Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Amăgirea cu necredință

Publicat la 2012-05-04 de Traian

AtĂąt Domnul Isus, cĂąt și apostolii Petru, Pavel și Ioan ne Ăźnștiințează că Ăźn zilele din urmă, Satan care Ăźnșeală lumea, va Ăźnșela și pe „mulți" credincioși să nu mai creadă. Aceasta e una din amăgirile mari, pierzătoare de suflete, a vremii din urmă. Nu sunt pesimist, ci realist. Nu-mi place nici mie cuvĂąntul „mulți", dar el e folosit chiar de Domnul Isus. În cuvĂąntarea despre sfĂąrșitul lumii din Matei 24:5, El spune că vor veni mulți Ăźn Numele Lui și „vor Ăźnșela pe mulți". La versetul 11, repetă că se vor scula prooroci mincinoși „și vor Ăźnșela pe mulți"‘. Nu e vorba de o Ăźnșelare a celor ce trăiesc Ăźn păcat, căci aceia sunt Ăźnșelați. Cuvintele acestea au fost spuse apostolilor, celor aleși de El pentru marea slujbă de vestire a Evangheliei. Versetul 4 arată clar aceasta: „Băgați de seama să nu vă Ăźnșele cineva". La fel, Ăźn finalul Predicii de pe munte, El a zis: „Mulți Ăźmi vor zice Ăźn ziua aceea: ‚Doamne, Doamne, n-am proorocit noi Ăźn Numele Tău?’” Aceștia s-au considerat credincioși, dar n-au primit intrare Ăźn Împărăția Slavei.

E necesar să acordăm toată seriozitatea CuvĂąntului lui Dumnezeu. Unii predicatori Ăźși leagănă ascultătorii cu cuvinte dulci, mieroase, despre bunăstare aici pe pămĂąnt, succes, mari treziri spirituale, cu convertirea a mii de suflete, dar nu spun nimic de zilele critice ce urmează. Noi trăim o vreme de luptă aprigă a Satanei Ăźmpotriva credinței și suntem confruntați cu subtile amăgiri diavolești.

În Luca 18:8, Domnul Isus pune o Ăźntrebare foarte importantă: „Dar cĂąnd va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pămĂąnt?” Mulți nu dau nici o importanță acestei Ăźntrebări. Cum, Ăźn timp ce atĂąția vin la credință, bisericile sunt ticsite de popor, se țin evanghelizări Ăźn săli mari și pe stadioane, acolo sute, ba chiar mii de suflete ridică mĂąna sau trec Ăźn față, arătĂąnd că vreau să-L urmeze pe Domnul; Evanghelia se predică la radio și la televizor și mulți, chiar Ăźn casele lor, se Ăźntorc la Dumnezeu, mai are sens Ăźntrebarea aceasta? Da, e bine să privim lucrurile Ăźn mod real, nu superficial. Faceți o verificare amănunțită să vedeți cĂąți din cei ce au ridicat mĂąna sau au trecut Ăźn față, au fost născuți din nou de Duhul SfĂąnt, cĂąți s-au despărțit complet de păcat și trăiesc cu adevărat voia lui Dumnezeu? O mare parte din ei, chiar dacă au primit viața nouă, au fost amăgiți să nu caute creșterea spirituală, sunt ca cei asemănați cu sămĂąnța Ăźntre spini, care „üși văd de drum și lasă ca sămĂąnța să fie Ăźnăbușită de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia". În final, ei se vor dovedi credincioși-necredincioși. Vance Havner, un bătrĂąn predicator de aici, a zis: „Noi am Ăźncercat să producem o nouă Evanghelie, care să fie pe gustul poporului, a celor ce vreau să-L recunoască pe Cristos ca Salvator, dar nu ca Domn... În aceste zile de ieftină ucenicie Ăźn bisericile pline de păgĂąni botezați, noi trebuie să Ăźncepem a lua Ăźn serios Domnia absolută a lui Cristos Isus".

Pocăința poruncită de Dumnezeu Ăźn Evanghelie nu prea e cerută ascultătorilor, ci li se spune doar să creadă. Fiul risipitor, la porci fiind, a crezut că acasă la tatăl său chiar și slugile au belșug de pĂąine, dar ca el să aibă parte de acea pĂąine, a trebuit să lase porcii și să se Ăźntoarcă acasă la tatăl său. Pocăința Ăźnseamnă recunoașterea păcatului, părerea de rău, căința de păcat și părăsirea lui. Noi ne despărțim numai de acele păcate de care ne pocăim cu adevărat. Apoi pocăința nu e experiență de o clipă, ci un proces de o viață Ăźntreagă: o despărțire zilnică de orice păcat și trăirea continuă a voii lui Dumnezeu. Da, ea Ăźncepe cu o clipă binecuvĂąntată, dar apoi e o despărțire totală de lume cu plăcerile și poftele ei și o trăire pentru Dumnezeu pĂąnă la sfĂąrșitul vieții. Gipsy Smith a zis: „Dacă vrei să-L ai pe Dumnezeu Ăźnăuntru, trebuie să scoți lumea afară”. Despre Democrit se spune că Ăźși Ăźntorcea chiar și privirea de la vederea lucrurilor deșarte. Iar Alexander Maclaren a scris: „Măsura dezacordului nostru cu lumea e măsura acordului nostru cu Cristos". Un alt text de Ăźnștiințare să nu fim amăgiți cu necredință e cel din Luca 12:45,46. Aici e vorba despre un „rob al StăpĂąnului", care e amăgit Ăźn gĂąndirea lui și zice: „StăpĂąnul meu zăbovește să vină". Atunci Ăźncepe și Ăźși trăiește voia sa, nu voia StăpĂąnului. Exact cum fac atĂąția credincioși de azi. Domnul spune că „soarta lui va fi soarta celor necredincioși Ăźn lucrul Ăźncredințat lor". Și aici e vorba de credincioși-necredincioși. Ei au fost angajați de StăpĂąnul la o lucrare, li s-au trasat sarcini ce au să facă pĂąnă vine El, dar ei fac cu totul altceva. Într-un sens restrĂąns, acest text privește pe toți vestitorii Evangheliei, care se lasă amăgiți că Domnul zăbovește să vină, și Ăźn loc să dea hrană la vreme celorlalți, ei se hrănesc doar pe ei, beau, se Ăźmbată, iar pe ceilalți Ăźi biciuiesc. Ei trăiesc contrar voii StăpĂąnului și vor da socoteală. Mă Ăźnfior de cuvĂąntul acesta! Cum, unul care a Ăźndemnat pe alții să creadă, tocmai el să devină necredincios? Da, slujirea Ăźl arată necredincios. E o asemănare cu cel ce a Ăźngropat talantul Ăźn pămĂąnt. Și mi se pare că Ăźn final mulți preoți și predicatori vor avea soarta celor necredincioși.

În alt sens mai larg, cuvintele acestea ne privesc pe toți, căci toți suntem robii Lui, toți am fost cumpărați cu un preț nespus de mare, toți am avut o zi cĂąnd am consimțit să fim robii Lui și toți am fost Ăźnsărcinați să facem lucrarea Lui pĂąnă va veni. Ce facem noi? Oare cĂąți țin cont de ce El a spus și caută să Ăźmplinească zi de zi? Să luăm și un alt text. Apostolul Petru Ăźn a doua epistolă cap.2, Ăźn versetul ĂźntĂąi spune despre unii care se vor lepăda de StăpĂąnul, care i-a răscumpărat. Ei vor trăi Ăźn dezmăț și vor căuta să amăgească pe mulți, dar osĂąnda Ăźi paște.

La fel, apostolul Pavel a scris lui Timotei: „Sa știi că Ăźn zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi... iubitori mai mult de plăceri decĂąt iubitori de Dumnezeu, avĂąnd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea" (2 Timotei 3:1,4,5). Aceștia sunt Ăźn biserici, credincioși fără credință, care nu pot să sufere Ăźnvățătura sănătoasă și Ăźși vor da Ăźnvățători după poftele lor... Își vor Ăźntoarce urechea de la adevăr...” (2 Timotei 4:3,4). Sunt biserici fără credință, fără Cristos Domnul, ca cea din Laodiceea. Ce tablou trist!

Importanța Ăźnștiințării


Înștiințarea cu privire la amăgirea cu necredință e din partea lui Dumnezeu, prin CuvĂąntul sfĂąnt. De aceea, trebuie să-i dăm toată importanța.

Importanța e văzută din mulțimea mare a textelor ce ne avertizează Ăźn privința aceasta. În Matei 24, Domnul Isus folosește de patru ori cuvĂąntul „ünșele". Azi, unii spun că diavolul nu poate să Ăźnșele pe cei aleși. Dar cuvintele au fost spuse tocmai celor aleși, care trebuiau să bage de seamă să nu fie Ăźnșelați. Dacă nu ar fi posibilă Ăźnșelarea, El nu ar fi spus: „Băgați de seamă". El nu a căutat doar să ne sperie cu Ăźnșelarea. Niciodată El nu a făcut așa ceva, ci a vorbit numai adevărul. Cuvintele acestea au fost o atenționare serioasă pentru apostoli și astăzi e pentru noi. Dacă Ăźnșelarea nu ar fi posibilă pentru cei aleși, Domnul Isus le-ar fi spus: „Satan caută să vă Ăźnșele, Ăźnsă voi fiți fără grijă, căci pe voi nu vă poate Ăźnșela". Dar nicăieri Ăźn Biblie nu veți găsi o așa asigurare. E bine să nu spunem altora ceea ce nouă ne place, ci ceea ce El a spus. Dacă eu afirm că cei aleși nu pot fi amăgiți, tocmai aceasta e amăgire. Însemnează că vrăjmașul se slujește chiar de mine să spun ce nu a spus Cristos Domnul și astfel să slăbesc vigilența, vegherea celor credincioși. Noi trebuie să luăm cuvĂąntul Domnului așa cum e scris, nu să-i dăm altă interpretare. Și nu trebuie să mă iau după părerile oamenilor, ci să rămĂąnem mereu lĂąngă CuvĂąntul Domnului. Eu Ăźl cred pe Domnul Isus, căci El știe mai bine decĂąt toți cum e lupta spirituală. Încercați să faceți o listă cu așa Ăźnștiințări din partea Domnului Isus și din partea celorlalți scriitori ai Noului Testament și veți fi izbiți ce numeroase sunt Ăźnștiințările contra amăgirii.

Importanța e văzută din mulțimea victimelor. CuvĂąntul „mulți" repetat de Domnul Isus indică aceasta. Textul din Matei 7:21,22 arată că mulți vor zice Ăźn ziua aceea „Doamne, Doamne", deci e vorba de credincioși din biserici, care știau să se roage, care au fost gata să vorbească Ăźn Numele Domnului, au proorocit, au făcut chiar minuni. Domnul Isus nu spune că ei mint, cĂąnd zic că au făcut acestea. Nu, ci spune că au fost lucrători ai fărădelegii, au fost amăgiți să-și trăiască voia lor. De aceea sunt respinși. Toți sunt victime ale amăgirii. Mulțimea lor trebuie să-mi spună despre marea importanță a Ăźnștiințări. Să nu fiu superficial, ușuratic Ăźn trăirea mea.

La fel, gravitatea amăgirii trebuie să mă facă să Ăźnțeleg importanța Ăźnștiințării. Credincioșii-necredincioși pierd raiul. Cei amăgiți ajung Ăźn iad, ca cei mai mari criminali, ca cei mai murdari desfrĂąnați. După ani de zile de viață bisericească, să ajungi Ăźn iad, e ceva grozav!

John Wesley, Ăźntemeietorul metodismului, Ăźntr-o noapte a avut un vis Ăźn care a fost dus de o ființă necunoscută la poarta iadului. Acolo a Ăźntrebat dacă Ăźn iad se află catolici. Un Ăźnger al Ăźntunerecului, cu un rĂąnjet sarcastic, a răspuns: „Da, sunt mulți". Apoi a Ăźntrebat dacă sunt protestanți Ăźn iad. Din nou același răspuns: „Da, sunt mulți". Cumva cu strĂąngere de inimă a Ăźntrebat dacă sunt și metodiști Ăźn iad. Răspunsul a fost: „Și din aceștia sunt mulți". El s-a Ăźntristat foarte. Apoi ființa care-l conducea i-a dus la poarta de mărgăritar a cerului. Acolo a Ăźntrebat pe portar aceleași Ăźntrebări: „Sunt aici catolici?" Răspunsul a fost: „Nu, aici nu sunt catolici".- „Dar protestanți?” - „Nu, nu avem protestanți". Și din nou Ăźntrebarea de ai lui: „Dar metodiști se află aici?’ - „Nu, nu este nici unul" - a răspuns portarul. El a fost foarte uimit, căci știa că metodiștii pe vremea aceea erau buni credincioși. A stat puțin pe gĂąnduri, apoi nedumerit a Ăźntrebat: „Dacă nu sunt catolici, nici protestanți, nici metodiști, atunci cine se află aici Ăźn fericire?” La aceasta, portarul a răspuns: „Aici au intrat numai cei ce și-au spălat hainele Ăźn sĂąngele Mielului". Atunci a Ăźnvățat clar adevărul că nu numirea unei religii Ăźți dă dreptul de intrare Ăźn cer și că mulți din cei ce se bizuiesc pe o religie oarecare sau pe faptul că se numesc credincioși vor ajunge Ăźn iad. Azi trăim vremea de mare Ăźnșelăciune Ăźn privința aceasta. William Booth, Ăźntemeietorul Armatei MĂąntuirii, a scris: „Principalele pericole ale secolului al XX-lea vor fi: religie fără Duhul SfĂąnt, creștinătate fără Cristos, politică fără Dumnezeu, cer fără iad". Și tocmai acestea Ăźl fac pe mulți să ajungă Ăźn iad. Aceasta e cea mai groaznică dezamăgire, fiindcă s-au lăsat amăgiți de vrăjmașul. O, de am Ăźnvăța să ținem seamă de Ăźnștiințări, ca să nu plĂąngem la urmă „șarpele m-a amăgit!”

Scopul amăgirii


E natural să ne Ăźntrebăm: „De ce Satan, Ăźn șiretenia lui, recurge la amăgirea credincioșilor cu necredința? Ce urmărește ei? El e dușmanul lui Dumnezeu și a copiilor Săi și știm că poartă o luptă continuă. Dintre toate armele lui, amăgirea e cea mai periculoasă.

Prin amăgire, vrăjmașul voia Ăźmpiedicarea lucrării de mĂąntuire a păcătoșilor prin Cristos Domnul. El a Ăźncercat să-L Ăźnșele pe Domnul Isus să nu moară pentru mĂąntuirea lumii. Imediat după botez, i-a sugerat o cale mult mai ușoară decĂąt crucea de a cĂąștiga lumea: „Închină-te mie" - a zis diavolul. Dar a fost Ăźnfruntat cu cuvintele: „Pleacă, Satano, căci este scris: ‚Domnului Dumnezeului tău să te Ăźnchini și numai Lui să-l slujești" (Matei 4:8-10). După un timp, vine cu aceeași ispită de amăgire, dar nu direct, ci prin Petru. Și pe El Ăźl Ăźnfruntă cu cuvintele: „Înapoia mea, Satano" (Matei 16:22,23). Ce mare băgare de seamă trebuie să avem chiar la cuvintele fraților noștri, ca să nu fim Ăźnșelați! Iar mai tĂąrziu, chiar Ăźn prag de suferințe, vin cĂąțiva greci, care voiau să-L vadă. Se pare că știau că evreii Ăźl urăsc pe Isus. Dr. Stanley Jones, mare misionar Ăźn India și autor al mai multor cărți, e de părere că grecii dornici de cunoștință, ar fi vrut să-L invite să meargă Ăźn Grecia, ca să scape de cruce. Din text se subĂźnțelege lucrul acesta. Era o altă ispită deghizată, să-L facă să nu moară. Nu ni se spune că Cristos Domnul ar fi stat de vorbă cu grecii, ci imediat El a zis că „grăuntele de grĂąu dacă nu moare, rămĂąne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă". El a trecut printr-o Ăźnfiorare, apoi a exclamat: „Și ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă de ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit pĂąnă la ceasul acesta!" Iar Ăźn noaptea arestării, a trecut prin agonia din Ghetsemani, unde la fel a repurtat victoria și a mers să moară, ca noi să fim mĂąntuiți. Diavolul a fost ĂźnfrĂąnt, a fost biruit prin cruce. MĂąntuirea lumii a fost săvĂąrșită.

Satana e neĂźnduplecat, a rămas vrăjmaș, el vrea azi stagnarea lucrării de mĂąntuire a păcătoșilor prin cei ce cred. Prigoanele n-au putut să Ăźnchidă gura robilor Domnului să nu vestească Evanghelia. Au vestit-o și Ăźn Ăźnchisori și pe ruguri. CĂąnd lui Bunyan i s-a oferit eliberarea din Ăźnchisoare, fiindcă acasă Ăźi murise soția, iar fiica oarbă ce o aveau a rămas fără ajutor, i s-a cerut nu lepădarea de credință, ci doar să tacă, să nu mai spună nimănui de mĂąntuire, dar el a zis: „Dacă azi Ăźmi dați drumul, azi voi vesti Evanghelia, căci prefer mai bine să-mi mucegăiască oasele Ăźn temniță, decĂąt să fiu liber și să nu spun altora de dragostea lui Dumnezeu". Vrăjmașul a constatat Ăźn atĂątea rĂąnduri că vĂąntul prigoanelor nu a stins focul sfĂąnt, ci l-a aprins mai tare și i-a purtat pĂąnă la mari depărtări. De aceea, ca să oprească lucrarea de mĂąntuire a păcătoșilor, caută să amăgească pe robii Domnului să nu-și facă lucrarea, să amăgească pe credincioși cu necredință. În alte cuvinte, vrea să le fure credința primită de la Dumnezeu, dĂąndu-le o credință falsă, care de fapt e necredință.

Iată cĂąteva săgeți arzătoare ale celui rău, iar dacă tu nu folosești scutul credinței, ele Ăźți străpung inima și devii o victimă, un Ăźnșelat. Ele sunt cuvinte dulci, plăcute firii pămĂąntești, și dacă nu ai discernămĂąnt spiritual, ajungi să le dai crezare.

1) el Ăźți șoptește că starea păcătoșilor nu e chiar așa de gravă;

2) că Dumnezeu nu e chiar așa de rău ĂźncĂąt să-i trimită Ăźn iad;

3) că nu ești chiar tu răspunzător de sufletul lor, de salvarea lor;

4) că și dacă le spui, ei sunt prea Ăźmpietriți și nu se pocăiesc de păcatele lor;

5) că tu ești prea slab să faci o așa lucrare;

6) că această lucrare nu se face de oricine, ci doar de păstori;

7) că nu se face oricĂąnd, ci doar Duminica;

8) că nu se face oriunde, ci doar Ăźn biserică;

9) că nu se face față de oricine, ci e doar pentru cei aleși, iar aceia Ăźl caută ei pe Dumnezeu. Astfel că nu are rost să cauți tu pe cei păcătoși.

Vrăjmașul a venit și la mine de atĂątea ori cu aceste amăgiri. Nu mă mir că a venit și la tine. Ținta lui e să te convingă să taci, să nu faci lucrarea sfĂąntă. Și reușește la atĂąția cu aceste amăgiri, Ăźi scoate de pe făgașul lucrării de salvare a păcătoșilor. La Ăźnceput se mulțumește cu atĂąt. Și cei ce au Ăźnghițit pastila amăgirii, Ăźn loc să-L asculte pe Domnul, să spună altora vestea bună a mĂąntuirii, ei Ăźl ascultă pe diavolul.

Păianjenul, cĂąnd Ăźi cade o muscă mai mare Ăźn plasa lui, aleargă și o injectează cu otrava lui, iar musca ce s-a zbătut cumplit, devine paralizată și abia atunci se aruncă asupra ei și o devorează. Așa face diavolul cu cei credincioși. ÎntĂąi Ăźi injectează și ei devin nepăsători de starea altora. Văd starea celui căzut Ăźntre tĂąlhari, dar trec Ăźnainte pe alături. Nu-i doare nici de starea copiilor lor, care au apucat calea păcatului, dar cum să-i doară de vecini sau de ceilalți oameni? Omul Ăźși zice că e credincios fiindcă nu merge la cĂąrciumă, ci la biserică; el nu Ăźnjură pe Dumnezeu, ci Ăźi cĂąntă laude; nu trăiește Ăźn certuri cu vecinii, dar e complet nepăsător de soarta lor veșnică.

Într-o Duminică, un credincios a mers la biserică. Acolo a văzut pe vecinul lui, care era necredincios. S-a dus și s-a așezat lĂąngă el. Vecinul a fost foarte atent și inima lui a fost mișcată. Vestitorul Evangheliei a arătat că toți oamenii sunt păcătoși, dar că Dumnezeu a pedepsit păcatele oamenilor Ăźn Fiul Său, iar toți cei ce cred aceasta și se pocăiesc, au iertarea păcatelor și ajung Ăźn fericirea veșnică. Dacă Ăźnsă cineva nu primește această iertare prin Jertfa lui Cristos Domnul, va ajunge Ăźn chinul veșnic. Tot ce a spus, a arătat că așa e scris Ăźn Evanghelie. La terminare, au mers Ăźmpreună spre casă. Vecinul avea o frămĂąntare lăuntrică și era tăcut. După un timp, cel credincios Ăźl Ăźntrebă: „Ei, cum v-a plăcut la biserica noastră?” La aceasta vecinul răspunse tot cu o Ăźntrebare: „Dumneata aici ești membru?” - „Da, da" - afirmă el. „Și dumneata crezi ce a spus păstorul acela?” - „Da, desigur". - „Nu, dumneata. nu crezi, căci nu se poate să crezi că eu merg spre iad, și de atĂąția ani treci pe lĂąngă casa mea și să nu-mi spui nimic. Nu, dumneata nu crezi ce a spus omul acela, nu crezi ce e scris Ăźn Evanghelie”.

La cĂąți din cei ce Ăźși zic credincioși nu ar putea colegii de școală sau de lucru să repete aceleași cuvinte? Oare credem cu adevărat sau suntem amăgiți să ne considerăm credincioși? Satan a reușit pe mulți credincioși să-i facă necredincioși, necredincioși Ăźn CuvĂąntul sfĂąnt, care azi e călcat Ăźn multe privințe, necredincioși Ăźn lucrul Ăźncredințat lor. Astfel, sunt pe linie moartă, scoși din lucrare. Vai, cĂąți sunt Ăźn această stare de amăgire și nici măcar nu Ăźși dau seama! Sunt mii de ei, care iau parte la serviciile de Ăźnchinăciune ale bisericii, cĂąntă, se roagă, dar nu au spus și nu spun nimănui de mĂąntuirea prin Cristos Domnul. Ba sunt nu numai simpli membrii, ci și coriști, orchestranți, dirijori, diaconi și chiar păstori. Poate cineva obiectează: „Cum, doar preoții, păstorii vorbesc oamenilor din Evanghelie". Da, Ăźnsă cĂąnd preotul sau păstorul e nepăsător, el vorbește numai căci aceasta e slujirea lui, o face ca să fie Ăźn treabă, dar el nu suferă durerile nașterii pentru alții, nu se topește Ăźn rugăciune pentru cei păcătoși și nu-i Ăźndeamnă cu ardoarea sufletului său să părăsească plăcerile păcatului și să se Ăźntoarcă ia Dumnezeu.

Cu mai mulți ani Ăźn urmă, Ăźn Anglia, un capelan a fost trimis să Ăźnsoțească și să vorbească unui criminal ce era dus la spĂąnzurătoare. Pe drum, el și-a făcut datoria și i-a spus că ar trebui să se pocăiască de faptele lui măcar acum, căci Dumnezeu Ăźl iubește și vrea salvarea lui. După ce l-a ascultat puțin, i-a strigat: „Domnule, dumneata Ăźnsuți nu crezi ceea ce spui, căci dacă ai crede, chiar dacă toată Anglia ar fi presărată cu cioburi de sticlă, chiar și desculț ar trebui să alergi Ăźntr-o parte și alta să spui păcătoșilor de o așa mĂąntuire. Nu, dumneata Ăźnsuți nu crezi ce spui!" Felul rece cum i-a spus Evanghelia arăta nepăsarea. Și la cĂąți nu se observă azi această nepăsare? Toată lucrarea o fac Ăźn baza rutinei, nu mișcați de Duhul SfĂąnt, căci de El nu țin seama. Ei sunt ca și lampagiul orb din nuvela lui George Macdonald, care mergea seara de la stĂąlp la stĂąlp să aprindă felinarele orașului, dar el nu se bucura de lumină, ci trăia Ăźn Ăźntuneric beznă. Își făcea slujba de lampagiu doar datorită rutinei. Acești vestitori ai Evangheliei poate altădată au fost calzi, plini de rĂąvnă sfĂąntă Ăźn căutarea celor pierduți, dar azi doar le merge numele că trăiesc. O, Doamne, trezește pe toți aceștia pĂąnă nu e prea tĂąrziu!

După o vreme de așa trăire Ăźn nepăsare față de alții, vrăjmașul Ăźi amăgește să fie nepăsători și de propria lor stare. În Matei 24:37-39 avem cuvintele Domnului Isus despre lipsa de credință și starea de nepăsare a oamenilor din vremurile din urmă cĂąnd Ăźi aseamănă cu cei din timpul lui Noe. Deși salvarea era la ĂźndemĂąnă, căci ușa corăbiei a rămas deschisă șapte zile, nici unui n-a intrat să-și salveze viața căci n-au crezut; n-au crezut că au nevoie de salvare, n-au crezut că vine potopul, n-au crezut că păcatul lor e așa de grav și va fi pedepsit, cum le-a propovăduit Noe.

CĂąnd păcatul nu mai e grav Ăźn viața altora, nu te alarmează, ajungi să-l admiți și Ăźn viața ta. Liberalismul pătrunde Ăźn viața celui ce a devenit nepăsător. CĂąnd Ăźți spui că asta nu e păcat, că azi trăim vremuri moderne și Ăźți găsești justificări raționale pentru orice, să știi că ai devenit lumesc. Prin așa trai, Cristos Domnul e izgonit din viață, Duhul SfĂąnt e Ăźntristat și pleacă, iar Satan jubilează. În această stare, conștiința nu te mai mustră nici pentru privirea nepotrivită, nici pentru vorba rostită, nici pentru acțiunea Ăźnfăptuită. Otrava nefastă a necredinței te-a paralizat, din credincios ai devenit necredincios Ești ca un vultur Ăźmpăiat, bun pentru vitrină, dar care nu mai poate să urce Ăźnălțimile; e Ăźn totul vultur, dar nu mai are viață, nu se hrănește, nu se mișcă, nimeni nu mai poartă teamă de el. Am văzut păsări Ăźmpăiate, păsări ce altădată au cĂąntat frumos ĂźncĂąt te desfătau cu trilurile lor, dar vrăjmașul le-a prins Ăźn cursele lui, le-a luat viața și le-a Ăźmpăiat. Pe dinafară sunt Ăźn totul ca Ăźnainte, cu aceleași pene frumoase, dar nu mai cĂąntă. Vai, și Ăźn biserici sunt multe păsări cĂąntătoare, care au fost prinse Ăźn cursa mĂąndriei sau a geloziei și au ajuns Ăźmpăiate, nu mai cĂąntă. Nu a fost ceva după voia lui sau a ei sau a fost pus altcineva să conducă, să cĂąnte solo sau duet și a devenit pasăre Ăźmpăiată. Am văzut și lei și tigrii Ăźmpăiați de care nimeni nu mai poartă teamă. Sunt doar de ornament. Nu cumva și tu ești un credincios Ăźmpăiat?

Aceștia poate continuă să meargă la biserică, se roagă, ca fariseul Ăźn Templu, dar ruga lor nu e ascultată căci ei nu mai țin cont de voia lui Dumnezeu, ci fac ce le place. Toată viața lor de credință se rezumă la un formalism rece, sunt creștini Ăźmpăiați. Ei se roagă numai de la buze, căci inima lor a Ăźncetat să bată pentru Dumnezeu. Ei au o formă de evlavie, dar nu mai au puterea (2 Timotei 3:5). Diavolul le-a schimbat credința adevărată cu una falsă și ei nici nu știu. Domnul Ăźnsuși spune că biserica din Laodiceea nu știa nimic de sărăcia și gravitatea stării Ăźn care se afla (Apocalipsa 3:17,18). Ei poate se feresc de păcate pe care le cred grave, și astfel trăind o viață morală de ochii oamenilor, ei nu se consideră căzuți. Dar sunt niște amăgiți.

Credința e legătura vitală Ăźntre cel născut din nou și Dumnezeu, Izvorul vieții. Credința e vie, activă, dinamică. „Cel neprihănit va trăi prin credință", dar cĂąnd aceasta nu mai e, omul e credincios-necredincios. El are impresia că e credincios, dar realitatea vieții Ăźl arată necredincios, e mort duhovnicește. Unii poate se grăbesc să spună că e imposibil așa ceva, dar Domnul spunea Ăźngerului bisericii din Sardes: „Știu... Ăźți merge numele că trăiești, dar ești mort" (Apocalipsa 3:1). CĂąndva a fost viu, dar nu cĂąnd i s-a spus lui Ioan să scrie. Să dăm voie Domnului să știe adevărul mai bine decĂąt Ăźl știu oamenii. Amăgirea și-a făcut efectul, omul a pierdut credința. Lui Petru Ăźnainte de arestare, Domnul Isus i-a spus: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grĂąul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta" (Luca 22:31,32).

Poetul romĂąn Vasile Militaru arată Ăźn următoarea poezioară valoarea mare a credinței:

Poți să pierzi averi și ranguri, fericiri cu rai Ăźn spic,
Dacă n-ai pierdut credința, Ăźncă n-ai pierdut nimic.

Prin pierderea credinței, faci inversarea poeziei:

Poți să ai averi și ranguri, fericiri cu rai Ăźn spic,
Dacă ai pierdut credința, nu mai ai nimic, nimic.

Pentru această doborĂąre finală, Satana Ăźși folosește toată șiretenia. El Ăźl lasă pe om să se considere credincios, cĂąnd Ăźn realitate el a devenit necredincios. Omul ce și-a zidit casa pe nisip, nu e omul de lume, ci cei din biserică, el aude mereu CuvĂąntul, dar nu-i crede, nu-l trăiește. „Cine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face", e expresia Domnului Isus (Matei 7:26,27). Omul acesta nu a crezut că trebuie să zidească pe stĂąncă. El a putut să se fălească ce casă frumoasă are, arătoasă pe dinafară, poate asemănătoare Ăźn multe privințe cu cea zidită pe stĂąncă, dar Ăźn final s-a prăbușit și prăbușirea i-a fost mare. Aceștia ascultă CuvĂąntul Domnului Duminică de Duminică, se roagă „Doamne, Doamne", dar tot ce zidesc e pe nisip, pe firea lor. La sfĂąrșit vor vedea prăbușirea și vor auzi cuvintele: „Depărtați-vă de la Mine". În alte cuvinte, de la poarta cerului să fii trimis Ăźn iad. Va fi ceva din cale afara de groaznic.

Mă doare că trebuie să repet acest avertisment pentru frații mei. Lupta spirituală e cumplită, vrăjmașul Ăźși folosește azi toate amăgirile. În holda multora, spinii au crescut și au Ăźnăbușit sămĂąnța, fiindcă ei nu s-au interesat de creșterea ei, ci „și-au văzut de drum", iar grijile de cele trecătoare, bogățiile și plăcerile vieții acesteia au omorĂąt firea nouă care era pentru viața veșnică.

Ce trebuie să facem ca să nu fim amăgiți?

Cristos Domnul ne-a Ăźnștiințat tocmai Ăźn privința aceasta, ca să veghem, să nu ne lăsăm amăgiți. El a afirmat că slujitorii celui rău „vor Ăźnșela pe mulți", dar nu pe toți. Eu nu vreau să fiu Ăźnșelat, de aceea trebuie să fiu cu băgare de seamă, trebuie să veghez. Fratele J.S. odată a luat trenul de la Arad spre Șebiș, voia să meargă la Buteni. Era seară și fiind singur Ăźn compartiment și-a dat jos pantofii și s-a culcat pe bancă. Spre ziuă cĂąnd sa trezit, nu mai avea pantofi. A trebuit să parcurgă drumul desculț și fiindcă el avea număr mare la pantofi, prăvălia din Buteni nu avea pantofi pentru el. Creștinul lui Bunyan cĂąnd a dormit, și-a pierdut mărturia. Ca să nu mi se fure credința, trebuie să stau treaz, să veghez. Azi e necesară o stare de trezire la toți credincioșii, ca să-și păzească credința și să ajute și pe alții să creadă cu adevărat Ăźn Domnul Isus ca MĂąntuitor al lor. Leonard Ravenhill a scris: „Fără discuție, cea mai mare nevoie a bisericii de azi este să-L ĂźntĂąlnească iarăși pe Domnul ei Cel Ăźnălțat, ca să primească Ăźnvestitura cu care să intre Ăźn trezirea trezirilor, Ăźnainta de a se lăsa noaptea nopților peste acest secol". La sfĂąrșitul vieții, apostolul Pavel a scris: „Am păzit credința" (2 Timotei 4:7). Aceasta trebuie să fac și eu și tu.

Apoi trebuie să păstrez un cuget curat, căci credința viețuiește numai Ăźntr-un cuget curat. Apostolul Pavel se temea ca nu cumva prin șiretlic, gĂąndurile fraților din Corint să se strice de la curăția și credincioșia față de Cristos Domnul (2 Corinteni 11:3). Lui Timotei Ăźi cere să păstreze credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut și au căzut din credință (1 Timotei 1:19). Iar despre diaconi spune că trebuie „să păstreze taina credinței Ăźntr-un cuget curat" (1 Timotei 3:9). Cugetul multor ziși credincioși a devenit murdar de plăceri, de imaginații păcătoase. Unii și-au Ăźmbibat cugetul cu germeni de stricăciune citind cărți murdare, pornografice. Alții au privit scene de desfrĂąu la televizor sau au Ăźnchiriat casete video care le-a murdărit cugetul. Alții au lăsat ca ura față de un frate sau o soră să le fermenteze gĂąndirea și sunt Ăźn starea aceasta de săptămĂąni sau luni. Odată Ăźntr-o biserică am auzit că doi frați nu vorbesc Ăźntre ei. Așa păreau buni credincioși, dar vrăjmașul le-a umplut inima de amărăciune unul Ăźmpotriva altuia. CĂąnd am chemat la birou ambele familii, unu! a fugit, nu a vrut să vină, dar le-am pus Ăźn față: Ăźmpăcarea sau excluderea din biserică. Duminica următoare au venit la biserică și mi-au spus că s-au pocăit de păcatul lor, și-au cerut iertare și s-au Ăźmpăcat. Murdăria din cuget trebuie scoasă, altfel omoară credința.

Și trebuie să lupt lupta cea buna a credinței (1 Timotei 6:12). Să am toată armura lui Dumnezeu. Nici Ăźntr-o dimineața să nu plec neĂźnarmat. Să mă Ăźntăresc Ăźn puterea tăriei Lui prin rugăciune. Să cred Ăźn totul CuvĂąntul lui Dumnezeu. Nimic Ăźn plus, nimic Ăźn minus. Deviza ostașului lui Cristos Domnul este: ,,Să nu trec peste ce este scris". Mama Eva a pus la Ăźndoială că e chiar așa cum a zis Dumnezeu și toți știm consecințele grave ce au urmat. Șiretlicurile modernismului azi sunt mai momitoare ca oricĂąnd, de aceea se cere eroism să rămĂąi Ăźn cadrul CuvĂąntului sfĂąnt. Dacă alți Ăźnaintași ai credinței au preferat mai degrabă să moară decĂąt să arunce bobul de tămĂąie pe altar, oare nu ar trebui noi, care trăim Ăźn apropiata venire, să luptăm cu mai mare dĂąrzenie lupta cea bună a credinței, ca să nu fim amăgiți nici prin plăceri, nici prin amenințări? Nu uitați cetatea Troia nu a fost ĂźnfrĂąntă pe calea armelor, ci prin șiretlic. De aceea fiți treji, vegheați, păziți-vă cugetul curat, nu admiteți păcatul nici chiar Ăźn gĂąnd, oricĂąt vi s-ar părea că e de mic, și luptați cu eroism.

Doamne, ajută-ne să prețuim credința care a fost dată sfinților și să rămĂąnem Ăźn ea pĂąnă la capăt!
Petru Popovici

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!