Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

De ce ne bate Dumnezeu?

Publicat la 2012-03-27 de Traian

Viața este un mozaic de experiențe și transformări lăuntrice. Unele se ĂźntĂąmplă fără durere, dar altele au nevoie de „trecerea prin cuptorul suferinței". În astfel de situații, credinciosul neĂźnțelept strigă: „De ce tocmai eu, Doamne?"

CĂąnd ne eșuează planurile și cĂąnd ajungem pe pat de spital, mintea și inima noastră sunt puse la grea Ăźncercare. Sunt clipe de cercetare și de pocăință. Uneori, ne copleșește convingerea că am ajuns să plătim pentru greșeli săvĂąrșite mai Ăźnainte.

Sigur că și aceasta este o parte de adevăr. Există și suferințe ispășitoare Ăźn care plătim prețul vinovăției. Nimeni nu poate semăna buruieni și să se aștepte să culeagă grĂąu. Cel ce și-a chinuit trupul cu tot felul de abuzuri, va secera prețul suferinței. (Ca Ăźn cazul fumătorului, pocăit și iertat astăzi, dar bolnav de cancer.) N-avem de ce să-L Ăźnvinuim pe Dumnezeu pentru astfel de suferințe.

Alteori Ăźnsă, suferința nu este o retribuție pentru vinovății trecute, ci o unealtă Ăźn mĂąna măiastră a Creatorului nostru. Asemenea unei dalte, ea contribuie la modelarea caracterului nostru. Din punctul acesta de vedere, suferința nu este un scop Ăźn sine, ci doar o cale spre o stare mai desăvĂąrșită:

„Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va Ăźngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, Ăźmpreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea , ca s-o puteți răbda" (l Cor. 10:13).

Auzim adesea pe cel proaspăt convertit spunĂąnd: „De cĂąnd am devenit creștin, am mai multe ispite și necazuri ca Ăźnainte." Despre cei cărora totul le merge bine se spune că: „Probabil sunt binecuvĂąntați pentru că stau bine cu Domnul". Dar există și o altă față a monedei. Cel ce privește Ăźn jur, vede că nu de puține ori o duc bine și cei păcătoși. Unii dintre ei au foarte puține necazuri; bolile se pare că-i ocolesc și totul pare că le merge bine. Această constatare i-a dat mult de furcă psalmistului. Aduceți-vă aminte ce scrie el Ăźn Psalmul 73:

„Era să mi se Ăźndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, cĂąnd vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i turbură pĂąnă la moarte, și trupul le este Ăźncărcat de grăsime. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni ..." (Psalm 73:1-5)

Psalmistul nu și-a revenit din această tulburare, decĂąt atunci cĂąnd s-a gĂąndit mai bine la soarta de la urmă a celor ce-L nesocotesc pe Dumnezeu.

Patriarhul Iov a fost un om după inima lui Dumnezeu, dar aceasta nu l-a scutit să treacă prin cuptorul curățitor al suferințelor:

„El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar Ăźncerca, as ieși curat ca aurul." (Iov 23:10)

Suferințele sunt o metodă de purificare a sufletului. Dumnezeu o folosește adesea cu copiii Lui. Adeseori, ea are aspectul unor suferințe fizice, dar ea poate lua și forma unor chinuri și agonii ale sufletului.

Țineți minte că Pavel a avut parte și de una și de cealaltă. În 2 Corinteni 12:7-10 găsim mărturia lui despre „țepușul" pe care-l purta Ăźn trupul său și despre dorința lui de a scăpa de el. În alte părți, el ne vorbește despre agoniile sufletului său și despre suferințele provocate de atacurile Ăźnvățătorilor mincinoși sau de alunecările fraților nestatornici.

Există Ăźnsă un text care ne poate da un răspuns complet la Ăźntrebarea din titlul articolului nostru. El se găsește Ăźn epistola către Evrei 12:5-11. Dacă-l vom citi cu atenție, vom descoperi cinci idei principale care se aplică subiectului nostru:

1) Versetul 5 ne spune că pedeapsa nu trebuie „disprețuită", iar importanța ei nu trebuie minimalizată. Noi facem tocmai aceasta ori de cĂąte ori ne plĂąngem și devenim morocănoși, uitĂąnd că ni se dă o lecție și că avem ceva de Ăźnvățat din fiecare Ăźmprejurare a vieții.

„Nu-ți pierde inima cĂąnd ești mustrat de El". A-ți pierde inima Ăźnseamnă a ajunge să te Ăźndoiești, a pune la Ăźndoială calitatea ta de copil al lui Dumnezeu din cauza unei situații nedorite pe care o ĂźntĂąmpini. A nu-ți pierde inima Ăźnseamnă pe de altă parte să rămĂąi statornic Ăźn Ăźncredințarea că Dumnezeu este la cĂąrma tuturor lucrurilor și că El face ca toate să lucreze Ăźmpreună spre bine.

2) Versetul 6 ne spune că pedeapsa este un semn al iubirii divine.

Pretențiile lui Dumnezeu sunt semne că El ne este Tată și că ne vrea să-I fim asemenea. Iată ce găsim scris Ăźn cartea lui Iov: „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu ! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic" (Iov 5:17).

3) Versetul 6 ne spune că pedeapsa este o dovadă a faptului că Dumnezeu ne acceptă Ăźn familia Sa: „(El) bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește."

Prin procesul disciplinării, Dumnezeu urmărește să ne facă asemenea Fiului Său preaiubit (Rom. 8:29). Dacă un lată Ăźși pedepsește copiii, și Tatăl nostru cel ceresc trebuie să facă același lucru. În cuvintele unui cunoscut poet:

„ CĂąnd trebuie să-l pedepsesc,
simt chiar Ăźn trupul meu cum doare.
Și, cĂąnd Ăźl fac să lăcrimeze,
Ăźmi plĂąnge inima cu lacrimile lui.

Doar eu am dreptul să-i aduc vină
și cu blĂąndețe să-i dau pedeapsă,
pentru că numai cel ce iubește
poate să-ndrepte pedepsind ..."

4) Versetele 9 și 10 ne spun că scopul final al pedepsei este profitul nostru etern: „Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui." Noi nu putem prețui pedeapsa decĂąt Ăźn măsura Ăźn care ne supunem „Tatălui duhurilor" și Ăźnțelegem că disciplinarea urmărește desăvĂąrșirea noastră.

5) Versetul 11 ne spune că este normal să ne Ăźntristăm sub pedeapsă. „Școala suferinței nu este un timp de fericire, ci de educare". Dumnezeu nu ne cere să afișăm o bucurie forțată și artificială atunci cĂąnd trecem prin pedeapsă. Creștinii nu se bucură din pricina necazurilor, ci Ăźn ciuda lor!

6) Tot versetul 11 ne spune care este urmarea procesului de educare prin suferință: „mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii", adică o poziție și o atitudine corectă Ăźn fața lui Dumnezeu.

7) Din versetul 10 aflăm că există un Ăźndoit scop al pedepsei: mai ĂźntĂąi, să ne facă să trăim cum se cuvine: „PĂąnă ce m-ai smerit, rătăceam, dar acum păzesc poruncile Tale" (Psalm 119:67). În al doilea rĂąnd, ca să ne facă părtași naturii lui Dumnezeu: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi" (Iacov 4:8).

Suferința celui credincios poate fi Ăźncadrată Ăźn trei categorii distincte: restauratoare, mărturisitoare și mijlocitoare.

1. Suferința pentru propria corectare poate fi exercitată prin durere fizică sau prin cercetarea Duhului SfĂąnt. CĂąnd cel credincios se Ăźndepărtează de Domnul și cade Ăźntr-o stare de apatie și formalism, Dumnezeu Ăźl pedepsește pentru a-i atrage atenția asupra stării periculoase Ăźn care se află (l Ioan 1:6,7). Ciobanul care aruncă cu bățul și rupe piciorul oii care a luat-o razna spre prăpastie Ăźși manifestă astfel grija și dorința de a o ține Ăźmpreună cu turma.

Pasajul din l Corinteni 11:29-32 ne spune că Dumnezeu trimite boala și chiar moartea peste cei credincioși pentru a-i disciplina acum și pentru a-i feri să ajungă la judecată Ăźmpreună cu lumea osĂąndită. Scopul lui Dumnezeu nu este chinuirea noastră, ci recuperarea noastră prin pocăință: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire" (l Ioan 1:9).'

Biserica din Laodicea, amintită Ăźn cartea Apocalipsei (Apoc. 3:14-20), este un astfel de exemplu de credincioși ajunși căldicei, lumești și Ăźn situația de a trebui să fie disciplinați: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de rĂąvnă dar, și pocăiește-te!" (Apoc. 3:19)

Un alt exemplu de pedeapsă pentru aducerea la pocăință este cazul Ăźmpăratului David. În Psalmul 32 el ne povestește chinurile cumplite prin care a trecut din cauza păcatului săvĂąrșit și din cauza refuzului pocăinței. Izbăvirea și bucuria iertării lui o găsim exprimată apoi Ăźn Psalmul 51.

Ceva asemănător s-a ĂźntĂąmplat și cu apostolul Petru. Păcatul, pedeapsa și pocăința lui au urmat aceiași traiectorie ca și Ăźn cazul lui David.

Pentru a ajunge la restaurare și reașezare Ăźn privilegiile părtășiei, credinciosul aflat sub pedeapsă trebuie să se plece Ăźnaintea lui Dumnezeu cu smerenie. Cel mai mare pericol care-l paște pe cel mustrat de Domnul este să cadă Ăźntr-o stare de răzvrătire ĂźncăpățĂąnată care duce la Ăźmpietrire. Deși Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, s-ar putea foarte bine ca un astfel de om să-și refuze singur scăparea: „Un om care se Ăźmpotrivește tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată și fără leac" (Prov. 29:1).

2. Suferința pentru lucrarea Domnului este gustată de toți aceia care calcă pe urmele lui Isus Christos și lucrează pentru avansarea Evangheliei Ăźn lume. Iată motivul pentru care sufăr așa de mulți credincioși care Ăźncearcă să meargă pe calea Ăźngustă și să se țină foarte aproape de Domnul. De fapt, Domnul Isus ne-a spus de mult despre aceasta: „În lume veți avea necazuri; dar Ăźndrăzniți, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33).

În ilustrația cu vița și mlădiță (Ioan 15) ni se spune că Dumnezeu trebuie să taie din cĂąnd Ăźn cĂąnd vița pentru ca să o facă să aducă și mai multă roadă. Sigur că accentul ilustrației este pus pe rămĂąnerea sau nerămanerea Ăźn Christos ca și condiție a rodirii. Totuși, chiar și mlădițele roditoare au nevoie de o anumită „curățire prin durere" pentru a fi Ăźn stare să aducă „și mai multă roadă" (Ioan 15:6).

Această tăierea a viței despre care vorbește Domnul Isus era și este cea mai obișnuită metodă de Ăźntărire a viței. Fără ea, vița ar fi lemnoasă, dar fără struguri. Acesta este un alt fel de a spune că Dumnezeu nu vrea credincioși care să se dezvolte Ăźn firea pămĂąntească, ci preferă să ne lovească Ăźn fire, ca să ne Ăźnlesnească o rodire mai bogată Ăźn duhul. „Tăierea" firii poate fi produsă prin ĂźnfrĂąngeri, prin dezamăgiri, prin Ăźmbolnăviri și prin tot felul de alte lucruri care ne fac să ne concentrăm mai mult la lucrurile duhovnicești. Țineți minte că intenția lui Dumnezeu nu este să ne facă să suferim, ci să ne facă mai buni și mai rodnici (Efes. 5:9; Gal. 5:22,23). Pavel vorbește despre propriile lui experiențe și despre beneficiul pe care l-a tras din ele: „Căci Ăźntristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă" (2 Cor. 4:8-17). Ca și celălalt text din l Petru 4:12-16. Numai suferința Ăźn răbdare poate converti adversitatea Ăźn avantaj.

3. Suferința pentru alții este experimentată doar de o clasă de suflete alese, puse deoparte de Dumnezeu pentru o lucrare specială. Acest gen de suferință nu este pentru desăvĂąrșirea proprie sau pentru corectarea caracterului, ci pentru a da ocazie celor din jur să vadă strălucind slava lui Dumnezeu pe fața celor ce I se predau cu toată inima. Uneori, credincioși buni se Ăźmbolnăvesc de cancer și ajung pe paturile spitalelor, alteori, alți credincioși sunt prinși și bătuți pentru mărturisirea lor. Despre astfel de oameni aleși pentru lucrări deosebite ni se spune că ei „nu și-au iubit viața chiar pĂąnă la moarte" (Apoc. 2:10). Situațiile acestor oameni nu se pot explica pe pămĂąnt. Doar veșnicia va ridica cortina și ne va ajuta să vedem care a fost adevărata explicație și care va fi extraordinara răsplată care-i va aștepta pe astfel de oameni.

Probabil că una din cele mai bune ilustrații din Biblie este viața lui Iosif, copilul patriarhului Iacov. El a fost ascultător și iubitor, dar toate lucrurile i s-au Ăźntors Ăźmpotrivă și a ajuns sclav aruncat Ăźn Ăźnchisoare Ăźntr-o țară Ăźndepărtată. Numai dincolo de perspectiva anilor a venit adevărata explicație: „Acum, nu vă Ăźntristați și nu fiți mĂąhniți că m-ați vĂąndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu Ăźnaintea voastră" (Gen. 45:5). „Voi, negreșit, v-ați gĂąndit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a schimbat răul Ăźn bine, ca să Ăźmplinească ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor Ăźn mare număr" (Gen. 50:20).

Toate sacrificiile martirilor de-a lungul secolelor de istorie au perpetuat acest gen de suferință. După cum au observat comentatorii: „SĂąngele martirilor a fost sămĂąnța creștinilor". Există o suferință necesară pentru atragerea altora la Christos și pentru dovedirea vinovăției lumii Ăźnaintea lui Dumnezeu. Unii dintre frații noștri sunt chemați să o poarte.

Este greșit să vorbești despre suferință fără să Ăźnchei cu cĂąteva cuvinte despre suport și despre speranță. În toate durerile noastre, Dumnezeu este acela care ne dă suportul să rezistăm și să mergem mai departe. Fără mĂąngĂąierile Lui, ne-am usca sub vĂąntul deznădejdii. Prezența lui Dumnezeu prin Duhul SfĂąnt Ăźn inimile noastre ne aduce speranța izbăvirii și a răsplății. Dumnezeul nostru este bun. Știm aceasta din părtășia pe care o avem cu El Ăźn fiecare clipă și, chiar dacă paharul vieții este amar, Ăźl bem pĂąnă la fund, căci acolo dăm Ăźntotdeauna de adevărata ... miere.

(Din „ Calvary Messanger")

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE PVC, CARAMIZI ECOLOGICE...Vezi aici!