1 Tim. 6:13 –„Te ĂŽndemn, ĂŽnaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi ĂŽnaintea lui Christos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire ĂŽnaintea lui Pilat din Pont, …“

Ioan este un scriitor simplu  și  … profund. Relatările lui sunt ĂŽn cuvinte din vocabularul unui copil de 12 ani, dar sunt făcute pe planuri multiple, unele mai adânci ca altele, unul ascuns ĂŽn spatele celuilalt.

Relatarea lui despre mărturia Domnului Isus ĂŽnaintea lui Pilat a rămas un punct de referință ĂŽn mărturia apostolică. Pavel ĂŽl motivează pe Timotei prin ea și-l ĂŽndeamnă să mediteze mereu asupra ei. Ce vom reuși să „vedem“ noi ĂŽn acest pasaj? Iată contribuția mea.

În primul rând, mărturia este prefațată de prezentarea celor care au provocat-o: iudeii din anturajul lui Caiafa care-L aduc pe Domnul Isus ĂŽnaintea prefectului roman:

„Au adus pe Isus dela Caiafa ĂŽn odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat ĂŽn odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele“ (Ioan 18:28).

I. Privim „religia care omoară“, paradoxul acestor conducători religioși care-și ucid Dumnezeul pe care pretindeau că-L slujesc. Ei sunt spurcați până ĂŽn măduva ființei lor, dar se tem să nu se spurce. Ceata aceasta de imfami ĂŽl plasează pe Domnul Isus ĂŽnaintea lui Pilat.

În al doilea rând vedem un demnitar roman ĂŽn exercițiul funcției, ĂŽncercând să aplice justiția „care civilizează“ acest neam de barbari.

Roma a fost cea de a patra, și ultima, putere mondială rânduită de Dumnezeu să stăpânească asupra ĂŽntregii lumi prin „Imperiu“. În visul lui Nebucadnețar, ea este reprezentată de picioarele de fier cu tălpile parte de fier și parte de lut. În cartea profetului Daniel găsim calendarul lui Dumnezeu cu lumea, din acel moment și până la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. După capul de aur, care-l simboliza pe Nebucadnețar și imperiul babilonian, pieptul de argint, care simboliza imperiul medopersan, coapsele de aramă, care simbolizau imperiul grec al lui Alexandru Macedon, fierul reprezintă imperiul roman, necunoscut și ĂŽncă imposibil de identificat pe vremea lui Nebucadnețar și Daniel. Este numit anticipativ „poporul unui domn care va veni“ (Daniel 9:26).

Dacă profeția lui Daniel este adevărată, și nu avem nici un motiv să spunem altfel, atunci chiar și noi, cei din secolul XXI, suntem plasați profetic sub influența Imperiului Roman. Într-adevăr, majoritatea instituțiilor din civilizația noastră sunt „romane“. Fundamentul juridic al dreptului internațional este „dreptul roman“. Printre alte aspecte ale „birocrației romane și a sistemului folosit ĂŽncă de atunci, alegem „senatori“ și ne conducem prin „parlamente“.

În Israel, Pilat este exponentul Romei. Pe de o parte aceasta ĂŽnseamnă prezența puterii Imperiului, iar pe de altă parte, aceasta ĂŽnseamnă prezența forței ei civilizatoare. Barbarii trebuiau supravegheați și subordonați legilor drepte ale Romei. Lăsându-i să-și rezolve singuri conflicte legate de religia lor sau de datinile strămoșești, romanii le cereau supușilor să vină cu toate celelalte pricini ale lor, civile sau penale, ĂŽn fața unui dregător roman. Mai ales ĂŽn cazul celor cu cetățenie romană, dar nu numai ĂŽn cazul lor, cei care se socoteau nedreptățiți de justiția unei curți regionale puteau să se adreseze unei curți superioare, dintre care „curtea supremă“ era acea a Cezarului. Apostolul Pavel se va folosi de această prevedere legală ca să scape de asasinatul care i se pregătise ĂŽn Palestina.

Prima ĂŽndatorire a lui Pilat este deci să identifice „natura“ delinctului de care era ĂŽnvinuit Christos. Atent la sensibilitățile religioase ale evreilor, dregătorul iese afară la ei:

„Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: ,,Ce pâră aduceţi ĂŽmpotriva omului acestuia?“ (Ioan 18:29).

Este evident că mai marii evreilor nu vor să-i dea lui Pilat un răspuns clar. Ei știu că dregătorul roman va refuza să se amestece dacă vor spune adevărul și-l vor pârĂŽ pentru vina de a se fi făcut Fiul Dumnezeului lor. Pilat nu primește dela ei decât un răspuns bălmăjit care-i confirmă temerile lui: ei vor doar semnătura lui pe un decret de moarte pus la cale de ei:

„Drept răspuns, ei i-au zis: ,,Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi ĂŽn mâinile tale“ (Ioan 18:30).

Pilat vede sub cuvintele lor și simte că nu au ceva civil sau penal ĂŽmpotriva Domnului Isus, așa că le recomandă să-L judece ei după precederile religiei lor locale:

„Atunci Pilat le-a zis: ,,Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră“ (Ioan 18:31).

Reacția lor confirmă temerile lui Pilat. Ei voiau sânge nu dreptate.

„Nouă nu ne este ĂŽngăduit de Lege să omorâm pe nimeni“, i-au zis Iudeii. Aceasta s-a ĂŽntâmplat ca să se ĂŽmplinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară“ (Ioan 18:32).

Lămurit că nu va scoate ceva concret de la ei care să-l ajute să-L ĂŽncadreze pe Domnul Isus ĂŽn categoriile legale romane, Pilat se hotărăște să-L examineze el ĂŽnsuși pe acuzat. Era și acesta unul din principiile dreptului roman și al majorității sistemelor juridice din lume:

„Pilat a intrat iarăşi ĂŽn odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ (Ioan 18:33).

Cu aceasta ĂŽncepe scena acelei „frumoase mărturii făcute de Domnul Isus ĂŽnaintea lui Pilat“. Fiecare afirmație, fiecare replică ar merita un tratament deosebit și o meditație distinctă. Aici ne mărginim doar să admirăm două paradoxuri: „contrastul dintre cei doi ĂŽmpărați“ și „cine pe cine eliberează?“

II. Contrastul dintre cei doi ĂŽmpărați – Ioan 18:34-38.
Din primele dialoguri, Pilat vrea să se asigure că Isus poate fi ĂŽncadrat ĂŽntr-o crimă de atentat la autoritatea Cezarului.

„Isus i-a răspuns: ,,Dela tine ĂŽnsuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!“  Pilat a răspuns: ,,Eu sunt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă
Te-au dat ĂŽn mâna mea: ce ai făcut?“  ,,Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. ,,Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat ĂŽn mâinile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici“ (Ioan 18:34-36).

Domnul Isus parează și alunecă din această ĂŽnvinuire susținând că are statut de extrateritorialitate. El face parte dintr-o altă ĂŽmpărăție. Pilat știe că Isus este un supus al Romei. Domnul Isus ĂŽi spune că ĂŽmpărăția Romei și tot ce este ĂŽn lumea aceasta face parte din Împărăția Lui la fel de reală cum real este adevărul.

„Atunci un Împărat tot eşti!“ I-a zis Pilat. ,,Da“, a răspuns Isus. ,,Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit ĂŽn lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu“. Pilat I-a zis: ,,Ce este adevărul?“

Ultima ĂŽntrebare a lui Pilat are doar un caracter retoric. Ea trădează sentimentul de superioritate de care suferea. Dacă ar fi ĂŽntrebat altfel, Pilat ar fi primit un răspuns adecvat. Nu poți obține răspunsuri bune la ĂŽntrebări greșite: „A ce miroase culoarea galbenă?“ Dacă Pilat ar fi ĂŽntrebat: „Cine este adevărul?“ răspunsul i-ar fi răsărit imediat ĂŽnaintea ochilor …

III. Cine pe cine eliberează? – Ioan 18:39-40
Impresionat de Domnul Isus, Pilat vrea să-L scape. Paradoxul este că tocmai acesta era scopul pe care-l avea Domnul Isus cu Pilat. El venise să-l scape din pedeapsa teribilei judecăți divine. Un alt evanghelist notează că Domnul Isus i-a spus lui Pilat: „N-ai avea nici o putere dacă nu ți-ar fi fost dată de sus“. Există o civilizație infinit superioară civilizației romane și ea are ultimul cuvânt ĂŽn reglementările relațiilor de pe pământ: civilizația cerului. Dumnezeu este stăpânul tuturor și El va avea ultimul cuvânt atunci când va scrie ultimul capitol al cărții fiecăruia dintre noi. Pilat, asemenea multor altora, au iluzia că ei sunt cei care pot hotărĂŽ soarta lui Christos și a lui Dumnezeu. În mințile lor ĂŽntunecate, ei Îl pot lăsa pe Dumnezeu să existe sau pot hotarĂŽ că El nu există. Domnul Isus și toți urmașii Lui au datoria să proclame că există un „sus“ de unde se exercită puterea, autoritatea și judecata ultimă.

Iată de ce ĂŽi spune Pavel lui Timotei că rezultatul practic al meditării asupra „acelei frumoase mărturii“ făcută de Domnul Isus ĂŽnaintea lui Pilat va fi trăirea ĂŽn sfințenia cerului:

… „să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Christos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul ĂŽmpăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte ĂŽntr-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin.“ (1 Tim. 6:14-16).