Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri - Savonarola

Publicat la 2012-01-18 de Traian

Tot ceea ce spun istoricii antici despre crimele oribile ale lui Nero și ale altor Ăźmpărați ai Romei, se poate spune și despre Papa Alexandru al VI-lea, tatăl Lucreției Borgia. Ba uneori chiar i-a Ăźntrecut pe toți. Răutatea lui a fost colosală. Simonia, cĂąștigul prin exploatarea celor sfinte, și omoruri erau cele mai mici din păcatele sale. Sub el, starea de corupție a bisericii devenise Ăźngrozitoare. Dacă nu ar fi dovada grăitoare a faptelor, ar fi de necrezut. Un om, care Ăźși omorĂąse pe cele două fiice ale sale, a fost condamnat la moarte, dar Ăźn dimineața zilei de execuție fusese pus Ăźn libertate pentru plata a 800 ducați. La aceasta, un Ăźnalt funcționar al Tribunalului papal a spus Ăźn mod calm: “Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci ca el să plătească și să trăiască”.

Niciodată starea morală a lumii creștine, nu a atins o treaptă mai joasă a decăderii. Clasa conducătoare era despotică și oprimantă, poporul era brutal și egoist. Și unii și alții erau desfrĂąnați și mișei.

Într-o lume de nelegiuire și păcat, cine se va ridica să o condamne? Cine Ăźși va deschide gura să strige Ăźmpotriva ticăloșiei celor ce-și ziceau conducătorii spirituali și dețineau toată puterea? Cultura decadentă a cuprins și altarele și amvoanele. S-a făcut o alunecare a predicii spre frumos, spre ceea ce ĂźncĂąntă urechea, nu spre adevărul care mișcă inima. S-a dezvoltat o oratorie artificială și s-a uitat Biblia. Se dădeau citate din clasici și ilustrații obscene, dar să placă poporului. Să fie de mirare că se mergea vertiginos spre prăbușire?

În timp ce Columb descoperi America, locuitorii din Florența, Italia, descoperiră Ăźn Savonarola pe cel mai mare predicator.

Dacă solul Italiei ar fi fost ca cel al Germaniei, lucrurile ar fi luat o altă Ăźntorsătură și Savonarola, nu Luther, ar fi fost instrumentul de producere al Reformei. Așa a rămas doar un precursor al Reformei protestante.

Girolamo Savonarola s-a născut la 14 Septembrie 1452, la Ferrara, Italia. El era al treilea Ăźntr-o familie de șapte copii, cinci băieți și două fete. Părinții au avut o cultură aleasă. Deși erau doar mijlocași ca stare materială, totuși ei s-au bucurat de o deosebită influență la curtea Ducelui de Ferrara. Bunicul său, care i-a dat educație Ăźn primii ani, era medic renumit la curtea Ducelui. Părinții săi au intenționat să-l dea la medicină, ca să devină succesorul bunicului său. Dar Dumnezeu a avut alt plan cu el.

De mic copil era retras și tăcut, jocul nu-l atrăgea prea mult. La școală a fost foarte silitor. Ca student i-au plăcut mult artele și filozofia. L-a studiat pe Aristotel, dar scrierile marelui filozof grec au lăsat dorințele adĂąnci ale sufletului său nesatisfăcute. Filozofia lui Plato i-a plăcut ceva mai mult. După aceea a citit scrierile lui Augustin și ale lui Toma d’Aquino. Acestea au fost o adevărată hrană pentru sufletul său. Ele l-au determinat ca de tĂąnăr să-și predea viața sa lui Dumnezeu. Îi plăcea să mediteze, să fie Ăźn singurătate. De multe ori se ducea pe cĂąmp sau pe valea rĂąului Po și acolo uneori cĂąnta, alteori plĂąngea. CĂąnd mergea la biserică, Ăźngenunchea și stătea acolo ore Ăźntregi vărsĂąndu-și focul inimii sale tinere lui Dumnezeu. Viciul, stricăciunea, luxul și belșugul bogătașilor și sărăcia lucie, mizeria poporului de rĂąnd apăsau greu pe inima lui. Pe lĂąngă acestea, tirania conducătorilor, desfrĂąul, stricăciunea mare a preoților de toate gradele pĂąnă sus la papa Ăźi umpleau sufletul de durere. Într-una din poeziile sale timpurii, el descrie starea de decădere Ăźn cuvintele:

“S-a răsturnat Ăźntreaga viață
A dispărut virtutea și orice bine;
Nicăieri nu se zărește nici o luminiță
Iar de păcat nimănui nu-i e rușine”.

Profunda impresie ce a făcut-o decăderea morală asupra lui i-a produs o tinerețe tristă. El s-a Ăźnchis Ăźn sine, vorbea foarte puțin cu alții și mereu se retrăgea Ăźn singurătate, unde Ăźn fața lui Dumnezeu Ăźși descărca tot focul ce ardea Ăźn pieptul lui. Acolo ochii lui mari, albaștrii, vărsau lacrimi fierbinți ce udau pămĂąntul unde era proșternut. Rugăciunea era o adevărată ușurare pentru el.

Cam Ăźn această vreme, istoricii spun că a avut o scurtă perioadă de destindere. Se Ăźndrăgostise de o tĂąnără florentină din mĂąndra familie Strozzi. Dar totul n-a durat mult, căci fata considerĂąndu-se dintr-o familie mai Ăźnaltă, el a simțit aroganța ei și s-au despărțit. Dezgustat de lume cu păcătoșenia ei, decepționat cu privire la viitor din pricina acestei fete,, negăsind pe nimeni care să-i Ăźmpărtășească sentimentele, Savonarola s-a decis să intre Ăźntr-o mănăstire, să se călugărească.

Astfel, la data de 24 aprilie 1475, pe cĂąnd ai lui au fost plecați la sărbătorirea Sf. Gheorghe, el Ăźși luă hainele și plecă la Bologna și ceru să fie primit Ăźn ordinul călugărilor dominicani. Alegerea acestui ordin a fost probabil influențată de faptul că Toma d’Aquino, scriitorul său preferat, a fost el Ăźnsuși dominican. De fapt, el n-a avut pretenția să fie acceptat ca și călugăr, ci doar ca ajutor la bucătărie sau la munca din grădină. Acasă lăsase o foaie de hĂąrtie pe care a scris: “Sătul de lume” și Ăźn care arăta că starea de păcătoșenie e ca Ăźn Sodoma și Gomora.

După ce a fost acceptat la Mănăstirea Sf. Dominic, și și-a luat Ăźn primire chilia sa, Savonarola a scris o scrisoare plină de afecțiune părinților săi, cerĂąndu-și iertare pentru faptul că nu a Ăźmpărtășit cu ei acest gĂąnd al său. El a căutat să se Ăźncadreze Ăźn disciplina monastică. Iar Ăźn ce privește rugăciunea și postul a reușit să-i Ăźntreacă pe ceilalți. La fel Ăźn modestia, umilința și ascultarea sa. Nu la mult timp după intrarea Ăźn mănăstire, el fu numit lector, poziție ce a deținut-o tot timpul cĂąt a stat acolo. Durerile lui spirituale nu au fost cu nimic mai mici Ăźn retragerea la mănăstire, căci și acolo a ajuns să vadă alte păcate ale călugărilor, și să audă despre altele și mai mari ale celor de sus. Indignarea lui și furia Ăźmpotriva păcatului a crescut tot mai mult și simțea nevoia să le denunțe. Și a făcut aceasta Ăźntr-un poem al său intitulat: “Ruina bisericii”.

După ce a petrecut șapte ani Ăźn acea mănăstire, Ăźn 1481, fratele Girolamo s-a mutat la Mănăstirea Sf. Marcu din Florența. Orașul Florența era frumos și poseda o deosebită cultură. În acest oraș numele său a ajuns la mare faimă. Renașterea italiană era Ăźn plină Ăźnflorire aici. Familia de Medici, care conducea Florența, au stimulat mult Renașterea mai ales Ăźn ce privește Ăźnvățarea limbilor clasice: latina și greaca. Știind că Florența a fost cuprinsă de Renaștere, Savonarola se aștepta să găsească aici oameni mai curați, mai nobili decĂąt Ăźn celelalte orașe. La suprafață Florența era frumoasă, dar curĂąnd el constată că sub poleiala de cultură ce o aveau, decăderea și corupția erau mult mai mari, locuitorii erau dedați festivalurilor, plăcerilor și nu se gĂąndeau de loc la Dumnezeu sau lucrurile spirituale.

Anul următor la mănăstirea Sf. Marcu, Savonarola a fost numit instructor al novicilor. O mare parte din timpul său era dat pentru studiul Scripturilor. Cu multă ardoare cerceta toate textele, iar porțiuni mari le memora. După cĂątva timp, el a fost ridicat la rangul de predicator al mănăstirii.

CĂąnd a Ăźnceput mai ĂźntĂąi să predice, a avut un succes foarte slab. Vorbirea lui era biblică. El a disprețuit sofismele, vorbirea dulce, ĂźncĂąntătoare, care atrage poporul, dar nu are urmări practice. Din contră, el a căutat să atingă conștiința oamenilor, să-i trezească. El era plin de un sentiment că judecata lui Dumnezeu asupra Florenței se apropie. Uneori era trimis la Brescia, la San Geminiano și chiar Ăźn bisericile din Florența. Aici tuna Ăźmpotriva păcătoșeniei și a rostit o mie de vaiuri de la amvon. Dar de obicei nu prea era popor cine să-l asculte. CĂąnd a predicat prima dată la biserica San Lorenzo din Florența, erau prezenți doar vreo 25 persoane.

În anul 1482 a fost trimis la Reggio d’Emilia să reprezinte mănăstirea lor la o mare Ăźntrunire a călugărilor dominicani. În prima zi, Ăźn timp ce călugării discutau dogme, el a stat liniștit. Dar a doua zi, cĂąnd au ajuns să discute despre disciplină, el s-a aprins și a Ăźnceput să vorbească cu multă Ăźnflăcărare de păcatele bisericii și ale clerului. Vorbirea lui a produs o adĂąncă impresie Ăźn toți cei prezenți.

ÎntorcĂąndu-se la Florența, el a Ăźnceput să predice Ăźntr-o altă catedrală, dar la el venea puțin popor. Cei mai mulți mergeau la marea catedrală Santo Spirite. Acolo predica un călugăr augustin numit Mariano. Acesta niciodată n-a mustrat păcatele, din contră, lăsa Biblia la o parte și Ăźși delecta publicul cu citate din filozofie, din astronomie și poezie și toată Florența dădea buzna la el să-l asculte. Dar Savonarola nu s-a descurajat. Avea o voință de fier. El a zis: “Aceste ornamente elegante vor trebui să dea loc predicării Ăźnvățăturii simple, dar sănătoase”. În rugăciune și Ăźn meditație, el stăruia mereu, așteptĂąnd ca Dumnezeu să lucreze. Într-o zi, Ăźn timp ce stătea de vorbă cu un călugăr, deodată a căzut Ăźntr-o răpire: a văzut cerul deschis și toate calamitățile viitoare ce urmau să vină asupra bisericii au trecut prin fața sa. Și i s-a părut că o voce l-a Ăźnsărcinat să anunțe poporul de toate acestea. Din acel moment, el a fost conștient de misiunea sa divină și a fost umplut cu putere pentru această slujbă. Poporul a Ăźnceput să alerge cu grămada. Denunțările sale erau cu voce de tunet. El a Ăźnceput să facă expuneri asupra Apocalipsei. Groaznicele urgii divine Ăźncremeneau poporul. Bărbați și femei au Ăźnceput să fie treziți. Lacrimile au Ăźnceput să curgă. De multe ori catedrala răsuna de oftatele, gemetele și plĂąnsul poporului. Filozoful Pico della Mirandola ne spune cum o predică a lui Savonarola “a făcut să simtă că Ăźi curge o transpirație rece pe șira spinării și părul i s-a făcut măciucă”.

În această situație, Savonarola petrecea tot mai mult timp Ăźn rugăciune, pentru trezirea Florenței. Predicile lui erau surprinzător de simple, dar erau biblice, directe și pasiunea sa aprinsă le făcea să fie irezistibile. Multe din ele nu erau Ăźn totul după regulile homileticii sau ale stilului, dar Ăźntotdeauna ele atingeau anumite ținte morale, spirituale. El Ăźndemna pe fiecare să nu țină la religia formelor, ci “doctrina lui Cristos să fie ceva viu Ăźn fiecare și dacă ar trebui, să fie gata să sufere martirajul Lui”.

Pe la Ăźnceputul anului 1491, Biserica San Marco a devenit prea mică pentru mulțimile ce veneau să-l asculte. Florența era mișcată de predicile lui zguduitoare. Atunci el hotărĂź să se mute la Domul Florenței, marea catedrală a orașului. Aici a predicat timp de opt ani. Pentru a putea ocupa un loc Ăźn catedrală, oamenii se sculau la miezul nopții și umpleau străzile din jurul catedralei, ca dimineața cĂąnd se deschideau ușile să poată intra. La deschiderea ușilor, poporul Ăźncolonat cu cĂąntări de bucurie, intra Ăźn Casa Domnului. Predicile le ascultau cu atĂąta sete ĂźncĂąt atunci cĂąnd se terminau, lor li se părea că abia au Ăźnceput.

Fața Florenței a Ăźnceput să se schimbe. Stricăciunea de altă dată, carnavalurile, corupția, balurile mascate, bețiile au luat sfĂąrșit. Oamenii au Ăźnceput să strige după mila lui Dumnezeu. Datorită predicilor puternice ale lui Savonarola Ăźmpotriva păcatului, ei și-au văzut vinovăția lor și cereau iertare. Jocurile de noroc, care se vedeau pe toate străzile, au fost interzise. Mulți din negustorii care au făcut Ăźnșelătorii au fost gata să restituie celor păgubiți mari sume de bani. Pocăința florentinilor s-a putut observa și Ăźn aceea că au fost gata să se despartă și de toate cărțile de stricăciune și de toate tablourile obscene. Grupe de copii cĂąntĂąnd au trecut de la casă la casă și au adunat tot ce acum poporul considera deșertăciune și le-au dus Ăźn piața publică unde au format o piramidă Ăźnaltă de peste 20 metri cu o bază de peste 80 metri Ăźn circumferință și le-au dat foc. Clopotele catedralei răsunau pĂąnă departe, iar poporul adunat cĂąnta de bucurie Ăźn jurul focului ce le mistuia plăcerile și delectările de altădată. Chiar seara pe străzi, nimeni nu mai fluiera sau cĂąnta cĂąntări dezmățate, ci doar imnuri creștine. Florența era de nerecunoscut. Aceasta era Ăźn anul 1497.

Influența mare a lui Savonarola și schimbarea poporului n-a fost privită cu ochi buni de Lorenzo de Medici care stăpĂąnea asupra Florenței. El a devenit alarmat. La Ăźnceput a Ăźncercat prin mită și făgăduieli, apoi prin constrĂąngeri și amenințări să-l facă pe Savonarola să nu mai denunțe păcatele poporului și ale conducătorilor, Ăźn special ale sale. Dar Savonarola, neĂźnfricat, a continuat să predice cu mai multă tărie. Atunci Lorenzo l-a plătit pe călugărul Mariano, care altădată avea mulțimile Florenței la predicile sale, să-l atace pe Savonarola. Într-o predică a prezis că atĂąt Lorenzo, cĂąt și Papa și regele orașului Neapole vor muri Ăźn decurs de un an. Lucru ce s-a și petrecut Ăźntocmai, Ăźn timp ce Lorenzo era pe patul morții nu a trimis după favoritul său Fra Mariano, ci a trimis un sol la Savonarola să-l cheme să vină la el. Savonarola, care pĂąnă aici i s-a opus, nu a fost gata să asculte de invitație. El a zis solului: “Nu sunt eu omul pe care Ăźl dorește. Eu nu voi consimți cu el. Nu e bine să mă duc să-l văd”. Lorenzo a trimis din nou după el și a promis că e gata să-l asculte orice i-ar cere. Atunci Savonarola a plecat la frumoasa vilă Carregi așezată Ăźntr-o grădină cu măslini, unde Lorenzo trăgea să moară. CĂąnd l-a văzut, acesta i-a zis: “Sunt trei lucruri care mă aruncă Ăźn disperare și nu știu dacă Dumnezeu mă poate ierta: jefuirea Volterei, despoierea de bunuri a lui Monte della Fanciulle și masacrul lui Pazzi”.

Savonarola i-a răspuns: “Lorenzo, nu trebuie să disperi. Dumnezeu e milos și va avea milă de tine dacă ești gata să faci trei lucruri pe care ți le cer”. “Care sunt cele trei lucruri?” a Ăźntrebat Lorenzo. “ÎntĂąi trebuie să ai o credință mare și vie că Dumnezeu poate și vrea să te ierte,” a zis Savonarola. “Acesta e un mare lucru și cred aceasta”, a zis Lorenzo. “Al doilea, e necesar ca tot ce ți-ai Ăźnsușit prin acaparare, prin luare cu forța de la alții, să fie restituit de tine, iar copiilor tăi să le lași doar ce a fost al tău să se mențină ca cetățeni particulari”. Această cerință a fost grea, dar după cĂąteva momente de tăcere, a zis: “Da, voi face și aceasta”.  “Și ultima, e necesar să restaurezi Florenței libertatea și forma de guvernămĂąnt popular după obiceiul ei republican”. La auzirea acestei cerințe, Lorenzo s-a Ăźntors cu fața la perete și nu i-a dat nici un răspuns. Savonarola, văzĂąnd aceasta, s-a sculat și a plecat.

La un an și jumătate după moartea lui Lorenzo, Carol al VIII-lea, regele Franței, a invadat Italia, a jefuit orașul Neapole și s-a Ăźnaintat spre Florența. Cu mult timp Ăźnainte, Savonarola le-a proorocit că va veni “un nou Cirus de peste Alpi care va pedepsi poporul pentru păcatele sale”. Acum lumea Ăźngrozită a dat buzna Ăźn Domul Florenței să audă ce le spune Savonarola. În fața acestei situații, Savonarola i-a Ăźndemnat pe toți să se pocăiască de toate păcatele, iar el a plecat Ăźn fruntea unei delegații să-l ĂźntĂąmpine pe regele Carol și să-l roage să cruțe Florența. Regele a intrat și a stat un timp Ăźn Florența, dar Savonarola l-a Ăźnștiințat să plece, dacă vrea să nu atragă asupra sa mĂąnia lui Dumnezeu. Astfel Carol a părăsit Florența.

Într-o duminică din această vreme, cĂąnd marea catedrală era ticsită de popor, Savonarola, plin de Ăźnflăcărare a urcat la amvon și ridicĂąnd crucifixul a strigat cĂąt a putut mulțimii: “Florența, iată Acesta este Domnul Universului și ar vrea bucuros să fie și al tău. Vrei tu să fie El Regele tău?” La această Ăźntrebare, mulțimile au Ăźnceput să strige, unii cu ochii plini de lacrimi: “Trăiască Cristos, Regele nostru!”

ÎntrucĂąt Ăźn timpul invaziei franceze, casa domnitoare de Medici a fost răsturnată, poporul Florenței discuta ce formă de guvernămĂąnt să adopte. Atunci au hotărĂąt ca Savonarola să fie Ăźn fruntea guvernului republicii. Florența să fie condusă după legile lui Dumnezeu. S-au abolit toate torturile, s-a legiferat o forma justă de taxare, s-au interzis jocurile de noroc, s-au acordat anumite favoruri populației sărace, s-au ușurat dobĂąnzile celor ce erau datornici, au fost Ăźntocmite o seamă de alte legi pentru binele poporului și a fost Ăźnființată o curte de apel. Legile și forma democratică de guvernămĂąnt a Florenței din acea vreme au servit ca model pentru toate popoarele chiar din epoca noastră modernă.

Dar triumful lui Savonarola a fost de scurtă durată. De multe ori Ăźn predicile sale, Savonarola le-a spus ca el are să fie martirizat. El Ăźși dădea seama ce se petrecea Ăźn umbră.

Pe de o parte, partida opozantă a lui Arrabbiati și partizani nepocăiți ai familiei de Medici au Ăźnceput să se grupeze și căutau să atragă și pe alții de partea lor. Pe de altă parte, Papa Alexandru al VI-lea, denumit Borgia, unul din cei mai desfrĂąnați papi, auzind că Savonarola denunță vehement păcatele clerului și chiar pe ale papei, s-a gĂąndit să-l cumpere oferindu-i tichia roșie de cardinal. “Tichie roșie? Eu vreau o tichie de sĂąnge!” i-a răspuns Savonarola. Atunci papa a recurs la amenințări, dar nici acestea nu l-au făcut să tacă. Din contră, parcă mai rău l-au ĂźntărĂątat. Atunci papa l-a chemat să răspundă de greșelile făcute. Fiindcă acesta nu voi să se supună, a fost Ăźnvinuit de erezie și fu excomunicat. Într-o zi, agenții papei Ăźl prinseră și-l duseră la Roma. Aici a fost supus celor mai grele torturi. Mielul ajunsese Ăźn gura lupului. Se spune că Ăźn tortura Ăźmpletită cu interogatoriul, numai mĂąna dreaptă i-a fost cruțată ca să poată semna procesul verbal. Toate torturile n-au putut să-l doboare pe cel ce s-a ridicat Ăźmpotriva păcatului, după cum nici momelile, blidul de linte, odinioară nu l-au putut cumpăra.

În cele din urmă, a fost judecat și condamnat la moarte prin spĂąnzurare, iar trupul să-i fie ars. După ce s-a dat sentința, l-au mai lăsat Ăźn viața o lună de zile, pe care a trăit-o Ăźn celula grea a Ăźnchisorii rugĂąndu-se și scriind cu dreapta lăsată Ăźntreagă, niște meditații de toată frumusețea la Psalmul 51. Aceste meditații le-am găsit la Sibiu prin anul 1946. Erau tipărite Ăźn limba romĂąnă. Iată cĂąteva fraze la versetul: “Ai milă de mine, Dumnezeule!” - “AdĂąncul păcătoșeniei cheamă adĂąncul milei. AdĂąncul Ăźnghite adĂąncul. AdĂąncul milei Ăźnghite adĂąncul păcătoșeniei”.

Pe data de 23 mai 1498 sentința a fost executată. Savonarola Ăźmpreună cu doi ucenici ai săi, Dominico și Silvestro, au fost spĂąnzurați Ăźn piața publică din Florența, Ăźn fața unei mari mulțimi adunate. Ultimele sale cuvinte au fost: “Domnul meu a suferit atĂąt de mult pentru mine. O, Florența, ce ai făcut tu astăzi?” Era Ăźnsă plin de liniște și tărie. După moarte, trupurile le-au fost arse.

Petru Popovici

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!