Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cinci misionari martirizati

Publicat la 2012-02-08 de Traian

Nu toți cei aprinși de spiritul misionar au reușit să-și desfășoare lucrarea și să Ăźntoarcă pe mulți la Domnul. Unii abia și-au pus piciorul pe terenul cĂąmpului de misiune și au și fost omorĂąți de băștinași. Prin sacrificiul lor Ăźnsă au fost ca cei ce au dat asalt asupra unei fortărețe, au pătruns, au deschis poarta, au căzut, dar au venit alții și au cucerit-o. Așa a fost cu cei cinci misionari, care au dorit să ducă Evanghelia la tribul Auca din jungla Ecuadorului. Iată numele lor: Jim Elliot, Nate Saint, Ed McCully, Pete Fleming și Roger Youderian.

Tribul Auca trăiește Ăźn jungla densă ce se Ăźntinde pe o suprafață de 12.000 de mile pătrate, la 240 km nord de Quito. E Ăźntre trei rĂąuri: Arajuno la vest, Napo la nord și Vilano la sud, iar la est merge pĂąnă la granița cu Peru. Cei din tribul Auca au trăit complet lipsiți de civilizație, ca Ăźn epoca de piatră. Ei Ăźși aveau teritoriul lor Ăźnsemnat și nici un alb nu avea voie să pătrundă Ăźn teritoriul lor. Iar dacă Ăźndrăznea să pătrundă, plătea cu viața. Ei erau de o sălbăticie feroce. Din cauza aceasta nici statul Ecuador nu avea nici o statistică despre numărul populației din trib. După părerea unora erau Ăźntre 500 și 1.000 de persoane.

S-au făcut repetate Ăźncercări de a pătrunde Ăźn teritoriul lor, dar toate s-au soldat cu moartea. În 1541, Gonzalo Pizarro, comandant spaniol, cu trupele sale a străbătut munții Anzi și a permis unui locotenent cu compania lui să urmeze cursul fluviului Amazon, ca să ajungă la gurile lui. Din cele cĂąteva sute de soldați, au scăpat doar 97, căci ceilalți au fost decimați.

În secolul al XIX-lea, luĂąnd amploare industria cauciucului, căutătorii de cauciuc au găsit Ăźn bazinul fluviului Amazon cea mai bogată sursă din lume, dar unii din aceștia pătrunzĂąnd Ăźn teritoriul triburilor Auca au fost măcelăriți. Au fost adevărate bătălii, mulți din triburi au fost apoi capturați, unii fiind făcuți sclavi, alții fiind omorĂąți.

Între anii 1940-1949, Compania de petrol Shell a făcut prospecțiuni Ăźn zona aceea. Mulți din lucrătorii acelei Companii se pomeneau atacați pe neașteptate și omorĂąți cu săgeți. Datorită desișului pădurilor ecuatoriale și a ierburilor Ăźnalte, ei nu au putut fi supuși nici de trupele Ecuadorului.

Despre viața și obiceiurile celor din trib s-a putut afla doar de la cei refugiați din trib. Dayuma a fost o asemenea refugiată. În urma unei certe Ăźntre familia ei și o altă familie, tatăl ei, frați, surori au fost omorĂąți de cealaltă familie. Ea a scăpat ascunzĂąndu-se, iar după ce au plecat ucigașii, de frică, ea s-a strecurat prin desișul pădurilor și a părăsit tribul, găsind refugiu pe o plantație. Avea atunci 15 ani. I-a fost grea adaptarea, mai ales Ăźn ce privesc mĂąncărurile. În trib nu aveau sare. În afară toate mĂąncărurile erau preparate cu sare. La fel, Ăźn ce privește Ăźmbrăcămintea, Ăźn trib toți umblau goi, avĂąnd doar un brĂąu de viță cu frunze Ăźn jurul mijlocului și Ăźn jurul genunchilor. Cei din trib folosesc sucul de fructe, dar nefermentat. Ea nu a văzut oameni beți pĂąnă nu a ieșit afară din trib. Casele lor sunt lungi, făcute din țăruși bătuți Ăźn pămĂąnt, apoi se face o Ăźmpletitură de nuiele și se lipesc cu noroi. Paturile sunt un fel de hamacuri legate de acoperiș. În fiecare casă locuiesc Ăźntre 25 și 50 de persoane. Femeile lucrează pentru Ăźntreținerea casei, iar bărbații Ăźși ascut sulițele, fac săgeți și aduc vĂąnat. Fiecare bărbat are 8-10 sulițe. Știu să cultive bumbacul și maniocul. Le place să ĂźmblĂąnzească bouri sălbatici, pe care Ăźi prind cĂąnd sunt vițeluși și domesticesc papagali și maimuțe. Dayuma mereu a fost Ăźntrebată de ce tribul Auca e trib de ucigași. „Niciodată să nu vă Ăźncredeți Ăźn ei - spunea ea - căci pot părea prietenoși, dar se Ăźntorc și te ucid".

Să facem cunoștință cu cei cinci misionari care au pătruns Ăźn tribul Auca să le ducă vestea bună a mĂąntuirii, dar care au fost omorĂąți.

Jim Elliot era un bărbat Ăźnalt, lat Ăźn piept, cu păr negru și cu ochi albaștri, din Portland, Oregon. El a studiat la Wheaton College din Illinois. A Ăźnvățat limbile greacă și spaniolă. La terminarea studiilor universitare, Jim a luat parte la o mare Ăźntrunire ce s-a ținut la Universitatea Illinois pentru studenții care erau interesați Ăźn lucrarea misionară din străinătate. Acolo, a cerut Domnului să-i arate unde trebuie el să lucreze. La sfĂąrșitul acelei Ăźntruniri, Jim a Ăźnțeles că trebuie să lucreze Ăźntre indienii Pieile Roșii din America de sud.

În vara lui 1950, Jim a ĂźntĂąlnit un misionar din Ecuador, care i-a vorbit despre nevoia de Evanghelie a celor din tribul Auca și el a simțit imboldul lăuntric să meargă la acei oameni feroce spre a le vesti dragostea lui Dumnezeu.

Concepția lui despre poziție și onoare poate fi constatată dintr-o scrisoare adresată părinților, Ăźn care, printre altele, spunea: „Nu există Ăźn această viață ceea ce se spune „om realizat", căci de Ăźndată ce unul a ajuns la acea poziție dorită de mult timp, rĂąvnește după alta mai Ăźnaltă - e un proces care Ăźn cele din urmă este curmat de intervenția morții. Viața, Ăźntr-adevăr, este un abur ce se ridică și apoi dispare. O, de ne-ar Ăźnvăța Domnul ce Ăźnseamnă să trăiești Ăźn termenii sfĂąrșitului, ca Pavel, care a scris: “Dar eu nu țin numaidecĂąt la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpa, ci vreau numai să-mi sfĂąrșesc cu bucurie calea și slujba...” (Faptele Apostolilor 20.24).

În timpul verii, după ce a predicat la un grup de indieni, Jim a scris Ăźn jurnalul său: „Bucuros de oportunitatea de a predica Evanghelia harului nemăsurat al lui Dumnezeu acestor indieni păgĂąni. Speranța mea e că El mă va ajuta să predic celor ce niciodată n-au auzit Numele Domnului Isus. Pentru ce altceva s-ar merita să-ți cheltuiești această viață? Eu n-am auzit nimic mai bun. Doamne, trimite-mă! Dintr-o flacără de foc El Ăźși face slujitori ai Lui (Evrei 1:7). Sunt eu material inflamabil? Dumnezeu să mă ferească de Ăźnfricoșatul azbest al altor lucruri! Să mă umple pe deplin cu uleiul Duhului SfĂąnt, ca să pot fi o flacără. Dar flacăra este trecătoare, e de scurtă durată. Poți tu, suflete al meu, să accepți aceasta - o viață scurtă? În mine locuiește Duhul Celui ce a trăit o scurtă viață, care a ars Ăźn rĂąvna Sa pentru Casa lui Dumnezeu. Facă-mă uleiul Tău, flacără pentru Dumnezeu!"

Părinții, cĂąnd au aflat de intenția lui, se gĂąndeau că mult mai efectivă ar putea fi misiunea lui Ăźn Statele Unite. Într-o scrisoare adresată părinților, el a scris: „Eu nu Ăźndrăznesc să stau acasă Ăźn timp ce indienii pier. Ce e cu nevoile bisericilor ticsite de aici? Ei au Scripturile, pe Moise, pe prooroci și mai mult. Condamnarea lor e scrisă pe carnetele lor de bancă și Ăźn praful de pe Bibliile lor". Jim era o fire că nimeni nu-l putea abate de la calea lui. Acum doar se ruga să-i dea Domnul un tovarăș de lucru cu care să poată pleca. Pentru o vreme a crezut că Ed McCully, un coleg de facultate, va fi omul acela, dar cĂąnd Ed s-a căsătorit Ăźn iunie 1951, a Ăźnceput să se roage pentru un altul.

În august a ĂźntĂąlnit pe Pete Fleming, alt coleg care tocmai Ăźși luase licența. A vorbit cu el despre planurile sale misionare și acesta a acceptat să meargă cu el.

Pete Fleming era de statură mijlocie, cu fruntea lată și cu un păr negru Ăźn valuri. Studiase artele și literatura și urma să fie numit profesor la un colegiu creștin. El s-a născut la Seatle, Washington, Ăźn 1928. A fost convertit la vĂąrsta de 13 ani prin mărturia unui frate orb. În toți anii studenției, el a Ăźndrăznit să trăiască o viață după CuvĂąntul Domnului, cu totul altfel decĂąt ceilalți. El avea o minte critică, Ăźi plăcea studiul biblic și era un om al rugăciunii. Ca să-și poată plăti cursurile, muncea din greu o jumătate de normă.

Pe data de 6 septembrie 1951, Fleming a scris lui Dr. W. Tidmarsh, un misionar care a lucrat 12 ani Ăźn jungla din Ecuador: „De cĂąnd ne-ați vizitat, eu m-am rugat mult pentru Ecuador. De fapt, niciodată nu m-am rugat așa mult pentru un lucru. Jim și eu ne-am scris scrisori Ăźn care Ăźi relatam despre dorința mea crescĂąndă de a pleca și cum Dumnezeu, prin anumite porțiuni din Scripturi, Ăźmi confirma chemarea sfĂąntă la lucrarea misionară. Unele texte aveau cerințe categorice, severe, pentru un cĂąmp cu dificultăți, ca și Ecuadorul”.

AdĂąnc convinși de chemarea lor, Jim Elliot și Pete Fleming au plecat Ăźn Ecuador. După 18 zile au ajuns la Guayaquil. În timp ce vaporul Ăźși făcea intrarea Ăźn port, cei doi misionari cĂąntau:

Credință a celor de demult,
Prin foc, prin săbii ai răzbit....

Nu știau ce va urma, dar erau hotărĂąți să-și Ăźndeplinească misiunea, cu orice preț. A doua zi, au plecat cu avionul la Quito, unde au petrecut următoarele șase luni Ăźn pregătire pentru misiunea la cei din junglă.

După șase luni, cu un camion transformat rudimentar Ăźn autobuz, Ăźnghesuiți ca sardelele, au plecat peste șirul Munților Anzi să meargă la Shandia. Hodoroaga de autobus i-a dus pĂąnă la Ambato, unde era baza de aviație a misiunii. Acolo au ĂźntĂąlnit pe Dr. Tidmarsh, cu care au fost Ăźn corespondență. Din cauza bolii soției, Dr. Tidmarsh trebuia să părăsească misiunea, lăsĂąndu-i pe ei Ăźn locul său. Cu un avion mic, Dr. Tidmarsh cu Jim și Pete au plecat spre Shandia, dar aici nu era pistă de aterizare, așa că s-au oprit la altă localitate și de acolo au pornit apostolește, cale de trei ore, prin jungla cu ierburi Ăźnalte, cu mocirle, cu ploi torențiale pe neașteptate, căci se aflau Ăźn bazinul fluviului Amazon, și abia cĂąnd se ridica luna peste păduri, au ajuns la destinație. Erau Ăźncărcați de noroi și frĂąnți de oboseală. Căsuța Ăźn care locuia Dr. Tidmarsh, care era să fie a lor de acum, era acoperită cu paie, avea pereți de bambus, pe jos niște scĂąnduri acopereau vatra și o lampă cu petrol Ăźncerca să o lumineze. Era prima seară pe cĂąmpul de misiune.

Aici au făcut cunoștință cu indienii cecua, care au fost ĂźnfrĂąnți de incași și forțați să vorbească limba lor. Ei trăiesc Ăźn pădurile din partea de est, lipsiți de civilizație, decimați de boli și de paraziți intestinali. Ei sunt un popor mai blĂąnd, nu se aseamănă cu vecinii dinspre sud, triburile Jivaros, vĂąnători de capete, nici cu fioroșii Auca dinspre nord. Acestor triburi de indieni, Jim și Pete au Ăźnceput să le predice Evanghelia. Mergeau Ăźn colibele lor, căutau să-i cunoască, să se Ăźmprietenească cu ei și doreau ca, după un timp, să poată pătrunde și la tribul Auca.

În decembrie 1952, a sosit la Quito, Ed McCully, colegul de facultate al lui Jim, Ăźmpreună cu Sofia și copilașul lor. În iunie 1953, Ed și-a lăsat soția și copilașul Ăźn Quito și a plecat să ĂźntĂąlnească pe Jim și Pete Ăźn junglă. Ed era fiul unor părinți credincioși. Tatăl său a fost un bun vestitor al Evangheliei. CĂąnd Ed a intrat la Colegiul Wheaton nu s-a gĂąndit să devină misionar, ci a ales științele economice. Era un bărbat Ăźnalt, solid, talentat Ăźn vorbire, chiar cĂąștigase un premiu la un concurs de oratorie la care au participat zece mii de studenți. În anul II, s-a transferat la Facultatea de drept, dorind să devină avocat. Ca să-și poată plăti taxele, el a luat o slujbă de noapte la biroul de primire al unui mare hotel. Acolo, Ăźn orele cĂąnd nu avea clienți, s-a aprofundat Ăźn Biblie. În timp ce citea cartea lui Neemia, Domnul l-a chemat să-și dedice viața Ăźn slujba altora, să devină misionar. Astfel, după două zile de studenție la drept, s-a dus și a spus celor pe care Ăźi cunoștea hotărĂąrea sa. Apoi s-a dus la profesor, i-a spus că renunță la avocatură, căci s-a decis să devină misionar. Acesta l-a privit, i-au dat lacrimile și i-a urat succes. Ed s-a Ăźnscris la Facultatea de Medicină Misionară, cursuri intensive, ca să poată ajuta pe indienii din Ecuador. CĂąnd a terminat cursurile, și-a luat soția și copilașul și au plecat la Quito.

La cĂąteva săptămĂąni după ce vizitase pe Jim și Pete Ăźn junglă, a primit o chemare radiofonică Ăźn care i s-a spus că, datorită unei mari inundații, atĂąt casa misiunii, cĂąt și casa pe care Jim și Pete au construit-o pentru Ed, au fost duse de ape. La fel și 500 de scĂąnduri - fiecare reprezenta o zi de muncă a unui om - ce erau stocate pentru construirea unei clinici și a unei bucătării pentru școală; revărsarea năprasnică a apelor le-a măturat Ăźntr-o noapte.

Îndată, Ed a plecat din nou la Shandia. Acolo a văzut că apele au devastat totul. Erau amărĂąți și descurajați, dar s-au Ăźmbărbătat unul pe altul și s-au apucat de construirea unei noi locuințe. Nu le-a fost ușor. Ei nu erau obișnuiți cu munca grea. Din mijlocul unei vieți civilizate să ajungi să trăiești Ăźn condiții primitive, să te apuci să-ți construiești locuință, fără să fi Ăźnvățat meșteșugul acesta, fără să ai sculele necesare și fără să-ți poți procura nici un fel de material, ci să fii obligat să ți-l produci tu, a fost ceva mult prea greu pentru ei. Dar nu s-au dat bătuți. Au transpirat la tăiatul copacilor, la transformarea lor Ăźn grinzi, Ăźn scĂąnduri. Apoi au Ăźnvățat să despice trestia de bambus și curĂąnd căsuțele lor au fost ridicate.

Nu a trecut mult și a fost terminată și pista pentru avioane ușoare și Ăźntr-o zi a sosit acolo primul avion pilotat de Nate Saint. O mulțime de indieni s-au adunat să vadă cum arată un avion. În primul transport, Nate care era un bun credincios și devotat misionar, a adus alimente și medicamente pentru această stațiune misionară. Nate cu soția lui au sosit Ăźn junglă la Shell Mera Ăźn septembrie 1948. Timp de mai multe săptămĂąni au locuit Ăźntr-un cort, apoi și-au construit o căsuță din scĂąnduri. Acolo era sufrageria, bucătăria, magazia de alimente, dormitorul și atelierul cu scule, toate Ăźntr-o Ăźncăpere. Ce renunțare la unii din pricina lui Cristos Domnul! Și ce pretenții mari au alții cĂąnd e vorba de lucrarea sfĂąntă!

Nate avea o minte inventivă. Pentru zborurile Ăźn junglă, Ăźn caz că i se termină benzina din rezervor, el a inventat un sistem suplimentar de alimentare cu benzină dintr-o canistră de rezervă. Invenția lui a fost acceptată și de alte companii de aviație cu zboruri Ăźn junglă. La fel, a reușit ca printr-un zbor circular la 300-400 m să lase jos un coș cu ceva, cei de jos să poată lua din coș și să poată pune altceva Ăźn el, fără să fie necesar să aterizeze. Aceasta fiindcă nu toate stațiunile misionare aveau pistă de aterizare. Uneori punea Ăźn coș și un telefon, ca să i se spună ce alimente, medicamente sau altceva aveau nevoie. Apoi trăgea coșul sus și Ăźși continua drumul mai departe. Acest sistem l-a folosit din plin mai tĂąrziu cu cei din tribul Auca.

Maria, soția lui Nate, rezolva corespondența, primea chemări telefonice de la celelalte stațiuni misionare, care erau deservite de această stațiune aviatică. CĂąnd Nate era plecat cu avionul, ea ținea mereu legătura cu el prin radio cu privire la locația avionului, altitudine, condițiile atmosferice și combustibil. La acestea se adăugau treburile casei și primirea de musafiri. Toată această muncă o făcea cu bucurie, căci se știa Ăźn slujba Domnului pentru binele altora.

În 1953, la Macuma, Ăźn partea de sud a junglei, a sosit Roger Youderian cu soția sa Barbara și cu doi copii. De fapt, această stațiune misionară era pe teritoriul triburilor Jivaro, care erau foarte fioroși, trăiau independent, nu aveau nici o legătură cu omul alb, care de peste 400 de ani conducea țara Ecuador. Ei nu admiteau pe nimeni să intre Ăźn zonele lor. Nu foloseau decĂąt o sumară Ăźmbrăcăminte, nu aveau bani și nimic din ale civilizației. Ei trăiau ca Ăźn epoca de piatră. Ca arme aveau lancea și arcul cu săgeți. Trăiau din vĂąnat și pescuit. La Ăźnceput par prietenoși și ospitalieri, dar te atacă pe neașteptate. La acești oameni Roger a pătruns, i-a vizitat Ăźn colibele lor și le-a vorbit despre mĂąntuirea lui Dumnezeu timp de un an. Toată vremea se ruga Ăźnsă și pentru triburile Atșuaras, verișori cu Jivaro, dar și dușmani de moarte. Cu cinci ani Ăźn urmă, misionarul Frank Drown a Ăźncercat să pătrundă la ei și a ajuns pĂąnă aproape de coliba șefului, dar cineva i-a ieșit Ăźnainte cu mesajul să se Ăźntoarcă Ăźnapoi că altfel va fi omorĂąt. Și s-a Ăźntors Ăźnapoi.

Pe data de 5 iunie 1954, Roger s-a decis să se mute mai aproape de triburile Atșuaras. A părăsit Macuma și, după un drum de două zile pe jos spre sud-est, a ajuns la un loc numit Wambimi, unde Compania de Petrol Shell făcuse cĂąteva case, chiar și o pistă de aterizare. Dar casele au trebuit să le părăsească și acum erau dărăpănate. El s-a oprit aici și s-a apucat să refacă o casă pentru el. Se gĂąndea ca aici să-și facă stația sa misionară. Pista era Ăźn bune condiții, doar trebuia tăiată iarba. A lucrat acolo 11 zile și a reușit să aibă o bună locuință. Lucra și se ruga ca Domnul să-i deschidă o ușă de pătrundere la triburile Atșuaras. Și Domnul i-a ascultat rugăciunea. În aceste triburi bĂąntuia o boală denumită leișmaniasis, care atacă nasul, cerul gurii și partea superioară a traheii. E o boală hidoasă care desfigurează fața, produce dureri mari și sfĂąrșește cu moartea. Roger tratase cu succes mai multe cazuri Ăźn tribul Jivaro. Deși tribul Jivaro era Ăźn dușmănie cu tribul Atșuara și se omorau unii pe alții, vestea că misionarul Roger vindecă boala aceasta s-a răspĂąndit și la tribul acesta.

La Wambimi, Roger abia Ăźși terminase casa, Ăźncă nu-și adusese soția și copiii și iată că Ăźntr-o zi s-a pomenit cu Santiaku, omul cel mai temut, șeful de trib nr. 1 de la Atșuara. Avea boala aceasta și Ăźl rugă pe misionar să-l trateze și pe el, cum a tratat și pe alții. Fratele Roger a văzut Ăźn aceasta răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile lui. I-a administrat injecția de Repodral și i-a dat drumul acasă. După cĂątva timp, cĂąnd s-a făcut mai bine, a venit din nou pentru consultare și acum l-a invitat pe misionar să-i facă o vizită. Roger a ascultat cu toată bucuria invitația șefului să meargă Ăźn tribul său, Ăźnsă, fiindcă știa ce a pățit misionarul Frank cu cinci ani Ăźn urmă, i-a spus că acceptă invitația, dar Ăźi cere să vină cĂąnd găsește cu cale, ca să-i arate drumul. Se gĂąndea că Ăźn felul acesta, escortat de șeful tribului, nu va avea nici un necaz. Șeful a acceptat, și astfel Ăźntr-o zi a venit și l-a luat pe Roger și pe Frank, ducĂąndu-i prin jungla plină cu pericole de vipere, șerpi veninoși și fiare sălbatice și după două zile au ajuns la casa lui Santiaku. Avea o casă mare, de trei ori mai mare ca a celor din tribul Jivaro. Frank, care cunoștea bine limba tribului Jivaro, ce e vorbită și de tribul acesta, doar cu mici diferențe, a Ăźnceput să le vorbească din Evanghelie. Ei nu au auzit niciodată nimic despre Cristos Domnul. Indienii Atșuara, care au umplut casa, ascultau cu atenție, iar ori de cĂąte ori fratele Frank se oprea, șeful de trib Ăźi cerea să le mai spună. În sfĂąrșit, cĂąnd a răgușit, a pus un mic patefon pe care Ăźl aduseseră cu ei, să le vorbească, căci aveau discuri cu porțiuni din Evanghelie Ăźn limba lor. Ce s-au mai minunat de cutia care vorbește! Apoi, cĂąnd vocea lui Frank s-a mai odihnit puțin, a continuat el să le vorbească. Șeful Santiaku arăta un deosebit interes.

VăzĂąnd dorința lor, Frank le-a spus că ei sunt gata să mai vină la ei, dar ar trebui să defrișeze o parte din pădure, ca să formeze o pistă pentru aterizarea avionului lor. Ei au acceptat cu bucurie și au promis că fac aceasta. Roger a stabilit fĂąșia, a Ăźnsemnat dimensiunile și ei urmau să curețe jungla pe porțiunea aceea. Apoi s-au Ăźntors la Wambimi.

După cĂątva timp, au zburat cu avionul și au văzut că au curățit vreo sută de metri de pădure pentru pistă, dar mai aveau de curățit Ăźncă o bună porțiune. N-au putut ateriza, dar le-au lăsat cu coșul Ăźmbrăcăminte spre a-i Ăźncuraja la lucru. Au lăsat să treacă o vreme și apoi iar au făcut un zbor de recunoaștere, dar lucrarea nu era gata. Atunci au discutat Ăźmpreună și Roger s-a hotărĂąt să meargă el din nou la ei. Prin junglă nu sunt drumuri, ci doar unele cărări, care dacă nu sunt umblate, curĂąnd dispar, căci vegetația luxuriantă Ăźn zona tropicală crește foarte rapid. De aceea, Roger a aranjat cu vreo trei din tribul Jivaro să-l conducă și totodată să-l ajute la purtarea unui radio emițător și a unor provizii de alimente și medicamente.

Cei de la stațiunea aviatică l-au lăsat miercuri pe Roger la Wambimi și așteptau joi să primească vreo comunicare radiofonică, dar n-au primit. Nici vineri, nici sĂąmbătă n-au primit nimic. Luni se gĂąndeau că trebuie să fi sosit la Atșuaras și Ăźi va chema, dar nici un cuvĂąnt. Atunci i-a cuprins Ăźngrijorarea. Știau că cei din tribul Jivaro sunt ne-convertiți și cunoscuți ca ticăloși, se gĂąndeau nu cumva să-l fi omorĂąt pe Roger. Fiindcă toată dimineața nu i-a chemat, s-au hotărĂąt să meargă Ăźn căutarea lui. Au pregătit niște alimente, cĂąteva medicamente Ăźn coșul avionului, au pus telefonul și au plecat la drum. Au ajuns deasupra locului, au găsit pista neterminată și se Ăźntrebau de ce n-au terminat-o. Atunci au căutat cu Ăźnfrigurare să vadă cămașa albă a lui Roger. După cĂąteva minute de zbor pe deasupra, iată, l-au zărit și li s-a Ăźncălzit inima. Au coborĂąt la mică Ăźnălțime, au oprit motorul să nu fie zgomot și au strigat lui Roger să curețe pista de popor, căci vor să lanseze coșul cu provizii. Roger le-a făcut semn că a Ăźnțeles și a cerut indienilor să părăsească pista. Au făcut apoi vreo patru rondouri cu avionul și au lăsat coșul cu Ăźmbrăcăminte, alimente, medicamente, cĂąteva securi și telefonul. Roger a apucat coșul, a luat telefonul și a vorbit cu Frank vreo zece minute, a golit coșul, a pus telefonul, o notă pentru ei și o scrisoare pentru soție. Cei de sus au tras coșul și au plecat.

După ce au aterizat la Wambimi, Frank a spus lui Nate că Roger le-a cerut să vină din nou vineri și să aterizeze acolo, că pista va fi gata. Le-a spus că are nevoie de medicamente, deoarece Ăźn trib a Ăźnceput să bĂąntuie gripa și, indienii neavĂąnd nici o rezistență la gripă, au cazuri mortale. El n-a putut să le comunice nimic, din pricină că cel ce purta radio-emițătorul n-a vrut să intre Ăźn trib.

În ziua de vineri, a plouat toată ziua, astfel că Nate n-a plecat cu avionul, căci știa că nu poate ateriza Ăźn noroi. Dar a plecat sĂąmbătă, căci se făcuse vreme frumoasă. A tot mers, dar nu i-a găsit. A zărit o casă Ăźn pădure, dar nu era a lui Santiaku și nu era nici pista. S-a ĂźnvĂąrtit peste pădurile ecuatoriale, dar nu le-a putut da de urmă. S-a uitat la consumul de benzină și se gĂąndea că trebuie să se Ăźntoarcă Ăźnapoi, altfel riscă să nu aibă benzină Ăźndeajuns, ca să ajungă acasă. Totuși, simțindu-și responsabilitatea față de Roger, a mai făcut un raid și iată a zărit pista, casa și a aterizat. A mulțumit Domnului, și de obicei folosea antena să-și anunțe soția că a aterizat cu bine, dar acum, de bucurie, a uitat, Ăźndată, Roger apăru lĂąngă avion și fără să salute, fără un cuvĂąnt de bun venit, Ăźncepu să strige: „Ai adus medicamente?" Era bărbos, obosit, cu cămașa murdară și ruptă Ăźn cĂąteva locuri. Se Ăźntorsese către indienii care alergau spre el și Ăźncepu să strige la ei, să le dea ordine. Nate nu-l cunoștea așa. De aceea, Ăźl apucă de braț și Ăźi zise: “Încet, Ăźncet că avem timp!" El Ăźl privi lung și zise apăsat: „Noi nu avem timp!" Atunci Nate tăcu, ca să nu se dea Ăźn spectacol. Roger luă două sticle cu penicilină, puse serul și le dădu lui Nate, zicĂąnd: „Scutură-le bine". Acesta le luă și făcu ce i se spuse. Din nou strigă la cĂąțiva indieni. Și Nate se gĂąndi: „Cum pot aceștia să creadă că el le e prieten cĂąnd strigă așa la ei?" Dar ei se așezară Ăźn rĂąnd și fiecare primi cĂąte o injecție, căci toți sufereau rău din pricina gripei. Unii păreau că sunt pe moarte. Santiaku ședea pe o buturugă, se vedea că e bolnav grav. Era tot vopsit, cum e la ei obiceiul cĂąnd sunt gata să omoare pe alții. În timp ce făcea injecții, Roger i-a spus lui Nate că un alt șef deja a murit; că de Ăźndată ce el a sosit, a făcut injecții celor mai grav bolnavi și s-au refăcut, dar că a terminat penicilina și gripa s-a Ăźnrăutățit la aceștia. Ce prețios e medicamentul cĂąnd omul este Ăźntre viață și moarte! CĂąnd Roger termină o sticlă, o aruncă, dar Nate o ridică și Ăźi zise: „Mai este o picătură". Roger o trase Ăźn siringă și o dădu unui copilaș, a cărui mamă insista să aibă milă și de el.

CĂąnd a terminat cu injecțiile, mĂąna lui Roger tremura ca varga. Era istovit. Dar mai sosiră cĂąțiva indieni ce aduceau pe un prieten al șefului. Roger mai vĂąrĂź siringa și trase ultimele picături pe care i le administra. Apoi se Ăźndreptă de spate, zĂąmbi către Nate căci Ăźși Ăźmplinise datoria și zise: „Slavă Domnului!"

Fiindcă ceasul arăta că mai au doar cinci minute, Ăźși luară rămas bun și plecară amĂąndoi la avion. Pe drum Roger istorisi cum datorită gripei, toți s-au Ăźmbolnăvit și n-au mai putut lucra la tăierea pădurii pentru pista avionului și a trebuit el singur să muncească din greu, dar cu toată munca depusă, n-a putut s-o termine pentru vineri. Atunci s-a rugat Domnului să-l Ăźmpiedice pe Nate să plece cu avionul. Vineri toată ziua a lucrat din greu prin ploaie la tăierea de copaci, la scoaterea buturugilor, că era istovit, dar nu s-a lăsat pĂąnă ce a terminat. Acum se ruga ca Domnul să-l trimită pe Nate Ăźn ziua de sĂąmbătă. Toată dimineața Ăźnainte de masă au așteptat, dar nu s-a auzit zgomotul avionului. După-masă, cĂąnd era descurajat, s-a auzit, dar a trecut la distanță și s-a dus. După vreo jumătate de oră s-a auzit din nou, dar Ăźn loc să se audă tot mai tare, semn că se apropie, s-a auzit tot mai slab și a dispărut. Atunci a chemat pe indieni la ascultarea Evangheliei și la rugăciune și deodată indienii, care au un auz ascuțit, au strigat: „Vine! Vine!" El le-a zis: „Doar vi se pare". Peste cĂąteva clipe Ăźnsă a auzit și el, atunci au ieșit afară și au văzut avionul. Nu se poate descrie bucuria - spunea el - cĂąnd au văzut că avionul aterizează pe pista lor. Dar situația bolii lor era prea critică. Acestea au fost faptele care l-au determinat să fie Ăźn tensiune. În dosul tuturor lucrurilor Ăźnsă se poate vedea binecuvĂąntată mĂąnă a Domnului, care a avut și are milă de cei păcătoși. El deschide uși pe care nimeni nu le poate Ăźnchide.

Eforturile dragostei pentru tribul Auca

După binecuvĂąntatele experiențe avute cu aceste triburi de indieni, pe care au reușit să-i ajute, cei cinci misionari: Jim Elliot, Pete Fleming, Ed McCully, Roger Youderian și pilotul Nate Saint s-au hotărĂąt să pătrundă și la tribul Auca. Știau că nu e ușor. Indienii Auca erau ucigași ai omului alb ori de cĂąte ori acesta Ăźncerca să intre pe teritoriul lor. De aceea, ei au zis că ĂźntĂąi trebuie să le cĂąștige prietenia. În scopul acesta au decis să facă mai multe raiduri cu avionul lor pe deasupra tribului, să le lase daruri cu coșul avionului mai multe săptămĂąni la rĂąnd și numai după aceea să aterizeze și să ia legătură cu ei.

Această hotărĂąre a fost luată Ăźn casa lui Nate Saint și a doua zi, pe data de 2 octombrie 1955, Nate a bătut-o la mașina sa de scris. HotărĂąrea trebuia să rămĂąnă secretă, ca nu cumva alții să le Ăźncurce planurile. CĂąnd Ed și-a mutat familia la Arajuno, pe data de 19 septembrie, a cerut lui Nate să facă un zbor de observare asupra tribului Auca. Ei n-au putut vedea mult, decĂąt ceea ce au văzut cu doi ani Ăźnainte Jim și Pete, un vast ocean verde de pădure ecuatorială. Numai un ochi bine deprins cu un așa peisaj putea să distingă anumite colibe după puținul fum ce se zărea slab prin desișul pădurii. Doar rĂąul se vedea bine că șerpuia prin oceanul acesta de verdeață. Apoi, au ajuns deasupra unei poienițe cultivată cu manioc, o plantă tropicală ce produce tuberculi din care se face un fel de făină. Erau vreo 15 poienițe din acestea, locuri de unde fuseseră tăiați copacii spre a avea teren cultivabil. Și se zăreau puțin și cĂąteva case.

La 29 septembrie au făcut alt zbor de recunoaștere și au observat și alte poienițe ale tribului Auca. La cĂąteva zile după aceasta, fiind toți Ăźmpreună, au luat hotărĂąrea pomenită mai sus. Cu orice preț voiau să pătrundă la tribul Auca, să le vestească Evanghelia. Era o hotărĂąre mare, căci știau bine cum atĂąția alții Ăźnainte de ei au fost masacrați. Ei doreau ĂźntĂąi să le dovedească că nu le sunt dușmani, ci prieteni. Pentru aceasta au plănuit zborurile la joasă Ăźnălțime deasupra tribului, ca să le lase coșul cu diferite cadouri.

Primul zbor de acest fel a fost pe data de 6 octombrie 1955, cĂąnd le-a lăsat o căldărușă de aluminiu cu capac. Înăuntru au pus 20 de nasturi colorați, nu pentru Ăźmbrăcăminte, căci n-o aveau, ci pentru ornamentație, un sac cu sare, căci tribul Auca nu avea sare și ei se gĂąndeau că poate vor găsi cumva s-o folosească și 15 panglici frumos colorate. Era primul efort. CĂąnd au ajuns deasupra unei poienițe, au zărit o casă mai mare și altele mai mici Ăźn jurul ei. Nu departe curgea un rĂąuleț, care avea o frumoasă plajă de nisip. Jos, prin poieniță se observau poteci bătătorite, dovadă că acele case erau locuite. Ușa avionului era luată și acolo au instalat mecanismul de coborĂąre a coșului cu cadouri. Au coborĂąt la joasă Ăźnălțime și au redus viteza la 65 mile pe oră, dar jos nu se putea observa nici un om. Au făcut vreo șase ronduri avĂąnd coșul jos, panglicile fluturĂąnd Ăźn adierea vĂąntului, apoi i-au lăsat conținutul pe o potecă, nu departe de o casă. Nu știau ce vor zice, dar ei considerau că au făcut un Ăźnceput bun și s-au Ăźntors la Arajuno mulțumind Domnului.

Vineri 14 octombrie, au mers cu alte daruri, spre a lansa al doilea mesaj de pace și bună Ăźnvoire, la casa următoare. S-au uitat cu binoclul după primul cadou lansat, Ăźnsă nu mai era acolo, fusese luat. De data aceasta, nu departe de casă, pe rĂąu erau trei sau patru canoe. Aceasta le spunea că cineva trebuie să fie pe acolo. Au Ăźnceput rondurile. Cu binoclul l-au observat pe primul auca, apoi alți trei au ieșit din casa mare acoperită cu frunze. Coșul a fost lăsat, dar de data aceasta nu a ajuns pe cărare, ci Ăźn rĂąu. Îndată unul din ei a sărit Ăźn rĂąu și a luat cadoul. Alții vreo opt au alergat la rĂąu și examinau cadoul. Misionarii s-au Ăźnălțat cu avionul, Ăźn timp ce inima le tresaltă de bucurie că indienii nu au fugit de ei să se ascundă și că darul era Ăźn mĂąinile lor.

După nouă zile au plecat din nou și au țintit să lase cadoul la casa următoare. De data aceasta de frĂąnghie era legat și un alt coș gol, Ăźn cazul că ar vrea să răspundă și ei cu un cadou. S-a ĂźntĂąmplat Ăźnsă că n-au nimerit ținta, căci coșul s-a agățat la vreo 300 metri de cărarea spre manioc. În fugă au pregătit un al doilea coș, au lansat frĂąnghia, au făcut cĂąteva ronduri pĂąnă ce coșul s-a stabilit pe punctul din centru; atunci, de la vreo 60 m Ăźnălțime au lăsat coșul pe pămĂąnt, la cĂąțiva pași de casă. Indienii au alergat și l-au apucat, dar cĂąnd cei de sus au vrut să tragă frĂąnghia, ea era ținută. Nu știau dacă au pus ceva greu Ăźn coș sau de ce nu o pot trage. Îndată, au văzut pe unul că alerga și le făcea semn cu mĂąna, apoi s-a reĂźntors și a pus ceva Ăźn coș, iar ceilalți au dat drumul coșului. De bucurie, ei au mai aruncat un mototol de panglici, iar unul de jos s-a aruncat și l-a prins. Cei de sus au strigat, iar cei de jos au răspuns și ei cu strigăte de bucurie, și-au făcut cu mĂąinile și au plecat pe deasupra firului apei rĂąului Curaray. Acum se gĂąndeau că poate nu peste mult timp vor putea acolo pe plajă să facă primul contact, dacă Domnul binecuvĂąntează eforturile lor.

Pe 12 noiembrie au plecat din nou. Era o sĂąmbătă frumoasă. Au luat cursul rĂąului și au zărit alte case și locuri cultivate, care erau Ăźmprejmuite cu un gard Ăźmpletit ca de nuiele, pentru ca animalele sălbatice să nu le calce culturile. Au ajuns la casa unde a patra oară și-au lăsat darul și acum din nou au lăsat coșul. Cei de jos au alergat, au luat din coș darurile și au pus Ăźn coș o găteală de cap din pene colorate, așa cum poartă indienii. Pentru misionari era un semn că pot lega prietenie cu ei spre a le vesti Evanghelia.

La 26 noiembrie, Nate Saint a notat Ăźn jurnalul său că săptămĂąna trecută, la Arajuno, doi indieni au ieșit dintre tufișuri, s-au apropiat de avion și i-au zis: „De ce sunteți nebuni și dați mereu acele cadouri la indienii Auca?" Dar ei n-au dat importanță, căci erau tocmai gata să decoleze, și au plecat. La a patra casă, Ăźi așteptau doi oameni pe o platformă ridicată Ăźn mijlocul poieniței, care le făceau semne cu mĂąinile. Ei au făcut ronduri joase deasupra poieniței, ca să poată fi recunoscuți cĂąnd vor ateriza. Au lansat aici o secure și patru piepteni de plastic. S-au dus la casa a treia și au lansat și acolo cĂąteva cadouri. Un bătrĂąn, care stătea lĂąngă casă, le-a făcut semn cu mĂąna, parcă Ăźi chema să coboare jos. Ruga misionarilor din avion era ca Domnul să-i trimită curĂąnd la Auca.

Înainte de noua vizită programată pe 3 decembrie 1955, Ed și Nate și-au făcut fotografii mărite la dimensiunile lor naturale, ca să Ăźi poată recunoaște cĂąnd vor ateriza la ei. La al nouălea zbor, au constatat că indienii Auca au mai tăiat din copacii ce despărțeau două poienițe la casa a patra, iar pe platformă erau doi bărbați, care le făceau cu mĂąna. Aceștia erau Ăźmbrăcați Ăźn hainele ce ei le lansaseră cu coșul. Le-au lăsat și acum cĂąteva daruri și s-au dus la casa a treia. Mare le-a fost mirarea cĂąnd au zărit aici pe acoperișul casei un model mare de avion. Aceasta dovedea dibăcia oamenilor din tribul Auca. Și aici era acum o platformă ridicată, mai mare ca cealaltă și la o Ăźnălțime de vreo 5 metri de la pămĂąnt. Pe ea stăteau un om complet Ăźmbrăcat Ăźn hainele primite. Cei de sus, din ușa avionului, i-au făcut cu mĂąna, iar cel de jos a răspuns făcĂąnd și el semn cu mĂąna. I-au lăsat un cadou la picioarele sale. Alături de el erau două femei. Au făcut cĂąteva fotografii, ca și Ăźn celelalte ocazii. Acum, fiind tăiați copacii, poienița era mult lărgită, putĂąnd să coboare foarte jos, la vreo 18 metri deasupra lor. Mai sus Ăźn poieniță au observat că două persoane, cu securile lansate de ei, tăiau copaci. Erau două femei tinere. S-au ridicat puțin și au trecut a patra casă, unde au lansat și acolo coșul, care a atins pămĂąntul. Din dosul casei, mai mulți indieni și copii au alergat la coș, au luat ce a fost Ăźn el, apoi cei de sus au vrut să-l tragă sus, dar era ținut de indieni, care după un minut și jumătate i-au dat drumul. În coș au pus și ei un cadou de culoare roșu aprins și de mărime bunișoară. Era o altă podoabă de cap indiană. Acum se gĂąndeau că pe acestea o să le aibă pe cap cĂąnd vor ateriza pe teritoriul lor.

Pe 10 decembrie Nate a scris Ăźn jurnalul său că, Ăźn discuțiile lor, au decis ca pe data de 2 ianuarie 1956 să aterizeze la tribul Auca. Au făcut planul Ăźn toate detaliile. După ce vor ateriza, vor aștepta să vină indienii la ei. Acum urmau să găsească locul potrivit pentru aterizare. De aceea, la ora 9:30 dimineața, cu cadourile la bord și cu vopsea ca să poată Ăźnsemna locul de aterizare, au plecat din nou să-și vadă vecinii. Au ajuns deasupra rĂąului Curaray și, deși șerpuiește mult, totuși au găsit o plajă de vreo două sute și ceva de metri, care li s-a părut potrivită pentru aterizare. Au coborĂąt pĂąnă aproape să o atingă, au Ăźnsemnat-o cu vopsea și au numit-o „Palm Beach". Au măsurat distanțele pĂąnă la casele Auca, făcuseră vreo trei minute, deci pe jos erau vreo 7 km. La casa a treia erau două femei, iar stăpĂąnul casei era pe platformă. Avea pe el o cămașă vărgată cu roșu și negru, pe care i-o lansaseră săptămĂąna trecută. Acum i-au aruncat o pereche de pantaloni, pe care i-a prins ca pe o minge. La casa a patra au găsit patru bărbați Ăźmbrăcați cu bluze, iar copiii și femeile erau Ăźn costumele lor de la creație. CĂąțiva copaci care fuseseră Ăźn calea avionului, acum erau tăiați. Au făcut cĂąteva ronduri joase și au strigat Ăźn limba lor: „Ne place de voi! Vă iubim!" Apoi le-au lăsat cadourile. De data aceasta cadourile erau Ăźnsoțite de fotografiile mărite ale misionarilor și un desen al avionului care le-a adus cadourile. CĂąnd frĂąnghia a ajuns deasupra capetelor lor, au și apucat-o cu toții, afară de unul care avea ceva Ăźn mĂąini. Au luat cadourile și fotografiile Ăźn mărime naturală, iar omul ce avea ceva Ăźn mĂąini a pus cadoul său Ăźn coș. Toți se uitau mirați la fotografii. Misionarii au tras coșul sus și au plecat. În coș era un cadou Ăźnvelit Ăźn scoarță de copac. ÎntrucĂąt săptămĂąna trecută le-au dus un pui mare de găină, se gĂąndeau că e vreo pasăre. Nate voi să-și vĂąre mĂąna să vadă ce e, dar o trase rapid căci se temu să nu fie un șarpe. Se uitau bine printre scoarță și zări un papagal frumos cu o banană puțin descojită, ca să aibă pentru drum.

La aterizare, au Ăźmpărtășit la ai lor impresiile din această călătorie, spunĂąndu-le că au găsit un loc potrivit pentru aterizare. Împreună au mulțumit Domnului că s-au Ăźntors cu bine.

La 17 decembrie le-au dus din nou cadouri și au primit iarăși ceva Ăźnvelit Ăźn scoarță de copac. Înăuntru era o pasăre neagră vie și o furcă de tors cu bumbac pe ea.

Zilele următoare le-au petrecut Ăźn discuții despre planul lor de a coborĂź la Auca. Soția lui Pete Fleming le-a spus că Pete a scris Ăźn jurnalul său zilnic că e gata să-și dea viața pentru Auca. Soția lui Jim a reamintit tuturor ceea ce se știa despre Auca, dar Jim a intervenit, zicĂąnd: „Dacă Dumnezeu dorește așa ceva, eu sunt gata să mor pentru salvarea acestor oameni". Încă Ăźn timp ce era student, Jim a scris: „Nu e nebun cel ce dă ceea ce nu poate păstra, ca să cĂąștige ceea ce nu poate pierde".

Pe 23 decembrie au dus iarăși cadouri și au primit și ei pește prăjit, vreo trei pachete cu alune, tuberculi de manioc copți pe jăratic, două veverițe omorĂąte, un papagal viu, două ulcioare de lut care s-au făcut cioburi, o bucată de carne friptă și o coadă de maimuță afumată.

La Crăciun au fost la Arajuno și au discutat plecarea soților la tribul Auca. Unele soții erau puțin cam Ăźngrijorate, căci spuneau că ar putea să rămĂąnă văduve, dar știau că atunci cĂąnd El Își scoate oile, El merge Ăźnaintea lor. Deci, nu li se poate ĂźntĂąmpla decĂąt ceea ce El Ăźngăduie. A fost un timp de cercetare personală și de deplină Ăźncredințare pe brațul Domnului. Aceasta din cauză că nimeni din cei ce au călcat pe teritoriul Auca pĂąnă atunci, nu a scăpat cu viață. De comun acord, au stabilit ca pe data de marți 3 ianuarie 1956 să aterizeze la Auca.

Nate Saint a scris Ăźn jurnalul său: „O, de am fi mișcați de milă, cum a fost Domnul nostru! O, de am vărsa lacrimi de pocăință pentru aceia pe care nu am reușit să-i scoatem din Ăźntuneric! Dincolo de scena frumoasă a Betleemului, de am vedea agonia ce L-a frĂąnt pe Domnul la Golgota! El să ne dea o nouă viziune a voii Sale cu privire la cei pierduți și la responsabilitatea noastră! Domnul să ne dea o nouă viziune a voii Sale cu privire la acești oameni, care trăiesc ca Ăźn epoca de piatră; atunci cuvĂąntul sacrificiu ar dispare și din gĂąndul și din vorbele noastre... Doamne, Dumnezeule, vorbește inimii mele și dă-mi harul să cunosc sfĂąntă Ta voie și bucuria să umblu Ăźn ea! Amin".

Luni 2 ianuarie 1956, a fost ziua pregătirilor. Fiecare și-a rĂąnduit echipamentul de care credea că are nevoie. Seara, cĂąnd s-a culcat, Nate, pilotul, care avea mare responsabilitate de toate zborurile, nu a putut să doarmă. S-a rugat, a repetat versete biblice din memorie. La ora 4 dimineața a ațipit puțin pĂąnă la ora 5:45, cĂąnd au Ăźnceput să se miște prin casă.

În ziua de 3 ianuarie 1956, au mĂąnat Ăźmpreună, au avut o oră de rugăciune și au Ăźncheiat cu cĂąntarea:

Noi ne sprijinim pe Tine,
Scutul și Apărătorul nostru,
A Ta e bătălia,
A Ta va fi gloria.

CĂąnd biruitori vom trece Ăźn final
Prin splendidele porți de mărgăritar;
Atunci la Tine ne vom odihni
Pe veșnicii de veșnicii.

Fiindcă avionul misiunii era mic, ușor și nu putea duce multă Ăźncărcătură, Ăźn primul transport l-a luat pe Ed cu echipamentul său și la ora 8 au plecat. Deși era Ăźncă puțină ceață, au aterizat cu bine și au descărcat bagajele. Ed a rămas acolo, filmĂąnd cu camera, iar Nate s-a urcat Ăźn avion și a plecat. La al doilea transport l-a dus pe Jim și pe Rogers cu bagajele lor. Ca să nu se adĂąncească roțile Ăźn nisipul de pe plajă, au dat drumul puțin presiunii din cauciucuri, lucru ce s-a dovedit bun la aterizarea pe plajă. Au descărcat avionul, Nate s-a Ăźntors la bază, iar cei trei s-au apucat să curețe plaja. La a treia călătorie, Nate a luat stația de radio, spre a putea comunica cu baza, a luat o seamă de scule necesare, niște scĂąnduri să-și facă un adăpost Ăźntr-un copac și hrană. A plecat, iar cĂąnd a fost pe deasupra caselor Auca, a strigat la ei să vină a doua zi la rĂąul Curaray să-i ĂźntĂąlnească, apoi s-a Ăźndreptat spre plajă și a aterizat. Au descărcat totul Ăźn grabă. Cei trei ce rămăseseră pe plajă au găsit un copac pe care l-au crezut potrivit spre a-și face adăpostul Ăźntre crăcile lui, au improvizat o scară și o platformă sus unde să poată dormi. Apoi cu toții i-au făcut un acoperiș de aluminiu, ca să nu-i plouă.

Fiindcă au lucrat de zor, erau cu totul transpirați și un roi de musculițe și țĂąnțari zbura Ăźn jurul lor, ĂźncĂąt nu știau cum să se apere. Nate a apreciat totul și fiindcă era spre seară, s-a urcat Ăźn avionașul lui și a plecat la bază, ca să vină a doua zi dimineața.

Miercuri dimineața, 4 ianuarie 1956, Nate și Pete au urcat bagajele Ăźn avion și au plecat. CĂąnd au zburat pe deasupra caselor indienilor, nu se vedeau grupuri, ca altădată, ci doar ici-colo cĂąte unul. Ei Ăźși ziceau că desigur sunt pe drum spre plajă. CĂąnd au aterizat, cei trei le-au spus cum noaptea a venit puma, leul junglei, i-au auzit urletele și i-au văzut urmele pe nisip. Locul era frumos, plin de palmieri, dar ca Ăźntr-o pădure tropicală, erau tot felul de fiare sălbatice.

După ce au descărcat, Nate a căutat să vadă ce are stația de radio că n-au putut transmite nici un mesaj și a găsit că la microfon nu era strĂąns un mic șurub și nu făcea contact un fir. Imediat a chemat baza și a anunțat-o pe Maria, soția sa, că toți sunt bine. Toată ziua au petrecut-o Ăźmpreună, dar n-a venit nici un indian Auca. CĂąnd s-a Ăźnserat, Nate și Pete s-au urcat Ăźn avion și au plecat să doarmă la baza misiunii.

Joi dimineața, 5 ianuarie, Nate și Pete au sosit cu bine. AvĂąnd timp liber, Nate și-a scris jurnalul. El spunea că a observat dimineața pe nisip urme proaspete de pași, că la ora 5 cei din copac au Ăźndreptat lumina lanternei spre locul unde seara au lăsat o secure și nu mai era acolo, ci a fost luată. După 15 minute toată jungla răsuna de fraze strigate de ei Ăźn auca, căci Ăźnvățaseră cĂąteva. Toată ziua Ăźnsă nu a apărut nimeni. Seara, Nate și Pete au plecat la Arajuno să doarmă, iar ceilalți s-au urcat la dormitorul lor Ăźn copac. Doi dormeau, iar unul făcea de strajă.

Vineri, 6 ianuarie, după ce au sosit, Nate și Pete au stat sub un adăpost pe care l-au făcut pe plajă drept bucătărie. Ed era la capătul plajei, Roger la centru, iar Jim la celălalt capăt al plajei. Era pe la ora 11:15. Ed striga fraze Ăźn auca.


O voce clară de bărbat răspunse de dincolo de rĂąu și ieșiră Ăźn luminiș. Era un tĂąnăr și două femei, una de vreo 30 de ani și alta de vreo 16 ani. Se aflau Ăźn fața lor, fără Ăźmbrăcăminte, doar cu o legătoare la Ăźncheietura mĂąinii, Ăźn jurul mijlocului și la genunchi. Misionarii au fost surprinși, dar au strigat Ăźn auca: „Puinani", adică bine ați venit. Bărbatul a Ăźnceput cu un potop de cuvinte neĂźnțelese de ei, dar gesturile lui, mereu arătĂąnd spre fată, le dădeau de Ăźnțeles că vrea să o vĂąndă sau că le-o dă ca dar.

PresupunĂąnd că ar vrea ca cineva să meargă dincolo la ei, Jim Ăźși ridică pantalonii săi scurți și trecu prin rĂąu de partea cealaltă. Fata se apropie de rĂąu, ceilalți doi o urmară. CĂąnd Jim ajunse la ei, i-a luat de mĂąnă și i-a trecut Ăźn partea lor. Toți i-au primit cu zĂąmbet și le-au spus: „Puinanis", spre a-i face să Ăźnțeleagă că nu au de ce să se teamă. Cei trei auca Ăźncepură să vorbească Ăźntre ei. De altfel, nu arătau nici o sfială și nici frică. Roger s-a dus și le-a adus cĂąteva cuțite pe care le-au primit cu bucurie. Nate le-a dat o machetă de avion. Ceilalți s-au dus și au luat aparatele de fotografiat și i-au prins pe peliculă. Femeile se uitau la ziarul „Time”. Bărbatul s-a apropiat de avion și părea că ar vrea să urce Ăźn el. Imediat lui Nate i-a venit Ăźn gĂąnd să-l ia Ăźntr-un raid pe deasupra caselor și să-l facă să strige Ăźn limba lor să vină la rĂąu. Îi deschise ușa și Ăźl Ăźndemnă să urce. Fără să stea pe gĂąnduri, urcă, și Nate Ăźși luă zborul. Zburau la mică Ăźnălțime și tĂąnărul striga mereu. Nate Ăźnsă nu știa ce strigă. După cĂąteva ronduri, s-au reĂźntors la plajă. Aici sări din avion bătĂąnd din palme. Misionarii și-au Ăźndreptat fața spre cer și au mulțumit Domnului pentru această ĂźntĂąlnire. În ei ardea dorul mĂąntuirii pentru acești oameni, dar erau Ăźmpiedecați de limbă, nu-l puteau Ăźmpărtăși. Apoi i-au servit pe musafiri cu sandvișuri și limonada. Fiindcă se Ăźnserase, Nate și-a luat jurnalul, filmele făcute, le-a pus Ăźn avion să le ducă Ăźn siguranță la bază, a chemat pe Pete și au plecat.

Musafirii au vrut să rămĂąnă să doarmă pe plajă, dar fata nu a vrut, ci a plecat Ăźn josul rĂąului. Bărbatul a plecat și el, dar cealaltă femeie s-a culcat lĂąngă focul bucătăriei lor de pe plajă. Dimineața, cĂąnd Jim s-a sculat, focul Ăźncă ardea, dar ea dispăruse.

Ziua de sĂąmbătă, 7 ianuarie 1956, a trecut fără să se ĂźntĂąmple ceva deosebit. CĂąnd Nate a făcut observarea caselor auca, a văzut pe bărbatul care fusese la ei și i-a făcut cu mĂąna.

Duminică dimineața, 8 ianuarie, cĂąnd era să plece, Pete a zis celor de la baza misiunii să se roage, că Ăźn ziua aceea poate se ĂźntĂąmplă ceva. Nate stabilise cu soția lui să ia legătura prin radio la ora 12:30. La acea oră, i-a spus că a văzut din avion un grup de vreo zece auca, care venea spre plajă și că o va chema iar la ora 4:30, dar să se roage pentru ei. Misionarii sperau că va veni o delegație să-i invite Ăźn satul lor.

La ora 4:30, Maria, la Shell Mera, a deschis radioul să primească comunicarea din partea soțului, să știe dacă au fost invitați Ăźn sat, dar nimic. S-a mai uitat la ceas, era vremea să fie chemată. Stătea lĂąngă aparat cu soția lui Pete, dar nimic. Afară atmosfera era bună, nici o interferență. La Arajuno, soția lui Ed și cea a lui Roger stăteau lĂąngă radioul lor deschis să primească vești, dar tăcere. După mai multe minute au chemat pe Maria, soția lui Nate, care le-a spus că nici ea nu are nici o veste. Acum nu știau ce să creadă. Era prima dată că Nate, care pilota avionul din 1948, nu comunica nimic soției. A trecut o oră și nimic. Nu voiau să se gĂąndească la rău, ci Ăźși ziceau că probabil stația lor de radio s-a deranjat. Se făcuse seară și Nate cu Pete nu mai soseau; ce se ĂźntĂąmplase? Și Ăźn noaptea aceea nici una dintre soții n-a dormit, căci somnul le dispăruse.

A doua zi, luni dimineața, 9 ianuarie, tăcere. Nici o veste, nici un semn. Îngrijorarea soțiilor a Ăźnceput să crească. Johnny Keenan, colegul de pilotaj al lui Nate, de la baza misionară, a urcat Ăźn avionul său și a plecat spre plajă Ăźn recunoaștere și urma ca la ora 10 să comunice Mariei prin radio. Dar la ora 9:30, Johnny a comunicat că nu a văzut pe nici unul din misionari, că avionul a fost vandalizat, tot ce a fost de pĂąnză era rupt. Imediat a fost anunțat generalul-locotenent William K. Harrison, comandantul șef al Serviciului Aerian de Salvare din Marea Caraibilor și la fel Stația de Radio HCJB din Quito. Stația și-a Ăźntrerupt emisiunile și a anunțat dispariția celor cinci misionari Ăźn teritoriul Auca. Era o veste tristă care a zguduit lumea creștină. Încă nu se știa dacă toți au fost uciși sau dacă unii au scăpat cĂąnd s-a dat atacul asupra lor și se aflau undeva prin junglă.

Barbara, soția lui Roger și Marilou, soția lui Ed, au zburat Ăźndată de la Arajuno la Maria, care se afla la Shell Mera, spre a afla ce s-a ĂźntĂąmplat.

Luni seara, fiind de față misionarul Frank Drown și Dr. Art Johnson, medic la Spitalul Vozandes, afiliat cu Stația de Radio HCJB din Quito, au hotărĂąt să formeze echipe Ăźnarmate care să pătrundă pe teritoriul Auca Ăźn căutarea lor. Un pluton de soldați voluntari a anunțat că este gata de plecare. La fel, o seamă de credincioși din tribul Jivaro, unde misionarii au lucrat Ăźnainte, au anunțat că sunt gata să plece.

Marți dimineața, 10 ianuarie 1956, Elisabeta Elliot, Rachela Saint, sora pilotului Nate, Frank și alți misionari au sosit la Shell Mera. Pe unde scurte au primit vestea că un elicopter al Forțelor Armate a plecat din Panama spre Ecuador să ajute Ăźn această căutare.

Miercuri, Keenan a făcut al patrulea zbor de recunoaștere pe deasupra plajei și a anunțat că a găsit un cadavru. Era la un sfert de milă de Palm Beach, plutea pe apă cu fața Ăźn jos. Avea pantaloni kaki și bluză albă. Imediat Barbara a zis că acela nu e Roger, fiindcă el nu avea așa pantaloni. Miercuri după-masă, la Arajuno a sosit un avion militar S.U.A., care a adus elicopterul ce trebuia montat imediat ca să poată pleca. Vreo 30 de soldați din Ecuador, indieni Jivaro și cĂąțiva misionari au plecat și seara au ajuns la confluența rĂąului Oglan cu Curaray. Aici au rămas să Ăźnnopteze. Misionarul Frank a organizat grupul. Unul a mers să Ăźnchirieze canoe, altul avea grija bagajului, altul șef, iar doi cu măsurile de pază. S-au culcat apoi pe frunze de bananier și cĂąțiva au făcut de strajă toată noaptea. Tot miercuri după-masă, Keenan a anunțat prin radio pe Maria că a găsit un al doilea cadavru. Din avion nu știa al cui este.

Joi la ora 10, Keenan a plecat din nou cu avionul, a ajuns grupul din canoe pe rĂąu și a vorbit cu Frank prin radio. CurĂąnd au mai sosit alte două canoe cu indieni Chiciua, unde a lucrat Ed. Tuturor li s-a atras atenția să fie cu mare grijă. Unul din indienii Chiciua a anunțat că el a găsit corpul lui Ed la marginea rĂąului și i-a luat ceasul de pe mĂąnă să-l predea soției. Avionul lui Keenan, elicopterul armatei, un hidroavion ușor al Serviciului Aerian de Salvare au continuat căutarea toată ziua. Colonelul Izurieta cu un avion al armatei din Ecuador supraveghea toată căutarea și era gata să intervină dacă cineva i-ar fi atacat. Seara, aviația retrăgĂąndu-se, au anunțat că au găsit pe patru din cei cinci misionari.

Vineri, 13 ianuarie, echipele pe jos și cele din canoe aveau să se ĂźntĂąlnească la ora 10 cu elicopterul militar pe plaja Palm Beach. Ei s-au sculat la ora 6 dimineața și au plecat, ca să poată ajunge la timp. Apropiindu-se de locurile indicate, au cules cadavrele. Unul a fost prins sub crengile unui copac căzut, numai un picior cu ciorap gri fiind deasupra apei murdare a rĂąului. Cureaua roșie cusută cu model arăta că e Pete. Un altul dus de ape era Nate Saint, ce avea doar o mĂąnă afară; i-au legat mĂąna cu o frĂąnghie și l-au tras Ăźn canoe. Altul era la o margine pe nisip. Au adus toate cadavrele pe plajă și le-au așezat cu fața Ăźn jos. Nu se știa de al cincilea. La plajă, soldații cu armele au format un cerc puțin la distanță, iar Frank a pus să facă o groapă comună sub copacul Ăźn care Ăźși făcuseră dormitorul. Erau cele patru cadavre, lipsea cel al lui Ed, pe care Ăźl identificase cu o zi Ăźnainte un indian Chiciua. Semnele arătau că toți au murit străpunși cu săgeți și cu sulița.

Abia pe la amiază a sosit și elicopterul militar. Tocmai Ăźncepuse o mare ploaie torențială. Din elicopter, cu aparatul de fotografiat Ăźn mĂąnă, sări Cornel Capa, un corespondent fotograf al revistei „Life" și fotografia cadavrele, plaja, Ăźmprejurimile. Turna cu găleata, dar prin ploaie, cadavrele au fost duse și așezate Ăźn groapă. În timpul acesta a sosit și un grup de indieni care aduceau cu greu prin noroi trupul lui Ed; l-au așezat alături de celelalte patru trupuri, au tras țărĂąna, le-au acoperit, apoi au plecat.

SĂąmbătă dimineața, 14 ianuarie 1956, comandantul elicopterului militar a invitat pe cele cinci văduve să meargă să le arate mormĂąntul soților lor. CĂąnd au ajuns pe plajă, el le-a arătat locul. Ele au Ăźngenuncheat și cu capul lipit de geamurile elicopterului au privit locul unde zăceau osemintele celor pe care i-au iubit, dar care Ăźn dragostea lor pentru tribul Auca au fost gata să moară.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!