Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cateva personaje din viata lui Isus

Publicat la 2012-04-10 de Traian

Isus este Persoana centrală din evanghelii, și din istoria universală. El a trăit printre oamenii familiei și ai satului Său, Ăźn mijlocul mulțimilor entuziaste sau sceptice, printre prieteni și dușmani. El a avut de-a face cu toate clasele societății, bogați și săraci, pescari, muncitori și funcționari, intelectuali, fruntași religioși, oameni corupți, magistrați, guvernator și rege. În aceste categorii atĂąt de diferite se regăsesc caracterele, clasele, ocupațiile și atitudinile oamenilor din toate vremurile. Putem să ne recunoaștem pe noi Ăźnșine printre toate aceste personaje: Isus pătrunde gĂąndurile și năzuințele noastre, judecă Ăźntrebările noastre și le aduce răspunsuri. El este același ieri, azi și Ăźn veci, și, ca pe vremuri, gata să ierte, să vindece, să ajute, să Ăźnvețe și să binecuvinteze pe cei care se apropie de El.

FAMILIA LUI ISUS
Frații Domnului

Isus făcea parte dintr-o familie numeroasă. Avem numele a patru din frații Lui: Iacov, Iosif (sau Iose), Simon și Iuda, și știm că avea mai multe surori (Matei 13:55-56). Versetele din Matei 1:25 și Luca 2:7 dau și ele de Ăźnțeles că Maria a mai avut și alți copii după nașterea lui Isus. Unii Ăźnsă cred că cuvĂąntul "frați" trebuie luat Ăźntr-un sens mai larg și ar Ăźnsemna "veri". Aceasta Ăźnsă nu se confirmă prin pasajul din Luca 1:36, care spune precis că Elisabeta era "rudă" (sau verișoara) Mariei, nu "sora" ei. Faptul că Isus a Ăźncredințat-o pe mama Lui ucenicului Său Ioan Ăźnseamnă probabil că frații Lui Ăźncă nu credeau Ăźn El. Faptul că Maria a avut și alți copii nu schimbă nicidecum valoarea nașterii miraculoase a Domnului. După datele din Evanghelie, pare probabil că Cel căruia nu I-a fost rușine să vină, să Se nască dintr-o femeie Ăźn mijlocul nostru a ales de asemenea să facă parte dintr-o familie adevărată, cu mai mulți frați și surori.

Din evanghelii reiese că principala caracteristică a fraților lui Isus este necredința. Ei li consideră ca pe un om ieșit din minți (Marcu 3:21, 31; Ioan 7:3-5). De mai multe ori, ei se străduiesc să-L Ăźmpiedice pe fratele lor mai mare să vorbească, caută să-L prindă chiar, cu speranța că Ăźși va regăsi rațiunea. Pe de o parte, li reproșează că este prea Ăźnflăcărat; pe de altă parte, că nu-Și manifestă puterea Ăźn mod mai strălucit, o putere Ăźn care ei totuși nu cred (Marcu 3:21; Ioan 7:3-5). Ce suferință a Ăźndurat Isus, să nu fie Ăźnțeles de ai Săi! Și ce răbdare a avut El cu ei! Niciodată nu S-a iritat, nici nu i-a disprețuit. Mărturia Lui a adus roade, căci Ăźn cele din urmă toată familia Lui a fost mĂąntuită. După Ăźnvierea Lui, Ăźi apare lui Iacov, care s-a pocăit curĂąnd, odată cu ceilalți frați ai Lui. AșteptĂąnd Rusaliile, ei stăruiesc toți Ăźn rugăciune Ăźmpreună, cu mama lui Isus (Faptele apostolilor 1:14). Ei sunt deci uniți cu Domnul, prin singura legătură pe care El o recunoaște, nu cea a cărnii, ci prin credință și ascultare. "Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Ăźmi este frate, soră și mamă" (Marcu 3:35).

Frații Domnului erau Ăźnsurați; ei au devenit lucrători ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 9:5). Iacov fiind Ăźn fruntea Bisericii din Ierusalim (Faptele apostolilor 12:17; 15:13). S-a recunoscut Ăźn general că Iacov și Iuda au scris fiecare epistolele care le poartă numele.

Mama lui Isus
Maria, mama lui Isus, este un exemplu admirabil de femeie simplă și săracă, plină de credință, umilință și ascultare. Răspunsul pe care ea l-a dat Ăźngerului rezumă atitudinea ei: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale" (Luca 1:38).
În mod profetic, ea cĂąntă Ăźn imnul ei (cĂąntarea din Luca 1:46-55) "Toate neamurile Ăźmi vor zice fericită". Ca orice altă femeie Ăźnsă, ea are nevoie de mĂąntuire: „Mi se bucură duhul Ăźn Dumnezeu, MĂąntuitorul meu" (v. 47-48). După evenimentele Bunei Vestiri și ale nașterii lui Isus, Maria are un rol retras Ăźn Evanghelie. Mai apare pe lĂąngă Isus Ăźn Templu, cĂąnd avea El doisprezece ani, apoi la nunta din Cana, și cĂąnd Ăźi Ăźnsoțește pe frații Lui, care ar fi vrut să-L prindă; Ăźn sfĂąrșit, la cruce. Ea este menționată ultima dată Ăźnainte de Rusalii, Ăźn Faptele apostolilor 1:14.
Pe de o parte, Maria posedă calități excepționale. CĂąntarea ei ne arată că avea o cunoștință aprofundată a Scripturilor (compară Luca 1:46-55 cu 1 Samuel 2:1-10), Ăźmpreună cu darul ei poetic și profetic. Ea este o femeie care meditează, și păstrează Ăźn inimă lucrurile privitoare la Fiul ei (Luca 2:19 și 51). pe de altă parte, ea rămĂąne umană și limitată. Isus Ăźi reproșează Ăźngrijorarea cu ocazia regăsirii Ăźn Templu, iar Ăźn Cana Galileii dorința de a-L vedea manifestĂąndu-Și puterea. Ca și ucenicii, Maria Ăźncă n-a Ăźnțeles pe deplin Persoana și lucrarea lui Cristos, nici posibilitatea Ăźmplinirii Scripturii prin El. Copil fiind, Isus i-a fost supus Mariei, dar de la vĂąrsta de doisprezece ani, li vedem din ce Ăźn ce mai independent spiritual atĂąt de ea, cĂąt și de orice ființă omenească. El pune mai presus de toate voia Tatălui Său ceresc. Nu Ăźngăduie ca altceva să-L influențeze. Într-o zi, cĂąnd mama Lui Ăźl cheamă, El nu-i iese Ăźn cale, ci se mulțumește să declare că orice femeie care ascultă de voia lui Dumnezeu este pentru El o mamă, o soră (Marcu 3:35). Cu altă ocazie, Isus Se ferește să o laude pe cea care L-a născut (vezi incidentul din Luca 11:27-28). Niciodată nu o numește pe Maria "mamă", ci "femeie", o formă curentă și respectuoasă ce se folosea Ăźn acea vreme adresĂąndu-se unei femei.
Totuși, niciodată Isus nu Ăźncetează să o Ăźnconjoare pe Maria cu dragoste filială. În Cana Galileii, Ăźn ciuda unui refuz aparent, El răspunde la Ăźncrederea ei. Chiar și Ăźn momentul agoniei Lui, Se gĂąndește la ea, Ăźi poartă de grijă, ĂźncredințĂąnd-o ucenicului Său cel mai iubit.

FEMEILE
Numeroase alte femei sunt menționate Ăźn evanghelii. Mai multe sunt printre ucenici, Ăźnsoțindu-l pe Isus Ăźn călătoriile Sale, și-L ajută, atĂąt pe El cĂąt și pe cei doisprezece, cu grijile gospodăriei și "cu ce aveau" (Luca 8:2-3).

Maria din Magdala (sau Magdalena)
Maria din Magdala este totdeauna cea dintĂąi menționată printre femeile care-L urmau pe Domnul. (Magdala era o localitate din sud-vestul Lacului Galileii). Isus a scos șapte draci din ea (Luca 8:2). Cazul ei părea desigur disperat, nu Ăźnsă pentru Cristos, care discerne Ăźn ea o personalitate tare. El o restabilește complet. Temperamentul ei sensibil nu o Ăźmpiedică să fie o femeie activă, Ăźnfocată, impulsivă, ea seamănă Ăźntr-un fel cu Petru, adeseori Ăźn fruntea apostolilor. O anumită tradiție a vrut să o identifice pe Maria din Magdala cu păcătoasa pocăită din Luca 7:36-50. Concepției religioase cĂąt și artei, le place imaginea unei femei care se pocăiește Ăźn amurgul vieții, dar această reprezentare nu corespunde deloc cu realitatea. Poziția Ăźnaltă a Mariei din Magdala, care avea grijă de cheltuielile Ăźnvățătorului, exclude de la sine ca ea să fi fost o femeie stricată.
Cu prietenele ei, Maria Magdalena asistă la răstignirea Domnului, și la Ăźngroparea Lui, iar a treia zi vine la mormĂąnt cu miresme ca să Ăźmbălsămeze trupul Domnului. Chiar ei, unei femei, Ăźi apare Isus mai ĂźntĂąi, Ăźn ziua de Paști; și tot ei Ăźi dă misiunea să ducă ucenicilor mesajul minunat al Ăźnvierii (Ioan 20:11-18).

Marta și Maria
Marta și Maria sunt două surori care trăiesc, Ăźmpreună cu fratele lor Lazăr, Ăźn apropierea Ierusalimului, Ăźn Betania, un orășel situat la aproape doi km de oraș și de Templu, pe Muntele Măslinilor. Isus a fost primit adeseori Ăźn casa lor, mai ales Ăźn ultimele zile ale vieții Lui. O dragoste deosebită unea pe Isus cu gazdele Lui. "Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr" (Ioan 11:5). Era o casă destul de Ăźnstărită ca să-L primească pe Domnul cu toți Ăźnsoțitorii Lui, nu suficient de bogată Ăźnsă, ca să aibă slugi numeroase, care să facă toată treaba.
Marta este un caracter frumos, una din acele personalități active, dar Ăźn același timp foarte practică, care știe să conducă, dar și să slujească. Tendința ei activă și răspunderile gospodărești pe care și le asumă o fac cĂąteodată să fie cam neliniștită și critică la adresa Mariei, sora ei. Aceasta din urmă, mai calmă, lasă cu plăcere orice treabă ca să se așeze cu ceilalți ucenici la picioarele Domnului și să asculte cuvĂąntul Său (Luca 10:39). Într-o zi, Marta lasă să iasă la iveală resentimentul ei, sperĂąnd că Isus va restabili situația; atunci se ivește pentru ea prilejul de a Ăźnvăța o lecție adĂąncă de liniște, umilință și simplitate. Ca de obicei, Cristos luminează, prin răspunsul Său, propria atitudine a celei care a criticat; El Ăźi arată cu acest prilej valoarea supremă a CuvĂąntului lui Dumnezeu, hrana esențială a sufletului. În același timp, cuvintele Lui sugerează simplificarea pe care o poți aduce pregătirilor gospodărești: „Marto, Marto", i-a zis El, "pentru multe lucruri te Ăźngrijorezi și te frămĂąnți tu, dar un singur lucru (se poate traduce și "o singură bucată") trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua" (Luca 10:41-42).
Marta este o femeie cu o credință remarcabilă. La moartea lui Lazăr, ea li spune lui Isus: „Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Ăźți va da Dumnezeu" (Ioan 11:22). Isus poate atunci să-i vestească cuvĂąntul uimitor: „Eu sunt Ăźnvierea și viața. Cine crede Ăźn Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi" (v. 25). Marta răspunde mărturisind frumos credința ei, ca și Petru: „Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină Ăźn lume" (v. 27).
Ultima dată cĂąnd o ĂźntĂąlnim pe Marta, ea slujește la o masă, Ăźn casa lui Simon leprosul, Ăźn Betania (Ioan 12:2). A sluji este chiar natura ei; lecțiile pe care le-a Ăźnvățat de la Domnul i-au desăvĂąrșit acest caracter: ea a Ăźnvățat liniștea și dragostea chiar Ăźn mijlocul multor treburi.
Maria este tipul temperamentului contemplativ. Ea este totuși Ăźnflăcărată, și grabnică să-I Ăźmplinească dorințele Ăźnvățătorului (Ioan 11:29). Ea ni-l amintește pe ucenicul Ioan. Este o femeie care ascultă: probabil datorită acestei atitudini, Maria a fost poate singura care a Ăźnțeles dinainte ceva despre jertfa și biruința Domnului. CĂąnd Ăźși exprimă dragostea, credința și recunoștința vărsĂąnd mirul de nard de mare preț pe capul și pe picioarele Domnului, precum se obișnuia Ăźn vechiul Orient să se onoreze un oaspete Ăźn mod special, Isus o laudă, adăugind: „Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru Ăźngropare" (Marcu 14:8; vezi și Ioan 12:7). Se pare că Maria a Ăźnțeles că Isus avea să moară și să Ăźnvieze, și că era mai bine să-I ofere mirul acela, cĂąt timp era Ăźncă cu ei. Acest gest I-a plăcut Domnului, care pe vremea aceea era Ăźnconjurat cu atĂąta vrăjmășie și neĂźnțelegere.
În fața mormĂąntului lui Lazăr, Isus răspunde Martei cu o promisiune glorioasă. Dar Ăźn prezența Mariei, care Ăźl primește cu aceleași vorbe ca și sora ei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu", El reacționează cu adĂąncă emoție, și plĂąnge odată cu ea (Ioan 11:33-35); este un exemplu admirabil de darul Său de a Ăźmpărtăși sentimentele fiecăruia, Ăźn modul care va fi priceput mai bine și care va deveni o binecuvĂąntare.

Femeia păcătoasă pocăită

Numele acestei femei nu este dat (Luca 7:36-50). Nu este vorba de Maria din Magdala, care era o persoană Ăźnstărită. Ea seamănă poate mai degrabă cu femeia prinsă Ăźn preacurvie, pe care Isus n-a osĂąndit-o (Ioan 8:3-11). Se pare că ea l-a ĂźntĂąlnit pe Ăźnvățător, al cărui mesaj a tulburat-o profund. Ea a Ăźnțeles că Isus n-a venit să judece, ci să mĂąntuiască pe păcătoși. Inima ei este atĂąt de plină de recunoștință, credință și dragoste (Luca 7:47, 50) ĂźncĂąt, fără să-i pese de critică, vrea să-și exprime sentimentele ei față de Isus. Nu Ăźndrăznește să-I ungă capul, ci Ăźși varsă lacrimile și mirul pe picioarele Lui. (Să ne amintim că oaspeții se descălțau totdeauna și mĂąncau proptiți Ăźn cot, pe canapele, cu capul Ăźntors spre masă).
Isus nu se tulbură, nici nu se supără de orbirea și dezaprobarea lui Simon, ci cu tact și Ăźnțelepciune Ăźntoarce situația. El scoate la lumină atitudinea celui care cĂąrtește și dă de Ăźnțeles fariseului cel respectabil că s-a lăsat Ăźntrecut de acea femeie disprețuită. Cu răbdare, Isus Ăźncearcă să-i dea gazdei o Ăźnvățătură printr-o pildă. Îi explică că dacă această femeie I-a arătat atĂąta iubire, este pentru că numeroasele ei păcate au fost iertate. Căci acela, căruia i s-a iertat mult, iubește mult.

Samariteanca
Isus ĂźntĂąlnește o altă femeie, o Samariteancă, lĂąngă fĂąntĂźna lui Iacov (Ioan 4:4-42). Era o femeie din popor, care urmărea crezul unei religii respinse de iudeu. Isus n-a disprețuit-o, ci S-a interesat de ea și i-a cerut un servici; odată stabilită legătura, n-o lasă să se ducă fără un mesaj de viață. Femeia, văzĂąndu-și dezvăluită toată viața dezordonată, reacționează Ăźn mod deschis, naiv și spontan. Îndată Ăźi anunță pe săteni, pe care-i aduce Ăźn masă la Cristos. Timp de două zile cĂąt Cristos a zăbovit Ăźn această localitate din Samaria, ea a putut asculta Ăźn mod mai amplu Ăźnvățătura Lui și a participat la trezirea spirituală a acestei localități.

CEI DOISPREZECE UCENICI
Lista celor doisprezece ucenici ne este redată de către cele trei evanghelii sinoptice, și Ăźn Faptele Apostolilor. Petru este totdeauna numit cel dintĂąi, iar Iuda Iscarioteanul cel din urmă. Fiecare listă este Ăźmpărțită Ăźn trei grupe, de cĂąte patru ucenici. Deci, Petru stă la Ăźnceputul celui dintĂąi grup, Filip la cel de al doilea, și Iacov, fiul lui Alfeu, Ăźn capul celui de al treilea (Matei 10:2-4; Marcu 3:16-19; Luca 6:14-16; Faptele apostolilor 1:13, 26).
Cei mai mulți dintre ucenici au și cĂąte o poreclă:
Isus Ăźl poreclește pe Simon "Chifa", adică Petru.

Iacov și Ioan primesc de la Domnul numele "Boanerghes", care Ăźnseamnă "fiii tunetului".
Toma a fost un geamăn; aceasta este sensul numelui său Didimus.
Iacov, fratele lui Iuda, a fost probabil un om mic de statură: el se numea Iacov cel mic (literal).
Iuda (nu Iscarioteanul) se numește și Tadeu.
Levi se cheamă Matei, care Ăźnseamnă "Darul lui Dumnezeu".
Bartolomeu este foarte probabil să fi fost Natanael din Ioan 1:47 și 21:2).
Al doilea Simon dintre ucenici se distinge prin porecla lui "Zelotul" sau Cananitul (forma greacă a aramaicului Kanan = zelos).
În sfĂąrșit, Iuda este zis Iscarioteanul, care Ăźnseamnă om din Kariot, o mică cetate din Iudea. Se pare că el a fost singurul iudeu din Sud dintre apostoli; toți ceilalți veneau din Galilea.
Nu putem face aici o biografie completă a fiecărui ucenic, pentru că Evanghelia nu ne dă destule amănunte. Totuși, vom aduna cĂąteva trăsături specifice din viața și caracterul a trei dintre ei, cei mai bine cunoscuți.

Petru
Petru este pescar; probabil că l-a urmat pe Ioan Botezătorul cĂąnd acesta a Ăźnceput să predice. El a fost adus la Isus de către fratele lui, Andrei. Înzestrat cu un temperament viguros și Ăźnfocat, aprig și activ, el vorbește de multe ori Ăźn numele celorlalți și acționează sub impulsul momentului.
Tocmai din cauza caracterului său impulsiv, el prezintă o anumită nestatornicie, și se contrazice frecvent. Se aruncă plin de Ăźndrăzneală Ăźn apă ca să-L ĂźntĂąlnească pe Domnul, apoi după o clipă se ĂźnspăimĂąntă, privind la valuri. El promite să-și dea viața pentru Isus, dar după cĂąteva ceasuri se leapădă de Ăźnvățătorul Său. Posedă o anumită Ăźnțelepciune spirituală: aceasta o dovedesc frumoasele lui două mărturisiri privindu-L pe Isus (Ioan 6:69 și Matei 16:16), dar este Ăźncet Ăźn a sesiza alte adevăruri adĂąnci (Matei 15:15-16; 16:23). Abia după Rusalii Petru devine o stĂąncă neclintită, după proorocia lui Cristos.
Isus, Ăźntr-adevăr, i-a schimbat numele lui Simon, spunĂąndu-i Petru chiar de la Ăźnceput (Ioan 1:42). CĂąnd Petru mărturisește, el cel dintĂąi, că Isus este Mesia și Fiul lui Dumnezeu, Domnul salută Ăźn el prima "piatră" a tinerei Lui Biserici (Matei 16:18-19). Pare clar că Ăźn vestitul joc de cuvinte din Matei 16:18, expresia "piatra aceasta" este folosită cu un sens dublu:
a) În acord cu tot restul Scripturii, această piatră este mai ĂźntĂąi realitatea mărturisită de către ucenici: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Se numește "piatra din capul unghiului", citind proorocia mesianică din Psalmul 118:22, redată și Ăźn Matei 21:42. Petru o Ăźnțelege foarte bine, și așa o descoperă și altora mai tĂąrziu, după cum aflăm din 1 Petru 2:4-8. Așa va scrie și Apostolul Pavel: „Nimeni nu poate pune o altă temelie decĂąt cea care a fost pusă, și care este Isus Cristos" (1 Corinteni 3:11).
b) Apoi, Isus Ăźl desemnează pe Petru, ca una din primele pietre vii ale Bisericii, nu prin personalitatea lui supusă greșelii, (doar după cĂąteva clipe el va fi ispitit de Satana, iar mai tĂąrziu, se va lepăda de Isus), ci ca fiind unit cu Domnul său, bazĂąndu-se pe El și inspirĂąndu-se din Duhul Lui. Identificarea pe care Isus o face Ăźntre el, adevărul mărturisit și cel care l-a mărturisit, nu este ea potrivită cu principiul de a privi Ăźn mod global realitățile Împărăției? Alte pietre se vor adăuga lui Petru ca prim apostol, aceasta este clar. Isus face și celorlalți ucenici o făgăduință asemănătoare celei din Matei 16:9 "Îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pămĂąnt va fi legat Ăźn ceruri". (Vezi Ioan 20:23; compară și cu Efeseni 2:20; Galateni 2:9 și Apocalipsa 21:14).
Am observat, cum S-a ocupat Cristos Ăźn mod special de Petru după Ăźnviere. El Ăźi trimite un mesaj, Ăźn dimineața de Paști, apoi Ăźi apare personal. Puțin după aceasta, Ăźi dă ocazia să-și declare de trei ori iubirea lui și-i reĂźnnoiește chemarea.
Petru cel dintĂąi Ăźntrebuințează "Cheile Împărăției", deschizĂąnd prin propovăduirea lui ușa mĂąntuirii mai ĂźntĂąi evreilor, de Rusalii, apoi și păgĂąnilor, lui Corneliu (Faptele apostolilor 10) și celor care erau la el. După un timp, Petru Ăźl lasă pe Iacov, fratele Domnului, Ăźn fruntea Bisericii din Ierusalim, și-și urmează călătoriile misionare, luĂąndu-și cu sine soția (1 Corinteni 9:5). Tradiția spune că a fost răstignit cu capul Ăźn jos, suferind martirajul precum i l-a proorocit Isus Ăźn Ioan 21:18-19.

Ioan
Ioan, alt ucenic al lui Cristos, Ăźmpreună cu tatăl său și cu fratele său Iacov, și cĂąteodată asociat cu Petru și Andrei, face parte dintr-un grup de pescuit destul de important. El devine mai ĂźntĂąi ucenic al lui Ioan Botezătorul, dar cĂąnd Ăźl aude pe primul lui Ăźnvățător mărturisind despre Isus, el și Andrei Ăźl ĂźntĂąlnesc pe Domnul și se conving că El este Mesia (Ioan 1:35-41). Puțin mai tĂąrziu, Ioan lasă totul, inclusiv pescuitul, ca să-L urmeze pe Isus.
Isus i-a poreclit pe Ioan și pe fratele său "fiii tunetului", o aluzie la temperamentul lor arzător, plin de "fulgere". Ni-l Ăźnchipuim pe Ioan prea lesne ca pe un om contemplativ. El Ăźnsă are Ăźn același timp un caracter plin de energie, cĂąteodată chiar intolerant Ăźn zelul său (Marcu 9:38 și Luca 9:54), chiar ambițios (Marcu 10:35-37).
Apostolul Ioan este Ăźnzestrat cu o adĂąncă pricepere și cu un caracter iubitor, care-l face să ajungă "ucenicul pe care-l iubea Isus", ĂźnvățĂąnd dragostea la școala lui Isus. Tocmai el s-a plecat pe sĂąnul Domnului Ăźn timpul ultimei Cine și tot el Ăźl urmează după arestare pĂąnă Ăźn palatul Marelui Preot. El se ține atĂąt de aproape de cruce ĂźncĂąt Cristos mai poate să-i vorbească și să i-o Ăźncredințeze pe mama Sa. Se crede că Ioan a fost cel mai tĂąnăr dintre cei doisprezece ucenici; poate de aceea aleargă mai repede decĂąt Petru la mormĂąnt. Ioan este primul care crede Ăźn Ăźnvierea lui Isus (Ioan 20:8).
După Rusalii, Ioan devine asociatul activ al lui Petru și este Ăźntemnițat odată cu acesta (Faptele apostolilor 4). Se pare că Ioan a rămas mai mult timp Ăźn Ierusalim, și că și-a sfĂąrșit zilele la Efes. A fost alungat un timp pe insula Patmos și a murit Ăźn Efes sub Traian, probabil Ăźn anul 98 al erei noastre. Ioan a scris cinci din cărțile Noului Testament.

Iuda
Cazul trădătorului Iuda este tragic, plin de avertismente solemne. El este ales de Isus, și totuși rămĂąne fiu al pierzării, după cum declară Domnul Ăźn Ioan 17:12. Un comentariu Ăźngrozitor Ăźi rezumă viața: „Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut" (Marcu 14:21).
Isus Ăźl alege după o noapte de rugăciune, și totuși El știe de la Ăźnceput cine este acela care avea să-L vĂąndă (Ioan 6:64, 70). Cu toate acestea, Iuda trebuia să posede cu adevărat anumite calități ca să fie chemat de Domnul. Timp de mai bine de trei ani, el li urmează pe Ăźnvățător; este unul dintre cei care predică Ăźn Numele lui Cristos și care prin puterea Lui scoate dracii.
Marele defect al lui Iuda este inima lui dezbinată. El li Ăźnsoțește pe Isus, dar iubește banii. Din etapă Ăźn etapă, zgĂąrcenia lui Ăźl conduce la necinste, apoi la fățărnicie, la trădare, la remușcări zadarnice, și Ăźn cele din urmă la o moarte rușinoasă. El iubește Ăźn același timp două principii de neĂźmpăcat. Învățătorul ne avertizează: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona" (Matei 6:24). Iubirea de bani este terenul pe care dușmanul Ăźl cucerește Ăźn ființa lăuntrică a ucenicului, ca să-l piardă. Se poate observa procesul căderii lui: mai ĂźntĂąi, Satana Ăźi inspiră trădarea (Ioan 13:2); apoi ni se spune că "Satana a intrat Ăźn el" (Ioan 13:27); și că Iuda a devenit un drac (Ioan 6:70).
Isus i-a dat totuși de mai multe ori prilejul să se căiască. La ultima cină, Ăźi dă de Ăźnțeles că știe de trădarea lui, dar Ăźi spală picioarele, ca să-i ofere Ăźncă posibilitatea de a restabili legătura cu El. Mai tĂąrziu, Ăźn grădină, cĂąnd Iuda li sărută, Isus Ăźl numește "prietenul Meu" (traducere literală). Cu toate acestea, ucenicul duce pĂąnă la capăt trădarea lui. Și-a Ăźnchipuit el oare că Ăźnvățătorul său va putea să-Și manifeste deodată Ăźntr-un mod strălucit puterea Lui și că Se va elibera pe Sine Însuși?
CĂąnd Ăźl vede pe Isus că este condamnat, deodată trădătorul Ăźși dă seama de realitate: A vĂąndut un om nevinovat (Matei 27:3). El este mai ĂźnspăimĂąntat pentru sine Ăźnsuși decĂąt pentru victima sa, iar căința sa rămĂąne neroditoare. În loc să alerge la Isus ca să-I ceară iertare (deoarece Isus făgăduise că nu va izgoni afară pe cel care vine la El, Ioan 6:37) Iuda se spĂąnzură. După descrierea făcută de Petru Ăźn Faptele apostolilor 1:18, se pare că vrĂąnd să-și pună Ăźn aplicare planul de a se sinucide, a pierit printr-o moarte Ăźngrozitoare, căzĂąnd cu capul Ăźn jos.

Pare probabil că Iuda nu a luat parte la Cina Ăźmpărțită de Isus, Ăźn orice caz nu la ultima parte, la paharul dat după mĂąncare. El a ieșit Ăźn timpul mesei, după ce a primit bucățica Ăźntinsă, care Ăźl desemna ca vĂąnzător (Ioan 13:26, 30). Diavolul pusese stăpĂąnire asupra lui.

ALTE CÂTEVA PERSONAJE DIN EVANGHELII
Nicodim
Nicodim era un fruntaș al iudeilor, aparținea elitei intelectuale și religioase a națiunii sale (vezi Ioan 3:1-21). El a devenit ucenic ascuns al Domnului fiind numit: „cel care s-a dus noaptea la Isus". El Ăźnțelesese originea divină a Persoanei, a Ăźnvățăturii și a minunilor lui Cristos, dar Isus Ăźi arată că această cunoștință nu ajunge ca să intre Ăźn Împărăția lui Dumnezeu. Isus Ăźl Ăźnvață despre necesitatea nașterii din nou, această reĂźnnoire spirituală "din apă" (simbolul botezului de pocăință și de purificare) și "din Duh". Ca să-Și sprijine afirmațiile, Cristos apelează la Ăźnsăși cunoștința pe care o avea Nicodim din Vechiul Testament. Toată Ăźnvățătura și buna voință a acestui mare Ăźnvățător nu-i foloseau la nimic, dacă nu primea viața pe care numai Isus o dă.
Tot pentru el a rostit Domnul minunatul cuvĂąnt care rezumă mesajul Bibliei și al Evangheliei: „Fiindcă atĂąt de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede Ăźn El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică" (Ioan 3:16).

TĂąnărul bogat
Acest tĂąnăr fruntaș pune Ăźntr-o zi pe neașteptate Ăźntrebarea importantă care frămĂąntă atĂąt de multe suflete religioase: „Ce trebuie să fac, ca să am viața veșnică?" (Matei 19:16). Nici chiar toată păzirea poruncilor nu-i dăduse pacea sufletească. Acest om drept și cinstit avea interese și sarcini care-l Ăźmpiedicau să-L urmeze pe Isus. Domnul pătrunde lesne Ăźn gĂąndul unei inimi și, Ăźn iubirea Lui, Ăźși pune degetul pe ultimul obstacol. El cere totul. Exemplul lui Iuda, care niciodată nu s-a Ăźndepărtat de idolul banului, este foarte convingător.

Nu știm ce s-a ĂźntĂąmplat cu tĂąnărul bogat. A fost el oare mai tĂąrziu unul dintre cei care, după Rusalii, și-au vĂąndut tot ce aveau ca să pună banii la picioarele apostolilor? În cazul lui, nu era cu putință să aleagă să-și dea numai jumătate din averea lui; căci Isus Ăźi ceruse jertfa totală. Numai cu acest preț ar fi putut găsi adevărata bucurie.

Zacheu

Este vorba de un funcționar, aparținĂąnd clasei disprețuite a vameșilor, un fel de colaboratori ai stăpĂąnitorului roman, care se Ăźmbogățeau pe seama altora. Isus S-a interesat de astfel de oameni Ăźn aceeași măsură ca de cărturari și de farisei, care păzeau Legea (Luca 19:1-10).
Mic de statură, dar sprinten, Zacheu s-a suit Ăźntr-un copac ca să-L vadă pe Isus trecĂąnd Ăźn mulțime. Domnul Ăźl observă numaidecĂąt și-i cere să-L primească la el. Cristos este sensibil la dorința intimă a fiecăruia, la sinceritatea interesului care-I este purtat. Și regele Irod avea, ca și Zacheu, o dorință arzătoare să-L vadă pe Isus, dar aceasta era produsul unei curiozități fără pocăință. Lui nu i-a răspuns Cristos nimic (Luca 23:9), pe cĂąnd, Ăźn cazul lui Zacheu, Isus Însuși Ăźl cheamă pe vameș pe nume.
CĂąnd Zacheu Ăźl primește cu bucurie, și-I spune cum se străduiește să-și repare greșelile, Isus declară: „Astăzi a intrat mĂąntuirea Ăźn casa aceasta" (Luca 19:9). AfirmĂąnd că vameșul "este și el fiul lui Avraam", tatăl credincioșilor, Isus subliniază că nu faptele bune ale acestui om Ăźl mĂąntuie, ci credința lui. Chiar prezența Domnului Ăźi aduce mĂąntuirea.

Fariseii, cărturarii și preoții cei mai de seamă

Evangheliile nu păstrează aproape nici un nume al fariseilor, cărturarilor și preoților celor mai de seamă, clase opuse Domnului. Totuși, cunoaștem pe Simon fariseul, care a acuzat-o pe femeia prinsă Ăźn păcat; mai știm și de Caiafa, Marele Preot, și de socrul lui, Ana.
Este deosebit de interesant să observăm atitudinea lui Isus față de acești oameni care, necontenit, Ăźi rezistă, Ăźi Ăźmpiedică lucrarea, Ăźi Ăźntind curse și vor să-L omoare.
Cristos este deosebit de aspru cu ei Ăźn mod colectiv. Denunță fățărnicia lor, ale cărei consecințe practice le descrie Ăźn vestitele "blestemuri" din Matei 23. Acestea se adresează nu numai fariseilor din vremea aceea, ci și fățarnicilor și celor care se cred că sunt drepți, din toate vremurile.
Pe de altă parte, cĂąnd are de-a face cu astfel de indivizi Ăźn particular, Isus, fără a slăbi Ăźn fermitatea Sa, păstrează totdeauna o atitudine de dragoste și de răbdare. El caută să-i Ăźnvețe Ăźn mod personal (de exemplu: Ăźn pilda celor doi datornici, cea a samariteanului milostiv și a fiului risipitor). Isus nu răspunde la toate Ăźntrebările vrăjmașilor Săi, dar cĂąnd trebuie, știe prea bine cum să-i reducă la tăcere. Adeseori respinge argumentele lor folosind Scripturile (Matei 12:3-7; 19:4-5; 21:16, 42). De exemplu, cĂąnd le răspunde saducheilor, Se folosește de singura parte a Vechiului Testament pe care cei mai mulți dintre ei o considerau ca avĂąnd autoritate, adică cele cinci cărți ale lui Moise (Matei 22:29-33). Am mai văzut Ăźn cazul lui Simon fariseul, Ăźn ce mod răstoarnă Domnul raționamentul adversarilor, judecind propria lor atitudine.
Isus rămĂąne totdeauna perfect stăpĂąn pe El Însuși, aspru cĂąnd trebuie, dar liniștit și plin de dragoste, indiferent la presiunile dușmănoase ale celor ce-L Ăźnconjoară. Vedeți admirabila Sa atitudine cĂąnd un aprod Ăźl pălmuiește Ăźn timpul procesului Său (Ioan 18:22-23). În fața vrăjmașilor Săi, Cristos a dat exemplul desăvĂąrșit al Celui care, "cĂąnd era botjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, cĂąnd era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător" (1 Petru 2:23).

Pilat
Pilat era un om crud (Luca 13:1). Pe de altă parte, el este tipul omului nehotărĂąt. Își dă seama foarte bine că Isus este un om drept care nu merită să moară. Convingerea lui de om slab nu rezistă Ăźnsă voinței poporului.
Pilat folosește un vicleșug după altul ca să se eschiveze de răspundere: caută să-L trimită pe Isus Ăźnapoi la autoritățile evreiești, apoi lui Irod; mai tĂąrziu, aplică pedeapsa cu nuiele, sperĂąnd astfel, că poporul se va mai potoli; Ăźn sfĂąrșit, se spală pe mĂąini și-L dă pe Isus Ăźn mĂąna iudeilor.
CĂąt timp este vorba să-L lămurească pe guvernator despre adevărata natură și despre misiunea Sa, Isus răspunde Ăźntrebărilor lui Pilat; apoi, Ăźn restul timpului, tace, nu Se dezvinovățește de acuzările violente aduse Ăźmpotriva Lui.
Pilat Ăźntruchipează falimentul conștiinței și al legilor omenești, neputincioase să reziste patimilor și intereselor personale. Numele lui Ăźn istorie rămĂąne pătat de rușine și dispreț.

CONCLUZIE
Bărbați și femei de tot felul s-au Ăźngrămădit Ăźn jurul lui Isus. La cruce, Ăźi regăsim pe toți, de la făcătorul de rele pĂąnă la fruntașul religios, de la ucenic pĂąnă la dușmanul batjocoritor.
Am văzut cu ce răbdare și blĂąndețe, cu ce fermitate Ăźn același timp S-a ocupat Isus totdeauna de cei care veneau la El. Nimic nu-I era ascuns. El pătrundea viața, gĂąndurile și motivele fiecăruia. Evangheliștii vorbesc adeseori de privirea Lui, care se așează asupra interlocutorilor Săi, o privire de neuitat.
Sub această privire a Răstignitului să ne așezăm și noi, cu cei care, Ăźn decursul veacurilor, L-au contemplat Ăźn evanghelii. El este Cel care oferă pacea, vindecarea trupului și a sufletului, viața veșnică. El a purtat Ăźn trupul Său păcatul oricărui om.
Atitudinea noastră față de El ne va judeca Ăźn ziua de apoi: „Cine crede Ăźn Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede Ăźn Fiul, nu va vedea viața, ci mĂąnia lui Dumnezeu rămĂąne peste el" (Ioan 3:36).
În sfĂąrșit, o inimă Ăźmpărțită, o slujire pe jumătate, nu pot să placă Celui care pentru noi Și-a dat chiar viața. El cere totul de la noi, spunĂąndu-ne fiecăruia Ăźn parte:
„Iată ce am făcut Eu pentru tine,
Dar tu, ce faci pentru Mine?"

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!