Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Aspectele teologiei biblice a zecimii

Publicat la 2013-01-31 de Traian


I. Introducere
 Oferirea zecimii este o practică religioasă ĂźntĂąlnită Ăźn Biblie Ăźn relatările pre-israelite (Gen. 14:20; 28:22), Ăźn  lege (Lev. 27:25-33; Num. 18:25-32) Ăźn materialele istorice (Neh. 10:38-39; 12:44;13:5,12; 2 Cron. 31:4-6,12) relatată de profeți (Amos 4:4, Mal. 3:8-10) și Ăźn Noul Testament (Mat. 22:23; Luca 11:42; Evrei 7:2). Aceasta demonstrează importanța practicii Ăźn religia biblică și Ăźn ochii lui Dumnezeu. În această scurta lucrare vom Ăźncerca să descoperim cĂąteva din sensurile religioase și teologice ale zecimii Ăźn Scriptură, adică vom analiza ce ni se descoperă cu privire la Dumnezeu și la relația noastră cu El, și Ăźn ce fel practicarea acestei relații ne Ăźmbogățește experiența religioasă. Zecimea adevărată este determinată de motivațiile care controlează dăruirea noastră. Vom demonstra că zecimea este motivată de fundamente teologice, și este bazată pe o Ăźnțelegere biblică potrivită a lui Dumnezeu și a noastră.

II. Zecimea : Înrădăcinată Ăźn Creațiune


            Prima ocazie Ăźn care zecimea este menționată Ăźn istoria biblică este asociată cu Dumnezeul Creator al pămĂąntului și al cerurilor. Melhisedec l-a binecuvĂąntat pe Avram Ăźn numele „Dumnezeului Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pămĂąntului.” (Gen. 14:19), și Avram i-a dat zeciuială (14:20). Acest concept este așa de important că este Ăźncă odată menționat Ăźn relatare (14:22). Asocierea celor două concepte, Dumnezeu ca și Creator și zecimea, nu este ĂźntĂąmplătoare ci este de o importanță crucială Ăźn Ăźnțelegerea corectă a zecimii. Zecimea presupune Ăźn mod deosebit o viziune generală, o Ăźnțelegere aparte a lumii pe care o vedem și Ăźn care trăim, ce ne ajută Ăźn Ăźnțelegerea rolului pe care noi Ăźl avem Ăźn lume. Această viziune generală iese Ăźn evidență din momentul Ăźn care textul biblic Îl identifică pe Dumnezeu ca și „Creatorul cerului și pămĂąntului”. Acest lucru prezintă Ăźn contextul zecimii trei idei importante și corelate.

            Prima dintre ele este natura cuprinzătoare a activității creatoare a lui Dumnezeu : El a creat tot ce există Ăźn Univers. Această expresie „cer și pămĂąnt” indică totalitate, și este Ăźntr-un fel modul Evreilor de a exprima ceea ce Grecii expuneau prin termenul kosmos, și anume, totalitatea universului ordonat. Primul lucru pe care Biblia Ăźl stabilește cu privire la Dumnezeu este acela de Creator al cerului și pămĂąntului (Gen. 1:1), și aceasta formează baza tuturor lucrurilor pe care Biblia le spune cu privire la El, cu privire la cine suntem noi, și cum ar trebui să ne raportam Ăźn relația cu El.

            În al doilea rĂąnd, Dumnezeul Creator al cerului și pămĂąntului Ăźnseamnă de asemenea că tot ce există Ăźn cosmos Îi aparține. De fapt, am putea spune că Ăźn inima armoniei cosmice este recunoașterea faptului că, din moment ce Dumnezeu este Singurul Creator, El este Ăźn același timp proprietarul lui exclusiv și de drept. Prin această viziune generală toate creaturile ar trebui să se simtă ca aparținĂąndu-I Lui Ăźn calitate de Creator. A fost o adevărată anomalie cĂąnd ființele inteligente și-au declarat proprietatea și independența, distrugĂąnd prin rău și păcat ordinea stabilită de Dumnezeu. Dar pentru cei ce-L urmează pe Hristos faptul că El este stăpĂąnul Universului Ăźnseamnă că tot ceea ce avem ajunge la noi sub forma unui dar, chiar și atunci cĂąnd pare că este rodul eforturilor și muncii noastre. Putem beneficia de ceea ce este deja al Lui atunci cĂąnd El este dispus cu dragoste să Ăźmpartă totul cu noi. Sursa binecuvĂąntărilor noastre nu este altcineva decĂąt Creatorul (Gen. 14:23) și tot ceea ce Îi oferim este deja al Lui.

            În al treilea rĂąnd, Dumnezeu că unic Creator și StăpĂąn al universului are dreptul exclusiv să primească gloria și onoarea din partea tuturor creaturilor Sale. El oferă Ăźnțelegere, orientare și ocrotire existenței oamenilor , iar ei ar trebui să-I răspundă cu recunoștință pentru existența lor și pentru binecuvĂąntările cu care El le umple viețile Ăźn mod constant. Acest răspuns de dragoste ia de obicei forma Ăźnchinării ca un act Ăźn sine și ca un fel de viață. Suntem binecuvĂąntați prin faptul că, Ăźn opoziție cu credințele politeiste, noi ne Ăźnchinăm unui singur Dumnezeu. Loialitatea noastră nu este Ăźmpărțită Ăźn Ăźncercările de a satisface dorințele mai multor puteri spirituale. Noi dăm slavă și glorie singurului Creator al cerului și al pămĂąntului.

            În contextul acestor trei aspecte Avraam Îi oferă zeciuiala lui Dumnezeu. El Îl recunoaște pe Dumnezeu ca singurul Creator al tuturor lucrurilor din Univers, și totul Îi aparține Lui, fiind Singurul căruia trebuie să-I dea slavă și glorie. Oferirea zecimii presupune o deosebită Ăźnțelegere a lui Dumnezeu, a lumii și a rolului oamenilor. Actul de oferire a zecimii este motivat, adoptă și exprimă aceste trei idei.

II. Zecimea: Înrădăcinată Ăźn dragostea mĂąntuitoare a lui Dumnezeu


            Ca și Creator, Dumnezeu Își susține Ăźn mod constant creaturile pentru că au o natură limitată și lăsate singure, prin natura lor, ar pieri. El nu este Creatorul absent, ci un Creator care susține totul prin puterea Lui. Prin intrarea păcatului Ăźn lume Dumnezeu a decis să facă mai mult decĂąt a-și susține Ăźn continuare creaturile. Există un dușman ce trebuie Ăźnvins. În conflictul cu puterile răului, Dumnezeu nu a cedat stăpĂąnirea asupra universului. Lucrul acesta poate fi ilustrat prin experiența lui Avraam, care a fost obligat să-și Ăźnfrunte dușmanul Ăźn război. CĂąnd s-a Ăźntors victorios din expediția militară, Melhisedec l-a anunțat pe patriarh că viața lui era păzită de Domnul „ce a dat pe vrăjmași Ăźn mĂąinile tale.” (Gen. 14:20) Avram a recunoscut și a conștientizat că victoria asupra dușmanilor a fost un dar al lui Dumnezeu. Apoi i-a dat zeciuiala lui Melhisedec.

            Prezența constantă, salvatoare a lui Dumnezeu Ăźn mijlocul poporul Său ca singura lor binecuvĂąntare este Ăźn mod evident asociată cu zecimea. Prin binecuvĂąntarea prezenței Lui se manifestă grija lui Dumnezeu pentru poporul Său. Zecimea este precedată de o revelație a harului plin de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Prezența salvatoare a lui Dumnezeu l-a făcut pe Iacov să aducă zeciuială (Gen. 28:20-22). Numai cei care au experimentat această prezență salvatoare a lui Dumnezeu sunt dispuși să ofere zecimea lui Dumnezeu. Așadar zecimea nu este un mod de a cĂąștiga o binecuvĂąntare, ci un răspuns la binecuvĂąntările primite.

            BinecuvĂąntarea prezenței lui Dumnezeu alături de noi Ăźntr-o lume de păcat și moarte și-au atins expresia sublimă prin viața și lucrarea lui Isus Hristos. Prin El a venit Dumnezeu să locuiască printre noi, oferind salvare veșnică celor care credeau Ăźn El (Ioan 1:14; 3:16-17). În El și prin El, Dumnezeu „ne-a binecuvĂąntat cu tot felul de binecuvĂąntări duhovnicești, Ăźn locurile cerești.” (Efes. 1:3) Prin acest context teologic, zecimea poate fi interpretată ca un act de Ăźnchinare prin care Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca Salvator și ne predăm de bunăvoie viețile și tot ce avem Celui prin care ne vin toate binecuvĂąntările, Isus Hristos. Acest aspect teologic Ăźn mod deosebit Ăźnlătură zecimea de la eventuala percepere ca o acțiune merituoasă de salvare din partea noastră. Noi nu oferim pentru a primi, ci oferim pentru că am primit deja binecuvĂąntări din partea Domnului.

 III. Zecimea: ÎntĂąlnirea cu Sfințirea


            În Biblie zecimea este un fel unic de dăruire. (Num. 18:24) Unicitatea stă chiar Ăźn acea parte deosebită din venitul nostru desemnată de Dumnezeu. El a spus Ăźn mod clar: „Ea (zecimea) este sfĂąntă pentru Domnul” (Lev. 27:30) În Biblie un lucru sfĂąnt este acela separat de sfera lucrurilor obișnuite și pus exclusiv Ăźn slujba lui Dumnezeu. Desemnează ceea ce este unic, diferit, și nu poate fi tratat Ăźn același fel Ăźn care sunt tratate lucrurile obișnuite. Unicitatea sfințeniei este Ăźnrădăcinată Ăźn faptul că ia parte la sfințenia lui Dumnezeu. El este SfĂąntul lui Israel. Această Ăźnțelegere teologică a zecimii conține aceleași implicații importante.

            În primul rĂąnd, prin declararea zecimii ca un lucru sfĂąnt, Dumnezeu și-o Ăźnsușește, plasĂąnd-o astfel Ăźn afara folosirii și controlului nostru. Nu ne aparține. Din moment ce Dumnezeu a declarat-o sfĂąntă, nu este nevoie ca noi să o sfințim printr-un act de oferire. Trebuie doar să-i recunoaștem sfințenia, adică faptul că Îi aparține lui Dumnezeu. Într-un fel zecimea se aseamănă cu Sabatul. Dumnezeu a declarat Sabatul ca fiind sfĂąnt pentru El (Exod 16:23), ne fiind necesar pentru israeliți să o consacre ca fiind sfĂąntă. Acel timp sfĂąnt Îi aparține lui Dumnezeu și nu nouă. Suntem Ăźndemnați să o sfințim prin purtarea noastră cuviincioasă. In cazul zecimii, o sfințim prin returnarea către Domnul, care este proprietarul ei exclusiv.

            În al doilea rĂąnd, lăsĂąnd zecimea Ăźn mĂąinile noastre, Dumnezeu ne lasă să administrăm ceea ce este sfĂąnt. În Vechiul Testament ceea ce era sfĂąnt era lăsat Ăźn mĂąna preoților, numiți de Dumnezeu pentru acest lucru. Prin zecime și Sabat Dumnezeu a democratizat funcțiile preoților oferind ocazia fiecărui membru al comunității să administreze ceea ce este sfĂąnt pentru Dumnezeu. Unul din principalele scopuri ale acestei democratizări este să ne provoace să fim sfinți. Numai cei care sunt sfinți se pot atinge de lucrurile sfinte fără a le strica. Prin sistemul zecimii, și prin multe alte căi, Dumnezeu Ăźncearcă să recreeze imaginea Lui Ăźn noi. Prin oferirea lui Dumnezeu a lucrurilor sfinte, noi Ăźi urmăm exemplul Lui, marele Dătător. Același lucru se aplică și Ăźn cazul Sabatului. El s-a odihnit Ăźn acea zi; odihnindu-ne, și noi Ăźi urmăm exemplul, devenim imaginea Lui. Natura exemplară a acțiunilor divine este prezentată Ăźntr-un mod minunat Ăźn Lev. 20:26 : „Voi să-Mi fiți sfinți , căci Eu sunt sfĂąnt, Eu, Domnul.” Aceasta nu este o lege ci o trăsătură de caracter divin. Zecimea ne ajută să atingem acest standard.

            În al treilea rĂąnd, faptul că zecimea este sfĂąntă o transformă Ăźntr-un test de loialitate pentru fiecare persoană. Devine o cale evidentă pentru noi de a evalua puterea angajamentului nostru de credință față de Dumnezeu. Este un test deoarece vine printr-o cale aparent obișnuită, munca noastră. Pare să fie o parte din venitul nostru, și totuși Domnul spune: „Este sfĂąntă pentru Dumnezeu!” Testul acesta ne forțează să răspundem la Ăźntrebarea: Suntem dispuși să recunoaștem sfințenia zecimii și să ne purtăm Ăźn consecință? Este un test pentru ce pune limite libertății noastre atrăgĂąndu-ne atenția asupra dependenței de Dumnezeu. Păstrarea zecimii pentru folosirea ei așa cum vedem mai potrivit, chiar pentru un scop nobil, este o Ăźncălcare a sfințeniei ei. Domnul așteaptă de la noi să facem un singur lucru cu zecimea: să I-o returnăm. Dumnezeu a pus niște limite ale stăpĂąnirii noastre asupra lumii.

            În al patrulea rĂąnd, sfințenia zecimii face din returnarea ei un act de Ăźnchinare prin care noi ne predăm din nou viețile lui Dumnezeu. Zecimea este un venit și Ăźn același timp este sfĂąntă. Faptul că ajunge la noi sub formă de venit, Ăźnseamnă că este parte din existența noastră. Faptul că este sfĂąntă Ăźnseamnă că nu o putem reține, ci trebuie să o dăm Ăźnapoi Domnului. Alăturarea acestor două idei dă naștere Ăźnchinării, prin care predăm Domnului viața noastră Ăźn totalitate printr-un act de dragoste lipsit de egoism. Privind zecimea ca pe un fragment din viața noastră i-o oferim Ăźn totalitate lui Dumnezeu pe fundamentul viziunii biblice potrivit căreia o parte reprezintă Ăźntregul. Prin actul acesta de Ăźnchinare recunoaștem Ăźntr-un mod unic faptul că viața Îi aparține lui Dumnezeu.

            În al cincilea rĂąnd, sfințenia zecimii implică faptul că Îi aparține lui Dumnezeu, El este singurul care poate indica Ăźn ce scop să fie folosită. În Vechiul Testament, El a decis ca zecimea să fie dată Leviților pentru serviciul din Cortul ÎntĂąlnirii (Num. 18:21). ReturnĂąndu-I lui Dumnezeu zecimea, permițĂąndu-I să o folosească după voia Lui, zecimea este mutată astfel din sfera noastră de control devenind irecuperabilă. În libertatea Lui de acțiune Dumnezeu folosește zecimea ca pe un mijloc de a avansa lucrarea de salvare a rasei umane. Prin ea Dumnezeu se Ăźngrijește de cei aleși de El pentru a fi propovăduitorii Evangheliei. (1 Cor. 9:13) Poate să se Ăźngrijească de ei Ăźn feluri diferite, și așa și face Ăźn multe cazuri. Dar zecimea pare să fie cel mai eficient mod  de a-și atinge țelul Ăźntr-o lume plină de păcat și răzvrătire Ăźn care domnește egoismul rasei umane. Zecimea păstrează proaspăt Ăźn mintea credincioșilor convingerea că răspĂąndirea Evangheliei este Ăźn mĂąinile lui Dumnezeu, și El a lăsat Ăźn mĂąinile noastre ceea ce are nevoie pentru a Ăźndeplini această misiune desemnată Bisericii Sale.

            Noi avem un rol de jucat Ăźn ducerea la Ăźndeplinire a planului lui Dumnezeu de salvare a rasei umane, și această participare este vizibilă Ăźn mod deosebit Ăźn actul zecimii. Oricum noi ar trebui să Ăźnțelegem Ăźn mod clar că, din perspectivă teologică, atunci cĂąnd oferim zecimea nu o oferim lucrătorului biblic; pur și simplu o returnăm lui Dumnezeu. Nici nu suntem noi cei care decidem că zecimea să meargă către lucrători; Dumnezeu decide să le-o Ăźncredințeze. Acest lucru este important din punct de vedere teologic Ăźn sensul că responsabilitatea noastră de a oferi zecimea nu este dependentă de calitatea lucrării Ăźndeplinite de lucrătorul biblic, ci de faptul că Îi aparține lui Dumnezeu și El o așteaptă de la noi. De asemenea zecimea este importantă din punct de vedere teologic deoarece evidențiază privilegiul nostru de a avea un acces personal la Dumnezeu fără vreun intermediar uman. CĂąnd oferim zecimea lui Dumnezeu Ăźn Ăźnchinare, recunoscĂąnd că El este direct responsabil de folosirea ei, noi avem o părtășie personală cu Dumnezeu.

IV. Concluzie

            În Biblie zecimea este asociată cu un număr important de idei teologice care o transformă Ăźntr-o valoroasă experiență religioasă. Ea presupune o viziunea generală potrivit căreia Dumnezeu este Creatorul, Salvatorul, și singurul la care ne Ăźnchinăm. CĂąnd oferim zecimea, demonstrăm devotamentul față de viziunea biblică și de rolul nostru ca slujitori ai lui Domnului. Dacă păzirea Sabatului ne amintește că Dumnezeu este Creatorul și Salvatorul nostru, oferirea zecimii ne amintește că totul Îi aparține Lui ca și Creator și Răscumpărător. Într-o lume plină de păcat, prezența salvatoare a lui Dumnezeu este manifestată prin binecuvĂąntări. Zecimea ne face să conștientizăm faptul că am primit binecuvĂąntări salvatoare de la Dumnezeu prin Isus Hristos.

            Zecimea este sfĂąntă prin poruncă divină. Dumnezeu a stabilit faptul că zecimea Îi aparține Ăźn mod exclusiv. Nu este a noastră cu toate că ajunge la noi sub forma unei părți din venit. Avem acces la ea Ăźn formă comună, dar ea totuși este sfĂąntă. Este similară cu Sabatul Ăźn sensul că ziua de Sabat este Ăźn sine o zi ca oricare alta. Noi știm că este sfĂąntă, și că trebuie sfințită deoarece Domnul a declarat-o sfĂąntă. El a lăsat ceva sfĂąnt Ăźn mĂąinile noastre și a Ăźmpărțit lucruri sfinte cu noi. Faptul că zecimea ajunge la noi nediferențiată de restul venitului, o transformă Ăźntr-un test al loialității față de Dumnezeu. Ca și test ea ne descoperă importanța și plinătatea angajamentului nostru față de Dumnezeu ca și Creator și MĂąntuitor, și a acceptării rolului nostru de slujitori ai lui Dumnezeu. ReturnĂąnd zecimea lui Dumnezeu noi recunoaștem că El este stăpĂąnul ei și are dreptul să desemneze Ăźn ce scop va fi folosită. În Ăźnțelepciunea Sa Dumnezeu a stabilit că zecimea va fi folosită pentru a duce mai departe misiunea bisericii prin prezentarea Evangheliei. El a pus zecimea Ăźn slujba voinței Lui salvatoare.

     Angel Manuel Rodriguez

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!