Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Tânărul bogat

Publicat la 2012-09-28 de Traian


Ca un adevărat pelerin evreu, Isus străbătea ținuturile deluroase ale Galileii și Iudeii, călătorind pe jos prin praf și pietre, cu ucenicii Săi spre Ierusalim. Mergea pentru a Ăźndeplini cel mai de seamă fapt pentru care S-a coborĂąt din cer, și a cărui ceas avea să se Ăźmplinească la cel din urmă paște. În drumul Său spre sfĂąnta cetate, dupăcum Îi era obiceiul, se folosea de orice prilej care-I ieșea Ăźn cale, spre a-I Ăźnvăta pe oameni tainele Împărăției lui Dumnezeu, și spre a veni Ăźn ĂźntĂąmpinarea problemelor lor. Iată-L deci răspunzĂąnd cu Ăźnțelepciune unor farisei, care cu gĂąnd să-L ispitească Îl chestionase Ăźn niște probleme controversate legat de căsătorie, apoi Ăźmpins de o dragoste părintească, luă in brațe niște copilași pe care Ăźi binecuvĂąntă, după ce plin de o adĂąncă indignare Ăźi mustră pe cei care se Ăźmpotriveau.
Tocmai cĂąnd era gata să plece mai departe, un tĂąnăr bogat dădu buzna Ăźn prezența MĂąntuitorului, ca și cĂąnd ar fi vrut să prindă o ultimă diligență către o destinație foarte importantă, o ultimă ocazie pentru o Ăźntrevedere cu ,,Bunul Învățător”. Alergă din răsputeri și se aruncă Ăźn genunchi Ăźnaintea Lui. DĂąnd dovadă de o Ăźnaltă educație, și vrĂąnd să-și respecte blazonul pe care-l avea de membru al sectei fariseilor, tĂąnărul bogat, al cărui nume nu ni se dezvăluie, se adresă Domnului Isus cu următoarele cuvinte:
-,,Bunule Învățător ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Domnul Isus ca unul care cunoștea foarte bine toate labirinturile Ăźntortochiate ale sufletului omenesc, si care nu punea nici un preț pe vorbele măgulitoare, nu păru deloc mulțumit de politețurile pline de rafinament ale interlocutorului său:
1. Politețuri -,,Pentru ce Mă numești bun?’’ i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decat Unul singur Dumnezeu.’’Multe semne de Ăźntrebare s-au ridicat de-a lungul timpului Ăźn dreptul acestor ciudate cuvinte, și multe răspunsuri au fost date. În ceea ce mă privește mă voi opri doar la două dintre ele.
În primul rĂąnd cred că Domnul Isus n-a fost mulțumit ca cineva să-L recunoască doar ca invățător, fie el chiar și unul bun. Dacă pentru tĂąnărul bogat Isus era doar un Ăźnvățător, atunci El nu avea de oferit ceva mai deosebit decĂąt oricare rabin din Israel. Cei vindecati de Isus, cei care Ăźn El au găsit iertarea de pacate, sau eliberarea de demoni, vedeau Ăźn spatele acestui personaj, chiar dacă era controversat de unii, mai mult decĂąt un Ăźnvățător al legii. Ei vedeau Ăźn El un domn, un Ăźmpărat, un mare proroc sau poate chiar Mesia. De aceea se apropiau de El cu smerenie cu evlavie Ăźntr-o adĂąncă Ăźnchinare și I se adresau prin cuvinte ca:,,Doamne, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!” În schimb la tĂąnărul bogat totul se reduce la protocol, maniere, educație, fațadă, sau impresie artistică, iar pentru a o crea fariseii erau candidații cei mai desăvĂąrșiți. Cine dorește să beneficieze de ceva din partea lui Isus, trebuie să-L recunoască așa cum El S-a prezentat și cum temeinic S-a dovedit a fi: ca Fiul lui Dumnezeu.
În al doilea rĂąnd cuvintele Ăźmpricinate conțin si o avertizare a Domnului pentru cel din fața Lui, aidoma celei rostite de către Dumnezeu lui Cain :,,păcatul pĂąndește la usă, dorința lui se ține după tine dar tu să-l stăpĂąnești’’(Gen.4:7). MĂąndria pĂąndea la ușa inimii tĂąnărului bogat, Ăźncrederea Ăźn sine Ăźi dădea tĂąrcoale. De aceea prin expresia :,,nimeni nu este bun decat unul singur Dumnezeu’’, Domnul Isus vroia să-i spună: ,,nici măcar tu nu ești bun cu toată religiozitatea ta cu care abia aștepți să te lauzi’’.
Chiar din primele cuvinte ale tĂąnărului fariseu Domnul Isus descoperă Ăźn viața acestuia două probleme mari de caracter peste care nu se putea trece cu vederea: prefăcătoria și lăudăroșia. Prefăcătoria iese la iveală din vorbele curtenitoare și diplomatice alese cu grija unui maestru Ăźntr-ale oratoriei, folosindu-le ca tehnici verbale cu care intenționase să-L flateze, să-L impresioneze și să-L năucească pe Învățătorul cĂąt și pe cei care erau de față. Lăudăroșia transpare deasemenea din motivația cu care abordase discuția. Scopul său n-a fost obținerea mĂąntuirii cum ar fi fost de așteptat Ăźntr-un asemenea cadru ci găsirea unui prilej nimerit spre a-și etala Ăźncă odată neprihănirea proprie și a demonstra celor adunați cĂąt și acestui ,,rabin fantomă’’ valoarea lui morală și spirituală cĂąt și a grupării din care făcea parte Ăźn ce privește economia religioasă a lui Israel.
Privind la experiența umană constatăm că prefăcătoria și lăudăroșia ne-au pătruns Ăźn toate fibrele și țesuturile ,,cărnii” și ne lovim de ele acolo unde ne așteptăm cel mai puțin. Oare de ce aceste două vicii morale sunt atĂąt de legate de ființa noastră? De ce simțim mereu nevoia să ne dăm drept alții, folosind vorbe mieroase, pentru a-i impresiona pe cei din jur sau chiar pe Dumnezeu și pentru a ne construi o imagine de sine, pe care nu o merităm? De ce ne place atăt de mult să ne scoatem Ăźn evidență, lăudĂąndu-ne fără Ăźncetare orice acțiune personală, de cĂąte ori ni se oferă ocazia? Am uitat oare faptul că pe Dumnezeu nu-L putem impresiona prin cuvinte? Ne-a scăpat atĂąt de ușor din inimă adevărul că măgulirile și vorbele dulci nu au nici un efect asupra Celui cu care avem de a face? CĂąte din rugăciunile noastre nu Ăźncep exact Ăźn tonul Ăźn care Ăźncepe tĂąnărul bogat? Oare Ăźn cĂąte dintre ele singurul scop pe care-l urmărim este acela de a-i impresiona pe ascultători cu evlavia, spiritualitatea și oratoria noastră? CĂąte formule introductive stilistice utilizate, ar trebui să fie retezate scurt de către Domnul Isus, la fel ca și Ăźn cazul de față? Probabil, problema noastră este că ne facem prea puțin timp să poposim in fața ochilor adĂąnc pătrunzători ai Celui de sus, ochi care l-au făcut pe psalmist să exclame:,,Doamne Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi cĂąnd stau jos și cĂąnd mă scol, și de departe Ăźmi pătrunzi gĂąndul. Știi cĂąnd umblu și cĂąnd mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvĂąntul pe limbă, și Tu, Doamne, Ăźl și cunoști Ăźn totul. Tu mă Ăźnconjori pe dinapoi și pe dinainte, și-Ți pui mĂąna peste mine. O știință atĂąt de minunată este mai presus de puterile mele: este prea Ăźnaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui Ăźn cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca Ăźn locuința morților, iată-Te și acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mĂąna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puțin Ăźntunericul mă va acoperi, și se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar Ăźntunericul nu este Ăźntunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și Ăźntunericul ca lumina.’’(ps.139 :1-12) Oare Îl cunoaștem noi suficient de mult pe Cel care ne cercetează inimile așa ĂźncĂąt să renunțăm la măști? Oare putem noi suporta lumina orbitoare a lui Dumnezeu care scoate la vedere, fără nici un fel de ocoliș toată urĂąțenia lăuntrică a ființei noastre? Nu cumva suntem din aceia care au iubit mai mult Ăźntunericul pentru că faptele lor erau rele? Cine vrea să intre Ăźn relație cu Domnul Isus, trebuie să se apropie de El cu sinceritate și smerenie. El este gata să ierte orice păcate pe care le-am fi săvĂąrșit și va manifesta multă Ăźngăduință față de slăbiciunile noastre, dar nu va tolera sub nici o formă fățărnicia și aroganța, deoarece ele reprezintă miezul naturii celui rău.

2. Neprihănirea personală După ce Domnul Isus semnalase aceste probleme de caracter Ăźn viața interlocutorului Său, se hotărĂą să-i răspundă și la intrebare:
-,,Cunoști poruncile: Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu Ăźnșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”(Mc.10:19) Privind mai atent la răspunsul Domnului Isus observăm că El nu-i vorbise tĂąnărului bogat despre har, credință sau despre cruce, ci i se adresă pe limba lui, citĂąnd poruncile de la a cincea pĂąnă la a noua de pe a doua tablă a Legii lui Moise. Matei mai adaugă și o frază care rezumă toate aceste porunci conform Levitic 19 :18 ,, Să iubești pe aproapele tău ca pe tine Ăźnsuți.’’ Să fi fost oare pur ĂźntĂąmplătoare alegerea acestor articole din Lege de către Domnul Isus? Din cĂąte Îl cunoaștem din Biblie putem trage concluzia, că El niciodată nu rostește nici un cuvĂąnt de prisos. Așadar, răspunsul dat, se adresa exact nevoii cu care se confrunta tĂąnărul bogat și anume relația cu semenii, așa cum avea să iasă la iveală, mai tĂąrziu. Însă tĂąnărul bogat, orbit de propria-i mĂąndrie, neștiind cu cine avea de-a face, crezĂąnd că i-a fost ridicată mingea la plasă, răspunse cu o deosebită emfază:
-„Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?”(Mat.19 :20) Isus S-a uitat țintă la el trecĂąndu-Și atenția de la cuvintele acestea frumoase, dar false, spre o realitate lăuntrică, urĂątă și ascunsă, pe care trebuia s-o deconspire. Evanghelistul Marcu Ăźn descrierea sa subliniază două momente Ăźn care Domnul Isus privește țintă, mai ĂźntĂąi spre tĂąnărul bogat apoi spre ucenici. De aceste două străfulgerări ale privirii MĂąntuitorului sunt legate și cele două mari adevăruri ale acestei relatări, pe care le vom descoperi pe parcursul meditațiilor care urmează.
Trecuseră peste o mie de ani de la darea Legii, timp Ăźn care niciun om, nici chiar dintre cei mai evlavioși, n-a reușit s-o păzească, Ăźn așa fel, ĂźncĂąt să poată fi mĂąntuit prin ea. Chiar Avraam, Moise, Samuel și David, oameni cu care Dumnezeu se laudă, tot n-au fost desăvĂąrșiți și istoria vieții lor, Ăźn loc să fie consemnată Ăźntr-un capitol al celor mĂąntuiți prin fapte, se găsește Ăźn capitolul credinței. Era momentul Ăźn care acestui tĂąnar trebuia să i se clarifice, că nici el nu făcea excepție de la această realitate, și că toată neprihănirea lui atĂąt de trĂąmbițată, nu era decĂąt o mare minciună.
De fapt, cred că a sosit momentul potrivit să spunem cĂąteva cuvinte și despre scopul dării legii de către Dumnezeu prin Moise. Fără a intra Ăźn profundele meditații ale lui Pavel pe această temă, ne vom referi doar la unul din versetele, scrise de către el romanilor : (Romani 3:20),,Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit Ăźnaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.’’ Din acest verset putem deduce faptul că Legea nu ne-a fost dată ca să fim mĂąntuiți prin ea, ci ca să ne demonstreze că suntem păcătoși. Firește, că Legea reprezintă standardul de moralitate neschimbător al lui Dumnezeu, așa cum bine a subliniat Domnul Isus : ,,Căci adevărat vă spun, cĂątă vreme nu va trece cerul și pămĂąntul, nu va trece o iotă sau o frĂąntură de slovă din Lege, Ăźnainte ca să se fi ĂźntĂąmplat toate lucrurile.’’ Dar, problema este că acest standard divin nu poate fi atins de către omul căzut Ăźn păcat prin propriile sale puteri. Dumnezeu a știut dintotdeauna acest lucru. Însă omul contaminat de mĂąndrie, nu era de aceeași părere. Era necesară astfel o perioadă istorică de timp Ăźn care omul să fie lăsat să-și Ăźncerce puterile. Este, dacă vreți, la fel ca atunci cĂąnd copilul vrea să ridice de jos Ăźn spinare un sac de cincizeci de kilograme, iar tatăl său, Ăźn loc să-i tot explice Ăźn mod inutil că sarcina respectivă este peste puterile sale, Ăźi permite să Ăźncerce spre a se convinge singur de adevăr. Astfel s-au derulat cei o mie de ani pĂąnă la Hristos sub sentința :,,Cel care va Ăźmplini Legea, va trăi prin ea !’’ Dumnezeu convins că nimeni nu va supraviețui acestor rigori a desfășurat Ăźn paralel planul Harului, sub o sentință mai puțin aspră, și anume, a neprihănirii care se capătă prin credință. Pavel argumentează că Ăźn felul acesta a fost mĂąntuit Avraam, iar Evrei 11 conține o pleiadă Ăźntreagă de personaje vetero-testamentale, care au căpătat mĂąntuirea tot prin credință. Deci Legea a fost dată ca să ne arate standardul de moralitate, pe care Ăźl așteaptă Dumnezeu de la noi și ca să ne demonstreze, că acest standard, nu poate fi atins prin puterile noastre. Cu speranța mesianică Ăźn suflet, și prin Ăźndeplinirea sacrificiilor animale cerute pentru păcat, evreul trebuia să-și Ăźndrepte privirea spre Dumnezeu, de unde avea să vină mĂąntuirea.
Dar să revenim la tĂąnărul bogat. ,, Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară Ăźn cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă.”(Mc.10 :21) Marcu surprinde două detalii tehnice semnificative legat de expresivitatea Domnului Isus, Ăźn timp ce rostea aceste cuvinte : S-a uitat țintă la el și l-a iubit. Primul, ne vorbește despre forța de pătrundere a ochilor Domnului Isus, Ăźn cele mai adĂąnci cotloane și ascunse realități spirituale din inima omului. Al doilea, ne vorbește despre bunăvoința MĂąntuitorului, de a ne accepta așa cum suntem. Asadar, cĂąnd te apropii de Dumnezeu trebuie să o faci cu frică și cu cutremur, datorită omniscienței Sale, dar Ăźn aceleși timp cu deplină Ăźncredere, datorită bunătății Sale. Frica și Ăźndrăzneala sunt două atitudini complementare, care trebuie să Ăźnsoțească orice act al Ăźnchinării și apropierii de Dumnezeu. Chiar și Moise s-a apropiat Ăźn felul acesta de Iehova. Omul care a vorbit cu Dumnezeu față Ăźn față, ca nimeni altul, a rostit și neverosimilele cuvinte ,,sunt Ăźngrozit și tremur’’. Îndrăzneala fără frică ne va face să avem, dacă nu acum, Ăźntr-un final o soartă ca a lui Nadab și Abihu. Frica fără Ăźndrăzneală zădărnicește complet lucrarea Domnului Isus și ne transportă de la Calvar la Sinai, de la pacea Golgotei la tunetele și fulgerele din pustie. Se observă foarte clar că atitudinea tĂąnărului bogat nu era deloc potrivită, cu toate că expresia feței Domnului Isus era mai mult decĂąt Ăźmbietoare.
Dar, oare ce să Ăźnsemne cuvintele ,,vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară Ăźn cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-mă”? Este, oare, Domnul Isus Ăźmpotriva proprietății private? A propovăduit El un soi de comunism, ca cel practicat de biserica primară? Include viața creștină Ăźncheierea unui legămĂąnt de sărăcie, Ăźn sensul celui propus de ordinele monastice? A da un răspuns afirmativ la aceste Ăźntrebări presupune o forțare nenaturală a textului scris. CĂąt despre alte texte biblice, ele sprijină cu atĂąt mai puțin astfel de teorii. Chiar dacă au existat Ăźn istorie anumiți oameni, cărora, pentru Ăźndeplinirea unui scop special, Dumnezeu le-a cerut astfel de sacrificii, ele nu au devenit normă genelală valabilă pentru toți urmașii lui Hristos. Este adevărat, că fiecare ucenic trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-și urmeze Învățătorul. Însă nu la toți li se cere să renunțe la aceleași lucruri. Lui Avraam i s-a cerut să renunțe la singurul său fiu, procilor ca Ilie, Ieremia, Ezechiel, Osea li s-au cerut să renunțe la trăirea unei vieți normale și acceptarea unei vieți pline de suferințe. Apostolilor, deasemenea, li s-au cerut sacrificii suplimentare Ăźn acord cu cerințele unei activități de pionerat. Chiar și astăzi sunt oameni pe care Dumnezeu Ăźi cheamă la celibat, la fel ca pe Pavel. Pe alții, Ăźi cheamă la o viață de suferințe ca pe Iov. Însă, acestea reprezintă o chestiune de călăuzire personală nu de regulă generală. Dacă a avut sau nu Domnul Isus cu tĂąnărul bogat un astfel de plan special, nu ni se relatează, Ăźnsă există o interpretare mult mai naturală a acestor cuvinte.
Cuvintele Domnului Isus ar putea fi interpretate astfel: ,,Omule dacă toate aceste porunci le-ai păzit cu grijă din tinerețea ta, porunci care dealtfel cum bine ști se rezumă la a-ți iubi aproapele ca pe tine Ăźnsuți, Ăźnseamnă că pentru tine nu este absolut nici o problemă să demonstrezi acest fapt și practic. Justifică-ți declarațiile făcute, renunțĂąnd la tot ce ai Ăźn favoarea celor pe care-i iubești, ca pe tine Ăźnsuți, fapt pentru care vei fi răsplătit așa cum se cuvine, apoi vino și urmează-mă!” A fost doar un mic test, o mișcare abilă a Celui de care este cu neputință să te ascunzi, Ăźn urma căreia a dat Ăźn vileag tot ce era mai urĂąt și bine tăinuit Ăźn viața acestui om. Era dacă vreți o scenă asemănătoare cu cea din grădina Edenului cĂąnd s-a auzit pentru prima dată tunĂąnd vocea sfrederitoare a lui Dumnezeu, la auzul căreia Adam a simțit, că nici pomii, nici șorțul de frunze și nici dezvinovățirile ticluite nu-i puteau ascunde rușinea goliciunii, de ochii scĂąnteietori ca para focului ai Celui Ăźn fața Căruia trebuia să dea socoteală. O, ce cumplită nesăbuință este aceea să-L cobori pe Dumnezeu la nivelul unui om, să crezi că-L poți Ăźnșela, induce Ăźn eroare și face să creadă ceea ce vrei. Ce mare nebunie este aceea să crezi că poți trece drept neprihănit, Ăźn fața Celui care găsește vină chiar și Ăźn Ăźngeri și Ăźn fața Căruia chiar și duhurile cad Ăźn leșin. În viziunea din Apocalipsa pe care Ioan o are asupra Domnului Isus, printre altele, este prezentat avĂąnd ochii ca para focului iar din gura Lui ieșind o sabie ascuțită. Aceste detalii descriptive vorbesc despre puterea Lui de a pătrunde Ăźn taina tuturor lucrurilor și autoritatea Sa de a rosti sentințe Ăźn orice pricină. Dacă tĂźnărul bogat n-a căzut la pămĂąnt, ca Ioan, nu s-a datorat faptului că Domnul Isus nu vedea mizeria din sufletul lui, spre a o judeca, ci datorită faptului că Ăźncă era vremea iertării, dar pe care n-a știut s-o folosească. Ceea ce se aștepta de la tĂąnărul bogat, Ăźn acele momente, era ca văzĂąndu-se descoperit, să cadă cu fața la pămĂąnt, să strige cu ochii Ăźn lacrimi: ,,Doamne ai milă de mine păcătosul! O viață Ăźntreagă am crezut că sunt un om perfect. Am considerat că sunt vrednic pentru a primi laudele oamenilor și aprecierile divine. Însă doar o clipă te-ai atins de mine și mă Ăźngrozesc de ceea ce ai descoperit. Mi-e scĂąrbă de atĂąta prefăcătorie, minciună, ură și egoism Ăźn care am trăit. Fă ceva cu mine!” De fapt, ceva asemănător au făcut Samariteanca, Petru, Pavel și alții, cĂąnd li s-a dat arama pe față. Iar Domnul Isus, despre care Isaia profețea că:,, Trestia frĂźntă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde Ăźncă, nu-l va stinge”(Isaia 42:3), le-a refăcut viața chiar dacă din ea nu mai rămăseseră decĂąt zdrențe și cioburi. Aceasta este specialitatea Domnului Isus să scoată perle din noroi, și aur din tină. El era gata să facă Ăźncă odată lucrul acesta și cu tĂąnărul bogat Ăźn cazul Ăźn care I s-ar fi permis. Însă, mĂąndria acestuia l-a despărțit, din cĂąte se pare, de ultima lui șansă de a fi mĂąntuit. Pe bună dreptate zice Scriptura că: „Dumnezeu stă Ăźmpotriva celor mĂąndri, dar dă har celor smeriți.”(Iacov 4:6) Nu de puțină Ăźnsemnătate este prima dintre fericiri a cărei reverberații le ĂźntĂąlnim pe fiecare dintre paginile Scripturii: ,, Ferice de cei săraci Ăźn duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!”(Mat.5:3) Emblematice au devenit cuvintele din Marcu 2:17: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” LăsĂąnd parcă să se Ăźnțeleagă tragedia momentului naratorul biblic se limitează să consemneze: ,,MĂąhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat Ăźntristat de tot; căci avea multe avuții.”(Mc. 10:22)
Așadar prima privire țintă a Domnului Isus ne arată foarte deslușit că mĂąntuirea nu este posibilă prin neprihănirea proprie nici măcar Ăźn cazul unui om religios ca tĂąnărul bogat.

3) Neprihănirea lui Dumnezeu. Episodului de față nu i se puse capăt odată cu plecarea tĂąnărului bogat, deoarece Domnul Isus a vrut ca și ucenicii Săi să Ăźnvețe o lecție din această ĂźntĂąmplare, și pe lĂąngă ei și noi. De aceea plimbĂąndu-și privirea printre ei, le spuse următoarele:,, CĂąt de anevoie vor intra Ăźn Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!” Cuvintele acestea Ăźi umplură pe ucenici de uimire și nedumerire. VrĂąnd să se focalizeze și mai precis asupra unei anumite probleme, Domnul Isus reluă: „Fiilor, cĂąt de anevoie este pentru cei ce se Ăźncred Ăźn bogății, să intre Ăźn Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decĂąt să intre un om bogat Ăźn Împărăția lui Dumnezeu!”(Mc.10:24-25) Mintea ucenicilor Ăźn loc să se lumineze se Ăźntunecă și mai mult la auzul acestor cuvinte. Dar se pare că Domnul Isus chiar intenționase lucrul acesta, deoarece dorea să-i conducă spre Ăźntrebarea esențială ce se impunea a fi pusă:,,Cine poate atunci să fie mĂąntuit?”(Mc.10:26) Cred că acesta este punctul de start Ăźn ce privește maratonul pentru mĂąntuire, sau cota zero a Templului spiritual al lui Dumnezeu. Drumul parcurs pĂąnă aici a presupus doar demolarea bordeelor nesatisfăcătoare deja existente pe acest stabiliment. Adevătata lucrare de zidire abia aici Ăźncepe.
Ca și cĂąnd ar fi vrut să arate crucialitatea cuvintelor pe care avea să le spună, Domnul Isus Ăźși ațintise pentru a doua oară privirea, dar de data aceasta asupra ucenicilor: „Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu.”(Mc. 10:27) Aceste cuvinte rostite cu toată gravitatea și solemnitatea, de care putea da dovadă Domnul Isus, demonstrează că mĂąntuirea este opera integrală și exclusivă a lui Dumnezeu. Transformarea lăuntrică pe care aceasta o presupune este o lucrare supranaturală, și poate fi realizată doar de către Duhul SfĂąnt. Orice strădanie omenească de a dobĂąndi o neprihănire personală prin religiozitate proprie este nesatisfăcătoare. În fața exigențelor Divine, chiar și religiosul tĂąnăr bogat, a fost descoperit ca: arogant, prefăcut, fără credință Ăźn Fiul lui Dumnezeu, Ăźncrezut Ăźn sine, iubitor de sine, iubitor de bani, fără dragoste față de aproapele, nedispus la pocăință. Puși sub reflectorul sfințeniei divine, chiar cei mai mari sfinți precum: Isaia, Iov, Petru sau Pavel s-au văzut deodată ca cei mai mari păcătoși din lume. Diferența acestora față de tĂąnărul bogat, a fost că ei și-au recunoscut starea nenorocită, și au strigat din toată inima după ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, Ăźn bunătatea Sa nemărginită I-a purificat de păcat și le-a dat și putere să trăiască ca niște sfinți. În schimb, tĂąnărul bogat cĂąnd s-a văzut deconspirat, a plecat trist, preferĂąnd să trăiască mai departe Ăźn minciuna cu care s-a obijnuit. Prin acest gest el singur și-a rostit osĂąnda. Cu el s-au Ăźmplinit cuvintele rostite de către evanghelistul Ioan: ,, Dumnezeu, Ăźn adevăr, n-a trimis pe Fiul Său Ăźn lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mĂąntuită prin El. Oricine crede Ăźn El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut Ăźn Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă Ăźn faptul că, odată venită Lumina Ăźn lume, oamenii au iubit mai mult Ăźntunericul decĂąt lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” (Ioan 3:17-20)

În concluzie: Povestea TĂąnărului bogat este una trisă, cu un final nefericit. Dar tocmai de aceea impactul ei asupra cititorului ar trebui să fie cu atĂąt mai mare. Este la fel ca Ăźn nuvelele lui Turgheniev, unde scriitorul așterne pe hĂąrtie ĂźntĂąmplări din cele mai nefericite, tocmai pentru a stĂąrni Ăźn cititor reacțiile cele mai puternice care să-l determine să nu repete greșelile personajelor sale. Nici un om Ăźnțelept n-ar mai trebui să cadă Ăźn capcana TĂąnărului bogat. Ar trebui să ne fie deajuns experiența sa, ca să Ăźnțelegem că pe Dumnezeu nu-L putem duce cu vorba. El ne citește dincolo de cuvintele pe care le rostim. În fața Lui totul este gol și descoperit, de aceea nu ne putem da drept alții. Ochii Lui sunt atĂąt de curați ĂźncĂąt vor detecta Ăźn noi chiar și cea mai mică umbră de păcat. De aceea nu este deloc indicat să ne apropiem de El cu aroganță sau Ăźncredere Ăźn sine, ci cu smerenie, și pocăință. Putem face aceasta cu deplină Ăźncredere, deoarece ochii Lui sunt și binevoitori, gata să ne ridice la nivelul așteptărilor Sale. Dar să nu uităm, că dacă procedăm ca TĂąnărul bogat, ne condamnăm singuri și va trebui Ăźntr-o zi, să stăm țintuiți de aceeași ochi pătrunzători ai Domnului Isus, dar de data aceasta lipsiți de acea expresie de bunătate și acceptare.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!