Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri -George Müller

Publicat la 2012-01-14 de Traian

Nici prin gĂąnd nu le putea trece soților MĂŒller Ăźn anul 1805 cĂąnd se născu copilașul George, că el va deveni un instrument deosebit de valoros Ăźn mĂąna lui Dumnezeu și că prin el vor fi revărsate binecuvĂąntări ce aveau să pună Ăźn uimire chiar și pe cei mai necredincioși oameni. Copilașul plăpĂąnd avea să devină “Părintele orfanilor”, omul care fără bani Ăźn buzunar, fără o societate de binefacere Ăźn spatele său și fără să ceară vreodată cuiva ceva, ci doar numai prin credință Ăźn Dumnezeu, singurul la care apela, a Ăźntreținut și crescut mii de orfani și a zidit cinci corpuri de clădiri pentru orfelinate.

El s-a născut Ăźn Germania la 27 septembrie, 1805 din părinți protestanți, dar a apucat cărările păcatului pĂąnă la vĂąrsta de 21 de ani. Viața de decădere și stricăciune i-a ruinat nu numai sufletul, ci și trupul. Cu sănătatea rău zdruncinată - scuipa chiar sĂąnge - Ăźn timp ce era student la Universitatea din Halle, el intenționa să devină teolog, dar nu avea nici măcar o Biblie. În anul 1825 a fost zdrobit Ăźn inima sa și s-a Ăźntors la Dumnezeu printr-o predică și rugăciune a unui negustor Ăźn casa căruia se predica Evanghelia.

După pocăință, el a făcut cunoștință cu o tĂąnără care Ăźi fură sentimentul. Sub influența ei, el slăbi Ăźn credință. Cercetarea Bibliei și frecventarea bisericii le lăsă la o parte. Și poate ar fi ajuns rău de tot, dacă conștiința lui nu ar fi fost trezită de exemplul unui tĂąnăr bogat care renunțase la toate bunurile sale și plecase ca misionar Ăźn Persia. Puterea acestui exemplu Ăźl mustră pe el, care, din pricina unei fete, era gata să-L părăsească chiar și pe Dumnezeu și lucrul său. NumaidecĂąt rupse prietenia cu aceea tĂąnără și se predase fără rezerve Domnului.

Din clipa aceea o mare schimbare s-a făcut Ăźn viața lui. În rĂąvna sa Ăźnflăcărată, el era gata să-și părăsească studiile spre a deveni vestitor al Evangheliei și misionar. StăpĂąnit de aceste gĂąnduri, după ce Ăźși termină studiile teologice, Ăźn 1828, el plecă Ăźn Anglia, unde intră Ăźn relații cu o societate misionară pentru vestirea Evangheliei printre evrei și se hotărĂź să plece la București. Mai ĂźntĂąi se apucă Ăźnsă de studiul limbii ebraice. Dar fiindcă nu se putea Ăźmpăca cu anumite principii ale lor, George MĂŒller părăsi aceasta societate și astfel nu mai veni la București. Dar dorul de a deveni misionar Ăźl nutrea mereu. Ar fi vrut să meargă Ăźn depărtări și să spună paginilor despre dragostea mare a lui Dumnezeu. Ca să fie mai sigur de aceasta, el trage la sorți și sortul Ăźi iese să meargă. Mai Ăźncearcă Ăźncă o altă cale. Pune la loterie și Ăźși spune că dacă cĂąștiga e semn că trebuie să plece. Și cĂąștigă, dar nu poate pleca, căci Dumnezeu Ăźl Ăźmpiedică prin tatăl său care nu-și dă consimțămĂąntul, iar fără acest consimțămĂąnt Societatea Misionară nu-l primește. Mai tĂąrziu, el Ăźși dă seama și se căiește că a folosit asemenea mijloace spre a cunoaște voia lui Dumnezeu. Viața lui de mai tĂąrziu e o dovadă clară că Dumnezeu a avut un alt plan măreț pentru el. Pripeala noastră ne face uneori să o luăm Ăźnaintea planului divin. El dorea să devină folositor Ăźntr-un fel, dar Dumnezeu, care Își are căile Sale ascunse, a vrut altfel, și cĂąnd omul a consimțit, și-a Ăźmplinit cu putere vrerea Sa.

De acum Ăźncolo, el se dedică propovăduirii Evangheliei și Ăźngrijirii copiilor orfani. Timp de 8 ani a predicat Ăźn capela Eben-Ezer din Bristol. Apoi pe data de 6 iulie 1832, George MĂŒller, ajutat de Henry Craik, Ăźnceput lucrarea Ăźn capela “Betesda” din Bristol. Erau de tot șapte persoane. Cei doi posedau o Ăźnaltă cultură și erau adĂąnciți Ăźn studiul Scripturilor, mai ales Craik cunoștea ebraica și greaca, deci studia Scriptura Ăźn original. MĂŒller nu a fost mare Ăźn oratorie, dar a fost mare Ăźn rugăciune. În urma lucrării lor, numărul credincioșilor crescu mereu, ĂźncĂąt după 41 de ani - Ăźn anul 1873 - erau peste o mie de membri. PĂąnă aici, clădirea Ăźn care se Ăźntruneau pentru Ăźnchinăciune era Ăźnchiriată, dar Ăźn acest an ei cumpărară clădirea cu suma de 1500 lire sterline. La prăznuirea centenarului care s-a ținut la Bristol Ăźn aceeași capelă “Betesda” pe data de 6 iulie 1932, la serviciul de dimineață, printre alte mărturii a fost și aceea a unui misionar din India care se pocăise cu cincizeci de ani Ăźnainte Ăźn capela “Betesda”. El Ăźl cunoștea bine pe George MĂŒller. După ce istorisi cum frații bătrĂąni l-au primit și Ăźnconjurat cu o dragoste părintească, el adăugă: “Nu-mi aduc aminte să fi avut pe vremea aceea mari predicatori, dar aveam niște adevărați păstori!”

George MĂŒller era un sincer cercetător al Evangheliei, cu dorul de a trăi adevărul ei, oricĂąt de mare ar fi fost riscul unei așa trăiri. Iată un exemplu foarte grăitor Ăźn privința aceasta, mărturisit de el Ăźnsuși:

“În aprilie 1830, aflĂąndu-mă la Sidmouth (aproape de Bristol) ca să predic Evanghelia, trei surori Ăźn Cristos - dintre care una era botezată - vorbeau Ăźn apropierea mea despre acest lucru”. Pe vremea aceea, el Ăźncă nu a fost botezat pe baza mărturisirii credinței sale personale.

“Domnul a binevoit ca să-mi descopere Ăźnsemnătatea acestei observații - spune George MĂŒller - astfel că Ăźndată ce mi-am făcut timp, am Ăźnceput să cercetez temeinic, recitind Noul Testament Ăźn Ăźntregime, rugĂąndu-mă stăruitor lui Dumnezeu ca să mă lumineze. De abia am Ăźnceput cercetările, și o mulțime de pricini Ăźmpotrivitoare mi se ridicară Ăźn minte:

1. Faptul ca oameni sfinți și luminați ai lui Dumnezeu, din pricina acestei chestiuni - a botezului Ăźn apă - s-au despărțit Ăźntre ei, oare nu dovedește aceasta că este cu neputință de a ajunge la un rezultat mulțumitor acum, Ăźn starea de nedesăvĂąrșire a Bisericii? - La aceasta am răspuns: “Pentru că Duhul SfĂąnt este călăuza credincioșilor, astăzi ca și altădată, cum nu aș ajunge eu oare să cunosc gĂąndul Domnului (1 Corinteni 2.11-16) asupra acestui punct, așa cum este descoperit Ăźn CuvĂąntul Său?”

2. Foarte mulți din prietenii mei se Ăźmpotrivesc botezului credincioșilor (a oamenilor mari) și doar puțini sunt botezați, așa că dacă eu mă voi hotărĂź pentru botez, ei Ăźmi vor Ăźntoarce spatele! - La aceasta am răspuns: “Chiar dacă toți oamenii ar trebui să mă părăsească, ce-mi pasă, cĂąnd eu știu că Domnul Isus mă primește!”

3. Dacă tu te botezi, cu siguranță vei pierde jumătate din ajutorul material pe care credincioșii ți-l dau pentru nevoile tale! - La acest gĂąnd mi-am zis că “atĂąt timp cĂąt voi rămĂąne credincios Domnului, El nu va Ăźngădui să fiu lipsit de nimic”.

4. Au să te numească baptist! Au să te socotească ca pe unul din ei, cu toate că tu nu aprobi tot felul lor de a fi”. La aceasta am răspuns: “Dacă mă botez, nu Ăźnsemnează că eu trebuie să urmez toate punctele acelora care botează și ei pe credincioși.

5. Iată sunt mai mulți ani de cĂąnd tu predici Evanghelia. A te boteza acum, Ăźnsemnează a mărturisi Ăźn public că pĂąnă acum ai fost Ăźn rătăcire”. - “Răspunsul meu asupra acestui punct a fost că este mai de preț a mărturisi o rătăcire decĂąt a rămĂąne Ăźn ea”.

6. Chiar dacă botezul Ăźn apă al credincioșilor este după SfĂąnta Scriptură, ĂźntrucĂąt el trebuie să urmeze imediat după Ăźntoarcerea omului la Dumnezeu, acum este prea tĂąrziu ca să te mai botezi!” - La aceasta mi-am răspuns că mai bine este să asculți mai tĂąrziu poruncile Domnului Isus decĂąt niciodată”.

Apoi el continuă: “Domnul a binevoit Ăźn marea Sa milă, a-mi da voința de a asculta Ăźnvățăturile CuvĂąntului Său Ăźndată ce le Ăźnțelegeam. Am urmat deci cu cercetările mele asupra botezului Ăźn apă, Ăźn condițiile voite, adică cu acest gĂąnd bine hotărĂąt: “Voi face voia Ta!” De aceea n-am zăbovit să Ăźnțeleg care este Ăźnvățătura lui Dumnezeu. Voi spune aici Ăźn treacăt că CuvĂąntul Domnului din Evanghelia după Ioan 7:17 “Dacă cineva voiește să facă voia lui Dumnezeu, va cunoaște...”. a fost pentru mine deslușirea minunată a mai multor Ăźnvățături și sfaturi privind prea sfĂąntă noastră credință.

Și Ăźncă odată, făgăduința “Cine caută, află” s-a Ăźmplinit Ăźntocmai și cu George MĂŒller care Ăźn chip sincer căută adevărul cu privire la botez. Iată ce spune el Ăźn aceasta privință: “LuĂąnd hotărĂąrea de a fi ascultător, de Ăźndată ce voi avea lumina Ăźn mine, nu mi-a trebuit mult ca să Ăźnțeleg că botezul Ăźn apă este rĂąnduit numai pentru cei ce vin la credință, iar după SfĂąnta Scriptură, el trebuie să fie făcut prin scufundare. Citatul care Ăźn chip mai deosebit m-a Ăźncredințat de primul punct este Faptele Apostolilor 8:36,38, iar acela care m-a ajutat mai mult să Ăźnțeleg pe al doilea este Romani 6:3-5. Deci, curĂąnd fui botezat, lucru care mi-a pricinuit o mare pace. De atunci, niciodată nu mi-a părut rău de hotărĂąrea luată”.

După botez a scris o carte “Despre botezul Ăźn apă”, Ăźn care spune: “Dacă Ăźn CuvĂąntul lui Dumnezeu poate fi un adevăr mai bine și mai lămurit arătat, apoi acela este adevărul cu privire la botezul Ăźn apă, care este rĂąnduit numai pentru cei ce mai ĂźntĂąi cred Ăźn Evanghelie și se Ăźntorc la Dumnezeu”.

În anul 1830, la 7 octombrie, el se căsători cu sora tĂąnărului care, prin exemplul de renunțare la bogății și plecarea sa ca misionar Ăźn Persia, l-a trezit din starea lui. Pe ea o chema Maria Groves. Acum nu a mai procedat la alegerea tinerei cu ușurătatea de altă dată. El spune: “Dumnezeu mi-a Ăźngăduit să nu fac pasul acesta decĂąt după ce m-am rugat și m-am gĂąndit bine, și am fost deplin Ăźncredințat că era mai bine să mă căsătoresc. N-am avut niciodată ocazia să-mi pare rău de pasul acesta și de alegerea pe care am făcut-o, dimpotrivă doresc să fiu cu adevărat recunoscător față de Dumnezeu că mi-a dat o astfel de soție”. Cu ea a conviețuit Ăźn deplină armonie timp de 40 de ani. După moartea ei, el scrie: “Dumnezeu Ăźmi dăduse nevasta cea mai de preț, cea mai plăcută și cea mai sfĂąntă. Ce binecuvĂąntare a fost ea pentru mine, nici un cuvĂąnt n-ar putea-o spune”. Ea a fost un ajutor potrivit pentru el și o adevărată mamă a copiilor orfani.

Spre a-l Ăźndruma pe George MĂŒller la lucrarea de Ăźngrijire a orfanilor, Dumnezeu s-a slujit de o carte. Ce rol binecuvĂąntat poate avea o carte bună! Ea a trezit Ăźn el dorul de a deveni părinte al copiilor rămași fără părinți. Cartea conținea biografia germanului A. H. Francke, care cu vreo 128 ani Ăźnainte Ăźntemeiase Ăźn Germania cĂąteva azile ce au fost Ăźntreținute din ajutoarele primite ca răspuns la rugăciunile sale. Această idee a fost ca o scĂąnteie ce i-a aprins viața. NumaidecĂąt s-a dus Ăźn Germania și a petrecut două luni la un așezămĂąnt Ăźntemeiat de Francke. Acolo a văzut pe de o parte nevoile mari ale celor fără ajutor și pe de altă parte, cum oamenii credinței pot deveni adevărați administratori ai lui Dumnezeu spre satisfacerea acestor nevoi. Și el dorea să devină un astfel de administrator.

Din jurnalul său zilnic, constatăm că acum nu mai e pripit. El se cercetează serios Ăźnaintea Domnului. El scrie: 28 noiembrie 1835. “M-am rugat mult Ăźn toate zilele din săptămĂąna aceasta cu privire la casa de orfani, cerĂąnd mai ales Domnului să-mi ia cu totul gĂąndul acesta, dacă nu-l Ăźncuviințează. Mi-am cercetat iarăși cu grijă inima cu privire la pricinile care mă călăuzesc Ăźn lucrarea aceasta și sunt din ce Ăźn ce mai Ăźncredințat că planul meu vine de la Dumnezeu”.

Numai după multă cercetare de sine, ca nu cumva să fie pornită din duh de mĂąndrie sau dorința după slavă deșartă, el e gata să ia hotărĂąrea. În Ăźnsemnarea din 2 decembrie, 1835, el scria: “Azi dimineață, m-am dus la fr. Cardecott, cerĂąnd Ăźn chip deosebit Domnului să binevoiască să se slujească de el ca să-mi cerceteze inima: căci, fiindcă nu doresc decĂąt slava lui Dumnezeu, aș fi foarte mulțumit să se slujească de fratele ca să-mi facă cunoscut dacă nu-mi Ăźncuviințează planul. Fratele și sora Cardecott, dimpotrivă, m-au Ăźmbărbătat mult. Ca urmare, am făcut azi cel dintĂąi pas, punĂąnd să se tipărească niște cartoane ca să dau de știre că la 9 decembrie va fi o adunare de obște ca să arăt fraților gĂąndurile mele cu privire la Casa orfanilor, cu dorința de a cunoaște mai lămurit voia lui Dumnezeu Ăźn această privință”. Iar la 5 decembrie scria: “Astă seară, citind Scripturile, m-au izbit cuvintele următoare: “Deschide-ți gura larg și ți-o voi umplea” (Psalmul 81:10). PĂąnă azi nu mă rugasem niciodată cu privire la banii și oamenii care ne-ar trebui pentru așezămĂąntul nostru. Din clipa aceasta, mi-a fost dat să pun Ăźn legătură cuvintele acestea cu Casa Orfanilor; am cerut Domnului: un local, 25.000 lei și oameni bine Ăźnzestrați ca să Ăźngrijească de copii”. În ziua de 7 decembrie a primit cel dintĂąi ban pentru casa orfanilor.

Primul orfelinat Ăźl deschide la 6 aprilie 1836, Ăźntr-o casă mobilată luată cu chirie, unde primește 30 orfane. Și aceasta, fără să aibă fonduri, fără un comitet sau organizație care să-l susțină. El a pășit la acțiune, s-a bazat Ăźn totul pe făgăduințele divine ale CuvĂąntului SfĂąnt și Dumnezeu a onorat credința sa cu binecuvĂąntări din plin. La toate cererile sale, Domnul Ăźi răspundea Ăźn chip minunat.

După 8 luni, Ăźnchiriază pe aceeași stradă o altă casă și deschide al doilea orfelinat cu 36 copilași orfani. Și cum cererile erau multe și el nu le putea satisface, după alte 9 luni deschide și al treilea orfelinat cu alți 36 orfani.

Acțiunea de binefacere a lui George MĂŒller, care a Ăźngrămădit atĂąția orfani pe o stradă, a produs supărarea vecinilor. Cineva Ăźi semnalează aceasta printr-o scrisoare trimisă la 30 octombrie 1845. După ce cugetă și se roagă pentru această chestiune, Ăźși dă seama că vecinii sunt Ăźndreptățiți, ba chiar și starea orfanilor pleda pentru mutarea lor de aici. Ei aveau nevoie de aer și de un loc mai larg unde să poată fugi, să se poată juca. Aici nu aveau. De aceea se hotărăște să zidească niște clădiri noi afară din oraș. Se roagă pentru aceasta și are o experiență frumoasă Ăźn legătură cu obținerea unui teren pe un preț mai redus. Aici construiește clădirea Nr.1 Ăźn valoare de 400.000 lei și a fost terminată Ăźn iunie 1849, avĂąnd loc pentru 140 fete, 80 băieți și 80 copilași.

Cum cererile pentru a primi orfani veneau prea multe și el cu durere nu le putea satisface, se hotărĂź să Ăźnceapă a doua clădire. Din mai 1851 Ăźncepu adunarea darurilor. La 12 noiembrie 1857 deschide Casa Orfanilor Nr. 2 pentru 400 orfani. Clădirea a costat vreo 500.000 lei. Apoi clădește casa Nr. 3 pentru 450 orfani cu peste 600.000 lei, care e deschisă la 12 martie 1862. Și fiindcă nici aceasta clădire nu a putut satisface cererile atĂątor orfani care soseau, el Ăźncepu strĂąngerea sumei de 1.200.000 lei pentru clădirile Nr. 4 și 5. Fiecare pentru 450 orfani care sunt terminate la 5 noiembrie 1868 și 6 ianuarie 1870.

Cine ar putea pricepe responsabilitatea mare care apăsa umerii acestui bărbat? Familia lui numeroasă nu se compunea din 10 copii, ci Ăźn anul 1870 numărul lor a ajuns la 2250 orfani plus 112 slujbași. Și nu trebuie să ne Ăźnchipuim că Ăźntotdeauna treburile au mers bine. Au trecut de multe ori prin crize care au durat uneori nu numai cĂąteva zile, ci chiar luni. Iată cĂąteva notări: “Chiria de 49.320 lei, trebuia plătită la 29 septembrie 1838, dar n-am avut bani. A doua zi, 30 septembrie a fost duminică. Luni au sosit mai multe daruri care au Ăźngăduit să se dea cĂąte 1250 lei fiecărei case de orfani. Suma de 1250 lei era tocmai cĂąt trebuia pentru nevoile pe o zi, iar Ăźn casă au mai rămas 49320 lei, exact cĂąt trebuia pentru chirie, nimic Ăźn plus, nimic Ăźn minus”.

“13 septembrie, 1838. Ajutorul n-a sosit Ăźncă. Am găsit azi dimineață că trebuie numaidecĂąt să fac cunoscut tovarășilor de lucru, frați și surori, starea fondurilor și să le dau Ăźndrumări ca să nu facă datorii. Ne-am rugat Ăźmpreună și adunarea noastră a fost din cele mai fericite. Păreau toți Ăźmbărbătați”.

“Am voi să putem pomeni toate aceste izbăviri cĂąnd ajutorul, uneori foarte mic și ĂźntĂąrziat, nu era totuși niciodată cu un ban mai puțin decĂąt ne trebuia nici cu un minut mai tĂąrziu de ceasul cerut de buna rĂąnduială a casei”.

“La 8 februarie, seara (1842). Casele de adăpost erau mai sărace ca oricĂąnd; nu era nici măcar cu ce să se cumpere laptele a doua zi. La 9 februarie, deci, ajutorul trebuia să vină Ăźnainte de ceasul 8 dimineața, altfel Domnul nu era proslăvit. Însă a doua zi la ceasurile 7, un negustor din Bristol se ducea la biroul lui; era foarte zorit și făcuse chiar un km, cĂąnd simte nevoia să dea ceva pentru orfani.

“Nu pot acum - Ăźși zicea el - mă voi duce deseară”. Își urmă deci drumul spre banca lui. Însă neliniștea Ăźi creștea; ea Ăźl silește să se oprească și să ia drumul spre azile. N-a făcut Ăźnsă 100 de metri pe calea aceasta că se gĂąndește la treburile grabnice care Ăźl așteaptă la birou. “Cu neputință - Ăźși zice el - trebuie să mă duc la treburi”. Și iată-l că apucă din nou drumul spre birou. Însă chemarea lui Dumnezeu răsună mai tare ca oricĂąnd Ăźn inima lui: “Nu aștepta pĂąnă deseară, du-te Ăźndată!” Și iată-l că schimbă drumul pentru a doua oară și se grăbește, bate la poarta orfelinatului, Ăźntinde 75 lei slujbașului și o șterge”.

“Cititorul - zice MĂŒller - să-și Ăźnchipuiască sarcinile noastre. Mai mult de 2000 inși de hrănit Ăźn fiecare zi! Cheltuiala Ăźn privința aceasta e mare. Dar orfanii nu trebuiesc numai hrăniți, trebuie să-i Ăźmbraci, să le speli și să le dregi hainele, ceea ce costă multe zeci de mii de lei pe fiecare an. Încălțămintele! GĂąndiți-vă numai la Ăźncălțăminte! Ne trebuiesc 6000 de perechi de Ăźncălțăminte pe an. În fiecare an ne sosesc sute de orfani noi și trebuie să-i Ăźnzestrăm cu tot ce le e necesar. Sute pleacă ca ucenici, slugi, elevi, pedagogi, etc, și trebuie să le facem rost de zestrea Ăźntreagă. Pentru fiecare ucenic avem de plătit 330 lei stăpĂąnului; și băieții care ne părăsesc ca să se facă ucenici sunt foarte mulți. Pe lĂąngă aceasta toate cheltuielile pentru drum. Mai avem apoi cheltuielile pentru Ăźntreținerea a cinci clădiri - dar ele erau mai de grabă cinci șiruri de clădiri - foarte mari Ăźn care sunt mai mult de 1700 ferestre mari și 500 săli. Vă puteți gĂąndi la cĂąt se ridică Ăźn fiecare an numai cheltuielile de tencuit, văruit, zugrăvit, felurite Ăźntrebuințări. Apoi cĂąte mii de lucruri: pentru albituri, pentru masă, pentru spălat, paturi, etc., și toate acestea de ținut Ăźn bună stare. Apoi curățitul, dresul, Ăźnnoirea mobilelor din 500 de săli! Unii copii sunt bolnavi; unii mor: alte cheltuieli”.

“GĂąndiți-vă iarăși la acel numeros stat major: inspectori, gospodari, gospodine, institutori, institutoare, personal medical, ajutoare de tot felul, cu o leafă care trebuia căpătată de la Dumnezeu pentru fiecare”.

“Afară de astea, dări grele de plătit; apoi pe fiecare an cheltuieli mari aduse de Ăźmprejurări neobișnuite. Însă e de ajuns atĂąt ca să vă dea o slabă idee de Ăźndatoririle față numai de lucrarea orfelinatelor. Totuși, totul se face ușor, căci Ăźn toate lucrurile privim spre Acela care este nespus de bogat”.

Aceste crize Ăźnsă nu l-au slăbit Ăźn credință, ci l-au Ăźntărit mai mult. E adevărat că avea strĂąngeri de inimă, gĂąndindu-se la miile de guri care așteaptă hrana și la sărăcia din cămara de alimente, dar toate acestea l-au Ăźnvățat și mai mult să atĂąrne de Domnul. “Niciodată - zice el - n-am simțit starea de față a Domnului mai bine ca Ăźn clipele cĂąnd, după gustarea de dimineață, n-aveam nimic pentru masa de la amiază, sau după masa de amiază, n-aveam nimic seara pentru ceai. Domnul dădea tot ce trebuia, fără ca vreun om să fi știut ceva din nevoia noastră. Totul vine de la Domnul, fără să cer cuiva ceva, nici direct nici indirect. Prin harul lui Dumnezeu aș vrea mai bine să trec prin cele mai mari greutăți și prin cele mai mari lipsuri, de cĂąt să fac o cerere cuiva, Ăźn afara Dumnezeului cel viu... căci n-aș vrea să slăbesc cu nimic dovada pe care trebuie s-o dăm, anume că ajunge să ne Ăźncredem Ăźn Dumnezeul cel viu.

În Ăźnsemnările lui din 26 mai 1874 scria: “În aceste vremuri din urmă, Ăźmi vine mereu Ăźn gĂąnd faptul următor: o lucrare care cere 1.000.000 lei pe an și nici un mijloc de a avea bani Ăźn mĂąnă! 2200 inși nu numai de hrănit, ci și de Ăźntreținut Ăźn totul: de Ăźmbrăcăminte, de Ăźncălțat, de Ăźncălzit, de luminat, de Ăźngrijit de tot ce le trebuie Ăźn viață și tu să n-ai nimic; 189 misionari de ajutat și nimic Ăźn casă! 100 de școli (cu 9000 elevi) de Ăźntreținut Ăźn totul și să n-ai nimic pentru ele! Aproape patru milioane tractate și zece mii exemplare din SfĂąnta Scriptură de trimis pe an și tu să nu ai un ban! Însă Dumnezeu m-a călăuzit să Ăźntind lucrarea aceasta și care a Ăźntreținut-o timp de 40 ani, Dumnezeul pe care mă bizui, va purta de grijă și nu va Ăźngădui să fiu dat de rușine”.

Cine ar putea Ăźnțelege starea acestui bărbat cĂąnd scria: “
și să n-ai nimic”? Angrenat Ăźntr-o lucrare așa de mare, uriașă, iar la un moment dat să nu ai nici un ban Ăźn casă! Lucrarea mare ne arată curajul credinței lui, iar faptul că nici Ăźn cele mai mari nevoi nu recurgea la ajutorul omenesc ne arată atĂąrnarea lui deplină de Domnul. El avea un Dumnezeu viu și atotputernic care, e adevărat, Ăźl proba uneori, dar nu l-a lăsat niciodată de rușine. Pe seama cărei ĂźntĂąmplări oarbe ar putea pune cei ce nu cred Ăźn Dumnezeu realizările lui George MĂŒller? Cum pot ei explica o așa viață? Nici cea mai sclipitoare rațiune nu poate soluționa așa probleme cum le-a avut George MĂŒller decĂąt numai Dumnezeu. În el se Ăźncredea copilărește și Lui Ăźi cerea totul. Ba chiar a mers mai departe. El Ăźși verifica Ăźndeaproape că rugăciunile Ăźi sunt ascultate. De mai multe ori primise din partea unui negustor din Londra, pe care nu-l cunoștea, suma de 2500 lei. Odată, aflĂąndu-se Ăźn mare nevoie de bani, MĂŒller cere lui Dumnezeu bani, și cere Ăźn mod deosebit să pună pe inima negustorului gĂąndul să-l ajute. A doua sau a treia zi negustorul trimite un nou cec de 2500 lei cu următoarele cuvinte: “Scumpul meu domn, cred că Ăźntr-o ĂźnrĂąurire din partea lui Dumnezeu asupra mea, vă trimit cecul acesta”... “Cred - Ăźși zice MĂŒller - și acum sunt ascultat de două ori. Dumnezeu Ăźmi trimite bani și mi-i trimite prin omul pe care I-am cerut să-l Ăźntrebuințeze”. Se mai putea Ăźndoi el de existența Dumnezeului celui viu care răspunde prompt rugăciunilor?

Bizuirea lui pe Dumnezeu a determinat și pe alții la acest lucru. Într-o scrisoare primită la 5 iulie 1880 din Noua Zeelandă cu 125 lei se spunea: “Anul trecut am locuit la Bristol Ăźn fața ferestrelor caselor dumneavoastră a căror vedere ne Ăźnnoia mereu credința. Am fost atunci opt luni fără lucru, neprimind decĂąt 8 lei și 75 bani pe săptămĂąnă pentru familia mea și pentru mine. Dar Dumnezeu nu a Ăźngăduit niciodată să fim Ăźn nevoie. CĂąnd lucrurile păreau mai negre, cele o mie de ferestre ale dumneavoastră luminate seara erau “o mie de făgăduințe” cum zicea soția mea, și pot să adaug: ele au adus o mie de ascultări”.

Iată cĂąteva caracteristici de seamă ale acestui mare bărbat:

El a fost un adĂąnc cercetător al CuvĂąntului lui Dumnezeu. Chiar de a două zi după convertire, el a avut o dorință mare după citirea Bibliei, dorință care nu l-a părăsit pĂąnă la moarte. În fiecare zi se scula dis de dimineață să cerceteze CuvĂąntul. Mai ĂźntĂąi de toate la el era Biblia. Într-o scrisoare trimisă Societății Biblice pentru Britania și Străinătate Ăźn 1897, el spunea că a citit Biblia mai mult de 200 ori, de 4 ori pe an timp de 69 ani.

El a dat ascultare deplină voii lui Dumnezeu. Dorea Ăźn chip sincer să cunoască Ăźn toate voia Lui. Era gata să lepede orice prejudecăți, să se despartă de orice dorințe personale și să accepte Ăźn totul voia Lui. Nu voia să facă un pas fără El. Căuta să-I Ăźmplinească voia pĂąnă Ăźn cele mai mici amănunte. Iată regulile lui Ăźn căutarea voii lui Dumnezeu:

1. “Dacă vreau să aflu care este voia Domnului trebuie să mă Ăźncredințez mai ĂźntĂąi că voia mea a fost adusă la supunere deplină, adică nu păstrez nici urmă de voință proprie Ăźn ascunzișurile inimii... Voia Domnului nu ni se descoperă decĂąt cĂąnd suntem pe deplin hotărĂąți să o facem.

2. Caut apoi să nu mă las furat de simțiri care m-ar putea amăgi. Pentru aceasta caut serios Ăźn Scriptură Ăźndemnul care Ăźmi trebuie. Nu mă mulțumesc cu un Ăźndemn care mi s-ar părea mie “al duhului”, pĂąnă nu cercetez amănunțit CuvĂąntul, știind bine că Ăźntre CuvĂąntul scris și Ăźntre Ăźndemnurile Duhului e Ăźntotdeauna potrivire.

3. Abia după aceea pun Ăźn cĂąntar Ăźmprejurările ca să le cercetez Ăźn lumina CuvĂąntului și sub ĂźnrĂąurirea Duhului SfĂąnt.

4. În sfĂąrșit, mă rog lui Dumnezeu cu toată căldura să-mi arate voia Lui. În felul acesta, prin rugăciune, prin cercetarea CuvĂąntului, prin Ăźntrebuințarea dreptei judecăți, ajung la Ăźnțelegerea lucrurilor potrivite cunoștinței și staturii mele duhovnicești și Ăźn deplină liniște, pornesc la lucru Ăźntr-un duh de rugăciune”.

El a fost puternic Ăźn credință. Îl lua pe Dumnezeu pe cuvĂąnt și se bizuia Ăźn totul pe făgăduințele Lui. Pășea cu Ăźndrăzneală pe cărarea minunată a credinței și niciodată nu a fost dat de rușine. Viața și lucrările lui constituie o dovadă că Dumnezeu Își ține cuvĂąntul dat.

El a fost stăruitor Ăźn rugăciune. Cu toate lucrurile, el venea Ăźnaintea lui Dumnezeu ca un copil Ăźnainte tatălui și Ăźi cerea pĂąnă primea. Andrew Murray Ăźn cartea sa “Viața de rugăciune” spune: “După cum Dumnezeu a dat pe apostolul Pavel ca exemplu Ăźn viața de rugăciune pentru creștinii din toate timpurile, tot așa a dat pe George MĂŒller Ăźn aceste zile din urmă ca o dovadă pentru biserica Sa, cum Ăźn mod minunat și chiar literal, El ascultă totdeauna rugăciunile”. CĂąnd a fost odată Ăźntrebat cu privire la ascultarea rugăciunilor, el a răspuns: “Există cinci condiții pe care totdeauna mă angajez să le Ăźndeplinesc și Ăźndeplinindu-le am asigurarea răspunsului la rugăciunea mea:

1. Nu am nici o umbră de Ăźndoială, fiindcă sunt asigurat că Domnul vrea să-i mĂąntuiască “căci El vrea toți oamenii să fie mĂąntuiți și să vină la cunoștința adevărului” (1 Timotei 2:4) și noi avem asigurarea că “dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14).

2. Eu nu am pledat niciodată pentru mĂąntuirea lor Ăźn numele meu, ci Ăźn numele binecuvĂąntat al scumpului meu Domn Isus și numai bazat pe meritele Lui (Ioan 14:14).

3. Eu totdeauna cred cu tărie că Dumnezeu vrea și e gata să asculte rugăciunile mele.

4. Eu nu știu Ăźn mod conștient să mă fi dedat la vreun păcat, căci “dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite Ăźn inima mea, nu m-ar asculta Domnul” cĂąnd Îl chem (Psalm 66:18).

5. Am stăruit cu credință Ăźn rugăciune mai mult de 52 de ani pentru cĂąțiva și voi stărui pĂąnă voi primi răspuns (Luca 18:7).

În 1880, el scria: “În noiembrie 1844, am Ăźnceput să mă rog pentru cinci tineri”. El Ăźși avea lista lui de rugăciune. După 18 luni, trei s-au convertit, doi Ăźnsă nici Ăźn 1897, după 53 ani nu erau Ăźntorși la Dumnezeu, dar el stăruia Ăźncă să se roage. Unul s-a Ăźntors Ăźn anul 1898 după moartea lui George MĂŒller.

EI trăia Ăźntr-o pace adĂąncă. Din fire era iritabil. La Ăźnceput, chiar faptul că o soră l-a ținut mai mult de vorbă, l-a enervat rău, dar pe măsură ce a Ăźnaintat Ăźn experiența cu Dumnezeu, a ajuns calm și plin de pace Ăźn toate Ăźncercările grele prin care a trebuit să treacă. Era o adeverire că harul și pacea se Ăźnmulțesc prin cunoașterea Domnului Isus (2 Petru 1:2).

El a fost un harnic cĂąștigător de suflete. Era Ăźnsetat după mĂąntuirea păcătoșilor. Uneori mergea din casă Ăźn casă să spună oamenilor vestea bună. Apoi trimitea Ăźn cartierele sărace anumite persoane spre a le citi Biblia. Această pasiune după sufletele pierdute l-a mistuit pĂąnă și la bătrĂąnețe. Între 70 și 87 ani, adică Ăźntre anii 1875 și 1892 el face 17 călătorii misionare. Astfel cutreieră Anglia, Franța, Elveția, Germania, Olanda, Canada, Statele Unite, Spania, Italia, Austria, Boemia, Polonia, Egipt, Palestina, Turcia, Grecia, Rusia, India. Acest jar care Ăźl purta Ăźn piept, l-a făcut să cĂąștige peste 30.000 de suflete pentru Domnul.

El a fost un rob smerit. Niciodată nu a căutat să se scoată pe el Ăźn evidență. Nu-și asuma niciodată un merit personal, ci era dornic de proslăvirea StăpĂąnului său.

În chemarea sa a fost neobosit pĂąnă Ăźn seara zilei de 9 martie 1898, cĂąnd a ținut ora de rugăciune din casa de orfani Nr. 3, cerĂąnd să se cĂąnte una din cĂąntările sale preferate:

“Acolo sus o nenumărată mulțime
În cĂąntările ei de laude, cĂąntă Numele lui Isus
Ea respinge orice merite personale,
“Dar vestește numai lucrarea lui Isus”

iar a doua zi dimineață la ora 7 a plecat fără dureri și suferințe la Domnul și MĂąntuitorul său pe care L-a slujit cu atĂąta elan și a cărui glorificare a urmărit-o mereu.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!