea ce păreau a fi rachete balistice inamice – care, Ăźn fond, nu erau decĂąt... un satelit meteorologic norvegian.   
Mai periculos chiar decĂąt un război atomic este terorismul nuclear. Se apreciază că doar 19 teroriști (cĂąți au lovit SUA la 11 septembrie 2001) pot construi o bombă cu 6 milioane dolari, cu doar 40 kg uraniu Ăźmbogățit, cantitate relativ ușor de sustras din cele 50 depozite civile cu un stoc de 1.700 tone uraniu!  Ultima tentativă de furt de material radioactiv, din fericire eșuată, s-a produs cu mai puțin de un an Ăźn urmă Ăźn Africa de Sud. În viitorii 10 ani, se estimează un risc real de 50% pentru un atac nuclear terorist!

Pe lista de așteptare a riscurilor globale este cel al exploziei de inteligență artificială și al nano-tehnicii. Industrializarea acestor noi tehnologii include posibilitatea catastrofică a unor reversări de roluri, cĂąnd un creier artificial neprietenos să ucidă omenirea.

Chiar fără evenimentele catastrofice listate, scenariul bulversării sociale alimentat de crizele prezente, de la penuria de apa, alimente si energie și pĂąnă la amploarea crimei organizate indică cel mai comun risc catastrofic global. La ora aceasta există (conform studiilor efectuate de Millennium Project ) 15 factori de risc ai declanșării globale a comportamentului violent. Se prevede că dinamica demografică va dubla necesarul de hrană Ăźn 2013 – care deja nu e suficientă, Ăźn timp ce penuria de apă va afecta, pĂąnă Ăźn 2025, trei miliarde de locuitori. În prezent se estimează că 46 de țări cu o populație de aproape 3 miliarde sunt expuse datorită factorilor amintiți la riscul unui conflict armat. Pentru cel ce are ”ochi de văzut și urechi de auzit”, toate acestea spun ceva!

Semnale și istericale 

Cei ce au trăit efervescența sfĂąrșitului de secol păstrează Ăźncă proaspătă Ăźn minte amintirea scenariilor apocaliptice: un al treilea război mondial; asteroizi; Y2K, etc... Generația bunicilor, martorii a două conflagrații mondiale, au fost, cred, mai marcați de spectrul Apocalipsei. Secolul XX poate că n-are un termometru mai fidel privind expectanțele catastrofiste ca producția cinematografică. Din 1910 (la numai 8 ani de la construirea primului cinematograf public) și pĂąnă Ăźn anul 2.000, au fost date pe piață 210 filme pe  tema sfĂąrșitului lumii. Numărul record de pelicule apocaliptice Ăźl deține ultimul deceniu, cu 73 de producții!  

Este cert că semnele obiective sunt Ăźncărcate cu un mesaj inconfortabil, care te constrĂąnge să-ti revizuiești cosmoviziunea. Există, Ăźnsă, indicii că pe lĂąngă semnalele care vin Ăźnspre noi Ăźn avalanșă, mai există o sursă de neliniște, de natură subiectivă, care ne tulbură. Obsesiile apocaliptice, spre deosebire de ansamblul indicativelor bolii de care suferă lumea, nu sunt altceva decĂąt răbufnirea unei anxietăți ancestrale.  

Iată un crĂąmpei dintr-o știre de actualitate: ”Lumea a degenerat. Mituirea și corupția abundă. Copiii nu mai ascultă de părinți... Este evident că sfĂąrșitul lumii se apropie cu repeziciune...”

Fragmentul este un raport Ăźn alb-negru al decadenței zilei. Constatarea aparține unui analist anonim care și-a redactat ”editorialul” Ăźn cuneiformă, pe o tăbliță de lut Ăźn Asiria, cu 2.800 ani Ăźnainte de Hristos.   

Doar pentru că am trăit-o, suntem Ăźnclinați să credem că istoria sec. XX a fost și cea mai chinuită de iminența evenimentului ”horor”. În realitate, spectrul sfĂąrșitului lumii a bĂąntuit imaginația tuturor generațiilor și a atins de n ori masa critică, ori de cĂąte ori s-au arătat la orizont cronologii, prorociri sau semne! Ba mai mult, o teamă primordială din străfunduri ține omul Ăźntr-o necurmată alertă, făcĂąndu-l să adulmece după himere sau chiar să născocească semne și antihriști care-i eclozează taina datei finale. Dosarul creștinismului abundă de ”arătări” și de ”Zile de apoi”...

”Anno Mundi”

FrămĂąntarea escatologică după ”ziua aceea” și-a făcut apariția Ăźn creștinismul primar la Ăźnceputul secolului II. Trecuse deja o generație și mult sperata Parusie  continua să ĂźntĂąrzie. Care să fi fost motivul? Nu cumva Dumnezeu Își derulează dinamica după un anumit grafic, Ăźntocmit după o anume logică ? NedispunĂąnd de o altă sursă decĂąt Biblia, teologii au Ăźnceput să caute - printre rĂąnduri – ”cheița” pentru escatologia lor amĂąnată.

Irineu, liderul bisericii din Lyon (180 d.Hr.), s-a gĂąndit la următoarea stratagemă: Dacă ar putea el să afle exact anul creațiunii, atunci, pe baza analogiei ”SăptămĂąnii mileniale” putea afla și capătul celălalt al arcului: sfĂąrșitul creațiunii. Analogia era aceasta: (a) dacă săptămĂąna creațiunii a fost de 6 zile de lucru, urmată de o zi de odihnă; și (b) dacă Biblia echivalează o zi cu o mie de ani , atunci (c) venirea lui Hristos și sfĂąrșitul lumii ar trebui să aibă loc Ăźn 6.000 de la Facere, ca să Ăźnceapă mileniul de odihnă, al șaptelea.  

Deja pe la 200 d.Hr. exista o preferință printre cronologiști, anume că Anno Mundi ar fi fost cu 5.500 ani Ăźnainte de Hristos, astfel că din cei 6.000 ani nu mai rămĂąneau decĂąt 500 ani. Pe acest raționament, Iulius Africanul, Hipolit din Roma, Lactanțiu, Hilarie din Poitiers și alții și-au zidit speranțele pe anul fast 500 d.Hr. Cu toate că anul a trecut fără așteptatul eveniment, dezastrele naturale care au măturat imperiul roman și Ăźnainte, și după - ciumi, cutremure, inundații și invazii barbare - au fost toate interpretate ca ”semne ale sfĂąrșitului”.

Cu cĂąteva decenii Ăźnaintea anului fatidic, Augustin și Ieronim, (cca. 410 d.Hr.), dĂąndu-și seama cĂąt de periculoasă era o asemenea predicție, au recalculat Anno Mundi și au venit cu o cronologie mai confortabilă: sfĂąrșitul celor 6.000 ani urma să aibă loc mai tĂąrziu, prin 800 d.Hr. Au fost teologi (Gigore din Tours) care au aplaudat precauția doctorilor, raliindu-se la noua interpretare. Confortul acesta avea Ăźnsă și el o scadență.

Odată cu sosirea secolului VIII, o stare febrilă a cuprins creștinismul occidental. Împăratul bizantin Constantin VI fusese ucis de mama sa (797), care acum stătea pe tron. Obstacolul ”Antichrist” (Imperiul Roman) părea dat la o parte. Papa Leon III fusese izgonit din Roma (799). Mileniul era pe punctul să izbucnească! Pentru a saluta mileniului ceresc, Carol cel Mare a hotărĂąt să fie Ăźncoronat ca Ăźmpărat roman exact Ăźn anul 800, inaugurĂąnd astfel ”SfĂąntul imperiu roman de națiune germană” . În prima zi de paște al aceluiaș an 800, un cutremur a zgĂąlțĂąit pămĂąntul. Încă un semn !

Anno mille

Din aceeași precauție, Ăźn timp ce anul 800 bătea la ușă, venerabilul Bede cu discipolii săi carolingieni au relaxat ceasul profetic, mutĂąnd ”ziua Z” pe anul 1.000. Calculele lor se  bazau pe o altă socoteală a lui Augustin: că mileniul apocaliptic, al șaptelea, n-ar fi Ăźn viitor, ci... a și Ăźnceput odată cu nașterea lui Hristos. Iar revenirea lui Hristos și implicit sfĂąrșitul pămĂąntului vor avea loc la Ăźncheierea mileniului, deci Ăźn anul 1.000 !

Iureșul dinaintea sfĂąrșitului

În mod uimitor, cerul și pămĂąntul și-au Ăźnmulțit semnele și minunile: eclipse, comete, războaie, foamete și ciumi, profeți itineranți și predicatori populari. În 950, călugărul Adso (Tratat despre Antichrist) Ăźi explica reginei Franței că Antichristul nu putea apare decĂąt după prăbușirea imperiului. În 965, un predicator alarma Parisul cu știrea că vine sfĂąrșitul Ăźn anul 1.000. În 968, pe cĂąnd armatele lui Otto I asediau o cetate, trupele sale au luat-o brusc la fugă, datorită unei eclipse: a venit sfĂąrșitul! Între 987 și 991 se stingea dinastia carolingiană. În 988, războiul civil răvășea Franța. În 989 și-a făcut apariția cometa Halley. În 994, o foamete mare a bĂąntuit Saxonia și Aquitania. Toate la un loc au creat Ăźn vestul Europei o stare de tensiune fără precedent !  

Pentru că sfĂąrșitul bătea la uși, o serie de mișcări sociale au răsărit pe mai multe planuri. Obsedat de visele sale religioase, tĂąnărul Ăźmpărat saxon Otto III și-a jurat să resusciteze imperiul Ăźn criză. Scenariul sfĂąrșitului cerea convertirea tuturor neamurilor, ca atare Otto a sponsorizat misiuni Ăźn toate țările răsăritului.  Tot Otto reformează papalitatea, ĂźntronĂąndu-l pe Gerbert (alias Silvestru II) ca papă, Ăźn anul 999.

În mijlocul semnelor, s-a pornit o amplă mișcare de pelerinaj. Martorul, istoricul Rodulfus Glaber, scria: ”O mulțime imensă de oameni din Ăźntreaga lume, mai mare decĂąt orice om ar fi putut spera să vadă, a pornit Ăźn călătorie la mormĂąntul MĂąntuitorului din Ierusalim. Unii nici nu voiau să se Ăźntoarcă de loc, oprindu-se pe Muntele Măslinilor și rugĂąndu-L pe Isus să-i ia la El. La Ăźnceput erau plebei și oameni din pătura de mijloc, dar după ei au urmat oameni de sus: regi, conți, marchizi și episcopi, și – lucru nemaipomenit – Ăźn cele din urmă chiar și multe femei – nobile sau sărace, au plecat Ăźn pelerinaj. Mulți au dorit să moară acolo.”  

Cei care au rămas acasă au Ăźnmulțit conciliile ”Pax Dei” (989 – 1.000). Sub inițiativa clerului, cavalerii depuneau jurămĂąnt Ăźnaintea maselor de țărani adunați Ăźn aer liber, că nu vor mai Ăźncălca dreptul clerului și nu vor mai teroriza pe cei neĂźnarmați. Intensitatea așteptării a fost atĂąt de mare ĂźncĂąt, atunci cĂąnd anul 1.000 a trecut fără să aducă Ăźmplinire, lumea a ales să-și regalvanizeze speranțele prin noi calcule: va fi anul 1.003 (adică mileniul plus cei 3,5 ani ai lui Antihrist), ba 1.012, sau 1.028... Ultima speranță era Ăźn anul 1.033: exact un mileniu nu de la nașterea, ci de la patima MĂąntuitorului. Toate aceste previziuni erau dovedite prin semne pline de tĂąlc: minuni, eclipse, ciumi, apariția unei supernove (Ăźn 1.006), două foamete cumplite de proporții europene (Ăźntre 1005-6, și  Ăźntre 1.030-33), ploi de culoarea sĂąngelui (Ăźn 1.009 și alta Ăźn 1.028), și soarele devenit roșu ca sĂąngele (1.009).

Însă ”semnul suprem” care a ridicat Ăźn picioare occidentul a fost ”ivirea lui Antihrist”! În 1.009 (al 400-lea an al Hegirei lui Mahomed), sceleratul Al-Hakim, califul din Cairo, cucerește Ierusalimul, distruge SfĂąntul mormĂąnt și-i măcelărește pe creștini. Fapte lui se potriveau de minune cu imaginea antihristului care ”se va așeza Ăźn Templul lui Dumnezeu, dĂąndu-se drept Dumnezeu!” (2 Tesaloniceni 2:4). Dar pentru că tradiția spunea că Antihristul trebuia să fie neapărat evreu, teologii au rezolvat inadvertența suspectĂąnd Ăźn spatele lui Al-Hakim mĂąna jidovească... Un nou val de pogroame a stropit Europa.

În efervescența pregătirii, biserica a luat măsuri pentru stĂąrpirea ereticilor: Ăźn 1.012, 1.017 și 1.022 au loc primele arderi pe rug. Între 1.026 și 1.033, convoaie mari de pelerini, conduse de clerici, iau drumul Țării Sfinte. Noi valuri de Pax Dei (1.031) reconciliză nobilimea cu plebea. Se alcătuiesc concilii apostolice din oameni de jos, clerici, aristocrați, bărbați și femei.

Dar anul 1.000 a trecut. Apoi anul 1.033 a venit și... a trecut și el. Pretexte pentru o nouă cronologie credibilă nu se mai găseau. Brusc, lucrurile s-au Ăźntors la vechile făgașuri: cavalerii și-au călcat legămĂąntul; clerul s-a retras Ăźn chilii; țăranii au fost și mai abitir legați de glie. Și atunci, visătorii și activiștii apocaliptici au găsit că, mai bine decĂąt să aștepte, e să ia destinul Ăźn mĂąini și să provoace ei Ăźnșiși materializarea Împărăției, după chipul și asemănarea lor. Așa s-au plămădit cruciadele, ordinele mănăstirești, conquistele; așa s-a născut Lumea Nouă, mișcările sociale, nazismul, comunismul...  

AdunĂąnd pe toate la un loc, trebuie să constatăm că, deși extraordinare prin amploare și idealuri, așteptările ”zilei Z” n-au schimbat fața lumii - afară doar de cĂąteva cicatrici Ăźn plus - lăsĂąnd-o la fel cum era, beteagă, păcătoasă și gata s-o rupă după semne.  
Și atunci, mai are vreun rost să te uiți după ”semne” ?

”Semnele Vremurilor” (Matei 16:3)  


Spunea un gĂąnditor că mintea omului nu este o facultate pasivă care doar procesează informațiile primite. Ci este o forță activă, mĂąnată de curiozitate și de setea de ordine, inclusiv de setea de a Ăźși stabili propria ei ordine și unitate.

”Ceea ce dorim să știm mai mult ca orice este felul Ăźn care toate lucrurile se potrivesc laolaltă.”
  Și cum se potrivesc lucrurile laolaltă? Asta nu mai depinde de ele, ci de ce vrea omul să găsească. Așteptările sunt cele care dau un sens sau altul aceluiaș lucru. Deci, semnele nu se află afară, Ăźn lumea obiectivă, ci... Ăźn ochiul și Ăźn mintea privitorului!

Una din cele mai mari lecții despre semnele vremurilor a dat-o Isus pe cĂąnd, Ăźmpreună cu ucenicii, privea Ierusalimul de pe muntele Măslinilor. Era cu numai cĂąteva zile Ăźnainte de prinderea și răstignirea Lui, iar atmosfera din grup era tensionată. Și unul L-a Ăźntrebat: ”Spune-ne, care va fi semnul venirii Tale și al sfĂąrșitului veacului acesta?” (Matei 24:3)  

Ceea ce surprinde este faptul că primul lucru care-I iese din gură nu se referă la nici un semn, ci la un pericol extrem de tentant: ”Băgați de seamă să nu vă Ăźnșele cineva!” (Matei 24:4).

Cu ce, și cum?  


”Vor veni mulți Ăźn numele Meu care vor zice: ‚Vremea se apropie!’ Să nu mergeți după ei!”
(Luca 21:8). Este uimitor faptul că Isus le poruncește să stea departe de pandemia cronologiilor și a zvonisticii despre ”sfĂąrșitul veacului”. Nu-i deloc ușor, știind că pentru un exilat nu există ceva mai dulce decĂąt vestea că nu mai este mult și că vine liberarea! Or, tocmai aici se ascunde caracterul seducător al Ăźnșelăciunii.

Prizonierii din timpul războiului din Vietnam (1965 – 1973) povesteau despre stratagema pe care o folosea inamicul. După cĂąteva săptămĂąni de detenție, venea un ofițer vietnamez și-i anunța că cei mai supuși prizonieri, Ăźn 3 luni de zile vor fi dați la schimbul de prizonieri și vor pleca acasă. Lunile treceau și nu se mai auzea nimic. De ce nu mai vine?! Apoi, după o vreme bună, ofițerul reapărea, spunĂąnd că schimbul de prizonieri s-a amĂąnat cu Ăźncă 3 luni, și Ăźntocmea o listă de nume. Iarăși treceau lunile și nu se ĂźntĂąmpla nimic... Și tot așa, treceau anii, iar prizonierii, cu moralul măcinat, mureau cu zile. Nu din cauza condițiilor din lagăr. Ci din cauza torturii cele mai perfide, a speranței zdrobite. ”O nădejde amĂąnată Ăźmbolnăvește inima!” (Proverbe 13:12). Este exact efectul pe care-l produc prevestitorii apocaliptici. De aceea: ”Să nu-i credeți!  Să nu mergeți după ei!” (Matei 24:23.26;  Luca 21:8)

În răspunsul Său, Isus listează un număr de șapte semne majore care au forța să strĂąngă prezicătorii și credulii deopotrivă: ”Războaie și amenințări de război... Răscoale... Cutremure... Foamete... Ciumi... Arătări ĂźnspăimĂąntătoare... Semne mari Ăźn cer...” (Matei 24:6-8;  Luca 21: 9-11).

Și, din nou, Isus surprinde!


După ce enumeră ”semnele”, El repetă de două ori: ”SfĂąrșitul nu va fi atunci... SfĂąrșitul nu va fi Ăźndată!..” Așadar, ele nu vestesc sfĂąrșitul! Ci ”doar Ăźnceputul durerilor!” (Matei 24:6.8;  Luca 21:9).


Un singur semn!


Și atunci? Mai au nevoie creștinii de repere Ăźn evalurea vremii? Și mai au relevanță ”semnele” sfĂąrșitului?  Da, cu o precizare radicală: că Isus Hristos le-a dat un singur semn clar și fără echivoc: ”Evanghelia aceasta va fi propovăduită Ăźn toată lumea... Atunci va veni sfĂąrșitul!” (Matei 24:14).

În lumina acestui criteriu, pentru cei ce stau cu privirile ațintite spre cer, Ăźn așteptare, există o comparație semnificativă:  97% din locuitorii lumii au auzit de Coca-Cola; și 72% au văzut o butelie de Coca-Cola; iar 51% au și gustat din Coca-Cola , performanță realizată Ăźn cca. 100 ani. În contrast, 32% din populația lumii (peste 2 miliarde) nici măcar n-au auzit de Biblie sau de Isus. Alte 37% din cei ce-au auzit de creștinism n-au avut ocazia să-i guste relevanța. Pentru că, după cca. 2.000 ani, 80% din cei care se numesc creștini nu știu prea bine ce cred!

Semnul dat de Hristos se traduce cam așa: ”Te interesează sfĂąrșitul lumii? Atunci du-te și ocupă-te nu de semne, ci de semeni!”

Atașamentul autentic n-are nevoie de motivații extrinsece. El se alimentează prin trăirea lăuntrică a unei relații personale și continue cu Persoana pe care o iubești. Aceasta se cheamă ”credință”. Ea funcționează doar Ăźn opoziție cu vederea (cu ”semnele”). (2 Corinteni 5:7). Iar cel care este Ăźntr-o relație autentică, va fi preocupat mai puțin de sine și de liberarea lui (”Uf!, cĂąnd vine odată sfĂąrșitul?”), ci de salvarea altora, fiind tot timpul Ăźn criză de timp pentru imensa Ăźnsărcinare (”Mai lasă-mi puțin timp!”).
 
Și, ca o confirmare a justeții raționamentului de mai sus, Isus Hristos avertizează că toate scenariile, chiar și cele mai ”creștine” și mai bine argumentate, vor fi dejucate de venirea Lui. El insistă asupra elementului surpriză, exemplificĂąnd, prin istoria lui Noe și Lot, caracterul imprevizibil al ceasului socotelilor. Și Isus repetă, iar și iar: ”Vegheați, căci nu știți nici ziua, nici ceasul cĂąnd va veni Fiul Omului.”  (Matei 24:42;  25:13) .

Semne, semne... Deopotrivă și ”fata morgana”, și indicative de drum. Diferența o face ochiul celui care le cercetează. Pentru cel egoist, ele nu sunt mai mult decĂąt niște diversiuni născătoare de iluzii. Pe cel preocupat de starea lumii, semnele vremurilor  Ăźl reenergizează.

Lucian Cristescu

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE PVC, CARAMIZI ECOLOGICE...Vezi aici!