Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri - John Wesley

Publicat la 2012-01-22 de Traian

Oamenii mari Ăźn cele spirituale și lucrările lor, cu atĂąt sclipesc mai mult cu cĂąt cunoaștem starea rea, decăderea celor din timpul lor, precum și Ăźmprejurările critice prin care au trecut.

Niciodată religia nu ajunsese la o așa decădere Ăźn Anglia ca Ăźn decursul primei jumătăți a veacului al optsprezecelea. În biserica oficială, obiceiurile și morala clerului erau Ăźngrozitoare. Raționalismul pătrunsese Ăźn teologie. Demnitatea Ăźn biserică era acordată celor ce se dovedeau mai supuși față de cei de la conducere, indiferent că erau bețivi sau desfrĂąnați.

Ca să nu dau loc la bănuiala că tabloul acesta a fost pictat prea negru de o mĂąnă dușmănoasă, las pe un cleric să vorbească. Episcopul Kyle spune: “Da la anul 1700 pĂąnă cam pe vremea revoluției franceze, Anglia părea golită de tot bunul... În locurile de sus era Ăźntuneric și Ăźntuneric era și Ăźn locurile de jos, Ăźntuneric Ăźn tribunal, Ăźn cazarmă, Ăźn parlament și Ăźn judecătorie, Ăźntuneric la țară și Ăźntuneric și la oraș, Ăźntuneric Ăźntre cei bogați și Ăźntuneric Ăźntre cei săraci, un Ăźntuneric gros, des, religios și moral, un Ăźntuneric care se putea pipăi”.

Dar tocmai pentru această Ăźmprejurare critică s-a născut la Epworth Ăźn 17 iunie 1703 John Wesley și apoi a fost pregătit prin o lungă și deosebită experiență ca să lupte cu forțele Ăźntunericului. El a fost al cincisprezecelea, dintre nouăsprezece copii ai familiei. Tatăl său, bunicul său și străbunicul său au fost preoți anglicani. La vĂąrsta de 6 ani, casa lor a luat foc Ăźn noaptea de 7 februarie 1709. Susana și Samuel Wesley și-au scos copiii afară din casa Ăźn flăcări. Dar cĂąnd i-au numărat, au constatat că John a rămas Ăźnlăuntru. Tatăl a Ăźncercat să meargă după el, dar flăcările erau prea mari și căldura prea puternică. Copilul a apărut Ăźnsă la o fereastră de sus. Un vecin strigă altuia: “Urcă-te pe umerii mei”, astfel cu o scară vie formată din trei oameni, au putut ajunge la geamul lui și să-l salveze, tocmai Ăźnainte de a cădea tavanul. Mai tĂąrziu, nu odată, Ăźn predici, el a mărturisit că a fost scos din foc.

Susana Wesley, mama eroină, era fiica lui Dr. Anesley. Ea a fost o femeie foarte evlavioasă și bine educată. De la vĂąrsta de 5 ani, copiii Ăźncepeau să Ăźnvețe. Era foarte grijulie Ăźn educația copiilor și menținea o disciplină de fier Ăźn familie.

Fiecare copil știa ce are de făcut și cum să-și țină Ăźn ordine cărțile, hainele și celelalte lucruri. Timpul zilei era bine Ăźmpărțit, 3 ore dimineața și 3 ore după masa pentru lecții. Ea Ăźi Ăźnvăța cititul, apoi limba latină, greacă, ebraică, franceză, matematică și istorie. Culcarea era la oră anumită și la fel deșteptarea. Punctualitatea avea mare importanță. Se pare că această disciplină a devenit trăsătură de caracter Ăźn viața lui John Wesley și i-a fost de mult folos.

El a fost educat la Oxford ca un credincios Ăźnflăcărat Ăźn principiile Ăźnalte ale bisericii. Era plin de neprihănire personală. În școală se hotărĂź să lupte pentru trezirea sufletelor la o adevărată viață creștinească. La vĂąrsta de 21 de ani, terminĂąnd facultatea, a fost ordinat ca diacon Ăźn biserica Anglicană. La 23 de ani a fost hirotonisit ca preot. După aceasta a petrecut doi ani și jumătate ca ajutor al tatălui său la parohie. În anul 1729 s-a reĂźntors la Oxford. Atunci s-a unit cu “Clubul SfĂąnt” organizat de fratele său Charles cu un an Ăźnainte și numaidecĂąt a fost făcut liderul clubului. “Clubul SfĂąnt” era o mică societate a tinerilor iubitori de Dumnezeu. Aici se Ăźntruneau pentru citirea Noului Testament Ăźn greacă, pentru Ăźmpărtășirea de experiențe și pentru cercetarea inimii. Membrii acestui club depuneau eforturi pentru ridicarea morală și religioasă a studenților, pentru ajutorarea săracilor, suferinzilor și a prizonierilor, precum și pentru instruirea literară și religioasă a copiilor săraci. El a fost inspirat de cărțile: “Urmarea lui Cristos” a lui Toma de Kampis, “Traiul sfĂąnt” și “Moartea sfĂąntă” a lui Jeremy Taylor, “DesăvĂąrșirea creștină” și “Chemarea serioasă” a lui Wiliam Law.

El nici nu se putea gĂąndi că acțiunea lor modestă pentru trezirea păcătoșilor, trezire pe care nici el nu o avea, Ăźi va purta prin experiențe binecuvĂąntate și va face din el instrumentul care, folosit de puterea divină, va provoca o trezire religioasă de mare amploare.

După ce și-a terminat pregătirea, John Wesley Ăźmpreună cu fratele său Carol Wesley, a fost trimis de biserica Anglicană ca misionar Ăźn Georgia, Statele Unite.

La Ăźnceputul anului 1736 erau Ăźn drum spre America. Pe aceeași corabie se afla și o grupă de emigranți moravieni. În timpul unei groaznice furtuni, pericolul unui naufragiu părea iminent. John Wesley scrie următoarele Ăźn jurnalul său:

“La ora șapte am mers la germani. Cu mult Ăźnainte, eu am observat marea seriozitate a credinței lor. Despre umilința lor au dat o dovadă continuă, prin Ăźndeplinirea anumitor servicii josnice pentru alți pasageri, pe care nici unul dintre englezi nu le-ar fi făcut, servicii pe care le făceau cu bucurie și nu voiau să primească nici o plată, ci spuneau că: “Prinde bine mĂąndriei lor” și “Scumpul lor MĂąntuitor a făcut mult mai mult pentru ei”. Și fiecare zi le oferea ocazia să-și arate blĂąndețea, fără ca vreo batjocură sau altceva să-i poată schimba. Dacă erau ĂźmbrĂąnciți, loviți sau trĂąntiți jos, ei se ridicau iarăși liniștiți și Ăźși vedeau de drum; nici cea mai mică jeluire nu se auzea din gura lor. Acum era o ocazie de a căuta să văd dacă sunt scăpați de duhul fricii tot așa cum erau scăpați de duhul mĂąndriei și al răzbunării. În timp ce cĂąntau un psalm cu care au Ăźnceput serviciul, valurile puternice se repeziră și rupseră Ăźn bucăți principala pĂąnză și Ăźnvăluiră corabia, ĂźncĂąt apa curgea Ăźnăuntru printre scĂąndurile de la punte, de parcă am fi fost Ăźnghițiți de adĂąnc. Țipete de groază se auziră printre englezi. Germanii cĂąntau liniștit mai departe. După aceea am Ăźntrebat pe unul din ei: “Nu v-a fost frică?” - “Slavă Domnului, nu” - răspunse el. Și am Ăźntrebat: “Dar nici femeile și nici copiii nu s-au speriat?” El Ăźmi răspunse blĂąnd: “Nu, căci femeile și copiii noștri nu se tem de moarte”.

După ce a ajuns Ăźn Georgia, Wesley l-a căutat pe A. G. Spangenberg, păstorul moravilor, spre a-i cere un sfat spiritual cu privire la conduita sa. În jurnalul său, la data de 7 februarie 1736 a scris următoarele: “Dr. Oglethorpe s-a reĂźntors de la Savanah cu Mr. Spangenberg, unul din păstorii germanilor. CurĂąnd mi-am dat seama ce duh are și, cerĂąndu-i sfatul, el mi-a zis: “Fratele meu, ĂźntĂąi trebuie să-ți pun una sau două Ăźntrebări: Ai tu mărturia lăuntrică? Duhul lui Dumnezeu mărturisește Ăźmpreună cu duhul tău că ești copil al lui Dumnezeu?” Am fost surprins și nu știam ce să răspund. El a observat și m-a Ăźntrebat: “Cunoști dumneata pe Cristos?” Stătui puțin și apoi răspunsei: “Eu știu că El este MĂąntuitorul lumii”. - “Adevărat, - răspunse el - dar știi dumneata că El te-a mĂąntuit?” - “Sper că pentru aceea a murit, ca să mă mĂąntuie”. El adăugă: “Dumneata te cunoști pe dumneata Ăźnsuți?” La aceasta Ăźi răspunsei “Da”, Ăźnsă mă tem că a fost o vorbă goală. Apoi el luă parte la un serviciu de Ăźnchinăciune al fraților moravieni, serviciu care lăsă o adĂąncă impresie asupra lui. El mărturisește contrastul izbitor dintre serviciul lor divin și formalismul sec al bisericii anglicane, spunĂąnd: “Simplitatea mare precum și solemnitatea Ăźntregului serviciu m-au făcut să uit perioada celor 1700 de ani și m-au transportat cu spiritul Ăźntr-una din acele adunări unde nu era formalism și stat, ci Ăźn care conducea apostolul Pavel, făcătorul de corturi, sau Petru, pescarul, sub călăuza Duhului și a puterii”.

Experiența lui Wesley cu frații moravieni pe bordul corăbiei, precum și probarea inimii sale de către Spangenberg cu privire la nașterea din nou și siguranța mĂąntuirii, au făcut o impresie neuitată asupra Ăźntregii sale vieți și Ăźn mod permanent a influențat nu numai Ăźnvățătura sa, ci și comportarea sa Ăźn timpurile de Ăźncercare și persecuții. ÎntorcĂąndu-se Ăźn Anglia după doi ani, Wesley scria Ăźn jurnalul său:

“Am mers Ăźn America să convertesc pe indieni, dar oh! cine mă va converti pe mine? Cine va fi acela care mă va scăpa de această inimă rea și necredincioasă? Eu am o religie de vreme bună. Eu pot vorbi bine și cred cĂątă vreme nu e nici un pericol, dar să nu mi se arate moartea Ăźn față, căci Ăźndată duhul meu se tulbură. Eu nu pot să spun: “Moartea Ăźmi este un cĂąștig!”

În Marea Britanie, John și Carol Wesley s-au Ăźmprietenit cu “frații moravieni”. Peter Boehler, mai tĂąrziu conducător de seamă Ăźn Biserica Moraviană, a fost binecuvĂąntat Ăźn mod deosebit Ăźn eforturile sale de a-l conduce pe John Wesley la deplina lumină a Evangheliei. La data de 4 martie 1738, Wesley a scris Ăźn jurnalul său:

“Mi-am găsit fratele la Oxford, abia scăpat de pleurezie, stĂąnd de vorbă cu Peter Boehler prin care (Ăźn mĂąna marelui Dumnezeu) am fost convins Ăźn mod clar duminică, 5, de necredința, de lipsa de acea credință, singura prin care putem fi mĂąntuiți. Imediat mi-a venit gĂąndul “Părăsește predicarea. Cum poți predica altora, cĂąnd tu Ăźnsuți nu ai credința?” Am Ăźntrebat pe Boehler dacă e bine sau nu să mă las de predicat. El Ăźmi răspunse: “Nicidecum!” L-am Ăźntrebat “Dar ce pot să predic?” El spuse: “Predică credința pĂąnă ce o vei avea, apoi vei predica credința fiindcă o vei avea“. După aceea, luni 6 am Ăźnceput predicarea acestei noi doctrine, deși sufletul meu căuta să se rețină de la lucru. Prima persoană căruia i-am oferit mĂąntuirea numai prin credință a fost un prizonier condamnat la moarte”.

Nu peste mult timp, el Ăźnsuși a fost condus la deplina siguranță a mĂąntuirii. Mărturia sa Ăźn această privință este conclusivă. În jurnalul său citim:

“Miercuri 3 mai 1738. Fratele meu a avut o lungă conversație cu Peter Boehler. Și Dumnezeu a găsit cu cale să-i deschidă ochii, așa că a văzut clar natura adevăratei credințe vii, singura prin care “suntem mĂąntuiți prin har”.

“Miercuri 24 mai. Seara am mers fără voie la o societate Ăźn str. Aldersgate, unde cineva citea prefața scrisă de Luther la epistola către Romani. Cam pe la 9 fără un sfert, Ăźn timp ce descria schimbarea ce o face Dumnezeu prin credința Ăźn Cristos, deodată Ăźmi simții inima cumva Ăźncălzită. Am simțit că m-am Ăźncrezut Ăźn Cristos, numai Ăźn Cristos pentru mĂąntuire, și o asigurare mi-a fost dată că El a luat fărădelegile mele și că m-a izbăvit de legea păcatului și a morții”.

Dr. F.B. Meyer spune următoarele despre pocăința lui Wesley: “Aceia din voi care vizitați Londra, pot foarte bine să coboare de la Holborn la Fleet Street printr-o străduță cunoscută sub numele de Fetter Lane, iar pe partea stĂąngă puteți vedea o ușă simplă avĂąnd deasupra ei cuvintele “Capela Moraviană”. Ori de cĂąte ori trec pe acolo, mă opresc pentru un moment și Ăźmi ridic pălăria. Ce s-a ĂźntĂąmplat acolo? Wesley, după cum știți, a mers Ăźn America la Savanah, dar n-a făcut nimic deosebit, căci el Ăźncă nu cunoștea puterea dinamică de care am vorbit. El era un om de rĂąnd. S-a Ăźntors la Londra și a ĂźntĂąlnit pe un om foarte remarcabil, Peter Boehler. Acesta era Ăźn legătură cu contele Zinzendorf. Moravienii sunt urmașii lui Jan Hus după cum știți, și ei trăiesc Ăźn puterea Duhului SfĂąnt”.

“CĂąnd a venit din nou Ăźn strada Aldersgate, el a ĂźntĂąlnit aici vreo 40 sau 50 de persoane și s-au Ăźnțeles să se ĂźntĂąlnească iarăși după masă la orele 5, Ăźn Capela din str. Fetter Lane, ceea ce au și făcut. Wesley, fratele său, Whitefield și alții ale căror nume sunt scrise Ăźn cartea vieții, au fost acolo. O vreme au stat tăcuți, cercetĂąndu-și fiecare inima. Apoi au așteptat pe Dumnezeu, și Ăźn părtășia acelei ore, ei au devenit conștienți de mișcarea Duhului lui Dumnezeu. Au căzut apoi cu fețele la pămĂąnt, spune Wesley Ăźn jurnalul său și au stat așa biruiți de recunoștință, apoi s-au ridicat și au cĂąntat un imn de slavă”.

CăutĂąnd să arate importanța pocăinței lui Wesley la 24 mai 1738 Ăźn ora de rugăciune a fraților moravieni, Lecky Ăźn lucrarea sa “Istoria Moraviei” spune: “Ce s-a ĂźntĂąmplat Ăźn aceea camera a fost de mai mare importanță pentru Anglia decĂąt toate biruințele lui Pitt pe uscat și pe mare”.

Jurnalul său continuă.

“Vineri 26 mai. Sufletul meu a continuat să aibă pace, cu toate că aveam o tristețe din pricina numeroaselor ispite. Am Ăźntrebat pe Fr. Telchig, un moravian, ce să fac. El Ăźmi răspunse: Nu trebuie să te lupți cu ele cum făceai mai Ăźnainte, ci Ăźn momentul Ăźn care apar, să fugi de ele și să-ți cauți adăpost Ăźn rănile Domnului Isus”.

Convertirea lui John și Carol Wesley marchează o epocă Ăźn istoria protestanismului. Dr. W.H. Fitchett, unul din cei mai buni biografi ai lui Wesley, rezumă astfel: “În fond sunt trei lucruri Ăźn adevăratul alfabet al creștinismului, lucruri pe care nici instruirea din casa evlavioasă a părinților, nici marea universitate, nici vechea biserică și nici cărțile renumite nu l-au Ăźnvățat pe Wesley. Acestea sunt: că mĂąntuirea e numai prin ispășirea făcută de Domnul Isus și nu prin faptele noastre proprii, că singura ei condiție e credința și că ea este adeverită cunoștinței spirituale de Duhul SfĂąnt.

Aceste lucruri au fost pentru Wesley adevărate descoperiri”.

CĂąteva extrase dintr-o scrisoare a lui Peter Boehler către contele Zinzendorf aruncă o lumină deosebită asupra pocăinței sale. El scria:

“La data de 28 februarie 1738, am călătorit cu frații John și Carol Wesley de la Londra la Oxford. Cel mai mare, John, e un om prietenos. El știe că Ăźncă nu-l cunoaște Ăźn mod real pe MĂąntuitorul, dar vrea să fie Ăźndrumat. Ne iubește sincer. Fratele său, cu care ați vorbit adeseori cĂąnd ați fost la Londra, este foarte tulburat Ăźn gĂąndurile sale și nu știe cum să Ăźnceapă să Ăźnvețe să-L cunoască pe MĂąntuitorul. L-am auzit pe John Wesley predicĂąnd. N-am putut Ăźnțelege totul, dar nu a fost ceea ce doream să aud. După aceea am luat patru frați cu mine, printre care și pe Wolf să-l vadă și să-i spună experiența lor și să-i arate cum Salvatorul primește bucuros și imediat pe cei păcătoși. Unul cĂąte unul au Ăźnceput să-i istorisească lui Wesley experiența lor. Wolf, Ăźn special, un nou convertit a vorbit cu multă simțire și cu mare putere despre harul pe care el l-a primit. Wesley și cu ceilalți care erau cu el au ascultat Ăźnmărmuriți. L-am Ăźntrebat apoi pe Wesley ce a Ăźnvățat din aceste experiențe? El mi-a răspuns că patru exemple au fost prea puțin și că nu-l pot convinge. I-am spus că Ăźi pot aduce mai mult de opt cazuri de acest fel Ăźn Londra. După puțin timp el se sculă și zise: “Să cĂąntăm cĂąntarea 456: Sufletul meu Ăźnaintea Ta stă proșternut”. În timp ce cĂąntam mereu Ăźși ștergea ochii plini de lacrimi, și imediat după aceea m-a chemat Ăźn dormitorul său și mi-a mărturisit că acum e convins de adevărul a ceea ce i-am spus despre credință și că mai mult nu mai vrea să discute, dar că el nu a ajuns să aibă acest har. Cum să-și Ăźnsușească el o așa credință? El nu a păcătuit așa de mult ca alții. I-am spus că a nu crede Ăźn MĂąntuitorul e un păcat destul de mare și l-am Ăźncredințat să-L caute pe Cristos pĂąnă ce Îl va găsi. Am fost foarte mișcat rugĂąndu-mă cu el și am cerut Răscumpărătorului să aibă milă de acest păcătos. După rugăciune, Wesley a spus că, după ce va primi darul credinței mĂąntuitoare, nu va mai predica nici un alt subiect decĂąt despre acesta”.

Am mai avut apoi a altă convorbire prietenească cu Wesley. El m-a informat despre opoziția pe care a ĂźntĂąmpinat-o din partea cĂątorva preoți drept credincioși, cărora el le-a făcut cunoscut convingerile sale, că Ăźncă nu are adevărata credință mĂąntuitoare. El m-a Ăźntrebat ce ar trebui să facă? E nevoie să spună poporului căruia i-a predicat, starea sa? I-am spus că nu Ăźi pot da o regulă Ăźn privința aceasta, dar că trebuie să urmeze cu hotărĂąre pe MĂąntuitorul. I-am cerut fierbinte să nu privească după harul MĂąntuitorului ca după ceva depărtat, Ăźn viitor, ci să creadă că e prezent, aproape de el, că inima lui Isus e deschisă și dragostea Lui pentru el e foarte mare. Pot afirma că e un sărman păcătos cu inima zdrobită, flămĂąnd după o neprihănire mai bună decĂąt aceea pe care a avut-o, după neprihănirea lui Isus Cristos. Seara a predicat din 1 Corinteni 1:23-24: “Noi predicăm pe Cristos cel răstignit”. Avea mai mult de 4000 de ascultători și a vorbit Ăźn așa fel că toți au rămas mirați. Niciodată Ăźnainte n-au auzit așa doctrine de la buzele lui. Primele lui cuvinte au fost: “Vă mărturisesc sincer nevrednicia mea de a vă predica pe Cristos cel răstignit”. Toți bieții păcătoși au putut aprecia aceasta, toți cei ce Ăźși simțeau mizeria lor proprie. Mulți au fost treziți prin această predică!”

Toată viața apoi a vestit mesajul crucii, a mĂąntuirii prin credința. La vĂąrsta de 86 de ani a vorbit Ăźn fața unei mulțimi de 25.000 persoane. Adeseori repeta: “Sunt cel mai mare dintre păcătoși, dar Isus a murit pentru mine!”

Wesley nu se putea gĂąndi că s-ar putea petrece pocăința oamenilor Ăźn afară de zidurile bisericii. A fost o mare biruință cĂąnd Wesley s-a ridicat și a predicat pe mormĂąntul tatălui său, fiindcă preotul parohiei nu i-a dat voie să intre Ăźn așa numitul locaș sfĂąnt. Atunci Wesley a scris: “Sunt bine Ăźncredințat că am făcut mai mult bine Ăźn cele trei zile cĂąt am predicat pe mormĂąntul tatălui meu, decĂąt Ăźn cei trei ani cĂąt am predicat pe amvonul lui. “Whitefield, prietenul său, a Ăźnceput o serie de evanghelizări Ăźn aer liber la Bristol, pentru cărbunari. Aproape 20.000 mineri au acceptat mesajul salvării și au devenit credincioși. NumaidecĂąt a scris lui Wesley, rugĂąndu-l să vină urgent să-l ajute Ăźn marea lucrare. O vreme, Wesley a ezitat, dar Ăźn cele din urmă a plecat. În timp ce stătea alăturea de Whitefield, era uimit de ceea ce vedea. A fost șocat privind convertirea oamenilor Ăźn afară de biserică. În ziua a doua a consimțit să predice și el Ăźn aer liber, Ăźn fața a 3000 de suflete. DeschizĂąnd Biblia la ĂźntĂąmplare, a zărit cuvintele: “Duhul Domnului este peste mine fiindcă m-a uns să... predic săracilor Evanghelia”. A predicat cu atĂąta putere din acest text, ĂźncĂąt sute de suflete au fost convertite. Atunci a Ăźnvățat că pentru a mĂąntui sufletele de la pierzare nu e nevoie numaidecĂąt de clădirile bisericilor. Din aceea clipă, lui Wesley i s-a deschis o nouă cale. Aproape de Londra, la Blackheat, s-au adunat vreo 14.000 să-i asculte predica. În duminica următoare s-au adunat 7000 la Noorfields, iar seara vreo 15.000.

Ca un foc, așa s-a Ăźntins de la un capăt la altul al Angliei o mare trezire spirituală. John Wesley, cu fratele său Carol și cu Whitefield pe oriunde ajungeau, ca vulpile lui Samson, aprindeau totul. O imensă turnătorie a fost preschimbată Ăźn casa de rugăciune cu o capacitate de o mie de locuri și nu mult după asta el și-a mutat aici locuința și cartierul său general.

Într-o zi, Wesley a plecat la Newcastle. După ce a ajuns aici, a constatat decăderea mare a locuitorilor. După cĂątva timp, un mare număr de mineri au fost convertiți la predicile lui. Apoi a stăruit de ei să se hotărască să zidească un locaș de Ăźnchinăciune care se ridica la 700 de lire și el avea numai 26 șilingi Ăźn mină. Și cum convertiții lui erau toți săraci, poporul rĂądea de gĂąndurile năstrușnice ale predicatorului.

“Niciodată n-o să vedeți pus acoperișul pe această clădire” - zise un batjocoritor.

“Eu sunt de altă părere, spuse Wesley. Nu-i nici un motiv de Ăźndoială căci, după cum ea a Ăźnceput pentru Numele lui Dumnezeu, El va purta de grijă de ceea ce este necesar pentru terminarea ei”.

“Mare este credința ta”, spuse un quaker care era prezent la punerea pietrei de temelie și, după ce se duse acasă, Ăźi trimise predicatorului suma de 100 de lire. Peste 3 luni Wesley a predicat Ăźn această casă de rugăciune, care nu numai că fusese acoperită, dar și terminată pentru Ăźnchinăciune. Și erau atĂąt de plini de rĂąvnă minerii pentru a-l asculta pe Wesley, ĂźncĂąt la amiază, cĂąnd se termina serviciul, nici nu se duceau, ci se culcau acolo pe bănci pĂąnă la serviciul de seară, ca apoi noaptea să poată coborĂź iarăși Ăźn mină.

În lucrarea sa a avut și multe de Ăźnfruntat, dar Ăźn toate Dumnezeu i-a dat biruință, Ăźn timp ce predica la Cole-Orton Moor, moșierul locului care avea mare influență asupra minerilor, a dat la cĂąțiva băuturi tari și, după ce i-a Ăźmbătat, i-a trimis să conturbe și să Ăźmprăștie adunarea lui Wesley. I-a Ăźnarmat cu ciomege și i-a pus sub comanda unui bătăuș numit John Massey. Cu ciomegele ascunse pe sub haine, oamenii aceștia și-au Ăźnsoțit șeful la adunare și așteptau ca el să dea semnalul și să Ăźnceapă atacul Ăźmpotriva predicatorul. Dar, Ăźn timp ce ascultau predicarea Evangheliei, Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupra șefului bandei și l-a convertit. În cele din urmă bătăușii au devenit nerăbdători și unul din ei a strigat șefului: “Ioane pentru ce nu dai comanda?” Spre uimirea minierilor, Massey Ăźi răspunse: “Dacă cineva Ăźndrăznește să se atingă de predicator, atunci mă voi socoti cu el mĂąine la gura minei”. După aceasta minerii n-au mai Ăźndrăznit să tulbure serviciul, iar drept rezultat al acestei Ăźntruniri a fost că șeful bătăușilor s-a pocăit și a devenit mare predicator.

Altădată, la Falmouth, răzvrătiții au atacat casa unde era găzduit Wesley, au spart ușa de afară și mai aveau una simplă dinăuntru. În timp ce dădeau asaltul asupra acesteia, o fetiță a Ăźnceput să țipe: “Vai, ce să facem?” - „Să ne rugăm” spuse Wesley. “Nu e mai bine oare să vă ascundeți?” - “Nu, pentru mine e mai bine să stau unde sunt”. Doar cĂąteva clipe și ușa trosni prăbușindu-se. Wesley păși Ăźn fața lor și spuse: Aici sunt. Care din voi are ceva, să-mi spună. Căruia din voi i-am făcut vreun rău? Ție? Sau ție? Și zicĂąnd acestea, el ieși Ăźncet pe ușa sfărĂąmată Ăźn stradă și Ăźnceput să strige: “Vecini, cetățeni doriți să mă auziți vorbind?” - “Da, da! strigă mulțimea. În cĂąteva momente mulțimea gălăgioasă se liniști și el se folosi și de această ocazie să predice Evanghelia.

Procedeul clericilor de a-l osĂąndi de la amvon, asmuți puterile Ăźntunericului, ale ignoranței și ale fărădelegii. Numai datorită unei minuni dumnezeiești, Wesley scăpă Ăźn diferite rĂąnduri de la moarte. CĂąnd se revărsa furia gloatei asupra lui și cĂąnd se părea că nu mai există nici un mijloc de scăpare, Ăźngerul Domnului Ăźn chip de făptură omenească Ăźi venea Ăźn ajutor, mulțimea se dădea la o parte și servul lui Cristos pleca Ăźn siguranță de acolo.

O așa scăpare, Wesley o povestește Ăźn următoarele cuvinte: “Mulți Ăźncercară să mă doboare pe cĂąnd coboram o pantă lunecoasă spre oraș, zicĂąndu-și că odată ce voi fi aruncat la pămĂąnt, nu mă voi putea ridica niciodată. Dar nu căzui, nici nu am alunecat pe pantă pĂąnă ce Ăźn sfĂąrșit am scăpat cu totul din mĂąinile lor... Deși mulți Ăźși dădeau osteneala să mă apuce de guler sau de haină spre a mă trĂąnti la pămĂąnt, nu reușiră. Numai unul singur reuși să mă apuce de o pulpană a jiletcei mele, cu care rămase Ăźn mĂąinile sale, Ăźn timp ce cealaltă pulpană care avea un buzunar cu o bancnotă Ăźn el, o rupse numai pe jumătate. Un om robust care se afla la spatele meu, Ăźncercă Ăźn mai multe rĂąnduri să mă lovească cu un ciomag gros de stejar - dacă m-ar fi lovit numai o singură dată Ăźn ceafă s-ar fi putut scuti de altă osteneală. Dar de fiecare dată lovitura ricoșa Ăźn mod misterios, nici eu nu știu cum, căci nu mă puteam mișca nici la dreapta nici la stĂąnga. Un altul se năpusti din Ăźmbulzeală, ridică brațul să mă lovească, dar deodată Ăźl lăsă să cadă jos și, netezĂąndu-mi capul cu mĂąna zise: “Ce păr moale are!” Cei dintĂąi oameni ale căror inimă fusese schimbată, erau bandiți orașului, conducătorii mitocănimei dintre care unul fusese boxer de profesiune Ăźn grădinile pentru luptele cu urșii...”.

“Cu ce gingașă solicitudine ne pregătește Domnul pe nesimțite pentru Ăźndeplinirea voinței Sale! Acum doi ani o bucată de cărămidă mă atinsese Ăźn treacăt Ăźntre ochi. Luna trecută am primit o lovitură și astă seară două, una Ăźnainte de a veni Ăźn oraș și alta după ce am ieșit, dar amĂąndouă fură ca nimic, căci deși un om mă lovi greu Ăźn piept, iar altul mă lovi cu furie peste gură, așa ĂźncĂąt sĂąngele Ăźncepu să curgă, totuși aceste două lovituri nu mi-au pricinuit mai mare rău decĂąt dacă aș fi fost atins cu un pai”.

“Eu am crezut Ăźn Cristos și numai Ăźn Cristos pentru mĂąntuire și am primit asigurarea că El Ăźmi luase păcatele mele, chiar pe ale mele și m-a mĂąntuit de legea păcatului și a morții”. Acestea sunt cuvintele prin care Ăźși mărturisea experiența mĂąntuirii sale.

Nu mult după aceasta Ăźntreaga Anglie a fost zguduită prin predicarea nașterii din nou și Ăźndreptățirea imediată prin credință. Cu aceasta Ăźncepuse o a doua Reformă. La Ăźnceput nu se gĂąndi să se despartă de biserica anglicană, ci să lucreze Ăźn ea, dar fiind alungat de la amvoanele bisericii oficiale, Wesley a Ăźnceput să predice pe cĂąmpuri. Împreună cu George Whitefield, un coleg de la Oxford și membru de asemenea al acelui mic club religios Ăźntemeiat cĂąnd erau la studii. Membrii acestui club fuseseră porecliți “metodiști”. De aici apoi numele s-a extins asupra tuturor celor treziți de el sau de ai lui. Wesley era bun organizator, conducător și predicator. CĂąnd predica el, zeci de mii de suflete se adunau la ascultarea Evangheliei. Prin predicile lui aspre contra păcatului, nu odată a ațĂąțat mĂąnia unor oameni de nimic care se năpusteau asupra lui. Astfel, fie din partea acestora, fie din partea acelora care Ăźl dușmăneau de moarte, John Wesley a fost mai de multe ori bătut. Dar lucrarea a luat mari proporții. Ajutat fiind de George Whitefield și de alții, bisericile metodiste s-au Ăźntins Ăźn toată țara, iar la moartea lui John Wesley numărau cam 100.000 de membri.

Dar numărul acesta, cu toate că a fost destul de frumos, nu a fost decĂąt cel mai slab rezultat al trezirii făcute de Dumnezeu prin Wesley, căci cine oare poate spune pĂąnă unde va merge un val ridicat Ăźn mijlocul oceanului. Tot așa, cine ar putea Ăźnșira rezultatele directe și indirecte ale vieții lui? Influența vieții lui a fost ca niște brazde adĂąnci trase pe caracterul Ăźntregii națiuni. Un mare val de zel religios a mișcat poporul. PĂąnă și biserica anglicană a fost binecuvĂąntată prin el, cu toate că Ăźl ura. Clerul s-a trezit din somnul său adĂąnc și fața bisericii a fost schimbată. Scepticismul a fost Ăźnghițit de val. O grupă evanghelică se ridică Ăźn biserica anglicană și avuse conducerea mai bine de 50 de ani.

Un mare entuziasm moral cuprinse Ăźntreaga națiune. Multe rele fură Ăźnlăturate. Instituții noi Ăźncepură să ia ființă. Din gurile predicatorilor Ăźncepură să pornească tunete Ăźmpotriva comerțului cu sclavi. Lupte pentru eliberarea sclavilor din Indii, care erau considerați ca suflete scumpe pentru care a murit Cristos, fu pornită de vestitorii Evangheliei. Aceste lupte ajunseră la bun sfĂąrșit Ăźn anul 1833, cĂąștigĂąnd decretarea libertății pentru sclavi, precum și trimiterea de misionari Ăźn India.

John Wesley era un om al rugăciunii și un sĂąrguincios cercetător al Bibliei. În ultimii 40 de ani ai vieții sale se scula la ora 4 dimineața și Ăźntrebuința un ceas sau chiar două Ăźn studiul Bibliei și Ăźn rugăciune.

El a murit la 2 martie 1791, Ăźn Londra, Ăźn vĂąrstă de 83 de ani. Timp de 53 de ani el a călătorit pe cal peste 350.000 km și a predicat peste 40.000 de predici. El a scris 233 cărți. Azi scrierile lui sunt cuprinse Ăźn 32 de volume. Una mai de seamă e: “O examinare a Ăźnțelepciunii lui Dumnezeu Ăźn creațiune”.

Petru Popovici

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MATERIAL SADITOR-PROIECTARE SI INTRETINERE GRADINI...Vezi aici!