Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Ziua Cincizecimii împlinită pe deplin - 2

Publicat la 2012-05-29 de Traian

Aceasta este deci biserica lui Dumnezeu: o strĂąngere laolaltă a celor pe care Dumnezeu i-a chemat pentru numele Domnului Isus și prin Duhul SfĂąnt. Iubirea domină și caracterizează adunarea de curĂąnd formată. Marile victorii ale harului Ăźn acea zi memorabilă atestau deplin puterea Domnului Ăźnălțat și prezența pe pămĂąnt a Duhului SfĂąnt. Trei mii s-au convertit Ăźn urma unei singure predici. Cei care fuseseră vrăjmași jurați ai Domnului și care se făcuseră părtași la uciderea Lui au ajuns Ăźn agonie sub puterea cuvĂąntului lui Petru. ÎnspăimĂąntați la gĂąndul că ei Ăźl uciseseră chiar pe Mesia al lor și că Dumnezeu, Ăźn prezența căruia se aflau, Îl Ăźnălțase la dreapta Lui, Ăźn cer, ei au strigat: “Ce să facem, fraților?”

Petru a căutat apoi să adĂąncească lucrarea cea bună din sufletele lor, să-i smerească pe iudeii Ăźnainte atĂąt de mĂąndri și de batjocoritori. “Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat Ăźn Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastren, și veți primi darul Duhului SfĂąnt”. El nu le-a spus numai “Credeți Ăźn Domnul Isus și veți fi mĂąntuiți”, deși este cert faptul că, oriunde lucrarea este autentică, credința și pocăința vin Ăźmpreună. Petru insistă Ăźnsă asupra pocăinței pentru că vina lor era mare și era necesară o lucrare morală profundă Ăźn conștiința lor ca ei să fie smeriți. Trebuia ca ei să-și vadă vina lor Ăźnaintea lui Dumnezeu și să primească iertarea păcatelor la picioarele Aceluia pe care ei Îl respinseseră și Îl crucificaseră. Totuși, totul era numai har. Inimile lor au fost atinse și ei au trecut de partea lui Dumnezeu și Ăźmpotriva lor Ăźnșiși. S-au pocăit cu adevărat, au fost iertați și au primit darul Duhului SfĂąnt. Acum, ei sunt copii ai lui Dumnezeu și au viața eternă și Duhul SfĂąnt locuiește Ăźn ei.

Realitatea schimbării s-a arătat printr-o schimbare completă a caracterului lor. “Aceia deci care au primit cuvĂąntul lui au fost botezați; și Ăźn ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete. Și ei stăruiau Ăźn Ăźnvățătura și Ăźn comuniunea apostolilor, Ăźn frĂąngerea pĂąinii și Ăźn rugăciuni”.

Botezul după mărturisirea păcatelor, primirea Ăźn adunare, cina Domnului, părtășia cu sfinții și rugăciunea erau lucruri cere Ăźi deosebeau de alții. Pentru moment, rugăciunea Domnului, “ca ei să fie una”, a primit răspuns, după cum citim Ăźn capitolul 4. “Și toți cei care credeau erau Ăźmpreună și aveau toate Ăźn comun”. Acum, pentru a păstra continuitatea, vom merge la capitolul 10.

Chemarea națiunilor


Centurionul Corneliu, un om pios, și cei care erau Ăźmpreună cu el au fost primiți Ăźn adunarea lui Dumnezeu. În prima lui cuvĂąntare. Petru lăsase să se subĂźnțeleagă că și ei erau chemați. Apoi, el a fost chemat Ăźn mod special și a primit instrucțiuni speciale cu privire la planul Domnului ca să deschidă ușa celor dintre națiuni care se tem de Dumnezeu. În acel timp adunarea era compusă Ăźn principal, dacă nu Ăźn exclusivitate, din iudei. Dar Dumnezeu s-a purtat blĂąnd cu poporul său din vechime, ținĂąnd cont de prejudecățile lor. “Corneliu, un centurion ... evlavios și temător de Dumnezeu Ăźmpreună cu toată casa lui, și care făcea milostenii poporului și se ruga neĂźncetat lui Dumnezeu”. Personal ei nu puteau avea nici un fel de obiecțiuni ca sa primească o asemenea persoană. Astfel, Dumnezeu este plin de har, blĂąnd și Ăźndurător. Și Petru a fost tratat astfel ĂźncĂąt a ajuns să nu mai aibă nici un dubiu cu privire la voința divină. Cu multă grijă, Dumnezeu a redus la tăcere raționamentele lui și i-a ĂźnfrĂąnt ĂźncăpățĂąnarea cu o mustrare blĂąndă: “ceea ce a curățit Dumnezeu, tu să nu numești necurat”.

Deși Ăźncet, Petru a trecut la lucru, avĂąnd o lucrare nouă. Și nimic nu i s-a părut mai surprinzător lui Petru decĂąt ca națiunile să fie aduse și ele la binecuvĂąntare fără ca ele să devină iudei sau să se supună rĂąnduielilor iudaice. Acesta a fost un salt uriaș atĂąt pentru Petru și pentru națiuni, cĂąt și ca fapt Ăźn sine. Aceasta lovește chiar la rădăcină papalitatea, puseismul, succesiunea apostolică și orice sistem de rĂąnduieli. În fapt pune Ăźn lumină perfect dispensațiunea de față. “Cu adevărat, Ăźnțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, Ăźn orice națiune, cine se teme de El și lucrează dreptate este primit de El”. Este clar că nu mai era necesar să devină cineva iudeu sau să se supună la ceremonii și ritualuri vizibile pentru ca să se bucure de toate bogățiile cerurilor. Fără ca apostolii să-și pună mĂąinile peste ei – deși Petru Ăźnsuși, cu puterea și autoritatea divină era prezent – și Ăźnainte ca ei să fie botezați cu apă, ei au fost botezați cu Duhul SfĂąnt. Pe cĂąnd cuvĂąntul lui Dumnezeu ieșea de pe buzele lui Petru, Duhul SfĂąnt a venit peste toți cei care l-au ascultat. Înainte de aceasta, totuși, prin harul lui Dumnezeu, se făcuse o lucrare binecuvĂąntată Ăźn inima lui Corneliu: el era un suflet care a fost adus la viață Ăźn mod divin.

Primirea vieții prin lucrarea Duhului SfĂąnt este ceva diferit de a fi pecetluit cu Duhul. Pentru ca Duhul SfĂąnt să poată pecetlui, trebuie mai ĂźntĂąi să fie ceva pe care El să-l pecetluiască. Duhul nu poate pecetlui firea noastră cea veche, ci trebuie să existe o fire nouă, ca pe aceea să o pecetluiască. Deci, Ăźn istoria oricărui creștin, trebuie să existe un moment cĂąnd el are viața nouă, dar nu este pecetluit. Dar, mai devreme sau mai tĂąrziu, lucrarea este Ăźncheiată (Efeseni 1:13 ). De exemplu, fiul risipitor a primit viața sau a fost convertit atunci cĂąnd a părăsit acea “țară Ăźndepărtată”, dar atunci el era Ăźncă străin de iubirea și harul Tatălui, și, Ăźn consecință, nu avea Ăźncă acea credință care se poate baza cu calm pe Hristos ca resursă pentru orice binecuvĂąntare. Deși el avea viața nouă, el era legalist, dacă nu necredincios. Este sigur că el nu a fost pecetluit cu Duhul Ăźn ceea ce privește iertarea și primirea lui pĂąnă cĂąnd nu a primit sărutul Ăźmpăcării și inelul ca simbol al iubirii eterne. Evanghelia mĂąntuirii este ceva care preocupă sufletul. Se poate ca, după o lucrare autentică a Duhului SfĂąnt Ăźn suflet să urmeze o perioadă de necredință care-L dezonorează pe Hristos. Fiul risipitor avea oarece credință că era ceva bun Ăźn inima Tatălui, fapt pentru care s-a apropiat de el, dar este cert că el nu avea credința evanghelică deplină. “Cine a primit mărturia Sa a pecetluit că Dumnezeu este adevărat” (Ioan 3:33 ). Oriunde este credință Ăźn Hristos și Ăźn lucrarea Lui, acolo este pecetea lui Dumnezeu. Pavel Ăźnsuși a fost, cel puțin timp de trei zile, Ăźn cele mai profunde exerciții ale sufletului, fără pacea și odihna pe care o dă pecetluirea Duhului SfĂąnt. “A fost fără vedere trei zile și n-a mĂąncat, nici n-a băut” (Fapte 9:9 ).

Pecetluirea națiunilor


Să observăm un fapt important Ăźn legătură cu primirea națiunilor: ei au primit duhul SfĂąnt numai prin predicarea cuvĂąntului. La Ierusalim, iudeii au fost mai ĂźntĂąi botezați, apoi au primit Duhul SfĂąnt. În Samaria, samaritenii nu numai că au fost botezați, ci au venit și apostolii și și-au pus mĂąinile asupra lor, cu rugăciune, Ăźnainte ca ei să primească Duhul SfĂąnt. Dar, la Cezareea, fără botez, fără punerea mĂąinilor și fără o rugăciune specială, națiunile au primit cele mai bogate binecuvĂąntări creștine, și aceasta deși Ăźnvățătura cu privire la biserica trup al lui Hristos nu fusese descoperită.

Harul lui Dumnezeu, arătat astfel față de națiuni la Ăźnceputul dispensațiunii, a caracterizat Ăźntreaga dispensațiune de atunci Ăźncolo. Noi suntem dintre națiuni; nu suntem nici iudei, nici samariteni. Acesta este motivul pentru care căile lui Dumnezeu Ăźn har față de națiuni au o aplicație specială pentru noi. Nu există nici un caz consemnat de istoricii inspirați Ăźn care cineva să fi fost botezat fără a fi mărturisit credința Ăźn Hristos. Dar, dacă ar fi să urmăm modelul de la Cezareea, trebuie să căutăm pecetluirea cu Duhul și nu numai viața cea nouă, pacea cu Dumnezeu și credința Ăźn Hristos Ăźnainte de botez. Cazul lui Corneliu este chiar la Ăźnceputul dispensațiunii noastre și este prima expresie a harului față de națiuni, și, Ăźn mod sigur, trebuie să fie un model pentru predicatorii și ucenicii dintre națiuni. CĂąnd cuvĂąntul lui Dumnezeu, care i-a fost atunci predicat lui Corneliu, este crezut acum, putem fi siguri că urmează aceleași efecte Ăźn ceea ce privește pacea cu Dumnezeu.

Ordinea divină a lucrurilor prezentate aici este: predicarea, credința, pecetluirea și botezul. Dumnezeu și cuvĂąntul Lui nu se schimbă deși, după cum spun oamenii, timpurile se schimbă, și opiniile oamenilor se schimbă și rĂąnduielile religioase se schimbă și ele. Dar cuvĂąntul lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Iudeii, națiunile și samaritenii au mărturisit credința Ăźn Hristos Ăźnainte de a fi botezați. Într-adevăr, botezul presupunea că acela care era botezat avea viața prin credință și nu că viața Ăźi era transmisă prin aplicarea botezului, cum Ăźnvață catolicii anglicani. Ei spun că “Harul și viața sunt transmise prin sacramente și că acestea au efect numai prin acele mijloace, fără a avea legătură cu exercițiul vreunei părți a intelectului persoanei aduse Ăźn unire. Botezul sfĂąnt Ăźi dă o viață spirituală nouă aceluia căruia i se aplică”*.
* The Church and the World, pag. 178-188

Abia dacă mai este nevoie să spunem că asemenea noțiuni sunt total contrare scripturii. Putem afirma că botezul nu transmite nimic. Viața se capătă prin alte mijloace, după cum ne Ăźnvață Ăźn mod clar scripturile. Convertirea sau “nașterea din nou” se face, Ăźn toate cazurile, fără excepție, prin duhul SfĂąnt. În 1 Petru citim: “v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frățească neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din inimă curată, fiind născuți din nou nu dintr-o sămĂąnță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin CuvĂąntul viu, care rămĂąne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu” (1. Petru 1:22-23 ). Aici adevărul evangheliei este privit ca fiind mijlocul, iar Duhul SfĂąnt ca puterea cere lucrează convertirea. Hristos sau Dumnezeu Ăźn Hristos este noul obiect al sufletului. Această schimbare are loc prin Duhul și adevărul lui Dumnezeu. Cei care au credința că botezul cu apă face această schimbare cred, vai! Ăźntr-o mare iluzie*.
* n.a.) Următoarea declarație scurtă a “părinților” din secolul al patrulea cu privire la botez va arăta cititorilor noștri sursele sau autoritățile pentru multe lucruri care le spun și le fac Ăźn zilele noastre ritualiștii. Autoritatea scripturii este lăsată laoparte. “La Paște și la Cincizecime și Ăźn unele locuri din Epifanie, ritualul botezului era administrat Ăźn mod public - adică Ăźn prezența credincioșilor – tuturor celor convertiți de-a lungul anului, cu excepția cĂątorva cazuri cĂąnd era bine ca acea ceremonie să fie făcută neĂźntĂąrziat, sau atunci cĂąnd creștinul timid o amĂąna pĂąnă la sfĂąrșitul vieții, cum a fost cazul cu Constantin: o practică demult condamnată de cler. AmĂąnarea arată cĂąt de mult era Ăźnrădăcinată Ăźn mintea creștinului credința Ăźn importanța și eficacitatea ritualului. Era o lustrație completă [purificare] a sufletului. Neofitul [cel convertit de curĂąnd] ieșea din apa botezului Ăźntr-o stare de inocență perfectă. Porumbelul – Duhul SfĂąnt – plana mereu deasupra cristelniței sfințind apele pentru tainica abluțiune a tuturor păcatelor din viața trecută. Dacă sufletul nu suferea o pĂąngărire ulterioară, el trecea dintr-odată pe tărĂąmul purității și fericirii; adică inima era curățită, Ăźnțelegerea era luminată și duhul era Ăźmbrăcat Ăźn nemurire.

Îmbrăcat Ăźn alb, simbol al purității ireproșabile, candidatul se apropia de baptisteriu – care, Ăźn bisericile mari, era Ăźntr-o altă clădire. Catiheții [unul din primele stadii Ăźn Ăźnvățătura creștină] se Ăźntorceau spre vest, domeniul lui Satan, și, Ăźn trei rĂąnduri, se lepădau de puterea lui. El se Ăźntorcea săre est pentru a adora Soarele Dreptății și a proclama unirea lui cu Domnul vieții. Numărul mistic trei domina tot ceremonialul. JurămĂąntul era triplu și rostit de trei ori. Botezul era de obicei prin cufundare. Dezbrăcarea hainelor era simbolul dezbrăcării omului cel vechi. Se admitea și botezul prin stropire, potrivit cu cerințele cazului. Apa Ăźn sine devenea, Ăźn limbajul viu al bisericii, sĂąngele lui Hristos: era comparată, printr-o analogie imaginativă, cu Marea Roșie. Metafora Ăźndrăzneață a unora dintre părinți pare să afirme că apa Ăźși schimba culoarea.

Aproape toți părinții din această epocă, Vasile și cei doi Grigore, Ambrozie, etc. au tratate despre botez și fiecare laudă importanța și eficacitatea lui. Grigore din Nazianzen aproape că epuizează bogăția limbii grecești vorbind despre botez ” – Milman’s History of Christianity, vol. 3.

În cazul națiunilor, pe care Ăźl cercetăm acum, Ăźnainte de botez ei aveau ceva mai mult decĂąt viața atunci cĂąnd erau botezați: ei aveau și pecetea lui Dumnezeu. Botezul este semnul eliberării depline și mĂąntuirii asigurate pentru cel credincios prin moartea și Ăźnvierea lui Hristos. Corneliu avea viața și era un om evlavios, dar trebuia să trimită la Petru și să audă cuvintele prin care să fie mĂąntuit sau eliberat deplin. AtĂąt Vechiul cĂąt și Noul Testament ne Ăźnvață Ăźn modul cel mai clar acest adevăr. Israel, ca popor simbol, după ce a fost adus la Dumnezeu și, Ăźn Egipt, a stat sub adăpostul sĂąngelui mielului, a fost botezat pentru Moise Ăźn nor și Ăźn mare. Astfel, ei au fost eliberați din Egipt și au văzut mĂąntuirea lui Yhave. Din nou, Noe și familia lui au fost salvați prin potop și nu de la potop. Ei au părăsit lumea cea veche, au trecut prin apele morții și au ajuns pe pămĂąnt Ăźntr-o nouă stare a lucrurilor. “această imagine, botezul, vă salvează și acum, nu o lepădare a necurăției cărnii, ci cererea către Dumnezeu a unei conștiințe bune, prin Ăźnvierea Lui Isus Hristos” (1. Petru 3:21 , Exod 14 ).

Dar, unii s-ar putea Ăźntreba care era cuvĂąntul pe care Ăźl predica Petru că a fost Ăźnsoțit de o binecuvĂąntare atĂąt de remarcabilă. El predica pacea prin Isus ca domn al tuturor. Hristos Ăźnviat, Ăźnălțat și glorificat era marele subiect al mărturiei lui. El a rezumat lucrurile prin cuvintele “toți profeții mărturisesc despre El* că, prin Numele Său, oricine crede Ăźn El primește iertarea păcatelor” (Fapte 10:43 ). A urmat binecuvĂąntarea. Iudeii prezenți au fost uimiți și au recunoscut bunătatea lui Dumnezeu față de națiuni. “Pe cĂąnd vorbea Ăźncă Petru cuvintele acestea, Duhul SfĂąnt a venit peste toți cei care ascultau CuvĂąntul. Și credincioșii din circumcizie erau uimiți, toți cĂąți au venit cu Petru, că și peste națiuni a fost turnat darul Duhului SfĂąnt; pentru că Ăźi auzeau vorbind Ăźn limbi și preamărind pe Dumnezeu” (Fapte 10:44-46 ).
Revenim acum puțin pentru a vedea cĂąteva evenimente care preced capitolul 10.

Primul martir creștin

Ștefan, diaconul și evanghelistul, a fost primul care a primit coroana martiriului pentru numele lui Isus. El stă Ăźn fruntea nobilei oștiri a martirilor. El este un model perfect, proto-martir. Ferm și fără a șovăi Ăźn credința lui, Ăźndrăzneț și neĂźnfricat Ăźnaintea acuzatorilor lui, evident și credincios Ăźn apărarea lui Ăźnaintea sinedriului, fără răutate chiar și Ăźn cele mai dure afirmații ale lui, plin de milă față de toți oamenii, el și-a pecetluit mărturia prin sĂąngele lui și a adormit Ăźn Isus.

În unele privințe Ștefan se aseamănă cu Domnul Însuși. “Doamne Isuse, primește duhul meu” seamănă cu “Tată, Ăźn mĂąinile tale Îmi Ăźncredințez duhul” și “Doamne, nu le ține Ăźn seamă păcatul acesta” seamănă cu “Tată, iartă-i, pentru că nu știu ce fac”, cu diferența că Ștefan nu aduce argumentul ignoranței lor.

Am văzut deja că necazuri, atĂąt dinafară cĂąt și dinăuntru au asaltat adunarea de curĂąnd formată. Este adevărat că s-a răspĂąndit mult cuvĂąntul lui Dumnezeu, că mulțimi s-au convertit și că mai mulți preoți au ascultat de credință, dar grecii sau eleniștii (evrei de origine greacă) au murmurat Ăźmpotriva evreilor (cei născuți Ăźn Iudeea) pentru că văduvele lor erau neglijate Ăźn slujirea zilnică. Aceasta a dus la numirea a șapte diaconi (Fapte 6 ). Din numele lor prezentate aici pare că au fost aleși șapte “greci”, toți fiind de partea celor care murmurau. Duhul lui Dumnezeu a condus Ăźn har. Ștefan era unul dintre cei șapte, și cazul lui constituie un exemplu pentru cuvĂąntul apostolului: “cei care au slujit bine Ăźși dobĂąndesc o poziție bună și multă Ăźndrăzneală Ăźn credința care este Ăźn Hristos Isus” (1. Timotei 3:13 ). El era plin de putere și a făcut mari minuni Ăźn popor. Energia Duhului SfĂąnt se manifesta Ăźn mod deosebit Ăźn Ștefan.

Erau diferite sinagogi Ăźn Ierusalim, potrivit cu diferitele rase de evrei. Sinagoga libertinilor, cirenienilor, etc., se opuneau lui Ștefan. Dar ei “nu erau Ăźn stare să se Ăźmpotrivească Ăźnțelepciunii și Duhului cu care vorbea el” (Fapte 6:10 ). A urmat apoi ceea ce a devenit obișnuit pentru martorii lui Isus Ăźn toate epocile: incapabili să-i răspundă, l-au acuzat Ăźnaintea consiliului. Au fost mituiți martori falși care să spună că l-au auzit vorbind “cuvinte de hulă Ăźmpotriva lui Moise și a lui Dumnezeu” și că “Isus Nazarineanul va dărĂąma locul acesta și va schimba obiceiurile” pe care le lăsase Moise. Cazul a fost adus Ăźnaintea sinedriului și a Ăźnceput procesul. Dar ce trebuie să fi gĂąndit judecătorii cĂąnd i-au văzut fața strălucind ca fața unui Ăźnger?

Ne este prezentat mesajul lui Ștefan adresat căpeteniilor națiunii. Pentru ei era convingător, uimitor și copleșitor. Fără-ndoială era mărturia Duhului SfĂąnt către iudei rostită prin gura lui Ștefan, care Ăźi umilea cu atĂąt mai mult pe iudeii mĂąndri cu cĂąt Ăźși auzeau condemnarea rostită de un elenist. Dar Duhul lui Dumnezeu, cĂąnd nu este stĂąnjenit de rĂąnduieli omenești, lucrează prin cine vrea El.

Cu un limbaj Ăźndrăzneț, Ștefan a recapitulat momentele importante ale istoriei naționale, referindu-se Ăźn special la istoria lui Iosif și Moise. Pe primul, părinții lor Ăźl vĂąnduseră celor dintre națiuni, iar pe cel de-al doilea Ăźl disprețuiseră nevrĂąnd să fie conducător și judecător. El i-a acuzat și că se Ăźmpotriveau Ăźntotdeauna Duhului SfĂąnt și Ăźntotdeauna călcau legea, și acum și că erau trădătorii și ucigașii Celui Drept. În acel punct, mărturia martorului credincios al lui Hristos a fost Ăźntreruptă. Nu i s-a permis să-și Ăźncheie mesajul: o imagine atĂąt de valabilă despre cum au fost tratați martirii de atunci pĂąnă chiar Ăźn zilele noastre. Murmurele, indignarea și furia sinedriului au ajuns de necontrolat. “auzind ei acestea, Ăźi tăia la inimă și scrĂąșneau din dinți Ăźmpotriva lui”. Dar, Ăźn loc să-și continue cuvĂąntarea, el s-a Ăźntors către Domnul, Ăźn extazul inimii, și și-a ațintit privirea spre cer, casa și centrul unde se vor strĂąnge toți ai Săi.

Ștefan a spus: “văd cerurile deschise”. El era plin de Duhul SfĂąnt cĂąnd privea spre cer și L-a văzut pe Fiul omului stĂąnd acolo și fiind gata să primească duhul lui. După cum spunea altcineva: “aceasta este poziția credinciosului adevărat – fiind ceresc pe pămĂąnt – Ăźn prezența lumii care L-a respins pe Hristos, a lumii ucigașe. Credinciosul, viu Ăźn moarte, prin puterea Duhului SfĂźnt, vede cerul și Îl vede pe fiul omului la dreapta lui dumnezeu. Ștefan nu a spus «Isus». Duhul Îl caracterizează ca fiind «Fiul omului». Ce valoare are această mprturie pentru om! Nu este o mărturie atĂąt despre glorie cĂąt despre Fiul omului Ăźn glorie, cerul fiindu-i deschis ... Această scenă este Ăźn mod cert caracteristică Ăźn ceea ce privește obiectul credinței și poziția credinciosului”.

Înainta tronului Său, aproape de El
Recunoscuți prin veșminte de triumf
Și asemenea Lui la chip și vorbă
SfĂąntul Ștefan a-ngenucheat
Privind constant cum cerul se deschide
Naintea ochilor lui care se-nchid,
Ca o candelă palidă pĂąlpĂąind
VăzĂąnd ce ascundea moartea.
Deși pare a se mișca pe pămĂąnt,
Trebuie să plutească Ăźn aer ca un porumbel
Din profunzimi fără nor de sus
Să respire aer mai curat
Ca oamenii să vadă fața lui de Ăźnger
Strălucind de har ceresc
Martir demn urmand
Calea morții lui Isus.

Am parcurs, cu grijă, prima parte a istoriei bisericii. Și am avut și mai multă grijă din vreme ce, Ăźn general, istoriile bisericii Ăźncep Ăźn perioade mai tĂąrzii. Majoritatea istoriilor Ăźncep acolo unde se Ăźncheie scriptura, cel puțin Ăźn ceea ce privește detaliile. Nici o istorie pe care am cercetat-o nu se referă la Matei 16 și foarte puține Ăźncearcă o examinare critică a cărții Faptele apostolilor, care, Ăźn fond, este singura parte a istoriei care se cuvine să determine credința noastră și pretinde Ăźn mod absolut ascultarea noastră.

Andrew Miller

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!