Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cine erau anabaptistii?

Publicat la 2012-01-16 de Traian

Anabaptismul a fost o mișcare creștin de reînnoire radical din sec. 16, în teritorii care acum cuprind prți din Elveția, Austria, Cehia, Germania, Alsacia și Olanda.

Trsturile sale mascate includ așezarea evreilor în centrul înțelegerii noastre despre credința creștin, accentueaz noua naștere și ucenicia în puterea Duhului, stabilirea de biserici ale credincioșilor, necontrolate de stat, dedicare prtșiei economice și o viziune de restaurare a creștinismului NT.

Atrgea aderenți în primul rând din prțile srace ale comunitții, deșii liderii de la început includeau graduați universitari, clugri și preoți. Evaluarea puterii numerice este dificil, deoarece a fost pus în subteran de persecuție; cu siguranț a influențat mai mulți oameni decât cei botezați ca membrii.

Istoricii identific patru mari ramuri anabaptiste – frații elvețieni, anabaptiștii sud germani/austrieci, menoniții olandezi și huteriții comunitarieni – dar aceste ramuri cuprind numeroase grupri ce se adun în jurul anumitor lideri și au practici distincte și accente.

Deși alți factori (ca nemulțumirea social) au contribuit la apariție, anabaptismul trebuie înțeles în contextul reformei, creia îi datoreaz multe, așa cum recunosc liderii lor. Mai multe lucruri au distins anabaptiștii de reformatori (ex. Luther și Calvin):

• Radicalismul. Anabaptiștii criticau reformatorii pentru lipsa voinței lor de a urma convingerile biblice. Erau convinși c Scripturile aveau autoritate etic și viața bisericeasc, și pentru doctrin, pe care reformatorii nu o admiteau. Spre disconfortul lor, anabaptiștii aminteau reformatorilor de vederile lor radicale de la începuturi, pe care le prsiser. Anabaptiștii au acționat nu au abordat cu grij ca reformatorii.

• Restituirea.
Anabaptiștii credeau c biserica oficial este czut dincolo de reform. Restaurarea creștinismului NT era necesar, ceea ce necesita libertatea de controlul statului și de tradițiile ecleziastice. Anabaptiștii îndemnau la separarea bisericii și a societții și respingeau sistemul creștin, în care biserica și statul erau împreun, și care domina cultura european din sec. 4 începând. Ei au susținut timp de secole c biserica oficial se afl în eroare, nu doar cu privire la anumite doctrine, ci ca identitate și relație cu societatea.

• O tradiție alternativ.Anabaptiștii au fost descriși ca și copiii vitregi ai reformei, dar era o rezonanț cu mișcrile anterioare, ca Unitas Fratrum, Waldensians și Lollards. Anabaptiștii nu erau nici catolici, nici protestanți, ci moștenitori ai unei tradiții alternative ce persistase de-a lungul secolelor de la Constantine în sec.4. Priviți adesea ca eretici și persecutați, acești “vechi frați evanghelici” au ținut vii credințe și practici pe care biserica oficial le-a ignorat sau le-a marginalizat.

• O biseric de sraci
. Ca și gruprile de mai sus, anabaptiștii erau majoritatea sraci și fr putere, cu puțini membrii bogați, academici și cu influenț. Erau priviți ca subversivi, deși puțini erau motivați economic sau politic. Este legitim s privim câțiva anabaptiști ca moștenitori ai rscoalei țrnești (1524-1526), urmrindu-și înc scopurile prin strategia alternativ de stabilire a comunitților unde erau practicate. Cei ale cror interese erau amenințate, se opuneau anabaptismului, o trezire cu implicații pentru biseric și stat în inima ordinii sociale europene. Unele vederi anabaptiste datoreaz mult poziției lor lipsite de putere: anabaptiștii erau gata s se supun Bibliei, indiferent de consecințele sociale.

• “Anabaptiștii”. Anabaptiștii se numeau creștini sau frați și surori: oponenții lor îi numeau entuziaști, revoluționari sau anabaptiști. Eticheta însemna re-boteztori, cu conotații negative. Anabaptiștii obiectau la aceasta: ei nu priveau botezul credincioșilor ca re-botezare, deoarece negau validitatea botezului copiilor și botezul nu era chestiunea principal, deși simboliza respingerea lor faț de creștintate.

Ce cred anabaptiștii?


Anabaptismul a fost o mișcare divers, fluid dar coerent. Diferiți stimuli îi permiteau s se dezvolte în diferite locuri, rezultând în variații regionale și unele dezacorduri interne intense. S-a dezvoltat spre o uniformitate a credinței mai mare și a practicii spre jumtatea secolului. Majoritatea anabaptiștilor împrtșeau urmtoarele convingeri:

•Biblia

Anabaptiștii erau de acord cu reformatorii despre autoritatea Bibliei dar nu erau de acord cu interpretarea și aplicarea. S-au concentrat pe NT și pe viața și învțtura lui Isus. Acest “Cristocentrism” era emblema anabaptiștilor care a afectat radical modul în care era abordat Biblia. Balthasar Hübmaier (1481-1528), liderul teolog anabaptist, (Snyder p55) explica: ”Scripturile ne arat spiritul, evanghelia, exemplul, trirea lui Hristos.” Anabaptiștii au început cu Hristos și au interpretat totul în lumina Lui – spre deosebire de reformatorii pe care anabaptiștii îi suspectau de faptul c încep de la pasajele doctrinale și încearc s-L introduc pe Isus în ele. Anabaptiștii refuzau s trateze Biblia ca pe o carte oarecare, privind-o ca pe o desfșurare a scopurilor lui Dumnezeu, NT oferind regulile eticii și vieții de biseric. Ei au provocat folosirea modelelor NT de ctre reformatori și au fost în dezacord cu ei în legtur cu botezul, rzboiul, zeciuiala, guvernul bisericesc și jurmintele. În dezbateri anabaptiștii s-au plâns c reformatorii foloseau pasaje din VT ilegitim pentru a pune deoparte învțturile NT.

•Salvarea


Reformatorii accentuau îndreptțirea prin credinț și iertarea pcatelor trecute Anabaptiștii accentuau nașterea din nou și puterea de a tri ca ucenicii lui Isus. Reformatorii se temeau de anabaptiști s nu se întoarc la salvarea prin fapte; anabaptiștii acuzau reformatorii de eșecul de a aborda chestiunile morale și c tolereaz comportamentul necreștin în bisericile lor. “S v fie rușine pentru evanghelia ușoar,” a spus Menno Simons (c1496-1561) .

Anabaptiștii accentuau lucrarea Duhului în credincioși și învțau c Isus trebuia urmat și s primeasc supunerea și încrederea. Nu era doar Salvator, ci lider, Conductor și Domn. Dirk Philips (1504-1568) a scris: “Isus cu doctrina Sa, viața și exemplul Lui este învțtorul nostru. Pe El trebuie s Îl auzim și s-L urmm.” Michael Sattler (c1490-1527), autor al Mrturisirii Schleitheim (1527), se plângea c unde catolicii preau a apra faptele fr credinț, reformatorii învțau credința fr fapte, dar el vroia credința care se exprima prin fapte. Hans Denck (1495-1527) a insistat c credința și ucenicia erau inter-conectate: “nimeni nu poate s-L cunoasc cu adevrat pe Hristos decât dac Îl urmeaz în viaț și nimeni nu Îl poate urma decât dac Îl știe, în primul rând.”

•Biserica

Anabaptiștii au format biserici de ucenici dedicați, negând faptul c toți cetțenii trebuie s fie priviți automat ca membrii ai bisericii. Au insistat pe diferențierea credincioșilor de necredincioși, ca apartenența la o biseric s fie voluntar și plin de sens. Au recunoscut rolul statului în guvern, dar au opus rezistenț la controlul statului peste bisericile lor. Au respins botezul copiilor ca fiind nebiblic, forțat impus copiilor. Au acuzat modul în care clericii dominau viața bisericeasc. Lipsa de disciplin bisericeasc și pedeapsa în chestiuni de credinț. Deși formalismul mai mare s-a dezvoltat, adunrile inițiale erau uneori carismatice și nestructurate, concentrându-se pe studiu biblic. Unele biserici încurajau femeile s participe mai activ decât era normal în biserica și societatea contemporan. Se întâlneau unde puteau – în case, în pduri, câmpuri, chiar în brci. Un rdin congregațional (1527) ne transmite informalitatea lor serioas: când frații și surorile sunt împreun, vor citi ceva. Cel cruia Dumnezeu i-a dat înțelegerea cea mai bun va explica….când un frate vede pe fratele lui c se rtcește, îl va avertiza conform poruncilor lui Hristos și îl va ustra într-un mod creștinesc și frțesc.”

•Evanghelismul

Reformatorii nu practicau evanghelismul. Unde aveau sprijinul statului, se bazau pe pedepse la fața locului (deși sunt exemple de evanghelism și plantare de biserici de ctre calviniști în Franța catolic, unde protestanții nu puteau folosi pedeapsa). Au presupus c pe teritoriile protestante c biserica și societatea erau nedistincte, așa c politica lor era de a pstori oameni prin sistemul parohial, decât s îi evanghelizeze ca pe necredincioși. Anabaptiștii au respins aceast interpretare a bisericii și a societții și au refuzat folosirea pedepsei. S-au implicat într-o cltorie misionar spontan de a evangheliza Europa. Evangheliști ca Hans Hut (1490-1527) cltoreau mult, predicau în case și câmpii, întrerupeau slujbele bisericilor de stat, botezau convertiții și plantau biserici. Un astfel de evanghelism, ce ignora limitele naționale și parohiale, din partea unor oameni nepregtiți, a fost privit ca sfidtor.

•Etica

Anabaptiștii erau devianți socialmente, înclcând normele contemporane și trind în anticiparea Împrției lui Dumnezeu.

Ei puneau sub semnul întrebrii validitatea proprietții private. Hutteriții triau în comunitți și aveau posesiunile în comun. Majoritatea anabaptiștilor rețineau proprietatea personal, dar învțau c posesiunile lor erau disponibile pentru cei ce aveau nevoie. Ordinul congregațional din 1527 îndemna: ”Din toți frații și surorile acestei congregații, nimeni nu va avea ceva al su, ci, ca și creștinii din timpul apostolilor care aveau toate în comun, fonduri comune, de unde puteau fi ajutați sracii, în funcție de nevoi, și ca în vremurile apostolilor, s nu avem frați în nevoie.” Când luau Cina. Ei confirmau aceast dedicare comun.

Respingeau folosirea violenței, refuzau s se apere cu forța. Conrad Grebel (1498-1526) descria congregația sa: “Nu folosesc nici sabia lumii sau rzboiul, deoarece uciderea nu exist la ei.” Îndemnau la dragoste pentru dușmani și respect faț de viața omeneasc. Anabaptiștii acceptau c guvernul folosește forța, dar priveau acest lucru ca fiind nepotrivit creștinilor. Felix Mantz (c1498-1527) concluziona: “nici un creștin nu poate fi magistrat, nici nu poate folosi sabia s pedepseasc pe cineva.” Ținteau s construiasc o comunitate alternativ, s schimbe societatea de jos în sus.

Mulți refuzau s jure. Jurmintele erau foarte importante în Europa secolului 16, încurajând spunerea adevrului la tribunal și loialitate faț de stat. Anabaptiștii respingeau acestea, citând învțturile lui Isus din Matei 5 și susținând c trebuie mereu s fie sinceri, nu doar sub jurmânt. Nici nu jurau loialitate faț de autoritțile seculare.

• Suferința


Anabaptiștii nu erau surprinși de persecuție. Știau c sunt vzuți ca și revoluționari, în ciuda dedicrii lor faț de non-violenț; ca eretici, în ciuda dedicrii lor faț de Biblie; ca tulburtori de status quo. Priveau suferința ca pe o supunere faț de Hristos și de neevitat și biblic: suferința era un semn al adevratei biserici, așa cum Isus a învțat în slujba de pe Munte. Persecuția anabaptiștilor arta c reformatorii nu zideau o biseric biblic.


#John the Baptist
Multe lucruri inca nu s-au scris despre acesti credinciosi separatisti. Trebuie sa iasa la iveala multe fapte necunoscute publicului larg , ca apoi sa stim cu adevarat cine au fost. Totusi persista doua intrebari majore: 1. De ce nu s-au supus autoritatilor ? A exista un substrat nemarturisit, deriva din etica Biblica, era fanatism s-au idealuri nobile, multe altele.... care inca raman sub tacere ! 2. De ce au fost anihilati ? Existau interese politice, au fost ei inflexibili s-au pietisti si inocenti, martiorologia anabaptista a fost sacra s-au tribala ? Cum o vede istoria , dar Dumnezeu? Cateva ganduri pentru un viitor articol. Fiti binecuvantati in studiul, cunoasterea si relatarea vietii acestor persecutati.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!