Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

De ce cred in Isus

Publicat la 2013-01-23 de Traian

Lumea Ăźn care trăim cunoaște o dezvoltare tehnică extraordinară și o explozie a cunoștințelor științifice. Dar prin aceasta viața noastră, conviețuirea oamenilor, societatea noastră nu s-au simplificat. Dimpotrivă, astăzi, viața noastră a devenit mai complexă, mai complicată, mai imprevizibilă și mai nesigură. Și nu există nimic statornic. Totul este pus sub semnul Ăźntrebării. Cele mai multe lucruri sunt Ăźn scurt timp depășite, multe teorii se dovedesc neadevărate. Aceasta este valabil pentru toate domeniile Ăźn care omul caută adevărul: știință, filozofie, ideologie, religie. Întregul adevăr este relativizat. Realitatea este adevărată numai Ăźn granițele, mereu mai Ăźnguste, ale spațiului și timpului. Nimic nu este definitiv. Nu ar trebuie să resemnăm Ăźn fața unor chinuitoare Ăźntrebări ca: Ce mai e Ăźncă valabil? Unde e punctul stabil? Ce este Ăźntr-adevăr adevărat? Există adevărul absolut? Ce este bine și corect? De ce ne putem lega oriunde și oricĂąnd, Ăźn orice condiții? Suntem dezorientați.

Spiritul vremii este supus unor rapide schimbări. Numai Ăźn secolul nostru Ăźntr-o singură generație chiar, s-au schimbat opiniile și concepțiile așa de radical – tot ce a fost corect și acceptat de toți este astăzi negat și condamnat.

În această nesiguranță și schimbare permanentă, Isus rămĂąne neschimbat. Ceea ce ne Ăźnvață El este un adevăr care nu se schimbă, rămĂąne definitiv. De aceea cred Ăźn El. El Ăźmi arată ce e adevărat și bine, mereu valabil. Mă pot Ăźncrede Ăźn adevărul Lui, pentru că este adevărul lui Dumnezeu. Adevărul acesta a fost verificat Ăźn viața multor oameni care-mi sunt o pildă chiar și Ăźn viața mea de zi cu zi. În contradicție cu ceea ce propagă lumea drept ultim adevăr – multe adevăruri manipulate ne sunt prezentate – Isus nu ascunde și nu idealizează nimic. El nu folosește metode sugestive și nu ne consolează, simplu, promițĂąndu-ne o viață după moarte. El nu promite o utopie, ci, realist fără menajamente, sincer, ne descoperă adevărul. Dar El nu ne lasă Ăźn resemnare și Ăźn lipsa de speranță. Spre deosebire de alte ideologii, concepții despre lume și viață, filozofii și religii, care mai devreme sau mai tĂąrziu se dovedesc false, pentru că nu pot oferi oamenilor răspunsurile pe care le așteaptă, Isus ne arată calea, El este singura soluție pentru o viață cu sens. Prin cuvĂąntul Său, Isus ne arată ținta și calea. El nu ne lasă să ne confruntăm cu diferite concepte, Ăźnchipuiri filozofice sau rețete și metode neconturate. El vrea să-mi schimb atitudinea și modul de gĂąndire, dĂąndu-mi șansa de a lua hotărĂąrea cea dreaptă și de a Ăźnvăța de la El cum să trăiesc fericit și sigur.

Isus Ăźmi spune adevărul despre mine Ăźnsumi. În felul acesta El mă ajută. El Ăźmi deschide ochii, ca să-mi pot vedea greșelile, slăbiciunile și lipsurile. Dar Ăźn același timp mă ajută să schimb, să vreau să mă schimb: aspirațiile, atitudinea și gĂąndirea: „
 să vă prefaceți, prin Ăźnnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvĂąrșită” ne spune apostolul Pavel (Romani 12:2).

Isus mă face să recunosc că nu-mi folosește la nimic dacă contez pe performanțele mele, că Ăźncercarea mea de eliberare de povara mea este zadarnică și tot așa de nefolositoare este și străduința mea să obțin salvarea făcĂąnd fapte bune și să scap de păcatele mele, ispășindu-le. Astfel de soluții găsesc Ăźn filozofie și religie, dar nu la Isus.

El mă face să Ăźnțeleg că noi nu de aceea suntem pierduți pentru că suntem responsabili pentru păcatul lui Adam sau pentru păcatele strămoșilor, sau ale copiilor noștri. El Ăźmi arată, Ăźn același timp, că nu putem scăpa de vina noastră transferĂąnd-o asupra societății sau a mediului Ăźnconjurător. Isus nu lasă nici o Ăźndoială asupra faptului că eu Ăźnsumi sunt răspunzător pentru modul meu de gĂąndire, simțire și trăire. Eu Ăźnsumi port vina pentru păcatele mele. Fără El nu pot scăpa de această povară.

Credința și evlavia părinților sau strămoșilor mei mă ajută tot așa de puțin ca și simpla apartenență la un popor creștin, la apusul creștin, ori așa numitei creștinătăți. La fel „moștenirea culturală creștină”, ori indiferent ce convingere religioasă, ori religie, oricĂąt ar fi acestea veritabile și de bună credință.

Isus mă ajută să privesc lumea, pe aproapele meu și pe mine lucid și Ăźn mod realist. Prin El, eu recunosc că sunt: păcătos, individualist, egoist și că exercit o influență negativă asupra aproapelui meu. Eu am nevoie de Isus, care prin cuvĂąntul Său Ăźmi arată greșelile și slăbiciunile, dar mă și ajută să mă schimb după voia Lui și, ceea ce este mai important – El realizează acest lucru Ăźn mine.

În străduința mea să Ăźnfăptuiesc voia Lui Ăźn existența mea, Isus Ăźmi dă ajutorul potrivit: „Pot totul Ăźn Hristos, care mă Ăźntărește” (Filipeni 4:13) scrie apostolul Pavel creștinilor din Filipi: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează Ăźn voi, și vă dă, după plăcerea Lui și voința și Ăźnfăptuirea” (Filipeni 2:13) și autorul Epistolei către Evrei scrie: „Dumnezeul păcii 
 să vă facă desăvĂąrșiți Ăźn orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze Ăźn noi ce-I este plăcut, prin Isus Cristos” (Evrei 13:20-21).

În Isus este pacea

Eu cred Ăźn Isus pentru că Ăźn El am găsit pacea – Ăźntr-o lume a neliniștii, a urii, a violenței, a terorii, a autodistrugerii, a războiului. Pot să fiu sigur că, deși sunt Ăźnconjurat de neliniște și frică, Ăźn viața noastră Dumnezeu este „Dumnezeul Păcii”.

Isus a luat asupra Lui păcatele mele și a murit pentru ele. El s-a jertfit ca eu să am iertare și m-a Ăźmpăcat cu Dumnezeu, ca astfel să avem pacea cu El. Același lucru Ăźl face Isus și astăzi, dacă eu sunt hotărĂąt să ascult de cuvintele Sale. În felul acesta pot avea pace cu semenii mei și cu Dumnezeu. Isus mă curățește Ăźn fiecare zi de vina mea, de răul pe care l-am făcut altora. Nu trebuie să mă chinuiesc din cauza vinei, slăbiciunilor și greșelilor mele.

Adevărul pe care mi l-a descoperit Isus și pacea care mi-o dă mă eliberează de orice Ăźncătușare, chiar și de dependența de circumstanțe și de orgoliul meu de a fi cineva. Este de neĂźnțeles cum omul Ăźncearcă să facă pace prin violență și teroare. Acolo unde pacea și adevărul lipsesc, libertatea este doar o iluzie. Dar pacea nu o obțin dacă neg vina mea. Pacea o găsesc doar Ăźn Isus și Ăźn CuvĂąntul Său: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace Ăźn Mine. În lume veți avea necazuri, dar Ăźndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Din Ăźnchisoarea de la Roma apostolul Pavel scrie creștinilor Ăźntr-o lume calmă: „Și pacea lui Dumnezeu, care trece orice pricepere vă va păzi inimile și gĂąndurile Ăźn Isus Cristos” (Filipeni 4:7).

În Isus găsesc liniște

Într-o lume plină de indiferență, neliniște, hărțuială, patimă, spaimă și teamă tĂąnjim după calm și liniște. Prin Isus sunt sigur că mă aflu Ăźn mĂąna lui Dumnezeu. Isus Ăźmi ia spaimele, teama de viață, apăsătorul simțămĂąnt al neputinței, al nesiguranței, al neajutorării, pierzania și singurătatea. Nimeni nu este scutit de toate acestea, noi toți suntem amenințați prin birocratizare, nivelare, ideologizare. Dar știu că Isus cunoaște și Ăźnțelege spaimele mele. În El găsesc mĂąngĂąierea și puterea ca să le pot suporta. „
 dar Ăźndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Nu trebuie să ne dăm și să ne facem mereu dreptate. Dar știu că Dumnezeu este drept și va judeca drept (2 Tesaloniceni 4:8). În felul acesta va birui (Romani 2:16 și 1 Petru 1:17). Această certitudine eliberează și Ăźmi dă o pace, pe care nimic nu o poate distruge.

Multe griji ne Ăźmpovărează. Grija pentru ziua de azi: o să fac față, nu o să falimentez? Grija grea pentru ziua de mĂąine și pentru viitor: ce o să fie mĂąine? O să trăiesc? Voi fi sănătos? Voi mai avea locul meu de muncă? Ce o să se aleagă de familia și de copiii mei? Apoi grija pentru proprietatea și existența mea. Nimeni nu mă poate feri de ele. Eu pot doar Ăźncerca să mă autoliniștesc, chiar și prin metode psihologice și să apelez la rațiunea mea, dar nici un om nu mă poate elibera de aceste griji.

Isus vrea să-mi ia grijile, el singurul este gata pentru aceasta și este Ăźn stare să o Ăźnfăptuiască. Dacă Ăźnțelegem aceasta, cu atĂąt mai ușoară și mai plină de bucurie va fi viața noastră. „Nu vă Ăźngrijorați dar, zicĂąnd: ‘Ce vom mĂąnca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom Ăźmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai ĂźntĂąi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31-33). Creștinilor din Filipi Pavel le scrie: „Nu vă Ăźngrijorați de nimic” (Filipeni 4:6). Iar creștinilor din Asia Mică Petru le scrie următoarele cuvinte de mĂąngĂąiere: „Smeriți-vă dar sub mĂąna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă Ăźnalțe, și aruncați asupra Lui toate Ăźngrijorările voastre căci El Ăźnsuși Ăźngrijește de voi” (1 Petru 5:6-7).

Eu cred Ăźn Isus fiindcă am certitudinea – și aceasta am trăit-o mereu – că El se Ăźngrijește de mine. Cu spaimele mele și la strĂąmtoare mă pot adresa Lui, rugĂąndu-l să-mi dea consolare, putere și sprijin. El Ăźmi dăruie astfel ajutor și liniște. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și Ăźmpovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și Ăźnvățați de la Mine, căci Eu sunt blĂąnd și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina mea este ușoară” (Matei 11:28-30).

În Isus este speranță

Realitatea existenței noastre duce la deznădejde. Față de atĂąta foamete, boli, mizerie, vărsări de sĂąnge și războaie, pe care omenirea le suportă cu sau fără vină ne dăm seama de neputința noastră de a schimba ceva. BătrĂąnețea și moartea, de care nimeni nu poate scăpa, marchează situația noastră fără de ieșire. Nu ne rămĂąne decĂąt adĂąnca resemnare, deznădejde, Ăźndoială și Ăźntrebarea paralizantă: Mai există vreun sens Ăźn toate acestea? Are viața un rost?

Această deznădejde se reflectă și-n artă, literatură, filozofie, Ăźn modul de gĂąndire și trăire a oamenilor din societatea noastră. CĂąnd omul Ăźn secolul iluminismului s-a eliberat de autoritatea bisericii și, dĂąndu-și seama de religia lui falsă și restrictivă, nu a folosit această ocazie ca să se Ăźntoarcă la Dumnezeul cel viu, așa cum ni-L face cunoscut Isus, el a căzut Ăźn brațele ateismului și ale nihilismului. Filozofia epocii noastre stă la baza modului nostru de gĂąndire și ea este caracterizată de pesimism, pierzare și disperare. Omul „eliberat” de dumnezeu este fără speranță. Și atunci caută plăcerile vieții, ocolind realitatea. Și unii reușesc să facă acest lucru o viață Ăźntreagă. Unor astfel de oameni, care au trăit Ăźntr-o societate „liberă” asemănătoare cu a noastră, le scrie apostolul Pavel și Ăźl citează pe profetul Isaia din secolul 8 Ăźnainte de Cristos: „Dacă nu Ăźnviază morții, atunci ‘să mĂąncăm și să bem căci mĂąine vom muri’” (1 Corinteni 15:32).

Dar dacă omul nu reușește să „uite” această realitate, atunci Ăźl cuprinde deznădejdea. Aceasta conduce – li se ĂźntĂąmplă foarte des și celor tineri – la tristețe. Ultimul lor refugiu este băutura și drogurile. SfĂąrșitul Ăźnseamnă disperare totală sau sinucidere.

Dar omul care se răzvrătește Ăźmpotriva lui Dumnezeu și se plasează Ăźn centrul universului, autonom, se poate supune și unei ideologii care Ăźi promite speranță și un viitor. Privirile lui sunt fixate Ăźn exclusivitate la această viață și la componentele ei ce trebuie schimbate ca să-și ajungă ținta propusă. Conform acestei ideologii, omul Ăźn sine este bun și poate fi fericit Ăźn măsura Ăźn care se eliberează de orice autoritate și transformă Ăźmprejurările Ăźn favoarea sa. Realitatea că noi trăim Ăźntr-o lume decăzută și plină de păcat nu este luată Ăźn considerare. Din această gĂąndire utopică emană euforia reformelor și a progresului din epoca noastră. Omul a pus mĂąna pe frĂąiele destinului și, fără speranță fiind, inventează una.

Filozofia caută o soluție condiției existenței, Ăźn mijlocul unei lumi fără nădejde, Ăźn care recunoaștem că viața nu are nici un sens, nici un scop și că omul este născut numai ca să sufere, existențialismul se Ăźntreabă asupra sensului vieții și – cinic, ori covĂąrșit de tristețe – ori nu-l găsește, ori Ăźl neagă (J. P. Sartre, Albert Camus). Rațional privind, lumea este absurdă, iar omul trebuie să Ăźncerce să-și facă un rost Ăźn ea. Realizarea depinde de actul de voință (Sartre). Problematic este faptul că aici toate intențiile acestor acte de voință sunt de aceeași valoare.

Omul nu este altceva decĂąt produsul incidental al naturii. Biologul francez Jaques Monod care a trecut de la științele naturii la existențialism a ajuns la următoarea concluzie: Omul a fost aruncat Ăźntr-un univers străin, mut și indiferent, fără ca să existe cineva care l-a aruncat. Așa, omul a fost lăsat singur pe această planetă și contemplă distrugerea și dispariția sa. Nu-i ajută la nimic să Ăźnchidă ochii Ăźn fața acestei realități crude. Păstrarea idealurilor: bunătatea, frumusețea e doar o iluzie. Pentru acceptarea acestui fapt, omul are nevoie de demnitate și sinceritate, chiar și Ăźmpotriva spiritului lui, care caută explicații și salvare. Este nevoie de mult curaj, dar omul trebuie să privească adevărul Ăźn față. Și aici se descoperă umanitatea, valoarea și eroismul lui. Monod este cel mai consecvent, el recunoaște: nu există nici o nădejde, existența noastră este caracterizată de deznădejde – și cine nu-l cunoaște pe Dumnezeu nu are nici o scăpare – restul este o minciună. El cere un singur lucru: curaj. Dar cine-l are, cine poate trăi conștient fără nădejde?

Cantitatea speranței disponibile este hotărĂątoare Ăźn destinul omenirii. Teologul Emil Brunner ne-a atras atenția Ăźn modul cel mai serios că viitorul nostru depinde de nădejdea pe care o avem Ăźn viitor. Frica este fundamentală Ăźn teoria lui Heidegger. Dar el spune: „Uitați-vă la poeți”. Pentru că Ăźn univers răsună cuvinte Ăźnseamnă că a fi și existența ar putea avea un sens. Este doar o Ăźncercare timidă oferită oamenilor care-și țin destinul Ăźn mĂąnă.

Dar filozofia existențialismului a dovedit că și această teorie este deficitară. Filozofii au fost Ăźntotdeauna preocupați să găsească esența lucrurilor și rostul omului Ăźn univers. O credință optimistă Ăźn progres, stă Ăźntotdeauna Ăźn contradicție cu o Ăźndoială pesimistă. Dar, ca un filozof să se refere la viitor și să pună la baza gĂąndirii lui speranța, este Ăźntr-adevăr ceva nou. Un astfel de filozof este Ernst Bloch care a transformat nădejdea Ăźntr-o cheie a filozofiei sale: dacă viața noastră nu are nici un sens atunci fiecare om este chemat să-și inventeze unul. Datorită faptului că, pentru el nu există nici o speranță – și fără Dumnezeu este imposibil ca omul să o aibă – atunci trebuie, dacă vrea să trăiască, să se bazeze pe principiul nădejde.

Karl Jaspers vorbește despre „situație limită”. Aceasta Ăźnseamnă o experiență atĂąt de puternică, ĂźncĂąt ne garantează certitudinea existenței proprii, dĂąndu-ne speranța unei vieți cu sens, chiar dacă nu există nici o motivare rațională. Deci sensul vieții se bazează pe o experiență pe care nu o sesizăm, doar trebuie să ne-o băgăm Ăźn cap. Cel tĂąrziu Ăźn ceasul morții, toate aceste teorii se năruie, Ăźn fața realității vieții – sau a morții – aceste teorii cad.

În Isus Ăźnsă găsesc o nădejde adevărată și trainică și de care nu mă voi rușina niciodată. În El văd această viață prin prisma veșniciei și astfel capătă un sens. În Isus găsesc scopul și calea. Prin El Ăźmi dau seama de ce m-a creat Dumnezeu: ca să fiu Ăźntotdeauna Ăźn prezența lui Dumnezeu, asemeni copiilor Ăźn jurul tatălui lor. Isus mă eliberează de frica morții, comună tuturor oamenilor. Frica de a muri și moartea Ăźn sine. Nu cred că există cineva care a cunoscut spaima morții mai bine ca Isus. De aceea numai El mă poate ajuta. El ne dă o nădejde care trece dincolo de moarte. El Ăźmplinește dorul uman de a trăi veșnic și de a fi unit cu Dumnezeu, dar Ăźn același timp și dorința după dreptate, odihnă și pace. Iar Ăźn veșnicie, Ăźn orașul ceresc, Ăźn prezența lui Dumnezeu nu va mai fi nimic Ăźntinat, spurcat, nici minciună (Apocalipsa 21:27), vor lipsi lacrimile, moartea, tĂąnguire, țipăt, durere, noapte, zi (Apocalipsa 21:4), ci fiii lui Dumnezeu vor fi Ăźn permanență Ăźn prezența Lui (Apocalipsa 21:7). Isus ne dă o viață plină de sens: „Eu am venit ca oile mele să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Evanghelia după Ioan 10:10). Isus a venit ca să dea, tuturor celor ce cred Ăźn El, satisfacție, plinătate și fericire lăuntrică pentru viața aceasta trecătoare și nădejde pentru viața veșnică. Nădejdea devine certitudine prin credința noastră Ăźn Dumnezeu, prin Isus.

Eu cred Ăźn Isus pentru că El Ăźmi dă această speranță adevărată, existentă și bazată Ăźn Fiul lui Dumnezeu. Credința Ăźn Dumnezeu este mult mai mult decĂąt o nădejde vagă, oarbă, de fabricație proprie, ea este o bine Ăźntemeiată, puternică Ăźncredere Ăźn ceea ce speri.

În Isus am bucurie

Comună tuturor oamenilor le este dorința după bucurie. Isus Ăźmi arată că bucuria adevărată este independentă de condițiile exterioare, fiindcă Ăźși are rădăcinile Ăźn dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Dumnezeu ne-a creat ca să avem parte de bucurii. În măreția creației Sale vrea să ne dăruiască zilnic noi bucurii. În Isus avem certitudinea că suntem protejați. „Bucurați-vă totdeauna Ăźn Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4).

Noi am devenit o societate de consum. Este doar o iluzie a susține că nivelul ridicat de trai, averea, consumul multor bunuri ne fac mai fericiți sau mai siguri sau măcar mai mulțumiți. Contrariul este adevărat. La ora actuală nivelul de trai este foarte ridicat. Și cu toate acestea – sau tocmai de ceea – nemulțumirea, disperarea, cu urmările ei (alcoolismul și consumul de droguri), sinuciderile și criminalitatea capătă proporții ĂźnspăimĂąntătoare. Iar tendința crescĂąndă de Ăźmbogățire permanentă duce la griji și frică pentru Ăźnmulțirea, păstrarea și siguranța acestor averi.

Isus ne spune că acolo unde sunt comorile noastre acolo sunt și inimile noastre. El ne avertizează să nu ne adunăm comori aici pe pămĂąnt, pentru că ele Ăźmpietresc inimile și ne fac orbi față de semenii noștri și față de voința lui Dumnezeu.

Eu cred Ăźn Isus pentru că El Ăźmi arată că mulțumirea nu e de găsit Ăźn avere, ci Ăźn faptul a te mulțumi cu cĂąt ai: „Mulțumiți-vă cu ce aveți 
” (Evrei 13:5). Și ești mai fericit dacă dai decĂąt dacă iei. „
 să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus care Ăźnsuși a zis: ‚Este mai ferice să dai decĂąt să primești’” (Faptele Apostolilor 20:35).

În Isus am dovada că soluția nu este schimbarea lumii prin metode radicale. Este adevărat că Ăźnvățătura lui Isus este radicală, dar El n-o impune cu forța, căci impulsul ei nu este invidia și ura. Dacă se aplică Ăźnvățătura prin forță, ea nu poate aduce bucurie și nici mulțumire. Numai dragostea este motorul, calea și mijlocul acțiunilor lui Isus, ea apelează la inima și conștiința noastră, activĂąnd voința omului. Ea cere din partea noastră judecată, schimbare a modului de a simți și o nouă ținută morală. Această țintă se realizează numai prin răbdare, perseverență, tenacitate și consecvență.

Descurajarea și nemulțumirea continuă, atĂąt de răspĂąndite astăzi, un pesimism cotropitor, care duce la cinism și gĂąndirea destructivă Ăźmpiedică, sufocă și ucid bucuria. Isus ne face cunoscute, zilnic mereu altfel, binecuvĂąntările lui Dumnezeu: talentele noastre, calitățile și posibilitățile, starea noastră bună și sănătatea, situația noastră materială Ăźnfloritoare, acceptarea tuturor acelor daruri pe care le putem savura, de care ne putem bucura. Dacă privim cu ochii deschiși toate acestea, atunci inimile noastre recunoscătoare se vor bucura. Din recunoștință izvorăște bucuria.

Eu cred Ăźn Isus pentru că El vrea să-mi dăruiască bucuria adevărată Ăźn fiecare zi.

Renne Chenaux

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!