Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Ferice de cei ce plâng

Publicat la 2012-02-22 de Traian


Prima Ăźntrebare care mi-a venit Ăźn minte meditĂąnd la acest text a fost următoarea: ,,Cum aș putea să predic din acest verset fără să am ochii scăldați Ăźn lacrimi? Nu ar fi aceasta o minciună din partea mea?” Ceea ce pot să vă spun, legat de această problemă, este următorul lucru: Deși Ăźncă nu am pretenția că experimentez din plin toate realitățile acestui verset, totuși privind la modul Ăźn care a lucrat Dumnezeu, Ăźn ultima vreme la viața mea, pot să afirm că sunt Ăźn procesul Său de formare și din acest punct de vedere. Sufletul meu suspină către Domnul. De cele mai multe ori, sunt foarte aproape de a plĂąnge, iar din cĂąnd Ăźn cĂąnd, mai pot să vărs cĂąte o lacrimă sau cĂąte un mic șuvoi de lacrimi.
Dar de ce ar trebui să plĂąngem? PlĂąnsul despre care vorbește Scriptura aici, arată clar că am priceput și Ăźmplinit prima fericire. Lacrimile sunt o dovadă de necontestat că am ajuns săraci Ăźn duh. Omul sărac Ăźn duh, plĂąnge după Domnul, ca Israel pe vremea lui Samuel. (1Sam.7:2) PlĂąnsul după Domnul, este o condiție de bază pentru ca Domnul să vină Ăźn viața cuiva. PĂąnă nu poți să plĂąngi după Domnul, El nu vine și nu-și arată slava. Cine nu poate plĂąnge după Domnul, Ăźncă nu este convins sută la sută de faptul că are nevoie de El. Încă consideră că se poate descurca și singur. Încă nu este sărac Ăźn duh, și Domnul chiar dacă ar veni, nu ar putea face nimic cu el, deoarece nu L-ar primi, ci prin atitudinea sa L-ar scoate afară. De aceea, o condiție de bază ca Dumnezeu să vină Ăźn viața cuiva sau Ăźn tabăra poporului Său este ca poporul să plĂąngă după Domnul.
Dar haideți vă rog să analizăm mai profund această fericire, și să vedem: pentru ce trebuie să plĂąngem, cum putem ajunge să plĂąngem și Ăźn ce constă fericirea celor ce plĂąng.

1. Pentru ce anume trebuie să plĂąngem?

Încă de la bun Ăźnceput, trebuie să vă spun că plĂąnsul nu este ceva ce Dumnezeu a intenționat pentru om. Omul a cunoscut această realitate doar după căderea lui Ăźn păcat. În Isaia 61:3 lucrarea Domnului Isus este descrisă astfel: ,,să dau celor Ăźntristați din Sion, să le dau o cunună Ăźmpărătească Ăźn loc de cenușă, un untdelemn de bucurie Ăźn locul plĂąnsului, o haină de laudă Ăźn locul unui duh mĂąhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” În cerul nou și pe pămĂąntul nou din ziua de apoi, nu va mai exista plĂąnsul. Scriptura spune că: ,,El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tĂąnguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintĂąi au trecut.” (Apoc.21:4)
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu suveran, prin urmare, deși plĂąnsul ține de lumea păcatului, este folosit, de către El, tocmai pentru a ne aduce fericire. Este adevărat faptul că nu orice plĂąns aduce fericire. CĂąnd Agar plĂąngea văzĂąndu-și fiul cum murea de sete, acel plĂąns nu i-a adus fericire. CĂąnd Iacov Ăźl jelea pe Iosif pentru dispariția sa, plĂąnsul acela nu avea legătură cu fericirea. CĂąnd David plĂąngea pe Absalom pentru moartea sa, acel plĂąns nu era cel despre care vorbim aici. În jurul nostru, plĂąng atĂąția oameni datorită faptului că trec prin boli, necazuri, nenorociri sau pentru că și-au pierdut pe cei dragi. Aceste lacrimi nu au nimic cu fericirea din textul nostru ci dimpotrivă.
Atunci care este plĂąnsul care aduce fericirea? Să privim la cĂąteva exemple biblice:
-,,Trecuse destulă vreme din ziua cĂąnd fusese pus chivotul Ăźn Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plĂąns după Domnul.” (1Sam.7:2) În acest text, Israel plĂąnge după Domnul, un plĂąns al pocăinței și drept urmare Dumnezeu vine din nou Ăźn mijlocul lor și le dă o mare izbăvire militară Ăźmpotriva filistenilor.
-,,Pe malurile rĂąurilor Babilonului, ședeam jos și plĂąngeam, cĂąnd ne aduceam aminte de Sion.” Aici Israel plĂąnge de dor după casa lui Dumnezeu, Ăźn timp ce se afla departe Ăźn robie. Acest plĂąns a condus la fericire deoarece i-a vindecat de Ăźnchinarea la idoli.
-,,Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chișleu, Ăźn al douăzecilea an, pe cĂąnd eram Ăźn capitala Susa, a venit Hanani, unul din frații mei, și cĂźțiva oameni din Iuda. I-am Ăźntrebat despre Iudeii scăpați care mai rămăseseră din robie, și despre Ierusalim. Ei mi-au răspuns: Cei ce au mai rămas din robie Sunt acolo Ăźn țară, Ăźn cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului Sunt dărĂźmate, și porțile Sunt arse de foc. CĂąnd am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plĂąns, și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat Ăźnaintea Dumnezeului cerurilor,” (Neem.1:1-4) Acest plĂąns a condus la fericire, deoarece l-a motivat pe Neemia la acțiune Ăźn vederea refacerii zidurilor Ierusalimului.
-,,De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și nopate, n-am Ăźncetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.” (Fap.20:31) Lacrimile lui Pavel l-au făcut fericit, deoarece i-a convins pe frați de faptul că el Ăźntradevăr Ăźi iubea și le dorea binele, motivĂąndu-i astfel la pocăință.
-,,De ce să se plĂąngă omul cĂąt trăiește? Ficare să se plĂąngă mai bine de păcatele lui!” (Pl.3:39) Lacrimile pocăinței pentru păcat aduc fericirea iertării.
Dacă analizăm textele amintite, și Ăźncercăm să sistematizăm motivele pentru care trebuie să plĂąngem, descoperim următoarele: În primul rĂąnd, trebuie să plĂąngem pentru păcatele noastre, iar Ăźn al doilea rĂąnd, trebuie să plĂąngem pentru starea spirituală și nevoile celor din jur.
Constatăm faptul că și Ăźn această privință, concepția biblică este total diferită de cea a lumii. Lumea nu numește deloc fericiți pe cei ce plĂąng, ci pe cei care rĂąd. Lumea se ferește cĂąt se poate de lacrimi. Filozofia ei este următoarea: ,,Chiar dacă ai necazuri și probleme, caută să uiți de ele. Întoarce-le spatele și caută rĂąsul, veselia și distracția.” Există o serie Ăźntreagă de căi și mijloace prin care omul de lume Ăźncearcă să scape de necazuri: băutură, droguri, somn, activități, hobby-uri, amuzament, etc. În lume există o Ăźntreagă industrie a rĂąsului, amuzamentului și divertismentului.

2.Cum putem ajunge să plĂąngem pentru păcatele noastre și nevoile velor din jur?
Pentru Ăźnceput aș vrea să răspundem la Ăźntrebarea:
-De ce nu putem plĂąnge? Există cel puțin două motive care opresc lacrimile noastre să curgă: În primul rĂąnd o doctrină superficială despre păcat, și Ăźn al doilea rĂąnd o Ăźnțelegere superficială a doctrinei despre bucuria mĂąntuirii. CĂąnd vom vedea păcatul așa cum Ăźl vede Dumnezeu, ne va fi imposibil să nu plĂąngem. Dacă am putea privi, numai pentru o clipă, păcatul și păcătoșii cu ochii lui Dumnezeu atunci ne-am prăpădi de plĂąns. Dar societatea modernă se luptă din răsputeri să scoată din mintea oamenilor noțiunea despre păcat, fiind considerată inadecvată și să o Ăźnlocuiască cu altele mai blĂąnde și mai ușor de digerat. Doctrina greșită a ,,harului ieftin” cĂąștigă popularitate prin biserici, ĂźmpiedicĂąndu-i pe mulți creștini să experementeze o pocăință adevărată, implicit o bucurie a mĂąntuirii mai profundă. Cei care nu s-au confruntat niciodată cu sfințenia, dreptatea și măreția lui Dumnezeu nu știu să plĂąngă pentru păcatele lor, și prin urmare nici nu se vor bucura prea mult de iertarea acordată. David a putut rosti cu bucurie cuvintele: ,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată, și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ține Ăźn seamă Domnul nelegiuirea, și Ăźn duhul căruia nu este viclenie!” (Ps.32:1-2) Dar motivul principal pentru care a putut face aceasta este dat de cuvintele care urmează: ,,cĂątă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mĂąna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămĂąntul de seceta verii. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Și Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.” (Ps.32:3-6) Cei care n-au simțit apăsarea mĂąinii lui Dumnezeu asupra vieții lor, din pricina păcatelor săvĂąrșite, nu vor cunoaște nici fericirea de a fi iertați. Duhul SfĂąnt mai ĂźntĂąi convinge de păcat, neprihănire și judecată, apoi mĂąngĂąie și adeverește că suntem copii ai lui Dumnezeu. Marile treziri spirituale au Ăźnceput cu experimentarea unui sentiment puternic de groază a credincioșilor, datorită păcatelor lor Ăźn prezența sfințeniei lui Dumnezeu. Tot pe acest calapod s-au desfășurat și experiențele deosebite cu Dumnezeu ale marilor bărbați ai Bibliei. Rezolvarea corectă a problemei păcatului va duce la creșterea bucuriei creștine.
-Cum putem ajunge să plĂąngem? A plĂąnge, este ceva ce decurge cu necesitate din atitudinea de a fi sărac Ăźn duh. CĂąnd suntem confruntați cu puritatea sfințeniei lui Dumnezeu, cĂąnd vedem unde ne aflăm și unde ar trebui să fim, Ăźncepem să ne simțim complet neajutorați și lipsiți de orice speranță. Singurul lucru natural care ni se ĂźntĂąmplă atunci, este că Ăźncepem să plĂąngem Ăźn hohote. În fața desăvĂąrșirii divine și Ăźn fața falimentului personal nu există altă opțiune. Lacrimile Ăźncep să curgă de la sine.
În urma plĂąnsului nostru se ĂźntĂąmplă ceva foarte minunat. Dumnezeu se apropie de noi, ne ridică din țărĂąnă, ne șterge lacrimile, ne mĂąngĂąie și apoi ne dă bucurie. Tiparul acesta se repetă pe tot parcursul vieții de credință. Cu cĂąt Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, ajungem să vedem mai deslușit frumusețea ființei Sale. În fața acelei descoperiri divine superioare, din nou Ăźncepem să plĂąngem, deoarece Duhul SfĂąnt descopere Ăźn noi alte păcate mai suptile și ascunse, despre a căror existență nici nu am știut. În urma pocăinței noastre sincere, Dumnezeu ne mĂąngĂąie cu mai multă dragoste și pune Ăźn noi o bucurie și mai mare, decĂąt aceea experimentată anterior. Și astfel prin ciclul: plĂąns, mĂąngĂąiere, bucurie, noi creștem din treaptă Ăźn treaptă Ăźn cunoașterea lui Dumnezeu, Ăźn sfințenie și Ăźn experimentarea bucuriei creștine.
Însă cu cĂąt ne ridicăm mai sus pe această scară spirituală, ni se stĂąrnește mai tare mila pentru starea celor din jur. Privim la cei de lĂąngă noi, și Ăźi vedem zăcĂąnd Ăźn groapa Ăźn care am fost și noi odinioară. Ne amintim imediat cĂąt de cumplit ne-am simțit, și ne gĂąndim că tot așa trebuie să le fie și lor. Atunci Ăźn mod natural Ăźncepem să plĂąngem pentru starea lor spirituală și dorim cu tot dinadinsul să Ăźi putem ajuta, cu rugăciuni, Ăźndemnuri sau alte mijloace pe care Duhul SfĂąnt ni le pune la dispoziție. În urma lucrării noastre, Dumnezeu Ăźi ridică, Ăźi mĂąngĂąie, le dă bucurie și atunci dintr-odată și bucuria noastră se dublează.
În concluzie: Așadar, viața creștină se desfășoară Ăźntre lacrimi și bucurie. Cu cĂąt lacrimile sunt mai reale cu atĂąt și bucuria este mai mare. Deci ce anume trebuie să facem? În primul rĂąnd să-l căutăm pe Dumnezeu mai mult decĂąt orice. Să facem din cunoașterea Sa prioritatea numărul unu Ăźn viața noastră. Scriptura, rugăciunea, postul, părtășia frățească, sunt cĂąteva din mijloacele realizării acestui lucru. În funcție de sinceritatea și intensitatea cu care Îl căutăm, Dumnezeu ni se va descoperi. Experiențele personale cu El, ne vor copleși de măreția ființei Sale, cĂąt și de micimea și păcătoșenia noastră. Astfel vom deveni săraci Ăźn duh. Atunci ochii noștri uscați vor Ăźncepe să plĂąngă. În urma pocăinței noastre vom cunoaște adevărata bucurie, și minunata noastră aventură cu Domnul va Ăźncepe. Bucuria noastră se va dubla cu fiecare suflet pierdut pe care Ăźl recuperăm ridicĂąndu-l lĂąngă noi.

Vasile Mich

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!