Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri - David Livingstone

Publicat la 2012-01-25 de Traian

David Livingstone a fost misionarul care a străbătut Africa, de la o coastă la cealaltă, cu Evanghelia. El s-a născut la 19 martie 1813 și a fost al doilea băiat din cinci copii ai familiei Neil Livingstone. AtĂąt tatăl, cĂąt și mamă-sa au fost buni credincioși. Ei erau săraci și au muncit din greu ca să-și cĂąștige existentă. Tatăl său se ocupa cu vĂąnzarea ceaiurilor. Era om integru, foarte sever, bun Ăźnvățător de școală duminicală, căci cunoștea bine Scripturile, abstinent de la băuturile alcoolice, om al rugăciunii, Ăźnflăcărat susținător al lucrării misionare și harnic răspĂąnditor de tratate și literatură creștină. El Ăźnsuși era un pasionat cititor al cărților creștine.

Familia Livingstone Ăźși avea originea Ăźn insula Ulva, cunoscută ca „insula lupilor". Bunicul său cunoștea arborele genealogic al familiei și multe amănunte pe o perioadă de șase generații Ăźn urmă. În 1792, bunicul a părăsit Ulva, mutĂąndu-se la Blantire, vreo 10 km de Glasgow, Scoția.

Neil, tatăl lui David, cerea copiilor ascultare și punctualitate. CĂąnd se Ăźntuneca, el obișnuia să Ăźnchidă ușa mare de intrare Ăźn curte. Odată, Ăźn copilărie, David a ĂźntĂąrziat și cĂąnd a sosit acasă, a găsit ușa Ăźncuiată. Și-a dat seama că el e vinovat, de aceea, n-a bătut la ușă, n-a strigat, ci s-a așezat pe prag să doarmă acolo. Într-un tĂąrziu, mama Ăźngrijorată a dat să se uite la stradă și l-a găsit pe prag. Așa a Ăźnvățat regula punctualității pentru toată viața și atunci a luat pentru el hotărĂąrea să-și bucure părinții, nu să-i supere.

El a fost un băiat foarte silitor la Ăźnvățătură. La vĂąrsta de 9 ani, David a Ăźnvățat Psalmul 119 și l-a spus pe dinafară Ăźn două rĂąnduri la biserică, doar cu cinci mici greșeli. Pentru aceasta, Ăźnvățătorul lui de școală duminicală i-a dat ca premiu un frumos Noul Testament.

Părinții fiind săraci, la vĂąrsta de 10 ani, David a trebuit să meargă să lucreze la o fabrică de țesătorie. Cu o parte din plata pentru prima săptămĂąnă de lucru, el și-a cumpărat o carte de gramatică a limbii latine. Cu toate că lucra de la ora 6 dimineața pĂąnă la ora 8 seara, el a fost gata să se Ăźnscrie la cursuri serale de la ora 8 la 10, iar cĂąnd sosea acasă, deși era obosit, nu se culca, ci studia pĂąnă tĂąrziu. Adeseori trebuia să vină mama să-l trimită la culcare. Chiar și la fabrică, Ăźn timp ce lucra, avea și cartea deschisă Ăźn fața lui. La 16 ani, David era foarte familiar cu Virgil și Horațiu Ăźn latină și mulți alți clasici. Cărțile de știință și călătorii erau desfătarea sa. CĂąnd avea vreo jumătate de zi de sărbătoare, alerga la cariera de piatră și făcea colecție de specimene de pietre sau Ăźși Ăźmbogățea colecția lui de plante.

În 1830, la vĂąrsta de 17 ani, datorită studiilor serale, a putut intra student la Universitatea Glasgow să studieze medicina și teologia.

Într-o scrisoare adresată conducerii Societății Misionare Londoneze, Ăźn anul 1838, el spunea că, la vĂąrsta de 12 ani, a Ăźnceput să reflecteze la starea sa ca păcătos și nu se socotea vrednic să primească iertarea. Considera că, fiind nevrednic, trebuie să se petreacă o minune ca să o poată primi. Astfel, a rămas Ăźn stare de pasivitate.

Convertirea lui s-a petrecut Ăźn timpul studenției, la vĂąrsta de 20 ani, prin citirea unei cărți. Atunci a Ăźnțeles adevărul Evangheliei și a primit mĂąntuirea prin credință Ăźn jertfa Domnului Isus Cristos. În timp ce studia la universitate, el a simțit chemarea să plece misionar Ăźn China. Atunci a căutat să cunoască cĂąt mai mult despre China, despre viața și obiceiurile populației de acolo. Prietenii lui l-au sfătuit să ia legătură cu Societatea Misionară Londoneză. În 1838, a făcut cerere la această societate, oferindu-se să meargă misionar. Societatea i-a acceptat cererea. În septembrie, a fost chemat la Londra să ĂźntĂąlnească conducerea societății și să fie supus la două examinări. O examinare consta din pregătirea unei predici pe care urma s-o țină Ăźntr-o biserică la care avea să fie trimis. Îmbolnăvindu-se un predicator, David a fost trimis să predice acolo. După ce a citit textul, privind asupra mulțimii, a avut un lapsus și-a uitat toată predica ce a pregătit-o cu atĂąta grijă. După cĂąteva momente de tăcere, el le-a spus: „Prietenii mei, am uitat tot ce am vrut să vă spun", apoi a coborĂąt de la amvon și a părăsit biserica. Deci, a căzut la această examinare. Cineva Ăźnsă a stăruit să fie supus din nou și atunci a reușit.

În acea vreme, Ăźn China a izbucnit războiul pentru opium și au fost Ăźnchise granițele. Astfel, Livingstone a suferit decepția că n-a putut merge misionar Ăźn China. Uneori, ceea ce nouă ne pare o răsturnare a planurilor, poate fi o adevărată binecuvĂąntare. El face să se năruiască planurile noastre, ca să-și realizeze planurile Sale. În starea aceasta de dezamăgire, Dumnezeu a făcut să-l ĂźntĂąlnească pe Robert Moffat, care, după 23 ani de muncă misionară Ăźn Africa de sud, s-a reĂźntors Ăźn Anglia Ăźn concediu și istorisea bisericilor experiențele sale de pe cĂąmpul de misiune și arăta marile nevoi ale triburilor din Africa. Moffat a spus: “Într-o dimineață senină, am numărat fumul focurilor a vreo sută de sate Ăźnspre nord, unde niciodată n-a fost nici un misionar". Aceste relatări au aprins inima tĂąnărului David Livingstone cu dorința să meargă și el misionar Ăźn Africa.

ÎntĂąlnirea a fost cu adevărat providențială. Ea a legat inima lui de Africa și de sufletele de acolo ĂźncĂąt, la moartea sa, africanii au fost gata să-i scoată inima din piept, să o Ăźngroape Ăźn Africa și numai trupul să-l trimită spre ĂźnmormĂąntare Ăźn Anglia.

Societatea Misionară a făcut toate aranjamentele, ca David Livingstone să poată pleca Ăźn Africa. El și-a primit licența de medic Ăźn noiembrie 1840 și n-a avut timp să petreacă Ăźn familie decĂąt o noapte. În dimineața de 17 noiembrie, la ora 5, s-a pregătit de plecare. David a luat Biblia, a citit Psalmul 121 și 135, apoi s-au rugat. Tatăl său l-a condus pĂąnă la Glasgow, unde David urma să facă ultimele pregătiri cu societatea și să se Ăźmbarce pe vapor. La Glasgow, pe data de 20 noiembrie, a fost ordinat ca misionar, iar pe 8 decembrie 1840, a plecat cu vaporul spre Africa. Pe acea vreme, călătoria pe apă dura luni de zile. Pe vapor, căpitanul a avut un deosebit respect față de el și mereu Ăźl invita Ăźn cabina sa. Datorită felului său de a fi gata să Ăźnvețe ceva de la oricine și datorită spiritului său de cercetare, acolo Ăźn cabină a făcut cunoștința cu o seamă de aparate speciale și căpitanul Ăźi fu profesor nu numai Ăźn mĂąnuirea acelor aparate, ci și Ăźn ce privește observarea cerului și orientarea Ăźn timpul nopții, cunoștințe care i-au fost mult folositoare Ăźn călătoriile sale de mai tĂąrziu prin junglele Africii.

CĂąnd a debarcat la Algoa Bay Ăźn Africa de sud, Livingstone s-a Ăźndreptat spre Kuruman, Ăźn țara Beciuana, unde a sosit Ăźn iulie 1841. Aici urma să țină locul lui Moffat pĂąnă la reĂźntoarcerea lui.

Odată cu debarcarea, Ăźncepu să se izbească de greutăți peste greutăți. ÎntĂąi, el nu putea conversa cu băștinașii ce trăiau Ăźn triburi și limba unui trib se deosebea de a celuilalt. Și nu era ușor să umbli printre oamenii pe care nu-i Ăźnțelegi. În Beciuana, trăiau urmași ai imigranților olandezi numiți „buri", oameni ce căutau să se impună prin forță. Acolo, nu exista nici un fel de lege. Burii erau stăpĂąni de sclavi și fiecare Ăźși avea voința sa ca lege. Pe negri Ăźi considerau ca vite pentru lucru, oameni neevoluați. În mod implicit, David Livingstone, datorită faptului că el Ăźi considera pe negri oameni egali, avĂąnd un suflet pentru care a murit Cristos Domnul și cărora a venit să le vestească Evanghelia, urma să aibă confruntări cu burii. Pe de altă parte, cei din tribul Beciuana erau oameni violenți, foarte fioroși. Ei erau cu totul diferiți de negrii ce serveau ca sclavi pe moșiile olandezilor, căci aceștia erau mult mai pașnici. Burii Ăźși mențineau supremația numai cu armele de foc, pe cĂąnd beciuanii nu aveau decĂąt arcuri și sulițe.

Cu banii ce Ăźi avea la Kuruman, Livingstone și-a cumpărat secure, sapă, lopată, hĂąrleț și alte unelte pentru grădină. La fel și-a cumpărat tot felul de scule de tĂąmplărie și tot ce credea că Ăźi este necesar, căci știa că mergĂąnd Ăźn nord, unde nu se aflau magazine, nu le mai putea procura. Toate le-a Ăźncărcat Ăźntr-un car mare cu coviltir și apoi a plecat la drum, Ăźnsoțit de doi negri, care cunoșteau drumurile.

Între olandezi s-a răspĂąndit zvonul că omul alb nou sosit aduce Ăźn car arme beciuanilor. Imediat, ei și-au luat armele și au ieșit Ăźn calea lui Livingstone. Numai curajul, bunătatea și calmul lui Livingstone au Ăźnlăturat vărsarea de sĂąnge. Dumnezeu a ocrotit pe robul Său și pe oamenii care Ăźl Ăźnsoțeau așa cum a promis Ăźn Psalmul 121, pe care l-a citit la plecarea de acasă. Mai tĂąrziu, burii și-au cerut scuze pentru acest atac.

Spre a cunoaște felul de trai și obiceiurile, spre a Ăźnvăța o limbă, Livingstone s-a dus la bakwaini, timp de șase luni. Deși nu cunoștea nici o vorbă, și aici ca și Ăźn celelalte triburi, unde a ajuns mai tĂąrziu, el a fost primit bine datorită limbajului dragostei pe care și cei mai Ăźmpotrivitori oameni Ăźl Ăźnțelegeau. Cunoștințele ce le-a primit acolo, i-au fost de un real folos mai tĂąrziu.

După un an de la sosire, el a scris tatălui său: „Lucrul lui Dumnezeu aici merge Ăźnainte, cu toate infirmitățile noastre. În continuu se adună suflete și uneori chiar dintre acei la care mai puțin te-ai aștepta să se Ăźntoarcă la Domnul. Un număr de 24 de suflete s-au predat Domnului și au fost adăugați la biserică Ăźn luna trecută, și mulți alții vin și Ăźntreabă".

În 1843, Livingstone a deschis o misiune la Mabotsa, vreo 320 km mai la nord. Pe acea vreme, Ăźn Africa nu prea erau drumuri, nu existau tăblițe indicatoare. Ca să ajungi la o localitate, trebuia să cauți un ghid, unul din partea locului, să te conducă. Găsirea unui ghid era o mare problemă. Uneori și dacă l-ai găsit, nu erai sigur că te duce unde dorești sau te omoară pe drum, ca să-ți ia totul. Unii cereau plata Ăźnainte, apoi te conduceau o zi sau două și dispăreau. Alții erau gata să te conducă, dar numai pĂąnă la marginea tribului vecin. Erau tot felul de probleme cu ei și David, Ăźn călătoriile lui prin junglă, a avut multe necazuri din pricina aceasta.

În partea locului, șef de trib la bakwaini era Sechele. El a fost foarte pornit Ăźmpotriva lui Livingstone, căci cu un an Ăźnainte, fiind prin tribul lui, nu l-a vizitat. Șeful socotea lucrul acesta o desconsiderare din partea misionarului. Dar acum cĂąnd a sosit, singurul copil al lui Sechele era bolnav grav. La fel, fiul prietenului său. Livingstone i-a consultat, le-a dat medicamentele necesare, i-a Ăźngrijit și s-au făcut bine. Astfel, i-a trecut toată furia lui Sechele. Acum, Livingstone a Ăźnceput să-i vestească Evanghelia, să-i vorbească despre Dumnezeul cel viu și adevărat, care nu e ca zeii despre care vorbesc vrăjitorii lor. După o vreme, Sechele a Ăźnceput să Ăźnțeleagă Evanghelia. El și-a recunoscut starea sa de păcătoșenie, s-a pocăit, s-a despărțit de idolii săi și se vedea o schimbare Ăźn viața lui. Un singur lucru nu a fost gata să-l facă, să se despartă de haremul de femei pe care Ăźl avea ca șef de trib. Livingstone, om credincios adevărului, nu a fost gata să facă nici un compromis, nici chiar șefului. Deși Sechele a cerut să fie botezat și el, misionarul nu a făcut aceasta decĂąt după doi ani, cĂąnd acesta a renunțat la harem și a rămas cu o singură soție. Fiind șef de trib, pocăința lui a avut o mare ĂźnrĂąurire asupra multora. În acest trib, Livingstone s-a bucurat de o deplină libertate.

În anul 1845, David s-a căsătorit cu Maria, fiica misionarului Moffat. Ea era deprinsă cu viața din Africa și i-a fost un mare ajutor Ăźn munca sa misionară.

Deși n-a Ăźnvățat arhitectura, ci medicina, după căsătorie, aici la Mabotsa, s-a apucat să-și construiască o căsuță. Aceasta a fost o muncă grea. Fiindcă acolo nu erau magazine cu materiale de construcție, toate a trebuit să le facă el. Astfel, el a devenit cărămidar, a mers Ăźn pădure, a tăiat copaci din care și-a făcut scĂąndurile, grinzile și celelalte materiale lemnoase. El a trebuit să facă lumĂąnările, săpunul, coșurile, cuptorul, masa, scaunele, patul, dulapul. A fost nevoit să fie meșter pentru toate.

Casa lui a devenit sediul unei noi misiuni. În Ăźnțelegere cu un alt misionar, au ales o vale frumoasă și acolo s-au așezat. Dar zona aceea era infestată de lei. Uneori, chiar ziua Ăźn amiaza mare, leii atacau vitele oamenilor. AflĂąnd de la băștinași că dacă e omorĂąt numai unul atunci cĂąnd dau atac la vite, ceilalți părăsesc acea zonă, Livingstone cu cĂąțiva s-au pus la pĂąndă și cĂąnd au apărut leii, Livingstone a tras un foc asupra unuia și l-a nimerit, dar pĂąnă să-și Ăźncarce din nou arma, leul furios a sărit asupra lui, i-a apucat umărul stĂąng și l-a doborĂąt la pămĂąnt. Leul răcnea grozav și Ăźl scutura cu putere, cum scutură cĂąinele un șobolan. Mebalwe, un băștinaș credincios, și-a Ăźndreptat arma să tragă. Leul a observat și s-a aruncat asupra lui și l-a mușcat de coapsă. Un al treilea s-a apropiat să-l străpungă cu sulița, atunci leul a sărit asupra lui, dar Ăźn clipa aceea a primit un alt glonț și s-a prăbușit mort. Numai mĂąna cea bună a lui Dumnezeu l-a scăpat pe Livingstone, dar a rămas deformat pentru toată viața, căci oasele umărului au fost sfărĂąmate de colții leului. Mebalwe s-a vindecat și el de mușcătura leului și a fost un bun ajutor Ăźn lucrarea sfĂąntă și Ăźnflăcărat predicator printre băștinași.

Greutățile cu care a fost confruntat, Ăźn timp ce căuta să-și facă lucrarea misionară Ăźn Africa, au fost: malaria, musca țețe și leii de care era plină acea parte a junglei. Musca țețe făcea ravagii asupra vitelor. Boii care trăgeau la carul misionarului, Ăźn mai multe rĂąnduri au căzut morți pe drum, din cauza Ăźnțepăturii veninoase a acestei muște. La fel, malaria l-a atacat chiar la Ăźnceputul misiunii și l-a chinuit toată viața.

După un an de la căsătorie, datorită invidiei celuilalt misionar, care vedea că negrii Ăźl simpatizează doar pe Livingstone, nu și pe el, s-au iscat neĂźnțelegeri. Atunci David a vorbit cu Maria și s-au decis să se mute la Conuane, vreo 62 km mai la nord. Acolo, a trebuit să-și clădească altă casă. Dar nici aceasta n-au folosit-o mult timp, căci lipsa de ploaie făcea imposibilă agricultura. El a vorbit cu Sechele că, spre a putea avea pĂąinea necesară și celelalte alimente, e bine să se mute Ăźn apropierea unui rĂąu cu ajutorul căruia vor putea face irigații. Din călătoriile sale, știa că la Kolobeng ar fi un așa loc potrivit. Sechele a acceptat ideea și a decis să se mute cu tot tribul acolo. Respectul, ce și-l cĂąștigase Livingstone, i-a determinat pe toți să-și Ăźmpacheteze corturile și să plece cu el. Ajunși acolo, misionarul a făcut orientarea Ăźn teren, i-a pus să sape un canal și colibele le-au așezat de-a lungul canalului. Fiecare și-a croit o grădină irigată. Era ceva frumos și promitea belșug. Sechele cu 200 de oameni au clădit o școală Ăźncăpătoare. „Acum doresc să clădesc o casă pentru Dumnezeu, apărătorul tribului nostru" - a zis șeful și au construit o casă de rugăciune. Livingstone și-a clădit aici o a treia casă.

CĂąnd te gĂąndești bine la lucrarea sa, rămĂąi uimit. Ca medic, mereu era chemat să trateze pe cei bolnavi, și făcea aceasta și noaptea cu atĂąta devotament și fără să fie plătit. Spre a-i ajuta să iasă din Ăźntunecimea lor, el a Ăźnființat o școală, atĂąt pentru părinți cĂąt și pentru copii. Ei nu aveau alfabet, nici reguli gramaticale, ci el a trebuit să muncească pentru aceasta. Sechele a avut o minte ageră și chiar Ăźn prima zi a Ăźnvățat literele alfabetului, dar alții erau foarte greoi de cap. Totuși Livingstone a dovedit o mare perseverență Ăźn această lucrare. Iată programul lor de lucru zilnic, luat dintr-o scrisoare a lui:

„Ne sculăm dis-de-dimineață. În timpul zilei e fierbințeală mare, dar seara și dimineața este plăcut. După ce avem ora de rugăciune Ăźn familie, servim micul dejun Ăźntre ora 6 și 7, apoi ne ducem la clase, unde sunt invitați cu toții: soți, soții și copii. Clasele țin pĂąnă la ora 11. Atunci soția se duce să pregătească masa, iar eu mă apuc de lucru ca fierar, tĂąmplar sau grădinar. Urmează masa și o oră de odihnă, după care soția se duce la o clasă cu vreo sută de băieți sau la o clasă de cusut cu fetele. După apusul soarelui, misionarul merge Ăźn sat, să vorbească despre un subiect general sau despre religie.

Servicii religioase publice avem seara de trei ori pe săptămĂąnă și o altă seară cu instruire Ăźn cele seculare, Ăźnsoțită de tablouri și specimene. Pe lĂąngă aceste Ăźndatoriri, mai trebuie să prescriem medicamente pentru cei bolnavi și să ne Ăźngrijim de hrana pentru cei săraci. Și cel mai mic act de prietenie - cum spunea Xavier - nu poate fi lăsat la o parte de lucrarea misionarului. Noi nu putem neglija, nici chiar cele mai abjecte lucruri, cĂąnd acestea pot forma o bună opinie altora. CuvĂąntul bun Ăźn discuții formează o reputație care e Ăźn favoarea Evangheliei. ArătĂąnd bunătate oponenților creștinismului, cĂąnd sunt pe patul de boală, Ăźi faci ca niciodată să nu-ți mai fie dușmani. Chiar dacă nicăieri altundeva n-ar fi așa, dar Ăźn aceste situații dragostea naște dragoste".

Datorită străduințelor lui Livingstone de a-i ajuta chiar și Ăźn cele materiale, de a-i trata Ăźn mod gratuit pe toți cei bolnavi, de a-i Ăźnvăța să citească și să scrie Ăźn limba lor, lucrarea Evangheliei a avut o mare propășire. Mintea a Ăźnceput să li se lumineze, să lepede zeitățile ce le aveau și să slujească pe Dumnezeul dragostei.

În cea de a treia casă a locuit doar cinci ani. În această perioadă, au urmat multe necazuri și foarte mari greutăți. Datorită unei secete, rĂąul a Ăźnceput să sece și totul s-a pĂąrjolit. Atunci, vrăjitorii lor au spus că seceta a venit din pricina pocăinței lui Sechele și a altora, care au lepădat zeii păgĂąni. Casa de rugăciune care era mereu plină, acum a devenit aproape goală. Livingstone era considerat vinovatul principal. Toată lucrarea lui părea că se prăbușește. Chiar și viața lui era Ăźn pericol. Totuși, Sechele și cĂąțiva au rămas credincioși. Domnul nu l-a părăsit, ci l-a ocrotit.

În 1849, Livingstone a Ăźntreprins o seamă de călătorii Ăźn nord. El intenționa să ajungă la Sebituane, care era rege peste tribul Makololo, un monarh puternic ce se afla la vreo 960 km distanță, Ăźntre Kolobeng și tribul acela era marele deșert Kalahari. La 1 iunie, a plecat Ăźntr-acolo cu familia sa și cu doi băștinași. După multe peripeții, la 1 august a descoperit lacul Ngami, despre care europenii nu știau nimic și nu era trecut pe hartă. Mai aveau de parcurs Ăźncă vreo 360 km pĂąnă la regele Sebituane, cĂąnd au trebuit să se Ăźntoarcă Ăźnapoi, căci un șef de trib nu le-a dat voie să meargă mai departe. ReĂźntors acasă, a Ăźncunoștințat Societatea Geografică Regală a Angliei de descoperirea lacului Ngami, fapt pentru care a primit un premiu.

În anul 1850, a Ăźncercat din nou să ajungă la regele Sebituane. De data aceasta avea cu el soția, cei trei copii și pe Sechele, care era bun prieten cu Sebituane. Cu mari greutăți au ajuns din nou pĂąnă la lac și datorită lui Sechele, au obținut dreptul de a trece prin acel trib. Acum Ăźnsă, doi dintre copiii lui Livingstone s-au Ăźmbolnăvit de malarie și iarăși au fost forțați să se Ăźntoarcă acasă. Clima de acolo nu era prielnică europenilor. În această a doua călătorie, el a descoperit fluviul Zambezi și a anunțat Societatea Geografică. CĂąnd au sosit la Kolobeng, soția a născut cel de al patrulea copil, o fetiță, care n-a trăit decĂąt șase săptămĂąni, căci a fost răpusă de o epidemie.

La scurtă vreme după aceasta, soția s-a Ăźmbolnăvit grav și a făcut o paralizie la față Ăźn partea dreaptă. Astfel, a trebuit să rămĂąnă acasă, să se odihnească. El și-a continuat lucrarea cu evanghelizarea băștinașilor, cu medicina și cu școala, iar Ăźn puținul timp liber, făcea studii asupra plantelor și animalelor Africii, precum și asupra unor boli specifice ce secerau populația triburilor.

Înăuntrul său Ăźnsă era un foc ce-l mistuia. Mereu se gĂąndea la mulțimea triburilor din interiorul Africii, care niciodată nu a auzit despre Dumnezeul cel adevărat și dragostea Sa mĂąntuitoare. Astfel la 1 aprilie 1851, a Ăźntreprins a treia călătorie spre regele Sebituane. De data aceasta, a reușit să ajungă la el. Sebituane auzise despre lucrarea lui Livingstone și dorea să vină și Ăźn țara lui. Acum cĂąnd a sosit, l-a primit cu multă bunăvoință și cu mare cinste. După cĂąteva zile Ăźnsă, o boală violentă i-a atacat plămĂąnii și cu toate Ăźngrijirile medicale date de Livingstone. În a 14-a zi după sosirea lor, regele Sebituane a murit. Abia Ăźncepuse să audă vestea bună a mĂąntuirii și a plecat Ăźn veșnicie. Fiica lui Sebituane a luat conducerea țării. Ea a dat deplină libertate lui Livingstone să viziteze țara și dacă găsește un loc potrivit să-și stabilească acolo un sediu-misionar. Negăsind o locație mai bună ca la Kolobeng, la 13 august, au pornit spre casă. Soția era Ăźnsărcinată cu al cincilea copil. Pe drum, la 15 septembrie 1851, soția a născut un fiu și i-au pus numele William. Toată călătoria a fost foarte grea. Au dus lipsă și de mĂąncare și de apă. SăptămĂąni Ăźntregi nu au găsit apă, căci era deșert. Ca să supraviețuiască, căutau ouă de struț, făceau o mică gaură Ăźn coaja lor unde vĂąrau un pai și le sorbeau conținutul. Istoviți de lunga călătorie, cĂąnd au ajuns acasă, sănătatea soției și a copiilor a fost cu totul zdruncinată.

La Ăźnceputul anului 1852, Livingstone s-a gĂąndit să plece iarăși Ăźntr-o călătorie de peste o mie de km. El Ăźși dădea seama că soția și copiii nu vor putea rezista la clima aceea nesănătoasă. La fel nu Ăźndrăznea să-i lase singuri acasă. De aceea, a hotărĂąt ca soția și copiii să plece Ăźntr-un concediu pentru refacere Ăźn Anglia. Astfel, la 23 aprilie 1852, au plecat Ăźn sud la Cape Town, unde i-a Ăźmbarcat pe vapor, iar el, Ăźn iunie 1852, a plecat Ăźn nord și a ajuns la Kuruman abia Ăźn septembrie. Aici a aflat de atacul burilor de la soția lui Sechele, care a scăpat ascunzĂąndu-se Ăźn crăpătura unei stĂąnci, apoi Ăźmpreună cu cei cinci copii a venit la Moffat. A fost un adevărat război Ăźntre buri și bakwaini. Dintre buri au căzut 35 pe cĂąmpul de luptă și 60 dintre bakwaini. Bakwainii, neavĂąnd arme de foc, au trebuit să se retragă. Burii au pus foc satelor și le-au luat toate vitele ca pradă. Ei aveau intenția să-l omoare și pe Livingstone, căci nu voiau Ăźn ruptul capului să accepte că și africanii au suflet, ca toți ceilalți oameni; dar el nu era acasă. Dumnezeu l-a scăpat de la o moarte sigură. Dar au pătruns Ăźn casa lui Livingstone, i-au distrus mobila, au rupt toate cărțile, au prădat tot ce au găsit, chiar și medicamentele lui pentru malaria de care suferea și i-au dărĂąmat casa. De atunci n-a mai clădit alta.

Acum cu atĂąt mai mult avea motive să meargă Ăźn nord. Era o călătorie lungă, dar fiind fără soție și copii, se putea mișca altfel. A plecat la sfĂąrșitul lui decembrie 1852 și Ăźn iunie 1853 a ajuns Ăźn țara Makololo. A parcurs o distanță de 2.240 km. Acolo a găsit țara inundată de ploile mari, torențiale, iar acum zăduful tropical făcea ca atmosfera să fie cu totul nesănătoasă. O mare mulțime din populație era doborĂątă de frigurile africane, ĂźncĂąt nu mai știa pe cine să trateze. În țară domnea Secheletu, Ăźn locul sorei sale. Foarte curĂąnd el a devenit bun prieten al misionarului.

Fiindcă Livingstone era Ăźn căutarea unei alte localități, unde să-și poată stabili centrul său misionar, Ăźmpreună cu Secheletu și cu o trupă de 160 de băștinași au plecat spre Barotse. Se gĂąndea că acolo clima ar putea fi mai bună, căci Ăźn rest malaria și dezinteria făceau ravagii. Dar a fost dezamăgit, căci nici acolo nu era o climă mai sănătoasă, iar populația trăia Ăźn cea mai neagră Ăźntunecime a păgĂąnismului, cu imoralitate, cruzimi și atrocități. În plus, negustorii de sclavi pătrundeau pĂąnă acolo, prindeau oamenii, Ăźi puneau Ăźn lanțuri, Ăźi legau Ăźn juguri unii de alții și-i duceau să-i vĂąndă. Din cauza aceasta, negrii aveau o mare aversiune față de toți albii. Toate acestea l-au Ăźndurerat nespus pe fratele Livingstone, care a luptat mereu Ăźmpotriva sclavagismului practicat de burii din sud. Timp de nouă săptămĂąni cĂąt a umblat prin țara Makololo, el și-a dat bine seama de nevoia acestor suflete de o viață nouă. Și triburile din sud, altădată, erau tot așa de primitive și de feroce ca aceștia, dar la ele a pătruns lumina Evangheliei și chiar cei ce nu s-au pocăit, totuși au fost influențați de viața creștină a misionarilor și aveau o altă comportare. Pe cei mai mulți Ăźi vedeai Ăźmbrăcați, nu goi cum erau Ăźnainte și chiar Ăźn relațiile lor unii cu alții se purtau mai frumos. Omorurile și atrocitățile erau pe cale de dispariție. CuvĂąntul Evangheliei a pătruns Ăźn inimile oamenilor și schimbarea era izbitoare.

În toate aceste călătorii, Livingstone cĂąnd poposea prin cĂąte un sat, oamenii se adunau uneori și cĂąte o mie să-l asculte. Natural, el nu se putea aștepta să vadă sămĂąnța Ăźncolțind sub ochii lui și să aducă rod imediat, dar munca lui grea nu a fost Ăźn zadar. El a fost deschizător de drumuri pentru misionari pe continentul Africii. A pătruns prin locuri pe unde nu a fost niciodată vreun alb. Felul cum se apropia de oameni, spiritul său de sacrificiu cu care Ăźi ajuta, limbajul dragostei, de multe ori fără cuvinte, căci nu cunoștea limba multor triburi, și prezența divină Ăźn viața lui, l-au făcut să aibă trecere Ăźn ochii băștinașilor și să se Ăźmprietenească cu ei. Pe cei ce se converteau și a căror viață avea o schimbare vizibilă, el Ăźi boteza, Ăźi instruia și Ăźi trimitea să spună Ăźn alte sate vestea bună că Dumnezeu Ăźi iubește și pe negri, oricĂąt de păcătoși sunt, că vrea mĂąntuirea lor și poate să le schimbe viața.

E adevărat că au fost și mulți Ăźmpotrivitori, care nu voiau să vină să audă Evanghelia sau să vină la adunările de rugăciune. Mai ales preoții vrăjitori se opuneau cu toată dĂąrzenia lor. Într-o localitate, o seamă de Ăźmpotrivitori au tăiat toți cocoșii, căci li se părea că Ăźn cĂąntatul lor, ei zic: „Tlang lo rapelang", adică „Veniți la rugăciune".

Viața lui Livingstone a fost o călătorie. Mereu a fost plecat. Nouă, cu mijloacele noastre moderne, ne pare obositor să plecăm la drum lung. Dar gĂąndiți-vă la greutățile unei călătorii, pe acea vreme, Ăźn Africa. Era fără drumuri, prin junglă cu carul cu boi, uneori pe jos, iar cĂąnd era istovit ĂźncĂąt nu se mai putea mișca, era purtat Ăźntr-un hamac. Apoi țineți seama că drumul dura 5-6 luni de zile, sub soarele fierbinte al Africii, uneori cu lipsă de apă și de hrană. Și ce pericole trebuia să Ăźnfrunte, fiare sălbatice ca lei, tigri, hiene, șacali și tot felul de șerpi otrăvitori, apoi bande de hoți, triburi cu lupte Ăźntre ele, șefi Ăźmpotrivitori și cruzi. Luni de zile să petreci noaptea Ăźn mijlocul junglei, să trebuiască să dormi auzind răcnetele leilor, nu a fost ceva ușor! Totuși, pentru Livingstone nimic nu a fost prea mult, numai să poată ajuta pe păcătoși să primească mĂąntuirea, știind că prin aceasta contribuie la extinderea Împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne, modelează și azi așa oameni!

În luna noiembrie 1853, a plecat Ăźntr-o altă grea călătorie din centrul Africii spre Loanda, pe coasta vestică, unde au ajuns abia după șapte luni, Ăźn iunie 1854. În timpul acestei călătorii, de 31 de ori a fost atacat de friguri. CĂąnd a sosit la Loanda, era numai schelet de om. Portughezii de acolo i-au dat o bună Ăźngrijire. După ce s-a refăcut puțin, se gĂąndea să plece Ăźn Anglia să-și vadă soția și copiii, dar și-a adus aminte că a promis băștinașilor care l-au Ăźnsoțit că Ăźi va aduce Ăźnapoi, așa că a vrut să-și păstreze cuvĂąntul dat. Altfel, ei s-ar fi pierdut prin deșert, căci nu știau să se orienteze. În sfĂąrșit, cĂąnd au ajuns acasă teferi toți cei 27 de Ăźnsoțitori, a fost o mare bucurie, căci Ăźi considerau morți sau capturați de negustorii de sclavi. Ziua de 23 iulie 1855, a fost o zi de mulțumire către Dumnezeu.

După cĂąteva luni de refacere, de lucrare și rugăciune cu localnicii, a plecat Ăźntr-o călătorie spre coasta de est. A urmat cursul fluviului Zambezi. Atunci a descoperit cascada Victoria, necunoscută europenilor, a doua după Niagara Ăźn frumusețe și grandoare. La confluența lui Zambezi cu Loangwa, a fost confruntat cu moartea. În jurnalul său zilnic, pe 14 ianuarie 1856, a scris: „O, Isuse, ajută-mă să mă supun Ăźn totul voii Tale, să mă las Ăźn totul pe brațul Tău! Mă bizui numai pe CuvĂąntul Tău! Nu mă părăsi!...”. Și Dumnezeu i-a cruțat viața. În mai 1856, a ajuns la Quilimane, pe coasta de răsărit a Africii. PĂąnă la acea dată, el a fost singurul care a străbătut Africa de la o coastă la cealaltă. Peste tot a căutat să poarte lumina Evangheliei. Explorările erau doar o parte secundară a lucrării sale. Societatea Geografică Regală din Londra a primit cu bucurie toate descoperirile sale, le-a notat pe harta Africii și lui i-a acordat medalia de aur, cea mai Ăźnaltă distincție pe care o putea da.

Livingstone a fost un bărbat de un deosebit curaj. Zilnic, viața Ăźi era nesigură din cauza oamenilor, din cauza fiarelor sălbatice, a reptilelor ce mișunau peste tot, a epidemiilor și bolilor ce făceau ravagii. În șapte rĂąnduri a fost confruntat cu moartea. Odată, trecea pe o potecă printr-o vegetație densă. Era teritoriul unui trib feroce. La un moment dat, cineva, ascuns Ăźn ierburi, a aruncat o suliță care doar i-a frecat puțin spatele și s-a oprit Ăźn pămĂąnt. El a scris: “ÎntrucĂąt ei sunt experți Ăźn aruncarea suliței, eu nu știu cum nu m-a nimerit, doar că a fost prea sigur de țintă, dar mĂąna cea bună a lui Dumnezeu a fost asupra mea. Apoi o altă suliță a fost aruncată și a intrat Ăźn pămĂąnt Ăźn fața mea. Alți doi din convoiul nostru au fost omorĂąți".

În 1856, deci după 15 ani de muncă intensă, neĂźntreruptă, Livingstone s-a Ăźntors Ăźn Anglia, spre a-și vedea soția și copiii de care a fost despărțit patru ani. În Anglia, el a fost primit cu mari onoruri. Pretutindeni era chemat să vorbească despre experiențele sale Ăźn Africa. Universitatea din Glasgow, Ăźntr-o Ăźntrunire specială, i-a decernat titlul de doctor. Studenții necredincioși au plănuit să-și bată joc de el, să facă galerie, căci nu erau de acord ca unui misionar să i se dea acest titlu. Dar cĂąnd a apărut Ăźn fața lor cu obrajii arși de soarele Africii, cu umărul rupt de colții leului, toți au fost adĂąnc mișcați. Vedeau Ăźn el un om care a renunțat la toate. Spiritul de sacrificiu și suferința erau Ăźntipărite pe fața lui. Înaintea ochilor lor era un sfĂąnt al lui Dumnezeu. Nici unul n-a scos o vorbă. Era o solemnitate ca de mormĂąnt. El le-a vorbit despre nevoile mari ale africanilor și despre experiențele sale acolo. În Ăźncheiere le-a zis: „Acum mă reĂźntorc. Vreau să vă spun Ăźnsă că ceea ce m-a susținut Ăźn mijlocul tuturor greutăților, al Ăźncercărilor, al singurătății a fost promisiunea: „Iată, Eu sunt cu voi Ăźn toate zilele, pĂąnă la sfĂąrșitul veacului".

În martie 1858, Dr. Livingstone cu soția și cu băiatul cel mai mic s-au Ăźmbarcat la Liverpool pentru a se reĂźntoarce Ăźn Africa. Încă pe cĂąnd se afla la Quilimane, Societatea Misionară i-a comunicat că nu-l mai poate plăti. Atunci a scris Ăźn jurnalul său: „Dacă aceasta e Ăźn acord cu voia lui Dumnezeu, mijloacele vor veni din alte părți". Și chiar așa a fost. Acum se Ăźntorcea Ăźn Africa cu titlul de consul al Angliei pentru Africa de est, cu sediul la Quilimane și cu un salar guvernamental, avĂąnd Ăźnsă toată larghețea să-și continue lucrarea sa misionară.

După patru ani, Ăźn 1862, i-a murit soția. Sănătatea ei a fost distrusă de lungile călătorii. Moartea ei a fost o lovitură grea pentru inima simțitoare a lui Livingstone. În 1864, a plecat cu băiatul Ăźn Anglia. În 1865 s-a reĂźntors Ăźn Africa și acolo și-a petrecut ultimii opt ani. În timpul acesta a descoperit lacul Tanganica, lacul Moero și o seamă de rĂąuri Ăźn Congo. El călătorea predicĂąnd Evanghelia, dar era atent, avea ochiul format pentru descoperiri. Și pe acestea le-a anunțat Societății Geografice.

Timp de vreo cinci ani, nu s-a mai știut nimic de el. Atunci direcțiunea ziarului „New York Herald" a trimis pe H. M. Stanley Ăźn Africa să-l caute pe Dr. Livingstone, să-l găsească, ori viu, ori mort. După multă căutare, pe data de 10 noiembrie 1871, l-a găsit la Ujiji, lĂąngă lacul Tanganica. Era Ăźntr-o dimineață, cĂąnd unul din ajutoarele lui a alergat Ăźn coliba lui Livingstone și l-a anunțat: „Vine, vine un englez". CĂąnd a ieșit Dr. Livingstone din colibă, a văzut o Ăźntreagă caravană cu drapelul american și Ăźn frunte un om alb. El se gĂąndea că e vreun mare negustor care a ajuns pe acolo, nu se gĂąndea că el e cel căutat. CĂąnd a ajuns la el, Stanley i-a Ăźntins mĂąna, zicĂąnd: „Presupun că sunteți Dr. Livingstone". Stanley adusese multe alimente. Era tocmai de ceea ce avea nevoie misionarul, căci din pricina lipsei de alimente, el slăbise, era doar o umbră de om. În jurnalul său a scris: “În starea mea de destituit, mă simțeam ca omul ce a coborĂąt de la Ierusalim la Ierihon și a căzut Ăźntre tĂąlhari; dar nu aveam nici o speranță să treacă preotul, levitul și samariteanul milos pe aici. Dar cĂąnd duhul meu a fost doborĂąt cu totul, atunci a sosit bunul samaritean...”. ÎnfruptĂąndu-se din bunurile aduse, Livingstone a prins iarăși putere.

Stanley a fost un ziarist necredincios, dar timpul petrecut cu misionarul i-a schimbat viața. El a mărturisit: “În 1871, am mers Ăźn Africa ca cel mai mare ateu. Dar acolo a urmat un timp lung de reflecție. Acolo, am văzut un om bătrĂąn, departe de lumea civilizată, și m-am Ăźntrebat: “Ce l-a făcut să stea acolo? E țicnit sau ce Ăźl inspiră la aceasta?” După luni de zile de la ĂźntĂąlnire, am constatat că Ăźl ascultam cu plăcere și mă minunam cum el a Ăźmplinit cuvintele Bibliei: “Lăsați toate și urmați-Mă”. Puțin cĂąte puțin, dragostea lui a devenit contagioasă. VăzĂąnd blĂąndețea și zelul său am fost convertit, deși el n-a Ăźncercat să facă aceasta". Stanley a Ăźncercat să-l convingă pe Dr. Livingstone să-și Ăźncheie lucrarea și să plece cu el, dar misionarul n-a vrut. După patru luni și patru zile, Stanley s-a despărțit de Livingstone și s-a reĂźntors acasă. Cinci zile mai tĂąrziu, Livingstone a Ăźmplinit 59 ani. Cu acea ocazie, el a scris Ăźn jurnalul său pe care Ăźl ținea la zi, oricĂąt de obosit ar fi fost: „19 martie, ziua de naștere. Isuse al meu, Regele meu, viața mea, totul al meu, eu mă dedic Ție cu totul. Acceptă-mă și Ăźngăduie-mi, o, Tată, plin de har, că dacă trebuie să plec Ăźnainte de a se sfĂąrși anul acesta, să-mi pot termina cu bine lucrarea. În numele lui Isus Ăźți cer. Amin, așa să fie. - David Livingstone".

Într-o scrisoare adresată tatălui său, se află cuvintele: „Dumnezeu a avut un singur Fiu și El a fost misionar și medic. O slabă, slabă imitație a Lui sunt eu sau doresc să fiu. În această slujire sper să trăiesc și Ăźn ea doresc să mor".

Dr. David Livingstone a luptat toată viața contra sclaviei, a analfabetismului și a superstițiilor. El a explorat Africa de la Cape Town pĂąnă la ecuator, precum și de la o coastă la cealaltă. El a făcut cunoscută lumii cea mai vastă arie din suprafața pămĂąntului. În urma lui, triburile Africii erau presărate cu biserici cu păstori indigeni, cu școli și cu practici sanitare.

În 1873, era extenuat de puteri din cauza călătoriilor și a malariei, căci ploile tropicale au produs mari inundații. La 27 aprilie, a scris Ăźn jurnal, că se află la marginea lui Molilamo. El trimisese pe cineva să-i cumpere niște lapte de capră, dar nu a găsit nicăieri. Aceasta e ultima notă Ăźn jurnalul său. Dezinteria și frigurile Ăźl mistuiau, căci din cauza inundațiilor toată apa era infectată. Însoțitorii săi, prin apă pĂąnă la genunchi, l-au purtat, Ăźn speranța că vor putea găsi ceva să-i astĂąmpere setea, dar n-au găsit. La 29 aprilie 1873, au ajuns la satul de colibe numit Hala. Acolo, din cauza ploii, l-au așezat la adăpost sub o streașină, pĂąnă i-au pregătit o colibă. Apoi l-au dus Ăźnăuntru și l-au culcat pe haina lui. El era așa de slăbit și bolnav, ĂźncĂąt nu mai putea vorbi. Doi s-au dus să se culce, iar unul a fost lăsat ca strajă lĂąngă el. Fiind rupt de oboseală, și cel de al treilea a adormit. În zorii dimineții, cĂąnd s-a trezit cel de al treilea, l-a văzut pe Livingstone Ăźngenuncheat. CĂąnd s-a apropiat de el, a constatat că de pe genunchi, cu capul Ăźntre mĂąini, Livingstone plecase Ăźn veșnicie.

Atunci Susi și Ciumah, doi ucenici ai lui, care l-au iubit mult, i-au scos inima care a bătut pentru Africa și au Ăźngropat-o la rădăcina copacului sub care era coliba Ăźn care a murit, iar trupul lui l-au Ăźmbălsămat să-l trimită Ăźn Anglia. Vestea morții lui Dr. David Livingstone, a „omului bun", s-a răspĂąndit ca fulgerul și mii de credincioși au venit să-l vadă. Atunci s-a pornit cel mai lung cortegiu funebru din istorie. Trupul lui Ăźmpachetat, legat de o prăjină spre a fi purtat de doi oameni, a fost dus pĂąnă la Zanzibar, pe coasta de răsărit. Călătoria a durat nouă luni. Acolo l-au așezat pe vapor și a fost dus Ăźn Anglia. ÎnmormĂąntarea i s-a făcut la 18 aprilie 1874, cu mare pompă, ca unui demnitar și a fost depus Ăźntr-un cavou Ăźn catedrala Westminster, unde sunt Ăźngropați regii Angliei.

Dumnezeu Ăźși Ăźngroapă robii, dar Ăźși poartă mai departe lucrarea.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!