Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Soti care iubesc ca Cristos si sotii care li se supun

Publicat la 2012-05-18 de Traian

 Efeseni 5, 21-33 și I Petru 3, 1-7
„Supuneți-vă unul altuia, Ăźntru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui MĂąntuitor și este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, Ăźntru totul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea, Ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvĂąnt, Și ca s-o Ăźnfățișeze Sieși, Biserică slăvită, neavĂąnd pată sau zbĂąrcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfĂąntă și fără de prihană. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe Ăźnseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. Căci nimeni vreodată nu și-a urĂąt trupul său, ci fiecare Ăźl hrănește și Ăźl Ăźncălzește, precum și Hristos Biserica, Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amĂąndoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic Ăźn Hristos și Ăźn Biserică. Astfel și voi, fiecare așa să-și iubească femeia ca pe sine Ăźnsuși; iar femeia să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5, 21-33)

„Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, așa ĂźncĂąt, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvĂąntului, să fie cĂąștigați, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor, VăzĂąnd de aproape viața voastră curată și plină de sfială. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: Ăźmpletirea părului, podoabele de aur și Ăźmbrăcarea hainelor scumpe, Ci să fie omul cel tainic al inimii, Ăźntru nestricăcioasă podoabă a duhului blĂąnd și liniștit, care este de mare preț Ăźnaintea lui Dumnezeu. Că așa se Ăźmpodobeau, odinioară, și sfintele femei, care nădăjduiau Ăźn Dumnezeu, supunĂąndu-se bărbaților lor, Precum Sarra asculta de Avraam și-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteți, dacă faceți ce e bine și nu vă temeți de nimic. Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți Ăźnțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste, ca unora care, Ăźmpreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa ĂźncĂąt rugăciunile voastre să nu fie Ăźmpiedicate.” (I Petru 3, 1-7)

Să ne Ăźntoarcem Ăźn acest text la versetul 31. Este un citat din Facere 2, 24: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amĂąndoi un trup.” În versetul 32, SfĂąntul Apostol Pavel privește Ăźnapoi la acest verset și continuă ideea spunĂąnd „Taina aceasta mare este; iar eu zic Ăźn Hristos și Ăźn Biserică.”

Acum, Ăźntrebarea care se pune este de ce un bărbat și o femeie care se unesc să formeze un singur trup Ăźn căsătorie este o Taină? Răspunsul SfĂąntului Apostol Pavel din versetul 32 este acesta: căsătoria este o Taină pentru că semnificația ei cea mai adĂąncă i-a fost ascunsă, dar acum este pe deplin arătată de către Apostol spunĂąnd acesta că ea este imaginea lui Hristos și a Bisericii. Versetul 32: „Spun că se referă la Hristos și la Biserică.”

Deci, căsătoria este ca o metaforă, ca o imagine sau ca o parabolă care este folosită Ăźn locul unei idei mult mai profunde decĂąt imaginea unui bărbat și a unei femei care devin un singur trup. Este folosită pentru a defini relația dintre Hristos și Biserică. Acesta Ăźnțelesul ascuns al căsătoriei. Este menită pentru a fi o poveste despre cum Hristos și Biserica relaționează Ăźntre ei.

Luați aminte la versetele 28-30 și la cum descriu ele paralela dintre Hristos și Biserică ca fiind un singur trup, iar bărbatul și femeia fiind unul. „Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe Ăźnseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. Căci nimeni vreodată nu și-a urĂąt trupul său, ci fiecare Ăźl hrănește și Ăźl Ăźncălzește, precum și Hristos Biserica, Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui. ” (Cu alte cuvinte, unirea Ăźntr-un trup dintre bărbat și femeie Ăźnseamnă că cei doi sunt acum unul singur, iar grija pe care o are un bărbat față de femeia sa, o are față de el Ăźnsuși. Ei sunt unul. Ce Ăźi face ei, Ăźși face sieși. Apoi, compară această grijă cu grija pe care o are Hristos față de Biserică. Spre sfĂąrșitul versetului 29, Apostolul spune că fiecare are grijă de trupul lui) „
 așa cu Hristos are grijă de Biserică, pentru că toți suntem mădulare ale trupului Lui.” Cu alte cuvinte, așa cum bărbatul este un singur trup cu femeia sa, așa și Biserica este un trup cu Hristos. Atunci cĂąnd bărbatul are grijă de femeia sa, el are grijă de el; și cĂąnd Hristos are grijă de Biserica Sa, El are grijă de El Însuși.

Dacă vreți să Ăźnțelegeți cele spuse de Dumnezeu despre căsătorie trebuie să Ăźnțelegeți că vorbim despre copie și original, despre metaforă și realitate, parabolă și adevăr. Iar originalul, realitatea și adevărul sunt reprezentate de căsătoria dintre Dumnezeu și poporul Său, sau unirea dintre Hristos cu Biserica. În timp ce copia, metafora, parabola sunt reprezentate de căsătoria bărbatului cu femeia sa. Geoffrey Bromiley spune „Așa cum Dumnezeu l-a făcut pe om după propria Lui imagine, așa a făcut și căsătoria pămĂąntească ca o imagine a căsătoriei Lui eterne cu poporul Lui” (Dumnezeu și căsătoria, p. 43).

Unul dintre lucrurile pe care le Ăźnvățăm din această taină este rolul pe care Ăźl au atĂąt bărbatul, cĂąt și femeia Ăźn căsătorie. Unul dintre punctele asupra cărora insistă SfĂąntul Apostol Pavel Ăźn acest pasaj este acela că rolurile celor doi nu sunt alese arbitrar și ele nu sunt interschimbabile, fără a denatura scopul lui Dumnezeu Ăźn ceea ce privește căsătoria. Rolurile celor doi Ăźși au rădăcina Ăźn rolurile distincte ale lui Hristos și ale Bisericii Lui. Prin căsătorie, Dumnezeu vrea să spună ceva despre Fiul Lui și despre Biserica Lui, prin relația care se clădește Ăźntre soț și soție și cum se raportează ei unul la celălalt.

În versetele 23-25 vedem acestea. Versetul 24 Ăźi vorbește soției despre jumătatea din metaforă care Ăźi este destinată, iar versetele 23 și 25, Ăźi vorbesc bărbatului despre jumătatea destinată lui. Soțiilor, găsiți-vă rolul vostru de soții Ăźn felul Ăźn care Biserica se raportează la Hristos: versetul 24 – „Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui MĂąntuitor și este.” Apoi, soților le spune: soților, găsiți-vă rolul vostru de soți Ăźn felul Ăźn care Hristos se raportează la Biserică: versetul 23 – „Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui MĂąntuitor și este.” – și versetul 25 – „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea.”

GĂąndiți-vă puțin la acestea. Am Ăźncercat să arăt Ăźncă de la Facere 1-3 că de cĂąnd a intrat Ăźn lume, păcatul a ruinat armonia căsătoriei NU pentru că a adus Ăźn discuție ascultarea și supunerea, ci pentru că a deformat ideea de ascultare umilă, iubitoare a bărbatului Ăźn dominație ostilă la unii dintre ei și Ăźn lene indiferentă la alții. Și pentru că a transformat supunerea inteligentă, caldă Ăźn manipulare servilă la unele femei sau nesupunere ĂźncăpățĂąnată la altele. Păcatul nu a dus la ascultare și supunere; el le-a distrus, transformĂąndu-le Ăźn ceva urĂąt.

Dacă acest lucru este adevărat, MĂąntuirea pe care noi o așteptăm odată cu venirea lui Hristos, nu este o demontarea a ordinii originale bazate pe ascultarea iubitoare și pe o supunere umilă, ci o refacere a ei după ravagiile făcute de păcat. Și exact aceasta găsim Ăźn Efeseni 5, 21-33. Soțiilor, lăsați supunerea voastră decăzută să fie rezidită după modelul relației lui Dumnezeu cu Biserica Sa! Soților, lăsați ascultarea voastră decăzută să fie rezidită după modelul relației lui Dumnezeu cu Hristos!

Astfel, ascultarea nu presupune dreptul de a comanda și de a controla. Este responsabilitatea de a iubi ca Hristos: să Ăźți dai viața ta pentru soție printr-o conducere iubitoare. Iar supunerea nu este sclavie, forțare sau lașitate. Nu acesta este modul Ăźn care Hristos vrea ca Biserica să-I răspundă: El vrea ca ea să fie liberă, dispusă și bucuroasă, puternică să Îl urmeze.

Cu alte cuvinte, acest pasaj din Biblie face două lucruri: luptă Ăźmpotriva abuzurilor conducerii spunĂąndu-le soților să iubească la Iisus; și luptă Ăźmpotriva servilismului spunĂąndu-le soțiilor să se comporte așa cum Biserica Ăźi răspunde lui Hristos.

Poate că ar fi bine dacă aici am da o definiție a conducerii și a ascultării așa cum se Ăźnțeleg ele din acest text, iar apoi să comentăm asupra lor, atingĂąnd cĂąteva implicații practice.

Conducerea se referă la chemarea bărbatului de a-și asuma responsabilitatea, exact ca Hristos, Ăźn protejarea, aprovizionarea și apărarea căminului.

Supunerea este chemarea soției de a-și respecta bărbatul, de a-l asculta și de a-l ajuta să Ăźși ducă misiunea la capăt, atĂąt cĂąt poate ea.

Voi reveni imediat cu cĂąteva implicații practice Ăźn ceea ce privește aceste definiții. Dar, mai ĂźntĂąi permiteți-mi să vorbesc și despre cĂąteva obiecțiuni apărute Ăźn ceea ce privește aceste Ăźndatoriri ale bărbatului și femeii. Ideile de conducere și ascultare nu sunt foarte populare Ăźn zilele noastre. Spiritul societății actuale fac imposibilă ascultarea unor texte de acest gen. Prima obiecție care se ridică se referă la faptul că versetul 21 ne Ăźnvață că trebuie să fim supuși unul altuia: „Supuneți-vă unul altuia, Ăźntru frica lui Hristos.” Așa că un scriitor spune „prin definiție, supunerea reciprocă duce la diferențe din punct de vedere ierarhic” (Gilbert Bilezikan, Dincolo de rolul sexului, p. 154). Cu alte cuvinte, dacă supunerea reciprocă este o realitate Ăźntre bărbat și femeie, atunci este o contradicție să spunem că bărbatul are o responsabilitate specială Ăźn conducere, iar femeia că are o responsabilitate Ăźn susținerea și păstrarea datoriilor bărbatului ei.

Cum vom răspunde la acestea? Eu aș spune că acest lucru nu este adevărat. De fapt, autorul care a spus că supunerea reciprocă duce la diferențe din punct de vedere ierarhic a spus o pagină mai departe că „Biserica se bazează pe supunere reciprocă. Într-o biserică condusă de Duhul SfĂąnt, bătrĂąnii se supun congregației pentru că ea Ăźi susține și Ăźi ajută, iar congregația se supune bătrĂąnilor, acceptĂąnd Ăźndrumarea lor” (pag. 155, iar la pag. 251 chiar spune că „congregația se supune liderilor, ascultĂąndu-i
”) cu alte cuvinte, cĂąnd vine vorba despre Biserică, autorul nu are nicio problemă Ăźn ceea ce privește supunerea reciprocă, mai ales Ăźntre două grupuri, dintre care unul are responsabilitatea specială de a conduce, iar celălalt responsabilitatea de a accepta conducerea. Și este exact așa. Nu există contradicție Ăźntre supunerea reciprocă și relația de conducere-acceptare. Supunerea reciprocă nu Ăźnseamnă că ambii parteneri trebuie să se supună Ăźn același fel. Hristos s-a supus Bisericii Ăźntr-un fel care l-a costat viața. Iar Biserica se supune lui Hristos Ăźntr-un alt fel, respectĂąndu-I conducerea și urmĂąndu-L pe Drumul Crucii.

Deci, nu este deloc adevărat faptul că supunerea reciprocă ar denatura conducerea de tip hristic și supunerea bisericească. Supunerea reciprocă nu anulează aceste roluri, ci le transformă.

O altă obiecție destul de des ĂźntĂąlnită acestui tip de supunere, mai sus explicat, este faptul că termenul „cap” nu are deloc Ăźnțelesul de conducător. De fapt, el Ăźnseamnă „sursă”, ceva de genul „robinet” sau „izvor” (Bilezikian, pp. 157-162). Așa că, a-l numi pe soț capul soției sale, nu Ăźnseamnă a-l numi pe el conducător, ci a-l numi „sursa” ei, „ünceputul” ei.

BineĂźnțeles, există multe tratate care arată că acesta nu este un sens comun pentru termenul „cap” Ăźn zilele SfĂąntului Apostol Pavel. Dar nu veți citi niciodată aceste articole, pentru că sunt prea complicate ca sens. Permiteți-mi să vă arăt eu cĂąte ceva din aceste versete, pe care le vede toată lumea.

Soțul este Ăźnfățișat drept capul soției sale, așa cum Hristos este Ăźnfățișat ca fiind Capul Bisericii, corpul Lui (versetele 29-30). Dacă Ăźi vom da termenului „cap” Ăźnțelesul de „sursă”, atunci sursa cui este soțul? Ce primește corpul de la cap? Primește hrană (versetul 29). Și noi Ăźnțelegem acest lucru pentru că gura este la cap, iar hrana vine Ăźn corp prin gură. Dar aceasta nu este singurul lucru pe care Ăźl primește trupul de la cap. Primește Ăźndrumări pentru că ochii sunt la cap. Și primește protecție pentru că urechile sunt la cap.

Cu alte cuvinte, dacă soțul fiind cap este un singur trup cu soția lui, corpul lui, și dacă el este sursa ei de Ăźndrumare, hrană, protecție, atunci concluzia logică pe care o tragem de aici este faptul că soțul capul, are responsabilitatea conducerii, a aprovizionării și a protecției Ăźntr-o casă.

Deci, și dacă Ăźi dați termenului „cap” Ăźnțelesul de „sursă”, cea mai logică interpretare a acestor versete este că soții sunt chemați de Dumnezeu să Ăźși asume răspunderea ca și Hristos, de conducători, protectori și furnizori Ăźntr-o casă. Iar soțiile sunt chemate să Ăźși respecte și să Ăźși asculte soții, ajutĂąndu-i să Ăźși Ăźndeplinească responsabilitățile prin darurile lor.

Mai devreme am spus că voi reveni cu cĂąteva implicații practice.

1. Chemarea din versetul 25, care se adresează soților și care spune că ei trebuie „să Ăźși iubească soțiile lor așa cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”, revoluționează felul lui de conducere. Aici am terminat cuvĂąntul meu săptămĂąna trecută, la Luca 22, 26, cĂąnd Iisus spune „cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tĂąnăr, și căpetenia ca acela care slujește.” Cu alte cuvinte, soților, nu vă opriți a conduce, dar faceți din aceasta o supunere. Responsabilitatea conducerii este dată nu pentru a vă mĂąndri, ci pentru a vă construi familia.

2. Supunerea nu Ăźnseamnă plasarea soțului Ăźn locul lui Hristos. Versetul 21 spune că vă supuneți din dragoste pentru Hristos. Supunerea nu Ăźnseamnă că ceea ce spune soțul este literă de lege. Numai CuvĂąntul lui Hristos este lege. Nicio soție nu ar trebui să Ăźși urmeze soțul Ăźn păcat. Nu poți face asta din dragoste pentru Hristos. Supunerea nu Ăźnseamnă renunțarea la gĂąndirea obiectivă. Nu Ăźnseamnă că se renunță la orice formă de influență asupra soțului. Nu vine nici din ignoranță, nici din incompetență, ci vine de la ce este drept și normal (Coloseni 3, 18) Ăźn ordinea creației lui Dumnezeu.

Supunerea este Ăźnclinația naturală de a spune „da” conducerii soțului și dispoziției sufletești de Ăźi susține inițiativele. Motivul pentru care spun că este o dispoziție și o Ăźnclinație este faptul că mereu vor exista momente cĂąnd și cea mai supusă soție va ezita Ăźn fața anumitor decizii luate de soț. Ar putea părea lipsit de Ăźnțelepciune din partea ei. Să presupunem că vorbim despre mine și Noel, iar eu sunt pe cale să iau o decizie nebunească Ăźn ceea ce privește familia noastră. În acel moment, Noel ar putea să Ăźși exprime supunerea Ăźn felul următor: „Johnny, știu că te-ai gĂąndit mult la acest lucru și Ăźmi place să văd că Ăźți asumi responsabilitatea și vrei să faci ceva pentru noi, dar decizia ta nu Ăźmi dă pace, mă neliniștește și cred că ar trebui să mai discutăm despre asta. Ce zici? Poate discutăm Ăźn seara asta?”

Motivele pentru care este un fel de supunere biblică sunt: 1) Soții, spre deosebire de Hristos, pot greși li trebuie să accepte acest lucru. 2) Soții trebuie să Ăźși dorească ca soțiile lor să fie ĂźncĂąntate de deciziile care privesc familia, pentru că Hristos ne vrea fericiți ascultĂąndu-I hotărĂąrile, și nu numai urmĂąndu-le orbește. 3) Felul Ăźn care Noel a pus problema, mi-a demonstrat clar că nu pune la Ăźndoială capacitatea mea de conducător și că mă susține Ăźn Ăźndeplinirea ei.

CĂąnd un bărbat simte chemarea dumnezeiască Ăźn ceea ce privește responsabilitatea lui față de viața spirituală a familiei, adunarea familiei la rugăciune, mersul la biserică, recitarea rugăciunii la masă – cĂąnd simte chemarea dumnezeiască Ăźn ceea ce privește responsabilitatea lui pentru educația și disciplina copiilor, administrarea banilor, aprovizionarea cu hrană, siguranța casei lui, Ăźnlăturarea supărărilor, acel simț al responsabilității nu poate fi autoritar, autocratic, dominator, opresiv sau abuziv. Este pur și simplu conducerea supusă. Și nu am ĂźntĂąlnit niciodată o soție care să nu fie mulțumită că s-a căsătorit cu un astfel de om. Pentru că atunci cĂąnd Dumnezeu face un lucru (spre exemplu, căsătoria), El Ăźl face pentru Slava Lui și binele nostru.

John Piper

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!