Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Studii de cultura si civilizatie evreiasca -sarcina,nasterea si sterilitatea

Publicat la 2012-09-24 de Traian

În această primă lucrare vom vorbi despre perioada de sarcină și nașterea copiilor Ăźn cadrul familiilor evreiești anterior distrugerii totale din anul 135 e.n. a cetății Ierusalim/Yerușalayim, precum și rĂąnduielile care trebuiau Ăźndeplinite cu aceste ocazii: anunțarea tatălui, a celorlalți membri ai familiei și a apropiaților acesteia și, desigur, atribuirea numelor.

Prevederi pentru perioada de sarcină

CĂąnd vorbim despre societatea evreiască din vremurile biblice, trebuie să amintim un fapt care este bine cunoscut celor pasionați de studierea acesteia: evreii valorizau la cote maxime viața umană; acest fapt este vizibil nu numai din legislația mozaică, ci și din practica de fiecare zi. În consecință, nu este de mirare că evreicele gravide erau sfătuite să se ferească de tot ceea ce ar fi putut afecta sănătatea lor și a feților lor. Astfel, ele evitau băile prea calde, consumul de verdețuri sau de hrană sărată[2] și aici nu este vorba despre tabuuri pe care le-ar putea studia antropologia sau etnologia, ci de prevederi practice, care aveau menirea de a prezerva sănătatea Ăźn general și sarcina Ăźn special.Cu privire la sarcină și la dezvoltarea fetusului, David, regele-psalmist, ne dezvăluie că ea nu era rezultatul unei simple copulări, ci mai ales un cadou dumnezeiesc – fără ca aportul uman să fi fost ignorat:

13 Tu mi-ai Ăźntocmit rărunchii; Tu m-ai țesut Ăźn pĂąntecele mamei mele. 14 Te laud că sunt o făptură atĂąt de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine cĂąnd am fost făcut Ăźntr-un loc ascuns, cĂąnd am fost țesut Ăźn adĂąncimile pămĂąntului.
16 CĂąnd eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar Ăźn cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărĂąte mai Ăźnainte să existe vreuna din ele.
Psalmii, 139:13-16.
[3]

Nașterea unui copil evreu, o bucurie cu fațete multiple

În vremurile biblice, nașterea unui copil Ăźn cadrul familiilor evreiești inducea mai multe sentimente, printre care prevala o bucurie care avea fațete multiple. Prima fațetă a bucuriei era determinată de conștientizarea faptul că au fost Ăźmplinite cĂąteva rostiri biblice; a doua era marele eveniment al venirii pe lume a unui pui de om, motiv de ĂźncĂąntare a familiei și a celor apropiați ei; iar a treia reflecta convingerea că oamenii pot „supraviețui” după moarte dacă au copii care să le ducă mai departe numele și amintirea. Acum, desigur că, pentru evreii trăitori Ăźn acele vremuri, aceste fațete alcătuiau un Ăźntreg.
Să examinăm, așadar, prima dintre fațetele bucuriei menționate mai sus, cea a rostirilor biblice despre naștere.
Prima poruncă pe care Sfintele Scripturi o menționează ca fiind adresată de Dumnezeu oamenilor apare Ăźn Genesa, 1:28:
Dumnezeu i-a binecuvĂąntat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, Ăźnmulțiți-vă, umpleți pămĂąntul și supuneți-l; și stăpĂąniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pămĂąnt.”[4]

Acest imperativ nu este numai o poruncă, ci și un privilegiu și o binecuvĂąntare, și Ăźn Biblie există mai multe istorioare legate de dorința de a Ăźndeplini directiva aceasta. Atitudinea cuplurilor evreiești era una de genul: „Vrem copii, cĂąt mai mulți copii, numeroși și sănătoși, care să fie lĂąngă noi cĂąnd ĂźmbătrĂąnim, cărora să le lăsăm moștenire bunurile noastre și să ne ducă numele mai departe”, și chiar cartea inaugurală a Bibliei, Genesa, descrie avatarurile bătrĂąnului Avraham și vĂąrstnica sa soție, Sarah, pĂąnă cĂąnd s-a născut Ițħaq, „fiul promisiunii”[5], sau Ăźncercările prin care trec Iacov și Rahela pĂąnă ce vor avea copii.
Evreii considerau că aducerea pe lume a unui copil este un cadou dăruit lor de Dumnezeu. Astfel, versetul 3 din Psalmul 127 spune: „Fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pĂąntecelui este o răsplată”[6], iar următorul verset Ăźi Ăźncredința pe evrei că fiii făcuți Ăźn tinerețe sunt „ca săgețile Ăźn mĂąna unui viteaz.”
Următorul psalm, 128, Ăźnfățișează o frumoasă metaforă Ăźn care soția care a adus pe lume mulți copii este asemenea unei „vițe roditoare”, iar copiii Ăźnșiși sunt „ca lăstarii de măslin Ăźmprejurul mesei”.[7]
Acum se ridică Ăźntrebarea cum se desfășura concret o naștere? Deși, desigur, toate cazurile de naștere difereau Ăźntre ele, există, totuși, un set de acțiuni și rĂąnduieli comune acestora.
Nu se cunoaște precis dacă femeia care urma să nască adopta o poziție ghemuită sau se culca Ăźn pat. În cartea Exodul, 1:16, se vorbește despre un obnayim, un anumit „scaun” de naștere, probabil de piatră, dar lipsește orice altă descriere a formei sale[8] și nici nu există dovezi că un asemenea scaun exista Ăźn fiecare așezare a evreilor, la ĂźndemĂąna femeilor care urmau să nască.
În general, la naștere femeia era asistată de o moașă experimentată, dar existau și cazuri cĂąnd femeia avea o naștere prematură sau departe de casă, și atunci Ăźnfrunta singură această Ăźncercare extrem de dureroasă.[9]
Cum Ăźși explicau evreii durerile nașterii? Explicația pe care ei o dădeau acestor dureri era extrasă din cartea primordiilor, Genesa. După căderea Ăźn păcat a cuplului primordial Adam și Eva, Dumnezeu a rostit cĂąteva blesteme, printre care unul și la adresa femeii:

Femeii i-a zis: „Îți voi mări mult durerile nașterii; Ăźn durere vei naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpĂąni peste tine.[10]“
Genesa, 3:16.
[11]

Așadar, sarcina prelungită și adesea riscantă a femeii, precum și durerile nașterii erau consecința căderii Ăźn păcat și a blestemului dumnezeiesc rostit cu ocazia acelui eveniment nefast.[12.
Și, Ăźntr-adevăr, după cum spun M.C. Tenney, J.I. Packer și W. White, „durerile nașterii și strigătele unei femei pe cale să nască erau frecvente Ăźntr-un sat evreiesc”. Într-o perioadă Ăźn care nu existau analgezice, aceste dureri erau grozave și unii dintre marii profeți, de genul lui Isaia și Ieremia, le-au preluat și Ăźntrebuințat Ăźn descrierea unor vremuri de dureri intense:

17 Ca o femeie Ăźnsărcinată și gata să nască, care se zvĂąrcolește și țipă Ăźn durerile ei, așa eram noi Ăźnaintea Ta, DOAMNE. 18 Am purtat Ăźn pĂąntece copii, ne-am zvĂąrcolit Ăźn dureri, dar am născut vĂąnt. MĂąntuirea n-am adus-o pe pămĂąnt și nu i-am născut pe locuitorii lumii. Isaia, 26:17,18.[13]
Aud niște strigăte ca ale unei femei Ăźn chinurile nașterii, strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu și Ăźși Ăźntinde mĂąinile, zicĂąnd: „Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigașilor!“
Ieremia, 4:31.

Mai sus am amintit de moașe; ele erau femei cu experiență, care știau ce tip de asistență era necesar, nu doar pentru că Ăźn cea mai mare parte a cazurilor ele Ăźnsele erau mame, și Ăźncă multipare, dar și pentru că asistaseră la multe nașteri Ăźn decursul vieții. În plus, dată fiind valoarea pe care Biblia evreiască o acordă fiecărei ființe umane, este de presupus că ele procedau la tot ceea ce era necesar pentru a salva atĂąt viața mamei, cĂąt și a pruncului, și aici nu ne referim numai la sfaturile pe care o moașă i le dădea femeii care năștea, ci și la Ăźncurajările și consolarea pe care le aducea prin vorbe. Astfel, atĂąt Ăźn Genesa 35:17, cĂąt și Ăźn I Samuel, 4:20, moașa spune femeii care se afla Ăźn durerile nașterii ,,Nu te teme, căci (
) ai un fiu!”
În altă ordine de idei, aceste două versete biblice mai au Ăźn comun Ăźncă două fapte: ambele mame au mai apucat să dea nume bebelușilor, iar apoi au murit din cauza unor complicații. Genesa, 38:28, Ăźnfățișează nașterea unui prunc care produce mamei sale o ruptură atĂąt de semnificativă ĂźncĂąt i se pune numele Pereț, „Ruptură”, „Spărtură”.
În cazul Ăźn care se nășteau gemeni, moașa avea ca Ăźnsărcinare și desemnarea primului și celui de-al doilea născut, fapt important pentru stabilirea primogeniturii, cu tot ce presupunea acest statut.[14]
Să vedem puțin care era tratamentul aplicat nou-născutului. Autorii americani sus-amintiți scriu:
În epoca biblică, bebelușul nu-și Ăźncepea viața Ăźntr-un mediu spi­talicesc steril. El se năștea Ăźn general Ăźn casă, Ăźn condiții sanitare pre­care. Uneori se năștea pe pămĂąnt, sau Ăźn aceeași Ăźncăpere cu animale­le. Apa Ăźntrebuințată pentru a-1 curați era adesea poluată, iar ceea ce se folosea Ăźn chip de scutece era spălat Ăźn această apă impură. Muște purtătoare de boli și alte insecte zburau prin jur. Se poate presupune că grajdul Ăźn care S-a născut Isus nu era mai rău decĂąt anumite case din Betleem.[15]
Desigur că Ăźn asemenea medii mortalitatea infantilă era foarte ridicată, atingĂąnd chiar 90% din cazuri[16], așa că, după ce tăia și Ăźnnoda cordonul ombilical, moașa executa anumite proceduri care se presupunea că măresc șansele de supraviețuire ale nou-născutului: concret, ea lua bebelușul, Ăźl Ăźmbăia apoi Ăźi freca trupul cu sare și cu ulei[17], după care Ăźl Ăźnfășa strĂąns peste scutece, Ăźl dădea mamei și o sfătuia să repete procedura tot la șapte zile pĂąnă ce copilul Ăźm­plinea 40 de zile. Înfășurarea strĂąnsă cu feși Ăźnguste de 10-12 centimetri și lungi de 5-6 metri se făcea datorită convingerii existente că Ăźn acest fel membrele copilașului vor crește drepte și viguroase.[18]
Ultima acțiune pe care o mai făcea moașa era aceea de a anunța tatăl despre nașterea bebelușului său, dacă acesta era la lucru[19], precum și vecinii familiei. Pentru părinții israeliți, vestea nașterii unui copil era o realmente o „bună-vestire”.[20]
Ajunși Ăźn acest punct, trebuie să precizăm că, deși o familie evreiască se bucura de venirea Ăźn lume a bebelușilor, totuși nașterea băieților era mai de dorit decĂąt a fetelor[21], datorită motivelor economic și militar. Mai concret, băieții urmau să rămĂąnă Ăźn casă, să muncească din greu – ceea ce, mai ales pentru o societate agrară, era un fapt semnificativ – urmau să aducă soții și să aibă copii care vor spori averea familiei și, Ăźn plus, Ăźn vremuri zbuciumate, „omul care-și umpluse tolba de săgeți cu fii și avea vorbe cu vrăjmașii săi la poartă urma să nu fie dat de rușine”, pentru a parafraza Psalmii, 127:5.
În ceea ce le privește pe fete, ele rămĂąneau Ăźn casă doar pĂąnă la măritiș, ajutĂąnd cu ce se putea, după care se măritau, iar tații lor primeau forma de compensare denumită mohar, despre care vom avea ocazia să vorbim mai tĂąrziu.
Un ultim amănunt: viața deosebit de grea din acele vremuri, dimpreună cu excesele, accidentele sau bolile care interveneau puteau duce la nașterea de copii cu handicapuri sau dizabilități fizice.
Dacă descindeau din neamul preoțesc, la maturitate acești copii nu puteau sluji ca preoți. În cartea Leviticul era stipulat faptul că anumite metehne interziceau accesul la preoție, fiind considerate o impuritate specială:

16 Domnul i-a zis din nou lui Moise:
17 „Spune-i lui Aaron: «Nici un bărbat dintre urmașii tăi din generațiile viitoare care va avea o meteahnă să nu se apropie să aducă mĂąncarea Dumnezeului său.
18 Nici unul care va avea vreo meteahnă să nu se apropie, nici unul care va fi orb, șchiop, care va avea fața mutilată sau un mădular mai lung,
19 nici unul care va avea piciorul rupt sau mĂąna ruptă,
20 care va fi cocoșat sau pitic, care va avea un defect la ochi, care va avea rĂąie sau răni pe piele sau ale cărui boașe nu vor fi Ăźntregi[22].
21 Nici unul dintre urmașii preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă nu va putea să se apropie ca să aducă Domnului jertfe mistuite de foc; cine are o meteahnă nu se poate apropia ca să aducă mĂąncarea Dumnezeului său.
22 El va putea totuși mĂąnca din pĂąinea Dumnezeului său, atĂąt din cea preasfĂąntă, cĂąt și din cea sfĂąntă.
23  Însă nu va avea voie să se apropie de draperia despărțitoare4 sau de altar, fiindcă are o meteahnă; să nu-Mi profaneze locurile Mele sfinte, pentru că Eu sunt Domnul Care le sfințesc.»“
24 Astfel, Moise a spus toate aceste cuvinte lui Aaron, fiilor acestuia și tuturor israeliților. Leviticul, 21:16-24[23].

Numirea bebelușului

Sfintele Scripturi nu precizează Ăźn ce moment sau Ăźn ce zi trebuia ca bebelușului să i se dea nume. Mai sus am văzut că cele două mame muribunde au apucat să dea nume copiilor chiar Ăźn ziua nașterii micuților[24], dar Ăźn timpurile celui de-al doilea Templu sau, mai concret, Ăźn perioada Noului Testament, copilului i se dădea numele Ăźn ziua a opta, atunci cĂąnd băiețeii erau circumciși[25].
Important Ăźn actul denumirii bebelușului nu era atĂąt ziua cĂąnd i se dădea un nume, ci semnificația pe care o avea numele respectiv. Tradiția evreiască considera că atribuirea unui nume, actul denumirii, are o valoare esențială[26] și, cunoscĂąnd numele unei persoane, cunoști esența sa, sau măcar atributele sale caracteristice. Genesa, 2:19,20, ne revelează faptul că primul lucru săvĂąrșit de Adam a fost acela de a da nume păsărilor și animalelor create de Atoate-ziditorul, iar Ăźn următorul capitol omul dă nume și soției sale: ea nu mai este ișah, „femeie”, ci devine ÄŠavah sau Eva, „Cauzatoarea vieții”. „Majoritatea numelor din Biblie sunt teoforice, adică se adăuga un nume divin unui substantiv sau unui verb pentru a face o propoziție completă”[27], ne asigură autorii americani sus-menționați. Astfel, se dădeau adesea nume care conțineau particula Yah (Obadiyah, Adoniyah, Yehoșua, romĂąnizat Iosua) sau El: Israel, Michael, Daniel etc. Eliyah, care, romĂąnizat, este Ilie, care semnifică „Dumnezeul meu este Yah (DOMNUL)” este un nume care conține două particule care desemnează Divinitatea.
Cu certitudine, alegerea numelor pentru copii nu era limitată de posibilitățile de a introduce Ăźn ele particulele Yah sau El, ci această alegere era determinată și de circumstanțele Ăźn care avusese loc zămislirea sau nașterea. Astfel, Ițħaq, „RĂąset”, primește nume datorită rĂąsetului mamei sale, Șimeon „aude”, Levi „alipește”, iar Yosef, „Adaos”, dezvăluie dorința mamei sale de a mai avea copii.
Alte evreice aleg nume preluate din natură: Deborah ar putea indica dorința mamei de a avea o fiică activă ca o albină, Tamar trimite spre palmier, iar profetul Iona amintește de porumbel.
Mai merită precizat aici că numele date copiilor evrei erau unice, ele nu repetau numele vreunui bunic decedat. Genealogiile biblice, care pot fi studiate cu cĂąștig egal de către științele auxiliare ale istoriei, de către antropologie și teologie, arată că, de pildă, Ăźn arborele genealogic al regelui David, „iubitul”, nici unul din cei 21 de regi ai lui Iuda nu are un nume pe care să-l fi avut vreun strămoș de-al său.[28]
În ceea ce privește numele copilului, acesta era ales, Ăźn general, de unul dintre cei doi părinți, dar și rude sau apropiați ai familiei puteau veni cu sugestii.
Ce se ĂźntĂąmpla atunci cĂąnd un nume era mai „la modă” decĂąt altele și era atribuit mai multor copii. O lectură a Bibliei evreiești ne arată că cel puțin o duzină de bărbați menționați se numeau Obadia, „Slujitor al lui Yah”. Cum puteau fi aceștia distinși Ăźntre ei?...
Poate că aceasta ar fi fost o problemă pentru individualismul postmodernist, dar nu pentru iudaismul antic, care valoriza familia la cote maxime și Ăźn moduri pe care civilizația euroatlantică pare să le fi dat uitării. Astfel, nu exista un Obadia care să viețuiască singur, ci exista un Obadia care era membru Ăźntr-o familie, un Obadia care era fiu al unui tată integrat Ăźn comunitate și cunoscut de aceasta. De-aceea, copilul era Obadia ben Daniel, de exemplu, adică Obadia, fiul lui Daniel. AruncĂąnd o privire Ăźn Cartea ÎntĂąi a Regilor, versetul 8 din capitolul 22, vedem, de pildă, că profetul Mica era Micaiah ben Imlah, unde ben semnifică „fiu”.
Și, Ăźn sfĂąrșit, uneori oamenii erau distinși după numele așezării din care proveneau; astfel, tatăl lui David era cunoscut drept „Isai, betleemitul” (I Samuel, l6:l), iar gigantul pe care l-a omorĂąt David era „Goliat din Gat” (I Samuel, l7:4).[29]

Despre cuplurile sterile

După cum am scris mai sus, ultima fațetă a bucuriei aduse Ăźn mijlocul familiei evreiești de nașterea unui copil erau șlefuită de convingerea că, avĂąnd copii care să le ducă mai departe numele și amintirea, părinții săi vor „supraviețui” după moarte. Dar cum stăteau lucrurile dacă un cuplu nu avea copii? Ce imagine aveau despre sine, despre viață, cum considerau că Ăźi vede Dumnezeu și cum Ăźi vedeau ceilalți? Fundamentul tuturor răspunsurilor care vor fi date acestor Ăźntrebări este prezentat Ăźntr-o frază percutantă: israeliții vremurilor biblice aveau convingerea că YHWH, Zeul suprem, Se implică activ Ăźn toate treburile omenești și binecuvĂąntează femeile ascultătoare de El cu mulți copii și invers, blestemă femeile neascultătoare de El cu sterilitate.[30]
Indubitabil, pentru cititorii contemporani această afirmație este dură; cu toate acestea, rolul pe care ni-l asumăm Ăźn acest demers nu este acela de a Ăźndulci concepțiile susținute Ăźn acele vremuri, ci acela de a Ăźncerca să aruncăm o punte peste spațiu, timp și cultură, Ăźn așa fel ĂźncĂąt cititorii de acum și de aici să Ăźnțeleagă concepțiile de atunci și de acolo Ăźn cadrul lor și cĂąt mai obiectiv.
Nutrind convingerea de mai sus, evreii nu se sforțau să justifice acțiunile lui Dumnezeu și să elaboreze vreo teodicee, dar, după cum vom vedea mai tĂąrziu, Ăźși dădeau toate silințele să schimbe starea de lucruri.
Într-un cuplu lipsit de copii, frămĂąntările care Ăźncercau sufletele celor doi erau multiple. Mai ĂźntĂąi de toate, se credea că soția era cea care ar fi neroditoare și incapabilă de a naște un fiu pentru soțul ei, și dacă Dumnezeu binecuvĂąnta credincioșia față de El cu progenituri și pedepsea păcatul cu sterilitate, atunci sufletul soției se chinuia, ea fiind „suspectă din punct de vedere spiri­tual, dezonorată din punct de vedere social și deprimată din punct de vedere psihologic.”[31]
Pe deasupra profundei mĂąhniri a soției, existau și alte gĂąnduri torționare: cuplul cugeta la perspectiva unei vieți de infertilitate, la o ĂźmbătrĂąnire lipsită de culoarea și sprijinul acordat de un copil, la inexistența unui moștenitor căruia să-i fie transmise bunurile și averile familiei și la absența unor urmași. Ultima perspectivă, și poate cea mai Ăźntunecată, este transpunerea Ăźn formă negativă a afirmației făcute mai sus că, avĂąnd copii care să le ducă mai departe numele și amintirea, părinții săi vor „supraviețui” după moarte, transpunere care rezultă că absența copiilor Ăźntr-o familie, cauzată de sterilitate, urma să ducă la stingerea numelui și alunecarea familiei Ăźn uitare; or, din cele mai vechi timpuri atĂąt evreii[32], cĂąt și populațiile Ăźnconjurătoare priveau această stingere a numelui ca fiind un adevărat dezastru.
Astfel, redăm mai jos cĂąteva rostiri biblice exemplificative pentru groaza indusă de ideea stingerii numelui și ștergerea amintirii oamenilor din lume:

18 Să nu existe printre voi nici un bărbat sau femeie, nici un clan și nici o seminție a căror inimă să se Ăźntoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducĂąndu-se să slujească zeilor acestor neamuri. Să nu existe la voi nici o rădăcină care produce otravă sau amărăciune. 19 Dacă cineva care a auzit cuvintele acestui jurămĂąnt, va invoca o binecuvĂąntare asupra lui Ăźnsuși, zicĂąnd Ăźn inima lui: „Voi avea pace, chiar dacă mi-aș urma pornirile minții mele, adăugĂąnd beția la sete!”[33],
20
 pe acela Domnul nu va mai dori să-l ierte. MĂąnia și gelozia Domnului se va aprinde Ăźmpotriva lui. Toate blestemele scrise Ăźn Cartea aceasta vor veni peste el și Domnul Ăźi va șterge numele de sub cer.
21 El Ăźl va despărți de toate semințiile lui Israel ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris Ăźn această Carte a Legii.
Deuteronomul, 29:18-21.

 21 Jură-mi pe Domnul dar că nu Ăźi vei stĂąrpi pe urmașii mei după mine și că nu Ăźmi vei șterge numele din familia tatălui meu[34].ÎntĂąia carte a lui Samuel, 24:21.

4 CĂąnd femeia din Tekoa a ajuns[35] la rege, a căzut cu fața la pămĂąnt și i s-a Ăźnchinat. Ea i-a zis:
– Ajută-mă, o, rege.
5 – Ce necaz ai? a üntrebat-o regele.
– Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soțul meu a murit. 6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care, Ăźntr-o zi, se băteau pe cĂąmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorĂąt.
7 Acum, tot clanul s-a ridicat Ăźmpotriva slujitoarei tale, spunĂąndu-i: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorĂąm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsĂąndu-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe pămĂąnt.
A doua carte a lui Samuel, 14:4-7.[36]
Prin urmare, o dată ce un cuplu conștientiza incapacitatea de a avea copii care să fie urmași și moștenitori, ei simțeau asupra lor o povară imensă, denumită chiar „moarte”.
Începutul capitolului 30 din cartea Genesa prezintă un dialog paradigmatic.
1 CĂąnd Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa și i-a zis lui Iacov:
- Dă-mi copii, altfel voi muri!
2 Iacov s-a mĂąniat pe Rahela și i-a răspuns:
- Sunt eu Ăźn locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?
Genesa, 30:1,2.

Un cititor neavizat ar fi tentat să creadă că Ăźn Rahela se oploșiseră sentimente amestecate, de invidie pe sora ei cea fertilă, de oboseală pricinuită de așteptarea de a avea copii, de mĂąhnire și surescitare, un amalgam care o fac să reacționeze exagerat și disproporționat și să profereze amenințări cu moartea, total nefundamentate Ăźn realitate. Totuși, citind rĂąndurile de mai sus prin lentilele culturii respective, așa cum reiese din groaza indusă de ideea stingerii numelui și ștergerea amintirii oamenilor din lume, Ăźnțelegem că nu este deloc o exagerare din partea ei.
Care erau „leacurile” la care recurgeau israeliții din antichitate pentru a tămădui lipsa rodniciei? Acestea ar putea fi Ăźncadrate Ăźn patru categorii: spirituale, magice, legale. Le vom aborda pe rĂąnd.
În primul rĂąnd, existau „leacurile” spirituale. Raționamentul era următorul: dacă sterilitatea era pedeapsa divină pentru un păcat, atunci soluția trebuia să fie Ăźndreptarea morală și reparația acelui păcat.
Se ĂźntĂąmpla ca un cuplu steril să-și petreacă o mare parte din timp examinĂąnd greșelile trecute ca să găsească printre ele un păcat nemăr­turisit. Cu lacrimi Ăźn ochi, soția se pocăia de toate păcatele ei con­știente. Apoi soțul aducea o jertfă potrivită pentru ispășirea oricărui păcat „inconștient” (Lev. 4:2). Sterilitatea devenea tema esențială a ru­găciunilor cuplului. Iată de exemplu cum L-a rugat Isaac pe Domnul să Ăźngăduie soției lui să aibă un copil (Gen. 25:21). Ana a plĂąns Ăźnaintea Domnului și I-a promis că dacă Ăźi va da un fiu, Ăźl va consacra Ăźn sluj­ba Sa (l. Sam. l:ll).[37]
Desigur, uneori Dumnezeu intervenea Ăźn mod miraculos, fapt care-l face pe psalmist să exclame:
4 Domnul este Ăźnălțat mai presus de toate neamurile, mai presus de ceruri este slava Lui. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Ce tronează din Ăźnălțime
6 și totuși Se apleacă privind spre ceruri și spre pămĂąnt?
7 El Ăźl ridică din pulbere pe cel sărman și Ăźl Ăźnalță din gunoi pe cel nevoiaș,
8 ca să-l așeze la un loc cu cei de neam ales, cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El Ăźi dă celei sterpe o familie, face din ea o mamă veselă Ăźn mijlocul copiilor ei. Lăudați-L pe Domnul![38]
Psalmii, 113:4-9.

ComentĂąnd despre sterilitatea inițială a Saraiei, Rebecăi și Rahelei, cele trei matriarhe ale poporului Israel[39], conglăsuim și noi Ăźn armonie cu o concluzie trasă Ăźn articolul „Barren, barrenness”
Sterilitatea acestor mame ale națiunii israelite este semnificativă prin faptul că, Ăźn cele din urmă, capacitatea de a zămisli copii este un semn al harului și al favorii lui Dumnezeu față de poporul Său ales.[40]
În aceeași sferă a spiritualității, dar printr-o Ăźnchinare adusă altor zeități decĂąt Yahweh, se Ăźncadrează și cultul zeiței sumeriene Inanna și a lui Dumuzi, paredrul său, zeul-păstor, care ajunseseră să fie cunoscuți sub numele de Iștar/Aștoreth/Astarteea, respectiv Tamuz. În conformitate cu cartea profetului Ieremia, 7:18 și 44:17-19, unele evreice frămĂąntau aluat pentru turte, apoi aduceau libații de băutură și ardeau tămĂąie Ăźnaintea „reginei cerului”, ca ofrande aduse zeiței care cumula atributele dragostei sexuale, maternității și fertilității, iar profetul Ezechiel menționează despre bocirea ritualică Ăźn onoarea lui Tamuz.[41]
În al doilea rĂąnd, cuplurile sterpe apelau la leacuri „magice”. În Genesa, 30:14-16, Rahela a cerut surorii sale Lea să-i dea mandragore, plante mici, perene, cu rădăcină și boabe comestibile, dar existau și alte plante sau poțiuni despre care se credea că favorizează fertilitatea.
Tot Ăźn categoria magică se situează și utilizarea figurinelor de lut care reprezentau femei Ăźnsărcinate: femeile sterile la păstrau Ăźn preajma lor și le atingeau, nădăjduind că aceste gesturi le vor ajuta să rămĂąnă gravide, practicĂąnd, așadar, un tip de magie pe care James George Frazer l-a denumit „magie simpatetică de tip homeopatic sau imitativ”.[42] Unele dintre aceste figurine sau alte amulete care ar fi avut aceleași efecte au fost descoperite Ăźn urma săpăturilor arheologice moderne din Israel.[43]
În al treilea rĂąnd, sterilitatea și efectele sale pe plan social, o anume cvasi-ostracizare, puteau fi rezolvate prin apelarea la mijloace legale. Aceeași carte a primordiilor, Genesa, menționează posibilitatea adoptării unei persoane mature (Genesa, 15:2), recurgerea la adopția unui bebeluș preluat de la o mamă-surogat (Genesa, 16:1-4). Dacă după această adopție cuplul reușea să aibă un copil, acesta devenea „primul-născut”, iar cel adoptat trecea pe plan secund, după cum atestă și relatarea din Genesa, 21:1-21 și 25:5,6.
În cazurile cĂąnd un bărbat murea fără un moștenitor, exista ibum, străvechea instituție a leviratului:

5 Dacă frații locuiesc Ăźmpreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, soția celui mort să nu se mărite Ăźn afara familiei. Fratele soțului ei trebuie să intre la ea[44] și să se căsătorească cu ea, Ăźmplinindu-și astfel datoria de cumnat față de aceasta.
6 ÎntĂąiul născut pe care ea Ăźl va naște, va purta numele celui mort pentru ca să nu i se piardă numele Ăźn Israel.[45]
7 Dacă bărbatul acesta nu va dori să se căsătorească cu soția fratelui lui, atunci ea să se ducă la cei din sfatul bătrĂąnilor, la porțile cetății și să le spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice numele fratelui său Ăźn Israel și nu dorește să-și Ăźmplinească datoria de cumnat.”
8 Cei din sfatul bătrĂąnilor cetății să-l cheme la ei și să-i vorbească. Dacă el refuză Ăźn continuare să se căsătorească cu ea,
9 cumnata lui să se apropie de el Ăźnaintea sfatului bătrĂąnilor, să-i scoată sandala din picior, să-l scuipe Ăźn față și să-i spună: „Astfel se face bărbatului care nu vrea să ridice un moștenitor fratelui său.”
10 Familia lui va fi cunoscută Ăźn Israel ca „familia celui descălțat”.
Deuteronom, 25:5-10.
[46]

Și, ca un caz final și aparte, care viza fiicele lui Țelofħad, s-a ajuns la un compromis „ün care fiicele și soții lor au fost custozi temporari ai averilor casei părintești pĂąnă cĂąnd un nepot a putut moșteni oficial pămĂąntul lor (Num. 36:2-12; Ios. 17:3-6).”[47]
Acest eseu s-a dorit o privire de ansamblu asupra sarcinii, nașterii și sterilității Ăźn iudaismul vremurilor biblice, dar nădăjduim că am putut comunica și o parte, cĂąt de infimă, din așteptările, speranțele și bucuriile sau visurile destrămate și mĂąhnirile familiilor trăitoare atunci și acolo, pentru că, Ăźn definitiv, Ăźn toiul planurilor, a pregătirilor, a rĂąnduielilor și dincolo de acestea toate, palpita viața, cu bunele și cu relele sale.


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!