Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Puterea sângelui Mielului

Publicat la 2012-04-12 de Traian

Mesajul trezirii, pe care Domnul Ăźl adresează Ăźn ultimul timp multora dintre noi, este un mesaj foarte simplu, Ăźn stare să cerceteze sufletul nostru. El se rezumă astfel: NIMIC ÎN LUME NU POATE ÎMPIEDICA PE CREȘTIN A UMBLA ÎN PĂRTĂȘIE DEPLINĂ ȘI BIRUITOARE CU DUMNEZEU, ȘI DE A FI UMPLUT CU DUHUL SFÂNT, ÎN AFARĂ DE PĂCAT, sub una din nenumăratele sale forme! Și nu există decĂąt un singur lucru Ăźn stare de a curați păcatul și a aduce eliberare și biruință: sĂąngele lui Isus! Dar e foarte important să Ăźnțelegem cum conferă sĂąngele lui Isus puterea sa cea mare, pentru a ști Ăźn ce condiții această putere poate lucra din plin Ăźn viața noastră.

Ce multe sunt harurile pe care Scriptura le atribuie puterii sĂąngelui lui Isus! „El a făcut pace Ăźntre Dumnezeu și om" (Coloseni 1:20). Prin puterea sĂąngelui Său avem răscumpărarea, adică iertarea păcatelor noastre, viața veșnică (Coloseni 1:14; Ioan 6:54). Prin această putere Satan e biruit (Apocalipsa 12:11). Prin aceeași putere putem fi neĂźncetat curățiți de orice păcat (1 Ioan 1:7), eliberați de tirania unui cuget rău pentru a putea sluji Dumnezeului celui viu (Evrei 9:14). În sfĂąrșit, acest sĂąnge conferă chiar celor mai nevrednici, dreptul de a pătrunde Ăźn Locul-Prea-SfĂąnt, Ăźn prezența lui Dumnezeu, și de a rămĂąne acolo Ăźn toate zilele (Evrei 10:19). Putem pe drept, Ăźn sfĂąrșit, să ne Ăźntrebăm: care este originea acestei puteri? De asemenea, se pune o a doua Ăźntrebare: cum să experimentăm din plin această putere? Adesea, acest sĂąnge nu exercită Ăźn noi puterea sa purificatoare, dătătoare de pace și de viață. Noi nu rămĂąnem Ăźn tot cursul zilei Ăźn prezența și părtășia neĂźntreruptă cu Dumnezeu. De ce oare?

De unde vine oare această putere?


Răspunsul la această Ăźntrebare ni-l dă o expresie din cartea Apocalipsei: „sĂąngele Mielului" (Apocalipsa 7:14). Nu sĂąngele vreunui războinic, ci sĂąngele MIELULUI! Cu alte cuvinte, Ăźn ochii lui Dumnezeu faptul că sĂąngele Salvatorului nostru are o astfel de putere asupra oamenilor, este pentru că Cel ce l-a vărsat de bunăvoie avea caracterul unui miel. Numele de „Miel" atĂąt de des dat lui Isus Ăźn Scripturi, indică mai ĂźntĂąi de toate opera Sa ispășitoare pentru păcatele noastre. Iudeul care era vinovat de păcat și vroia să fie Ăźndreptățit Ăźnaintea lui Dumnezeu, trebuia să junghie un miel (sau cĂąteodată, un țap) al cărui sĂąnge urma să fie stropit pe altar. Isus este Ăźmplinirea Divină a tuturor jertfelor de miei oferite de oameni. „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29). Dar titlul de Miel are o semnificație Ăźncă mult mai adĂąncă. El arată caracterul Său blĂąnd și smerit, neĂźmpotrivindu-Se și supunĂąndu-Se neĂźncetat voinței Tatălui (Ioan 6:38), și aceasta pentru mĂąntuirea oamenilor.

Ar fi fost cu totul altfel dacă „Mielul" acesta ar fi protestat și S-ar fi Ăźmpotrivit tratamentului crud la care L-au supus oamenii. Dar El, din ascultare față de Tatăl și din dragoste pentru noi, nu a ripostat și nu S-a Ăźmpotrivit. Oamenii au făcut din El ce au vrut; iar El, pentru a-i mĂąntui, a cedat supunĂąndu-Se pĂąnă la capăt. OcărĂąt, El nu a răspuns cu ocări; chinuit, nu a amenințat. El nu Și-a valorificat drepturile Sale, nici nu a răspuns loviturilor brutale ce I se aduceau.

Ce deosebire Ăźntre El și noi! Atunci cĂąnd voia Tatălui și, de asemenea, răutatea oamenilor Ăźi arătară Crucea, El plecă capul umil și o primi fără nici un murmur, așa cum vestise mai dinainte Isaia despre El (Isaia 3:7): „ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută Ăźnaintea celor ce o tund, n-a deschis gura." Biciuirea, batjocurile, scuipările, smulgerea bărbii, drumul cel greu spre Calvar, cuiele, coasta străpunsă, sĂąngele vărsat, nimic din acestea n-ar fi avut loc dacă El n-ar fi fost Mielul! Și toate acestea numai pentru a plăti prețul păcatului tău și al meu! Astfel, Isus a fost Mielul nu pentru că a murit pe Cruce, ci El a murit pe Cruce pentru că era Mielul. Să recunoaștem totdeauna această caracteristică a sĂąngelui Său. De fiecare dată cĂąnd ni se vorbește sau cĂąnd ne amintim de profunda umilință și predare completă a Mielului, aceasta conferă sĂąngelui minunata Sa putere de la Dumnezeu, Ăźn favoarea oamenilor. În Epistola către Evrei, cap. 9, v. 14, vedem cum sĂąngele e unit pentru totdeauna cu jertfa de bunăvoie a lui Isus. „Cu cĂąt mai mult sĂąngele lui Cristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe sine Ăźnsuși jertfă fără pată lui Dumnezeu." Acest caracter a avut totdeauna o valoare supremă Ăźn ochii lui Dumnezeu. Umilința, natura Mielului, și predarea voinței noastre lui Dumnezeu, iată ce caută Dumnezeu să vadă la om. Căci El, Ăźn scopul de a arăta toate acestea a creat pe om. De aceea, refuzul omului de a umbla pe acest drum a constituit primul păcat, și a rămas de atunci, esența păcatului. Pentru a reda omului căzut această natură, a venit Isus. Pentru că Tatăl a văzut această natură Ăźn El, a putut zice: „Acesta este Fiul Meu Ăźn care Ăźmi găsesc plăcerea." SĂąngele Său vărsat este expresia cea mai supremă că El are această natură, acest caracter de Miel, de aceea și are o putere atĂąt de mare la Dumnezeu, un preț atĂąt de mare și o forță care singură poate smulge pe om din păcatul său.

A doua Ăźntrebare este: cum putem noi să experimentăm din plin această putere Ăźn viața noastră?

Inima noastră deja ne dă răspunsul atunci cĂąnd privim pe Miel plecĂąnd capul pentru noi, pe Calvar. Iar noi nu putem face experiența puterii acestui sĂąnge decĂąt dacă primim să avem Ăźn noi aceleași simțăminte care erau Ăźn El, adică, să ne lăsăm zdrobiți ca El. La fel după cum caracterul Mielului conferă sĂąngelui Său valoarea Sa, tot astfel, numai Ăźn măsura Ăźn care suntem gata a ne face părtași aceleiași firi, acelorași simțăminte, vom cunoaște plinătatea puterii Sale Ăźn viața noastră. Și putem fi părtași (Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16), căci aceasta s-a făcut posibil prin moartea Sa. Toate roadele Duhului SfĂąnt menționate Ăźn Galateni, cap. 5: dragostea, bucuria, pacea, Ăźndelunga răbdare, blĂąndețea, bunătatea, credința, umilința, ĂźnfrĂąnarea poftelor, nu sunt altceva decĂąt expresia naturii Mielului lui Dumnezeu, natura cu care Duhul SfĂąnt dorește să ne Ăźnzestreze. Să nu uităm niciodată că Domnul Isus, deși Ăźnălțat la Tronul lui Dumnezeu, este totdeauna Mielul, după cum ne arată cartea Apocalipsei, și acest Miel dorește să ia chip Ăźn fiecare din noi.

Dar suntem noi gata?

Suntem noi gata a ne lăsa transformați după chipul Mielului? Pentru aceasta este nevoie ca eul care se apără Ăźntr-una, care neĂźncetat se Ăźmpotrivește altora, să fie zdrobit. Putem să ne rugăm mult și bine să fim curățiți de cutare sau cutare păcat pentru a regăsi pacea. AtĂąta timp cĂąt nu vom fi gata să ne lăsăm zdrobiți și făcuți părtași umilinței Mielului, nimic nu se va petrece, nimic nu se va schimba Ăźn noi. Fiecare păcat pe care-l comitem provine, la urma-urmei, de la eul nostru nezdrobit, dintr-o formă a mĂąndriei. Nu vom căpăta pacea prin sĂąngele lui Isus Ăźnainte de a recunoaște izvorul fiecărui păcat și a ne schimba sentimentele care ne-au dus la el; aceasta numai printr-o pocăință precisă, concretă, care e totdeauna umilitoare, și care totdeauna costă! Nu e vorba aici numai de a căuta să „simțim" umilința lui Isus. Este nevoie să umblăm Ăźn lumină și să lăsăm pe Dumnezeu să ne descopere orice păcat din noi. Să fim gata cĂąnd ni se cer tot felul de fapte practice ale pocăinței, ale predării noastre adevărate. Și acestea pot să ne coste adesea destul de mult! Importanța lor poate fi judecată după prețul care a costat mĂąndria noastră. E posibil ca Dumnezeu să ne oblige atunci să cerem scuze anumitor persoane, să le restituim anumite lucruri (Matei 5:23-24; Proverbe 28:13). Poate, ni se va arăta că trebuie să părăsim vreun obicei drag, vreun „drept" imaginar, (Isus n-a avut drepturi: cum putem să le pretindem noi?). S-ar putea, de asemenea, să fim Ăźndemnați să căutăm pe acela care ne-a greșit și să-i mărturisim noi ĂźntĂąi, greșeala, mai mare Ăźncă, pe care am comis-o noi față de el, urĂąndu-l. (Isus n-a avut niciodată resentiment, sau ură; avem noi oare dreptul de a o avea?) Poate ni se va cere să fim de aici Ăźnainte mai deschiși față de prietenii noștri, să-i lăsăm să ne cunoască așa cum suntem Ăźn realitate, pentru ca să putem avea apoi cu ei o părtășie reală, veritabilă, sinceră. Poate că toate acestea vor fi acte foarte umilitoare, totuși ele ne vor duce la zdrobirea practică, la umilința Mielului. SĂąngele va putea astfel să ne curățească de orice păcat, și vom putea atunci umbla cu Dumnezeu, avĂąnd pacea Sa Ăźn inimă.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!