Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Ziua Cincizecimii împlinită pe deplin -1

Publicat la 2012-05-29 de Traian

Sărbătoarea iudaică a Cincizecimii poate fi numită ziua de naștere a bisericii creștine. Era și aniversarea dării legii pe Muntele Sinai, deși nu se pare că evreii țineau o sărbătoare pentru a comemora acel eveniment. Biserica s-a format la cincizeci de zile după Ăźnvierea Domnului și atunci a Ăźnceput istoria ei. Sfinții Vechiului Testament nu fac parte din biserica Noului Testament. Biserica nu exista de fapt Ăźnainte de cincizecime.

Toți sfinții, de la Ăźnceput, au aceeași viață eternă, sunt copii ai aceluiași Dumnezeu și Tată și același cer va fi casa lor pentru totdeauna, dar sfinții Vechiului Testament fac parte din altă dispensațiune sau din alte dispensațiuni, care s-au Ăźncheiat Ăźnainte de venirea lui Hristos. Fiecare dispensațiune Ăźși are Ăźnceputul, progresul, declinul și căderea și Ăźși va avea propria ei reflexie Ăźn cer. AtĂąt persoanele cĂąt și dispensațiunile se vor deosebi acolo.

De aceea, Ăźn Evrei 11 , cĂąnd vorbește despre cei vrednici din vechime, apostolul spune: “Și toți aceștia, primind mărturie prin credință, n-au primit promisiunea, Dumnezeu avĂąnd Ăźn vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu fie făcuți desăvĂąrșiți fără noi” (v. 39-40). Sigur că, dacă Dumnezeu a pregătit pentru noi lucruri mai bune, trebuie să fie și ceva diferit. Să nu ne găsim să obiectăm față de cuvĂąntul lui Dumnezeu. În Matei 16 Domnul a spus: “pe această stĂąncă Îmi voi zidi biserica”, și, cu aceeași ocazie i-a dat lui Petru cheile ca să deschidă noua dispensațiune. Atunci el nu Ăźncepuse Ăźncă zidirea bisericii și ușa Ăźmpărăției cerurilor nu fusese deschisă Ăźncă. Dar diferența dintre vechi și nou se va vedea mai clar cĂąnd vorbim despre evenimentele de la Cincizecime. Începem cu Levitic 23 .

Copiilor lui Israel li se poruncise să aducă preotului un snop din cele dintĂąi roade ale secerișului lor, ca el să Ăźl legene Ăźnaintea Domnului și să fie primit pentru ei. Considerăm că acest ritual preĂźnchipuia Ăźnvierea Domnului nostru Ăźn dimineața după sabatul iudaic, terenul primirii de către Dumnezeu a creștinului Ăźn Hristos cel Ăźnviat. “Vorbește fiilor lui Israel și spune-le: «CĂąnd veți intra Ăźn țara pe care v-o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din cel dintĂąi rod al secerișului vostru. Și el va legăna snopul Ăźnaintea Domnului ca să vă fie primit; preotul Ăźl va legăna a doua zi după sabat” (Levitic 23:10-11 , v și Matei 28 și Marcu 16 ).

Șapte săptămĂąni Ăźntregi după legănarea snopului era ținută Cincizecimea. Cea de mai Ăźnainte era socotită prima zi a secerișului Ăźn Iudeea, iar ultima era ziua cĂąnd tot grĂąul se presupunea că fusese recoltat. Atunci ei aveau o sărbătoare solemnă de mulțumire. Acea sărbătoare era caracterizată de două pĂąini coapte cu făina din noua recoltă, care erau coapte cu aluat și scoase din locuințele lor. Unii au crezut că acele două pĂąini prefigurează chemarea și scoaterea afară a bisericii compuse din iudei și națiuni. Poate să fie și așa, dar numărul este semnificativ pentru că, Ăźn Israel, era necesar să fie doi martori pentru a considera mărturia valabilă. Aluatul indică, fără Ăźndoială, păcatul care este Ăźn cel credincios, și, desigur, și Ăźn biserică Ăźn starea Ăźn care ea se află Ăźn timp.

Împreună cu snopul legănat – imagine a lui Hristos Ăźnviat, curat și sfĂąnt – este adusă o jertfă de de miros plăcut, dar nu este adusă jertfă pentru păcat. Împreună cu cele două pĂąini – simbol al celor care sunt ai lui Hristos – era adusă și o jertfă pentru păcat, deoarece, păcatul fiind prezent, era necesară o jertfă ca să-l acopere. Deși jertfa desăvĂąrșită a lui Hristos, adusă o singură dată, unică, rezolvă la Dumnezeu atĂąt problema păcatului care locuiește Ăźn cei credincioși cĂąt și multe păcate comise Ăźn viață, totuși, rămĂąne faptul, care Ăźl și experimentăm, că păcatul este Ăźn noi, și va fi așa cĂąt timp suntem Ăźn lume. Toți recunosc acest fapt, chiar dacă nu toți văd că lucrarea lui Hristos este completă. Creștinul, printr-o singură jertfă, este făcut desăvĂąrșit pentru totdeauna, deși se poate să fie umilit și să mărturisească Ăźnaintea lui Dumnezeu fiecare cădere.

Semnificația simbolică a Cincizecimii s-a Ăźmplinit Ăźn mod remarcabil prin coborĂąrea Duhului SfĂąnt. El a coborĂąt pentru a-i strĂąnge laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți (v. Ioan 11:52 ). În urma acestui mare eveniment, sistemul iudaic a fost lăsat deoparte și a fost introdus un nou vas al mărturiei: biserica lui Dumnezeu. Acum, să urmărim ordinea evenimentelor. ÎntĂąi,

Învierea și Ăźnălțarea lui Hristos


Încarnarea, crucificarea și Ăźnvierea sunt cele trei mari fapte sau adevăruri fundamentale pentru biserică sau pentru creștinism. Încarnarea a fost necesară pentru a putea fi crucificat, și primele două au fost necesare pentru a putea avea loc Ăźnvierea. Este un adevăr binecuvĂąntat că Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre, dar la fel de adevărat este că și credinciosul a murit Ăźn moartea Lui (v. Romani 6 , Coloseni 2 ). Viața creștinului este Ăźn Ăźnviere. Biserica este zidită pe Hristos cel Ăźnviat. Numai biserica asociată cu Hristos Ăźnviat și glorificat este un adevăr mai minunat decĂąt Ăźncarnarea și crucificarea.

În Faptele Apostolilor 1 avem cele cu privire la Ăźnviere și Ăźnălțare, dar și ceea ce au făcut apostolii Ăźnainte de coborĂąrea Duhului SfĂąnt. Domnul cel binecuvĂąntat, deși Ăźn Ăźnviere, vorbește și lucrează prin Duhul SfĂąnt. Prin Duhul SfĂąnt le-a dat El porunci apostolilor pe care Ăźi alesese. Acest fapt se cuvine să-l reținem deoarece ne Ăźnvață două lucruri:

1. Caracterul unirii noastre cu Hristos; Duhul SfĂąnt Ăźn creștin și Ăźn Domnul cel Ăźnviat Ăźi unește. “Cel care se lipește de Domnul este un singur Duh cu El” (1. Corinteni 6:17 ). Deci sunt uniți printr-un singur Duh.

2. Acest fapt important prezintă adevărul binecuvĂąntat că Duhul SfĂąnt locuiește și lucrează Ăźn creștin de asemenea după ce el va fi chiar Ăźnviat. Atunci, el nu va mai avea – ca acum – de luptat Ăźmpotriva cărnii din noi, ci va fi neĂźntristat și nestĂąnjenit și ne va face să ne bucurăm deplin de cele din cer, Ăźn Ăźnchinare fericită, Ăźn slujire binecuvĂąntată și de toată voia lui Dumnezeu.

Domnul Ăźnviat i-a Ăźndemnat pe apostoli să aștepte la Ierusalim ca să aștepte “promisiunea Tatălui” (v. Luca 24:49 ), despre care Ăźl auziseră vorbind. “Pentru că Ioan, Ăźn adevăr, a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duh SfĂąnt” (Fapte 1:5 ). Nu mai este vorba despre promisiunile temporale date lui Israel, deoarece acest cĂąmp va fi lăsat la o parte pĂąnă Ăźntr-o zi viitoare, ci promisiunea Tatălui că va da Duhul SfĂąnt era ceva cu totul deosebit și diferit și Ăźn ceea ce privește rezultatele.

Domnul a vorbit cu apostolii Lui despre mai multe lucruri cu privire la Ăźmpărăția lui Dumnezeu, apoi S-a Ăźnălțat la cer și un nor L-a primit, ascunzĂąndu-L privirilor lor. cu aceeași ocazie ne este dată Ăźn modul cel mai clar și Ăźnvățătura cu privire la venirea din nou a Domnului. “Și, pe cĂąnd priveau ei țintă spre cer Ăźn timp ce El Se ducea, iată, au stat lĂąngă ei și doi bărbați Ăźn veșminte albe, care au și spus: «Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost Ăźnălțata de la voi Ăźn cer, așa va veni, Ăźn felul Ăźn care L-ați văzut mergĂąnd spre cer»” (Fapte 1:10-11 ). Este destul de evident din aceste cuvinte că El S-a Ăźnălțat personal, Ăźn mod văzut și Ăźn trup, și că Ăźn mod asemănător va și veni din nou, că va apărea sub ceruri și Se va arăta Ăźn trup Ăźnaintea oamenilor de pe pămĂąnt, Ăźn mod personal, vizibil și Ăźn trup, dar atunci va fi cu putere și glorie mare.

Apostolii și ucenicii au Ăźnvățat deci două lucruri:

1. Că Isus S-a Ăźnălțat la cer fiind luat din această lume;

2. Că el va veni din nou Ăźn lume.

Pe aceste două mari fapte se baza mărturia lor, iar Ierusalimul trebuia să fie punctul de pornire al mărturiei lor și ei trebuiau să aștepte puterea de sus. Ajungem acum la cel de-al doilea mare eveniment, a cărui importanță merge mai departe decĂąt celelalte Ăźn ceea ce privește starea omului Ăźn această lume: darul Duhului SfĂąnt. Acum nu va fi numai Dumnezeu pentru noi, ci Dumnezeu Ăźn noi. Aceasta s-a ĂźntĂąmplat la Cincizecime.

CoborĂąrea Duhului SfĂąnt

Venise timpul. Lucrarea de răscumpărare se Ăźncheiase, Dumnezeu fusese glorificat, Hristos era la dreapta Lui Ăźn cer, iar Duhul SfĂąnt a coborĂąt pe pămĂąnt. Dumnezeu Și-a inaugurat biserica, și a făcut aceasta Ăźntr-un mod potrivit cu Ăźnțelepciunea, puterea și gloria Lui. S-a produs un mare miracol și a fost dat un semn vizibil. Așa este consemnat acest eveniment.

“Și, pe cĂąnd se Ăźmplinea ziua Cincizecimii, erau toți Ăźmpreună la un loc. Și a venit deodată un sunet din cer, ca vuietul unui suflu puternic, și a umplut toată casa unde ședeau. Și li s-au arătat limbi Ăźmpărțite, ca de foc, și s-au așezate peste fiecare dintre ei. Și toți s-au umplut de Duh SfĂąnt și au Ăźnceput să vorbească Ăźn alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească” (Fapte 2:1-4 ). Poate că este bine să zăbovim un moment aici pentru a lua notă de cĂąteva lucruri Ăźn legătură cu coborĂąrea Duhului SfĂąnt și manifestarea putereii Lui Ăźn această zi importantă.

În primul rĂąnd era Ăźmplinirea promisiunii Tatălui; Însuși Duhul SfĂąnt era trimis din cer. Acesta este marele adevăr al Cincizecimii. Duhul SfĂąnt a coborĂąt din cer pentru a locui Ăźn biserică, Ăźn acel loc care a fost pregătit pentru El prin stropirea cu sĂąngele lui Isus Hristos. Era și Ăźmplinirea cuvĂąntului Domnului către apostoli, “nu după multe zile, veți fi botezați cu Duh SfĂąnt”. Atunci cĂąnd li s-a spus, ucenicii nu știau semnificația acelui cuvĂąnt, dar acum era un fapt Ăźmplinit. Descoperirea completă a Ăźnvățăturii despre “un singur trup” aștepta lucrarea lui Pavel, după cum spune el Ăźn alt loc: “noi toți am fost botezați de un singur Duh Ăźntr-un singur trup fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; și tuturor. ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh” (1. Corinteni 12:13 ).

Dar, pe lĂąngă diferitele daruri Ăźmpărțite pentru lucrarea Domnului, avem o binecuvĂąntare deosebit de personală, care este și ceva relativ nou pe pămĂąnt: Însuși Duhul SfĂąnt a venit să locuiască nu numai Ăźn biserică, ci și Ăźn fiecare persoană care crede Ăźn Domnul Isus. Și, mulțumiri fie aduse Domnului, acest fapt este la fel de valabil azi cum era atunci. El locuiește Ăźn orice credincios care se bazează pe lucrarea completă a lui Hristos. Privind spre acea zi, Domnul a spus: “Duhul adevărului ... rămĂąne Ăźn voi și va fi Ăźn voi” (Ioan 14:17 ). Aceste două mari aspecte legate de prezența Duhului SfĂąnt s-au Ăźmplinit Ăźn ziua Cincizecimii. El a venit să locuiască Ăźn fiecare creștin și Ăźn biserică, și acum, ce adevăr binecuvĂąntat! știm că Dumnezeu nu numai că este pentru noi, ci este și Ăźn noi și cu noi.

CĂąnd Dumnezeu L-a uns pe Isus din Nazaret cu Duhul SfĂąnt și cu putere, El a apărut Ăźn chip de porumbel, ca o imagine frumoasă a purității, blĂąndeții și smereniei lui Isus. El nu și-a Ăźnălțat vocea pe străzi, nici nu a rupt o trestie frĂąntă, nici nu a stins un fitil fumegĂąnd. Dar, Ăźn situația ucenicilor care au așteptat la Ierusalim, coborĂąrea Duhului SfĂąnt a fost ceva diferit: El a coborĂąt asupra lor Ăźn “limbi Ăźmpărțite, ca de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei”. A fost ceva caracteristic. Era puterea Ăźn mărturie, acea mărturie care trebuia să se răspĂąndească nu numai Ăźn Israel, ci la toate națiunile pămĂąntului. CuvĂąntul lui Dumnezeu și judecă pe toți cei care sunt Ăźnaintea lui: era limbi de foc. Judecata lui Dumnezeu asupra omului din cauza păcatului a fost exprimată judiciar la cruce, iar acum acest fapt solemn trebuie să fie larg cunoscut prin puterea Duhului SfĂąnt. Totuși, harul domnește, și domnește prin dreptate, spre viața eternă, prin Hristos Isus. Este proclamată grațierea celui vinovat, salvarea celuim pierdut, pacea celui tulburat și odihna celui obosit. Toți cei care cred sunt și vor fi pentru totdeauna binecuvĂąntați Ăźn și Ăźmpreună cu Hristos Ăźnviat și glorificat.

Trebuie să fi fost o imensă uimire și consternare pentru sinedriu și pentru poporul iudeu să vadă reapariția cu o asemenea putere a discipolilor lui Isus cel crucificat. Sigur că ei considerau că, odată ce Maestrul nu mai era, discipolii nu vor putea face nimic de la ei, pentru că majoritatea lor erau oameni simpli, neĂźnvățați. Dar cĂąt de uimit trebuie să fi fost poporul cĂąnd i-au auzit pe acei oameni simpli predicĂąnd cu curaj pe străzile Ierusalimului și convertind mii de oameni la religia lui Isus! Chiar și privită sub aspect istoric, scena este impresionant de interesantă și nu există nimic asemănător Ăźn analele istoriei.

Isus fusese crucificat, și, după socotelile poporului, pretențiile lui de a fi Mesia fuseseră Ăźngropate odată cu trupul lui. Soldații care păzeau mormĂąntul fuseseră mituiți pentru a lansa o minciună Ăźn legătură cu Ăźnvierea Lui, și, fără-ndoială, interesul maselor trecuse, iar cetatea și Ăźnchinarea la templu Ăźși reluaseră cursul de mai Ăźnainte, ca și cum nu s-ar fi ĂźntĂąmplat nici un eveniment important. Dar Dumnezeu nu avea să lase ca aceste lucruri să treacă și totul să continue Ăźn liniște, ci a așteptat timpul potrivit pentru ca să revendice drepturile Fiului Său chiar Ăźn locul unde fusese umilit. Aceasta a avut loc Ăźn dimineața zilei Cincizecimii. Brusc, pe neașteptate, discipolii Lui, care se Ăźmprăștiaseră, au apărut cu putere miraculoasă și, plini de Ăźndrăzneală, i-au acuzat pe conducători și tot poporul pentru arestarea Lui și pentru procesul și crucificarea Lui: ei Îl uciseseră chiar pe Mesia al lor. Dar Dumnezeu L-a Ăźnviat ca să fie Domn și MĂąntuitor și L-a Ăźnălțat Ăźn cer, la dreapta Lui. “Unde păcatul a prisosit, harul a prisosit și mai mult” (Romani 5:20 ).

Putem spune că și sentința de la Babel a fost anulată Ăźn acea ti minunată, pentru că Ăźn diferitele limbi, prin care omul a fost blestemat de Dumnezeu, a fost vestită mĂąntuirea. Această minuntă lucrare a puterii lui Dumnezeu a atras mulțimile, care erau uimite și făceau speculații cu privire la fenomenul ciudat. Fiecare auzea buzele acelor sărmani galileeni vestind lucrările minunate ale lui Dumnezeu chiar Ăźn limba țării din care venise. Iudeii din Ierusalim, neĂźnțelegĂąnd acele limbi străine, și-au bătut joc de ei. Atunci Petru s-a ridicat și le-a vorbit Ăźn limba lor și le-a dovedit din scripturile lor ceea ce se ĂźntĂąmplase.

Primul apel adresat de către Petru iudeilor

Astfel, citim: “Și locuiau Ăźn Ierusalim iudei, bărbați evlavioși din orice națiune a celor de sub cer. Și zvonul despre aceasta răspĂąndindu-se, mulțimea s-a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare Ăźi auzea vorbind Ăźn propria lui limbă. Și toți erau uimiți și se minunau, zicĂąnd: «Iată, toți aceștia care vorbesc, nu sunt ei galileeni? Și cum Ăźi auzim noi pe fiecare Ăźn propria noastră limbă Ăźn care am fost născuți? Parți, și mezi, și elamiți, și cei care locuiesc Ăźn Mesopotamia, și Ăźn Iudeea, și Ăźn Capadocia, Ăźn Pont și Ăźn Asia, și Ăźn Frigia și Ăźn Pamfilia, Ăźn Egipt și Ăźn părțile Libiei care sunt lĂąngă Cirene, și romani Ăźn trecere, și iudei, și prozeliți, cretani și arabi, Ăźi auzim vorbind Ăźn limbile noastre lucrurile marij ale lui Dumnezeu!» Și toți erau uimiți și nedumeriți, zicĂąnd unul altuia: «Ce să fie aceasta?» Dar alții spuneau Ăźn batjocură: «Sunt plini de must!» Dar Petru, stĂąnd Ăźmpreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: «Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți Ăźn Ierusalim, să știți aceasta și plecați urechea la cuvintele mele: pentru că aceștia nu sunt beți, cum gĂąndiți voi, fiindcă este al treilea ceas al zilei»” (Fapte 2:5-14 ) – adică, după timpul nostru, era ora nouă dimineața, ceasul rugăciunii la templu.

Astfel, Petru a luat conducerea și le-a explicat iudeilor că lucrurile minunate pe care le văzuseră Ăźn dimineața aceea nu erau rezultatul unor spirite excitate, ci erau lucruri la care ei trebuia să se fi așteptat, potrivit cu scripturile lor, “ceea ce s-a spus prin profetul Ioel”. Dar, să remarcăm terenul pe care stătea Petru cĂąnd predica atĂąt de Ăźndrăzneț. El era pe terenul Ăźnvierii și al Ăźnălțării lui Hristos. Acest aspect este de reținut pentru că arată ce anume este la baza bisericii și de unde Ăźncepe istoria ei. Aceea era prima zi a existenței ei, prima pagină a istoriei ei și primele triumfuri ale darului nespus de mare oferit de Dumnezeu omului.

“Dumnezeu L-a Ăźnviat pe acest Isus, pentru care noi toți suntem martori. Fiind deci Ăźnălțat prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului SfĂąnt, a turnat ceea ce voim vedeți și auziți. Pentru că David nu s-a suit Ăźn ceruri, ci el Ăźnsuși spune: «Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, pĂąnă voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale». Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit” (Fapte 2:32-36 ).

Cităm ceea ce spunea altcineva despre efectele primei predici a lui Petru și despre prezența Duhului SfĂąnt pe pămĂąnt.

“Nu era doar o schimbare morală, ci o putere care Ăźnlătura toate motivele care-i individualizau pe cei care o primeau, unindu-i Ăźntr-un singur suflet și Ăźntr-un gĂąnd. Ei stăruiau Ăźn Ăźnvățătura apostolilor, erau Ăźn comuniune unii cu alții, frĂąngeau pĂąinea și Ăźși petreceau timpul Ăźn rugăciune. SimțămĂąntul prezenței lui Dumnezeu era puternic printre ei și multe semne și minuni se făceau prin mĂąinile apostolilor. Ei erau uniți prin cele mai strĂąnse legături, nimeni nu spunea că are ceva al său, ci toți Ăźși Ăźmpărțeau proprietățile cu cei care erau Ăźn nevoie. Ei erau zilnic Ăźn templu, locul public Ăźn Israel pentru exerciții religioase, Ăźn timp ce Ăźși aveau și strĂąngerea lor deosebită, frĂąngĂąnd pĂąinea acasă. Ei mĂąncau cu bucurie și cu inima veselă, lăudĂąndu-L pe Dumnezeu și fiind plăcuți tuturor celor din jurul lor. Așa s-a format adunarea, și, Ăźn fiecare zi, Domnul adăuga la ea rămășița credincioasă a lui Israel, care trebuia să fie salvată de judecățile care trebuiau să se abată asupra națiunii care-L respinsese pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia al lor. Dumnezeu i-a adus Ăźn adunare – care era recunoscută de El ca fiind a Lui prin prezența Duhului SfĂąnt – pe aceia din Israel pe care i-a cruțat. A Ăźnceput o nouă ordine a lucrurilor, marcată de prezența Duhului SfĂąnt. Aici se găseau prezența și casa lui Dumnezeu, deși vechea stare de lucruri exista Ăźncă pĂąnă la executarea judecății asupra ei.

Adunarea deci a fost formată prin putere Duhului SfĂąnt venit din cer, pe baza mărturiei că Isus, care fusese lepădat, era Ăźnălțat la cer, fiind făcut Domn și Hristos de către Dumnezeu. Ea era alcătuită din rămășița iudaică ce trebuia cruțată din mijlocul acestui popor, asigurĂąndu-se, Ăźn același timp, intrarea națiunilor, oricĂąnd Dumnezeu avea să le cheme”*.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!