Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Misionarismul in primele veacuri

Publicat la 2012-01-13 de Traian

Creștinismul s-a născut prin misionarism, trăiește și se răspĂąndește prin misionarism. Cristos Domnul Însuși a fost cel mai minunat misionar. El a părăsit gloria cerului și a venit pe pămĂąnt, să ne aducă vestea bună a dragostei dumnezeiești; „umbla din loc Ăźn loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul" și Ăźn sfĂąrșit, Și-a dat viața ca Jertfă pentru mĂąntuirea noastră.

Toți cei doisprezece apostoli au fost misionari. În Evanghelia după Matei 10:1-42, ni se relatează trimiterea lor Ăźn misiune. Iar, după pogorĂąrea Duhului SfĂąnt la Rusalii, cĂąnd au primit puterea de a fi martori, ei au făcut lucrarea misionară ĂźncepĂąnd de la Ierusalim, Ăźn Iudeea, Ăźn Samaria și pĂąnă la marginile pămĂąntului. Iată pe scurt pe unde au misionat ei:

Apostolul Matei a predicat Evanghelia vreo 12 sau 15 ani Ăźn Iudeea, apoi se spune că a plecat Ăźn Etiopia unde a Ăźntemeiat multe biserici creștine, a mers Ăźn Parția, Asia Mică și a ajuns pĂąnă Ăźn Tracia. Unele tradiții spun că el a suferit moartea de martir la Lisimachia.

Apostolul Ioan a propovăduit Evanghelia Ăźn Ierusalim, Ăźn Iudeea, Ăźn Samaria, apoi a mers la Efes, unde a lucrat pĂąnă la exilarea lui Ăźn insula Patmos.

Apostolul Toma spun unele tradiții că a mers să predice Ăźn Persia și că a ajuns pĂąnă Ăźn India, unde a format biserici creștine, apoi a suferit moartea de martir.

Apostolul Petru a predicat la Ierusalim, Ăźn Samaria, Ăźn Antiohia, apoi a misionat Ăźn răsărit, la evreii rămași Ăźn Babilon. Unii sunt de părere că denumirea de Babilon e figurativă și Ăźnsemnează Roma. A murit moarte de martir.

Apostolul Pavel a misionat Ăźn Asia Mică, Ăźn Cipru, Ăźn Macedonia, Ăźn Grecia, la Roma și probabil a ajuns pĂąnă Ăźn Spania.

Barnaba a fost cu apostolul Pavel Ăźn prima călătorie misionară prin insula Cipru și Asia mică, iar Ăźn a doua călătorie a mers cu Marcu din nou Ăźn Cipru.

Apostolul Bartolomeu sau Natanael a făcut misiune Ăźn părțile răsăritului, prin Persia, Mesopotamia, Egipt și Armenia.

Apostolul Andrei a făcut misiune Ăźn Sciția, spune istoricul Eusebiu. Epifaniu, un călugăr de pe vremea luptelor iconoclastice, 775-842 după Cristos, a scris o istorie a vieții apostolului Andrei, după datele culese din scrieri ale altor autori, dinaintea lui. El spune că Andrei a făcut trei călătorii misionare Ăźn nord. Fiecare călătorie o Ăźncepea de la Ierusalim, unde se Ăźntorcea iarăși pentru sărbătorirea Paștelor.

În prima călătorie, ar fi avut ca tovarăș pe Matia, apostolul ales Ăźn locul lui Iuda și că ar fi ajuns prin Pont, Capadocia și Sciția (părțile Dobrogei, Munteniei și Basarabiei).

În a doua călătorie, se spune că a mers cu apostolul Ioan pĂąnă la Efes. Acolo Andrei ar fi avut o vedenie Ăźn care Domnul i-a zis: „Mergi Ăźn Bitinia, că pe tine te așteaptă Ăźncă Sciția". Astfel, el s-a Ăźndreptat Ăźntr-acolo predicĂąnd, ĂźnființĂąnd biserici, iar cĂąnd a ajuns la Odisopol (Varna), a lăsat acolo pe Apion, unul din ucenicii săi, iar el a mers mai departe cu vestirea Evangheliei.

În a treia călătorie misionară, se spune că Andrei a avut ca Ăźnsoțitori pe Matia, pe Simon Cananitul și pe Tadeu. AjungĂąnd la Edesa Ăźn Macedonia, l-a lăsat acolo pe Tadeu, iar el, cu ceilalți doi apostoli, a misionat Ăźn nord Ăźn Dobrogea noastră și că a ajuns pĂąnă la Dioscur (Sevastopolul de azi). În timp ce predica Ăźn Dobrogea, au venit la Andrei trei bărbați tineri numiți: In, Pin și Rim. Unii istorici spun că au fost daci, alții susțin că au fost sciți. Ei au ascultat predicarea Evangheliei, au crezut și au fost botezați. Ei au fost de mult ajutor lui Andrei Ăźn lucrarea misionară Ăźn Dacia din stĂąnga Dunării, prin părțile Moldovei și Basarabiei. În lucrare, ei s-au dovedit misionari plini de zel sfĂąnt, dar după un timp au fost martirizați - spune G. M. Ionescu Ăźn „Istoria Bisericii RomĂąnilor din Dacia Traiană" 1905, pagina 49.

La Caracicula, județul Constanța, este o peșteră-labirint, care Ăźn popor e numită Peștera SfĂąntului Andrei (Mitropolia Banatului Nr. 2, 1988, pagina 127). Se presupune că acolo Ăźși avea apostolul locul lui de găzduire.

ÎntorcĂąndu-se spre casă, a trecut prin Ahaia (Grecia). Peste tot el predica Evanghelia și mulți au crezut Ăźn Cristos Domnul. Chiar și soția guvernatorului ar fi fost convertită, lucru care l-a Ăźnfuriat pe guvernator, l-a prins la Patra și l-a condamnat la răstignire pe o cruce Ăźn formă de X. De aceea, se numește crucea SfĂąntului Andrei.

SămĂąnța aruncată de apostolul Andrei pe meleagurile răsăritene ale RomĂąniei de azi a prins rădăcini și a adus roadă. Numărul celor convertiți s-a mărit mult cu soldații creștini veniți Ăźn cadrul trupelor romane. G. M. Ionescu Ăźn opul citat, la pagina 55, spune: „Împăratul Traian, pentru apărarea hotarelor Daciei contra barbarilor, a poruncit ca toate legiunile ce mărturisesc numele lui Cristos să fie trimise Ăźn Dacia. Căci este știut că pe la Ăźnceputul secolului al II-lea erau Ăźn Dacia legiuni Ăźntregi creștine. Traian, se crede că a făcut aceasta din două cauze politice: a) ca să asigure hotarele imperiului roman contra barbarilor cu legiuni creștine, care erau cele mai viteze și b) pentru a curăți imperiul de creștini, care amenințau cu nimicirea totală a divinităților romane... Pe timpul lui Adrian s-au trimis Ăźn Dacia 14.000 ostași creștini".

Se știe și faptul că Ăźmpăratul Traian a adus pe pămĂąntul Daciei o mulțime de coloniști. Între ei au fost mulți creștini. Golubinski și G. Enăceanu, Ăźn lucrările lor de istorie, afirmă că relatările istorice despre Ăźmpăratul Traian că ar fi adus Ăźn Dacia coloniști creștini sunt Ăźn totul adevărate. Același lucru Ăźl susține și Petru Maior Ăźn „Istoria Bisericii", Buda 1813, pagina 4.

De asemenea, numărul creștinilor pe pămĂąntul Daciei s-a mărit prin creștinii ce s-au refugiat aici, din cauza prigoanelor. Datorită faptului că mulți militari și chiar ofițeri erau creștini, edictele de prigoană ale Romei, aici, nu prea au avut efect. Dumitru Stănescu Ăźn cartea sa: „Viața religioasă la romĂąni", București 1906, pagina 1. scrie: „Creștinismul, adus aici odată de ostașul roman din toate părțile imperiului, dar mai ales din Asia Mică, unde creștinismul era Ăźn floare din primul secol după Cristos a fost mărit cu numărul celor ce căutau azil pentru credința lor creștină Ăźn părțile depărtate și necontrolate ale imperiului".

Istoricul nostru A. D. Xenopol Ăźn opera sa „Istoria RomĂąnilor din Dacia Traiană" volumul II, 1888, susține răspĂąndirea creștinismului Ăźn Dacia Ăźn primul secol și dă ca dovadă o seamă de termeni religioși de origine latină introduși Ăźn limba romĂąnă de la formarea ei. La pagina 91, el pune Ăźntrebarea: “Într-adevăr, cum ne-am putea Ăźnchipui ca limba romĂąnă să fi luat mai tĂąrziu elemente latinești pentru a le aplica la noțiuni privitoare la religia creștină?" Același lucru Ăźl susține și Vasile PĂąrvan Ăźn lucrarea sa: „Contribuții epigrafice la istoria creștinismului Daco-roman", București 1911, paginile 74-116.

Creștinismul din Dacia, de asemenea, este pomenit de cei trei mari scriitori creștini: Iustin Martirul, Tertulian și Origen. Aceștia erau departe de Dacia, dar fiindcă creștinismul acestora era viguros, activ Ăźn ce privește misiunea, li s-a dus vestea Ăźn tot imperiul roman. Lumina strălucește pĂąnă departe și peste veacuri a ajuns pĂąnă la noi.

E trist faptul că mulți din credincioșii de astăzi sunt desculți, nu mai au ca Ăźncălțăminte rĂąvna Evangheliei păcii. Sunt mii de frați romĂąni, care nu știu nimic de mĂąntuirea lui Dumnezeu, ci trăiesc Ăźn toate păcatele: mint, Ăźnjură pe Dumnezeu și pe aproapele, fură, Ăźnșeală, beau pĂąnă nu se mai pot purta, iubesc plăcerile, dansurile, trăiesc Ăźn desfrĂąu, dușmănesc pe alții, sunt aroganți, egoiști, bĂąrfitori, trădători, tăgăduitori de Dumnezeu și totuși se numesc creștini. O, nu, nu așa au fost creștinii din Dacia, ci păgĂąnii. Creștinii au părăsit toate aceste păcate și au trăit o viață frumoasă pentru Dumnezeu. În ei ardea dragostea pentru aproapele. De aceea, ei Ăźmpărtășeau tuturor vestea bună a Evangheliei și chemau lumea la pocăință. O, Doamne, ridică și azi așa creștini!

Pe la sfĂąrșitul primului veac, toți apostolii erau morți. Ei au fost inspiratorii lucrării misionare și ne-am aștepta să constatăm un declin Ăźn răspĂąndirea creștinismului. Pe de o parte, prigoanele au fost groaznice, pustiitoare, Ăźndeosebi sub Nero și Domițian. Pe de altă parte, creștinismul era pe atunci o religie simplă, nu avea preoți Ăźn odăjdii, nu avea temple, nu avea ceremonii care să izbească ochii, să atragă lumea. PăgĂąnii aveau temple mărețe, preoți Ăźmbrăcați Ăźn odăjdii strălucitoare, ceremoniale pompoase, sărbători cu mese bogate, Ăźnsoțite de dansuri, dezmăț și orgii, precum și favorurile Ăźmpăratului. Toate acestea apelau la firea pămĂąntească. În mod firesc, unii gĂąndeau că creștinismul era sortit nimicirii, nu răspĂąndirii. Dar n-a fost așa, căci era lucrare dumnezeiască.

A. M. Renwick și A. M. Barman Ăźn cartea lor: „The Story of the Church", Inter-Varsity Press, 1986, la pagina 22, vorbind de această perioadă, spun: „Suntem uimiți de ceea ce au realizat ei. Fără nici o grandoare lumească, cu puțină influență socială, fără clădiri de biserici, acei creștini de la Ăźnceput au mers din putere Ăźn putere, Ăźn ciuda opoziției marelui imperiu roman și a amarei animozități a păcătoasei lumi păgĂąne, care Ăźi ura din pricina că puritatea vieții creștinilor condamna lipsa lor de standarde morale. Adevărata esență a organizației bisericii, a vieții și a Ăźnchinăciunii creștine, Ăźn primele două veacuri, a fost simplitatea. Nu era nici un fel de formalism și pompă, acestea au pus stăpĂąnire doar mai tĂąrziu, cĂąnd viața spirituală a ajuns Ăźn declin... Biserica activa cu putere. Nu numai păstorul, ci mulți din cei prezenți luau parte la serviciu, căci pentru ei preoția tuturor credincioșilor era o puternică realitate. Pe la sfĂąrșitul primului secol Evanghelia a ajuns pĂąnă departe...”.

Cele patru mari centre ale lumii de atunci, Ierusalimul, centrul religiei monoteiste, Antiohia, centrul culturii, Alexandria, centrul științei și Roma, centrul forței, toate aveau mari comunități creștine. În răsărit, creștinismul a ajuns pĂąnă Ăźn Persia și prin refugiați evrei-creștini de la Ierusalim pĂąnă Ăźn India. În apus pĂąnă Ăźn Spania, iar Ăźn nord pĂąnă Ăźn Britania. În „Ecclesiastical History of the English People" de istoricul Bede, (673-716), Ăźn introducere se spune: „Creștinismul a fost bine Ăźnrădăcinat Ăźn Britania Ăźn timpul stăpĂąnirii romane. El a supraviețuit evacuării romanilor Ăźn zonele de nord și de vest, unde populația băștinașă britanică a rămas liberă de ocupația anglo-saxonă...”. Bretonii și-au păstrat credința creștină necoruptă, nealterată pĂąnă sub domnia lui Dioclețian.

E adevărat că nu prea avem multe nume de misionari din primele secole, căci ei toți erau misionari. Nu știm precis cine a dus Evanghelia Ăźn Britania. Părerea istoricilor e că unii din ofițerii și soldații de ocupație au fost creștini și au plantat biserici Ăźn țara ocupată. De altfel, noi nu știm numele nici a celor ce au vestit Evanghelia Ăźn Antiohia, la Roma, la Cartagena, la Alexandria. Doar Ăźn veșnicie le vom cunoaște numele, acum le cunoaștem doar lucrarea. Important e faptul că au existat creștini, care Ăźmputerniciți de Duhul SfĂąnt, au devenit misionari peste hotare, formĂąnd biserici dinamice, adevărate focare de răspĂąndire a creștinismului. Ce mult ar trebui să se roage toți adevărații credincioși: Doamne, ridică și azi asemenea bărbați și așa biserici!

Noi ne mișcăm prea Ăźncet Ăźn lucrarea misionară. Ei n-au avut mașină, autobus, tren, avion, motocicletă, nici măcar bicicletă; n-au avut poștă organizată, n-au avut reviste, nu telefon, telegraf, radio, televiziune sau sateliți de comunicație și totuși lucrarea lor de răspĂąndire a Evangheliei a depășit cu mult lucrarea noastră, noi, care ne bucurăm de cele mai moderne mijloace de transport și de comunicație. Ei mergeau apostolește, dar au mers și au vestit Evanghelia. Nu știau dacă se vor mai Ăźntoarce acasă sau vor ajunge la rug sau Ăźn circ sfĂąșiați de fiare. Ce oameni de sacrificiu! Ce adevărați misionari, fără să-i numească cineva misionari! Ce minunați purtători de cruci, ca să vestească lumii marea Jertfă de pe cruce!

Adevărații credincioși de astăzi ar trebui să cerceteze mai Ăźndeaproape viața creștinilor de la Ăźnceput. Ar avea multe de Ăźnvățat și de aplicat Ăźn viață. La o parte cu moleșeala, cu comoditatea, cu desfătarea la servicii frumoase! Alții pier, și pier pe veci! Săriți, salvați pe-ai voștri frați!

În primele veacuri nu au fost societăți misionare, cărțile Noului Testament Ăźncă nu erau puse Ăźmpreună, nu a fost o vreme prielnică, o vreme de libertate religioasă, ci de sĂąngeroase prigoane. Dar, creștinii nu s-au oprit la piedici, nu s-au speriat de greutăți, nu s-au lăsat intimidați de amenințări și nu s-au Ăźngrozit de torturi, schingiuiri și martiraj, ci au mărturisit CuvĂąntul sfĂąnt, chiar și celor trimiși să-i aresteze, și schingiuitorilor, ba chiar și guvernatorilor sau Ăźmpăratului Ăźn fața căruia erau duși la judecată. Au fost cazuri cĂąnd mărturia, plină de curaj și de putere sfĂąntă, a făcut ca Ăźnsuși guvernatorul să devină creștin. E cunoscut cazul lui Cromațiu, Prefectul Romei care, după convertire prin cei pe care-i judecase, a renunțat la Ăźnalta sa slujbă și s-a retras din Roma.

Istoricul bisericesc Eusebiu Ăźn „Istoria Bisericească", cartea III-a, capitolul 37, spune: “În acele vremuri au fost mulți care au deținut primul rang Ăźn succesiunea apostolică. Aceștia, ca sfinții ucenici, au clădit biserici pe temeliile care au fost puse mai dinainte de apostoli. Ei au sporit cu mult mijloacele de răspĂąndire a Evangheliei și au Ăźmprăștiat semințele mĂąntuirii și ale Ăźmpărăției cerurilor pĂąnă departe Ăźn lume. Cei mai mulți din ucenicii acelei vremi, animați de o iubire mai Ăźnflăcărată pentru CuvĂąntul divin, au Ăźndeplinit perceptul MĂąntuitorului, Ăźmpărțind bunurile lor pămĂąntești celor lipsiți. După aceea, părăsindu-și țara lor, au Ăźndeplinit slujba de evangheliști, ducĂąnd vestea cea bună celor ce Ăźncă n-au auzit de credință și Ăźn timp ce-L proclamau pe Cristos, distribuiau și porțiuni din sfintele Evanghelii".

AtĂąt din lucrarea lor, cĂąt și din scrierile lor, care au ajuns pĂąnă la noi, se constată că erau stăpĂąniți de o dragoste fierbinte pentru cei nemĂąntuiți și căutau să-i smulgă din robia păcatului. Porunca Domnului Isus: „Duceți-vă și predicați Evanghelia", era ascultată Ăźn totul, de toți. CĂąnd Sabinus, guvernatorul Bitiniei, a Ăźntrebat pe Lucian cine l-a autorizat să predice, acesta a răspuns: „Legea dragostei și a umanismului obligă pe toți oamenii să caute să-și convertească aproapele la ceva mai bun, să facă tot ce le stă Ăźn putință spre a-i salva din ghearele diavolului". Ei preferau mai bine să moară decĂąt să tacă, să nu spună altora despre dragostea lui Dumnezeu. Guvernatorul din Lion văzĂąnd curajul sfĂąnt la toți creștinii, a zis: „Ce rost au toate persecuțiile, dacă ei totuși rămĂąn credincioși și Ăźndrăznesc să-L mărturisească pe Cristos, iar vechilor zei refuză să le sacrifice?"

E foarte important să ne dăm seama cum misionarismul lor a dus la rapida răspĂąndire și Ăźnmulțire a creștinismului. Noi, de multe ori, trecem cu vederea acest fapt extrem de important. El e uimitor, Ăźn timp de 50 de ani de la răstignirea Domnului Isus Cristos, găsim biserici creștine Ăźn toate orașele principale ale imperiului roman. Scriitorul roman Tacitus declară că Nero, anii 37-68, a găsit o mare mulțime de creștini să persecute. Pliniu cel TĂąnăr, anii 52-117, guvernator al Bitiniei, prieten al Ăźmpăratului Traian, Ăźi scria acestuia despre creștini că „au pătruns nu numai Ăźn orașe, ci și la sate și Ăźn locurile de la țară, astfel că templele sunt aproape goale". D. Petrescu Ăźn cartea „Martirii crucii" spune că Drosida, fiica Ăźmpăratului Traian, a devenit creștină Ăźn ascuns. Oare care servitoare sau sclavă a ei i-o fi predicat pe Cristos? În „Atlas of the Bible", editat de revista Reader’s Digest, 1981, la pagina 205 citim: „Prin anul 100 s-a estimat că erau peste 300.000 creștini Ăźn imperiul roman... vreo 80.000 erau numai Ăźn Asia Mică".

Adrian a urcat pe tronul Romei Ăźn anul 117 după Cristos și la acea vreme a trimis Ăźn Dacia 14.000 de soldați creștini (Johannis Corvini, „Istoria persecuțiilor" lib. X - XII).

Iar Ăźn anul 286 după Cristos, Legiunea Tebană care era compusă din 6.666 soldați și ofițeri, toți erau creștini. Ei erau Ăźn răsărit pĂąnă ce Ăźmpăratul Maximian le-a ordonat să-l Ăźnsoțească Ăźn Galia, spre a reprima răscoala din Burgundia. Ei au plecat, au trecut Alpii avĂąnd ca și comandanți pe Mauritius, Candidus și Exupernis. AjungĂąnd la destinație, s-au unit cu trupele cu care venise Maximian. Înainte de a pleca la luptă, Ăźmpăratul a poruncit să se facă o jertfă și fiecare ofițer și soldat să depună jurămĂąntul față de Maximian că-l va ajuta să stĂąrpească creștinismul. Cum era natural, Legiunea Tebană a refuzat participarea la jertfă și la un așa jurămĂąnt. Aceasta l-a Ăźnfuriat peste măsură pe Ăźmpărat, care a poruncit decimarea legiunii. Tot al zecelea soldat a fost omorĂąt cu sabia. S-a poruncit din nou supunerea, dar ei au mărturisit cu toții că sunt creștini și nu pot participa la sacrificiu și la jurămĂąnt. A urmat a doua decimare. Și fiindcă nici după a doua decimare nici unul nu a fost gata să se lepede de credință și să asculte de Ăźmpărat, Maximian, Ăźnnebunit de furie, a poruncit ca toată Legiunea Tebană să fie masacrată de celelalte trupe. Martirizarea Legiunii Tebane s-a făcut pe ziua de 22 septembrie anul 286, relatează Fox Ăźn „Cartea Martirilor", ediția 1978, pagina 23. Aceasta arată numărul mare al creștinilor pe acea vreme, precum și credincioșia lor de neclintit.

Pe la anul 200, Tertulian scria Ăźn Apologia sa: „Suntem de ieri și totuși am ajuns să umplem pămĂąntul și toate ale voastre: orașele, insulele, municipiile, consfătuirile voastre intime, tribunele, adunările poporului, palatul, senatul, forul, numai templele vi le-am lăsat". El era avocat din Cartagena și scria pentru apărarea creștinilor. El n-a exagerat, căci era o vreme de crunte prigoane; deci nu s-a lăudat făcĂąnd această afirmație, căci aceasta ar fi ațĂąțat mai tare pe prigonitori. Dimpotrivă, el redă cuvintele lor: „Se strigă Ăźmpotriva noastră că cetatea este ca stăpĂąnită de noi; că pe ogoare, Ăźn fortărețe, pe insule, pretutindeni predomină creștinii; se Ăźntristează ca de o nenorocire că oricare ar fi sexul, vĂąrsta, starea socială sau rangul, trec de partea acestui nume" (de creștin). Dacă nu era acesta adevărul, fiți siguri că el ar fi spus că e doar o acuzare, dar el recunoaște despre creștini că au pătruns peste tot.

Împăratul Septimiu Sever (193-211), care a trăit tocmai Ăźn acea vreme, s-a Ăźmbolnăvit grav și datorită Ăźngrijirii date de un medic creștin, s-a Ăźnsănătoșit. Sub influența acestuia, el a căutat să stopeze prigoanele, dar ele au continuat Ăźn provincii, datorită guvernatorilor. Caracala Marcus Aurelius, fiul lui Septimiu Sever, a fost crescut de o doică creștină. Deci, e clar că ei, creștinii au pătruns Ăźn palatul imperial.

Fiindcă Ăźn Africa de nord au continuat persecuțiile, Tertulian a scris o scrisoare guvernatorului din Cartagena. Din scrisoare se constată numărul mare de creștini Ăźn Africa de nord pe la anul 200 după Cristos. El zice: „Dacă voiești ca și mai departe să continui cu persecuțiile contra creștinilor din Africa, te Ăźntreb ce ai de gĂąnd să faci cu miile de creștini de toate vĂąrstele și din toate clasele sociale, care de bună voie se vor prezenta Ăźnaintea ta și se vor declara creștini? Vei avea destule ruguri și săbii să stingi viața acestora? Numai din Cartagena va trebui să duci la eșafod o zecime din locuitori". Pe la anul 149, Ăźnainte de Cristos, Cartagena avea o populație de 700.000 locuitori. Dacă după războaiele punice au rămas să zicem numai 300.000 locuitori, Ăźnseamnă că Ăźn Cartagena erau 30.000 de adevărați creștini. În care oraș din RomĂąnia ai găsi un așa procentaj de adevărați creștini, nu doar cu numele, ci gata să meargă la martiraj pentru credința lor? Nu e izbitor numărul mare de creștini Ăźn Cartagena: o zecime din populație?

Un alt amănunt care arată roadele misionarismului lor și rapida răspĂąndire a creștinismului, Ăźn ciuda tuturor prigoanelor, sunt osemintele martirilor din catacombele Romei. Dr. A. H. Strong Ăźn Teologia Sistematică, ediția a 29-a, 1974, la pagina 191, spune că după arheologul Rawlinson, catacombele Romei ar cuprinde 900 mile de străzi subterane, cu aproximativ șapte milioane de oseminte ale martirilor. După Northcote, ar fi vreo 350 de mile cu aproape trei milioane de oseminte. Catacombele au slujit ca loc de ĂźnmormĂąntare, o perioadă de două sute și ceva de ani. Dar, trebuie să ținem seama că nu toți martirii au fost Ăźngropați la Roma. Cei martirizați Ăźn Alexandria, Ăźn Antiohia, Efes sau Cartagena au fost Ăźngropați acolo. Doar cei martirizați la Roma au ajuns să fie depuși Ăźn catacombe. Pe de altă parte, nu toți creștinii au fost martirizați, nici chiar Ăźn Roma. Între cele 10 valuri de prigoane au fost și perioade de liniște. Prigoanele au Ăźnceput cu Nero, prin anul 64 după Cristos și s-au terminat cu Dioclețian la 312. Acum, gĂąndiți-vă dacă numai martiri Ăźn Roma au fost trei milioane, cĂąți creștini au fost Ăźn această perioadă acolo și cĂąți pe tot pămĂąntul?

Convertirea acelor milioane a fost o muncă uriașă, un misionarism dinamic, o adevărată bătălie pentru convertirea lumii. De ce nu e și azi o așa lucrare? Proorocul Isaia ne dă răspunsul Ăźn capitolul 59:1-2: „Nu, mĂąna Domnului nu este prea scurtă ca să mĂąntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire Ăźntre voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L Ăźmpiedică să vă asculte!" Deci, spre a face misionarism trebuie Ăźnlăturat orice păcat și atunci Duhul SfĂąnt ne poate folosi (2 Timotei 2:21).

Credincioși de pretutindeni, e vremea să fim adevărați creștini! Dumnezeu ne cere aceasta și lumea din jurul nostru așteaptă aceasta. Înapoi la misionarismul primar! La acel misionarism care nu ține cont de piedici, de greutăți, de prețul ce trebuie plătit, ci are Ăźn vedere porunca dumnezeiască și valoarea nespus de mare a unui suflet. Avem toate mijloacele la ĂźndemĂąnă, doar trebuie folosite. Poți face misionarism prin scrisori la prieteni de ai tăi sau chiar la necunoscuți, poți prin telefon, prin tratate, prin vizite, printr-o farfurie de mĂąncare dusă unui bolnav sărac, printr-un Noul Testament, uitat Ăźn tren sau autobus, printr-o casetă Ăźmprumutată, printr-o carte bună dată cadou, printr-un abonament plătit la o revistă creștină care să fie trimisă unui suflet nemĂąntuit pentru care te rogi, printr-o vizită Ăźn localitatea vecină sau Ăźn satul Ăźn care ai crescut, spre a le spune cum azi viața ta este schimbată de puterea lui Dumnezeu și cum te bucuri de mĂąntuirea Lui.

Misionarism nu Ăźnseamnă a predica de la amvon. În primele veacuri n-au existat amvoane, dar a existat misionarism Ăźnflăcărat. În timp ce Dioclețian, la 209 după Cristos, căuta să stĂąrpească numele de creștin, Hermon al Ierusalimului pregătea 40 de misionari pe care i-a trimis apoi Ăźn diferite țări. Unul din ei numit Efrem „s-a dus la sciții ce locuiau pe lĂąngă Dunăre și acolo propovăduind, pe mulți i-a adus la Cristos". El a predicat Ăźn Goția (RomĂąnia de azi) timp de zece ani. El a suferit moartea de martir, prin tăierea capului. Nimeni care Ăźndrăznește azi să facă aceasta nu are de Ăźndurat ce a Ăźndurat Efrem.

Doamne, ridică și azi așa misionari!

Petru Popovici

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!