Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Masca minciunii

Publicat la 2012-02-06 de Traian


 În timp ce în trecut îi era ruine s fii prins cu vreo minciun, astzi se trece peste o asemenea situaie ridicând din umeri. Ne-am obinuit atât de mult s fim minii în toate domeniile existenei, încât privim minciunile ca pe o normalitate, ca pe ceva fr de care nu te poi descurca. Cuvântul "onest" pleac de Ia noiunea de "onoare" - un concept cruia înainte oamenii îi atribuiau o valoare mai mare decât banului i averii. Un mincinos era un om lipsit de onoare. S fii caracterizat astfel era o adevrat ruine.

De când primii oameni au dat crezare minciunii Satanei, omul firesc este infectat cu duhul minciunii. Deosebirea fa de trecut const în faptul c omul atunci era contient c face ceva greit minind. În societatea noastr Dumnezeu i Cuvântul Su sunt tot mai mult eliminai din viaa cotidian. Cu cât omul se îndeprteaz mai mult de Creatorul Su, cu atât ii pierde mai mult din demnitate i nu se mai ruineaz de pcatul su. Îns omul lipsit de ruine este i un om lipsit de contiin.

Ca ziua i noaptea


"Eu sunt Adevrul", afirm Isus despre Sine, i-l numete pe diavol "tatl minciunii". Dup cum Fiul lui Dumnezeu st pentru principiul adevrului, tot astfel i Satana st pentru cel al minciunii, al îneltoriei i al amgirii. Conform mrturiei Bibliei, toi oamenii sunt din fire nite mincinoi (Romani 3,4). Nu este vorba aici de un caz izolat de neonestitate, ci de o atitudine de fond fa de Dumnezeu. Necredinta nu este nimic altceva decât respingerea contient a adevrului lui Isus i încrederea în minciun. Acesta e i motivul pentru care minciuna controleaz în definitiv fiecare aspect al vieii noastre i descoper ai cui fii suntem. Un gând central al micrii New Age îl constituie subordonarea lui Dumnezeu de ctre om i faptul c Dumnezeu reprezint atât binele cât i rul, adevrul ca i minciuna. Ce absurditate! În Cuvântul lui Dumnezeu citim: "Dumnezeu este lumin i în El nu este întuneric" (1 Ioan 1,5).

Minciuna i adevrul se deosebesc ca ziua i noaptea, ca lumina i întunericul. Omul fr Dumnezeu este orbit, devenind un prizonier al minciunii. Isus le spune evreilor credincioi: "Vei cunoate adevrul i adevrul v va face liberi" (Ioan 8,32).

Aceasta înseamn c omul care-L recunoate pe Fiul lui Dumnezeu i se încredineaz Lui în întregime, experimenteaz o schimbare a "autoritii" în viaa lui. El înlocuiete principiul minciunii cu cel al adevrului. În Isus Cristos nu este nimic fals, nimic neadevrat. Nu numai c El spune doar adevrul, El este adevrul.

Scopul scuz mijloacele

În toate domeniile vieii se minte. În timpul campaniilor electorale, politicienii, pentru a ajunge la putere, fac promisiuni pe care apoi nu le mai in; comercianii îi ademenesc pe clieni pentru a face cât mai mult profit; cei care fac reclam promit fericire i împlinire pentru a reui s-i plaseze produsele; brbai i femei, prini i copii, copii i profesori se îneal reciproc.

Face parte din viaa de zi cu zi s fim înelai i minii în permanent. Cu toate acestea, de fiecare dat suntem dezamgii.

De ce minte omul?

Din totdeauna omului i-a fost team s-i asume responsabilitatea pentru aciunile sale i s-i recunoasc vinovia. El trebuie s se scuze, s se justifice i s mint, întrucât altfel îi pierde reputaia. Frica de a nu fi respins, dispreuit i de a pierde afeciunea celorlali îl împinge pe om spre minciun. Chiar i în aceasta îl vedem pe adversarul lui Dumnezeu la lucru, rsturnând complet ceea ce Dumnezeu ne spune în Cuvântul Su: "Dac umblm în lumin, dup cum El Însui este în lumin, avem prtie unii cu alii; i sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curete de orice nelegiuire" (1 Ioan 1,7). Numai atunci când devenim oneti e posibil iertarea i o comuniune adevrat.

Omul fr Dumnezeu i-a pierdut identitatea, este lipsit de valoare. De aceea el se strduiete cu disperare s i-o recupereze, atribuindu-i singur valoare i important. El face acest lucru înelându-se pe sine i înelându-i i pe ceilali, prând s fie ceva ceea ce în realitate nu este; îi arat latura cea mai bun, flindu-se cu motivaii nobile, în timp ce resortul tuturor aciunilor sale îl reprezint purul egoism. De ce copiaz un elev în timpul unei lucrri? Teama de a fi considerat ca fiind mai puin inteligent decât colegul su, în cazul în care va obine o not sczut, îl împinge ctre minciun. În fond, în societatea noastr are valoare cel care este frumos i inteligent. Aceasta este i ea o minciun care influeneaz întreaga existen. Valoarea noastr nu depinde de prestaiile noastre, de inteligenta noastr, nici de frumusee, ci este întemeiat în dragostea lui Dumnezeu fat de noi oamenii. Noi Îi suntem atât de preioi, încât El i-a dat viaa pentru noi, pentru ca noi s devenim liberi. Întreaga noastr valoare se afl în aceast dragoste. Ce eliberare este s fim acceptai astfel, cu toate defectele i limitele noastre! Nu mai suntem astfel constrâni s alergm dup nite valori false.

Autoînelarea

În acest punct îi vine s crezi c minciuna nu mai trebuie s aib nici un loc în viaa unui cretin. Este adevrat, îns realitatea se prezint din pcate altfel. Unde este problema?

Când o persoan i-a predat viaa Domnului Isus, adversarul lui Dumnezeu pierde din influen, îns nu se resemneaz. Credinciosul nu mai este proprietatea sa, îns diavolul încerc s-l fac inutilizabil pentru obiectivele lui Dumnezeu. De aceea el încearc în mod repetat s-l fac pe cel credincios s cad. Muli oameni se chinuie i dup convertirea lor la Cristos cu complexele de inferioritate care-i copleesc i cu lipsa respectului de sine. Aceste triri negative sunt dificil de eliminat, fiindc sunt adânc înrdcinate, crescute i hrnite de muli ani. Gânduri ca: "Sunt un nimeni", "Nu sunt capabil de nimic" trebuiesc recunoscute ca fiind nite minciuni i respinse. Dac n-o facem, ele vor constitui un teren fertil pentru alte minciuni. Astfel se poate ajunge, de exemplu, la împrtierea de zvonuri cu privire la alii sau la defimarea altora. Fcând aceasta, ne vom simi noi înine mai buni, superiori celorlali. Problema este c omul ajunge el însui s cread cu vremea nite neadevruri mereu repetate. Dac ne surprindem spunând o minciun sau o jumtate de adevr, s nu considerm asta ca fiind o bagatel, ci s recunoatem minciuna i s cerem iertare. Diavolul vrea s ne împiedice s-o facem. El ne optete c vom pierde în faa celorlali i vom fi dispreuii. Îns tocmai contrariul este adevrat. Dac nu lum în serios minciuna, contiina va deveni tot mai insensibil si odat cu trecerea timpului nu va mai reaciona defel. Omul devine imun la vocea luntric i triete în autoînelare. Paralizeaz i astfel devine inutilizabil în lucrarea ridicrii Împriei lui Dumnezeu.

Educaia spre adevr

Deja un copil mic este deosebit de rafinat când e vorba s caute scuze, s descrie în mod eronat o situaie, s arunce vina pe alii, s muamalizeze i s ascund. Prinii i educatorii se afl în pericolul de a nu lua foarte în serios acest lucru. Poate ei înii nu sunt nite campioni ai onestitii. Un copil îi d imediat seama de felul în care reacioneaz adulii în anumite situaii i procedeaz i el întocmai. De aceea onestitatea începe de la noi înine. Trebuie s fim dispui s umblm în lumin, s devenim sensibili la minciunile cotidiene cu care ne-am deprins. Nu-l putem impune unui copil s fie onest, îns îi putem sensibiliza contiina. De aceea scuzele i justificrile false nu trebuie s fie minimalizate. Minciunile distrug încrederea, iar fr încredere nu este posibil o comuniune real. Este o component a educaiei s-i artm în mod repetat copilului ce consecine grave poate avea minciuna: în locul încrederii apare neîncrederea. Acolo îns unde domnete neîncrederea, apare nesigurana, teama. Aceast lips a siguranei i frica pe care o întâlnim la tot pasul sunt roadele minciunii. Nu mai poi avea încredere în nimeni i în nimic. Cuvântul dat, promisiunea fcut nu mai au valoare. Aa îns este imposibil de trit!

Rostirea adevrului este legat uneori, dac nu de cele mai multe ori, de anumite dezavantaje. Cine nu profit de o situaie creat prin minciun trece drept un prost. colarul care are posibilitatea s copieze i astfel s obin a not bun i totui n-o face, este considerat drept ntâng de ctre colegi. Dar nu exist în acest dispre, în neînelegerea respectiv i o doz de admiraie? Admiraie fa de un om care de dragul adevrului este gata s accepte un aparent dezavantaj? Nu se refer oare Isus tocmai la acest lucru atunci când spune c trebuie s fim lumin i sare în aceast lume? Lumina descoper i sarea arde rana. Comportamentul corect al unei persoane pune în mod automat în discuie comportamentul celui de alturi, fiind astfel oricând un stimulent pentru o corectare a vieii, pentru o întoarcere. i tocmai aceasta este însrcinarea pe care o avem în lumea aceasta, noi toi cei care aparinem Domnului Isus Cristos.

ethos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE PVC, CARAMIZI ECOLOGICE...Vezi aici!