Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

De ce îngăduie Dumnezeu încercarea?

Publicat la 2012-01-12 de Traian

Una dintre cele mai dureroase Ăźncercări prin care poate trece un om este moartea fiilor săi. Despre vreo două astfel de cazuri de mare suferință am auzit de aproape. Într-unul din ele, după moartea copiilor, părinții au divorțat, iar tatăl s-a sinucis la scurtă vreme. În comparație cu aceste dureri de nedescris, problemele noastre par așa de mărunte... Un lucru e Ăźnsă cert: deși suntem diferiți unii de ceilalți, Ăźn punctul numit ӟncercare” suntem cu toții la fel. Toți suntem Ăźncercați Ăźn fel și chip, Ăźncă de cĂąnd ne naștem și pĂąnă-n cea din urmă clipă a vieții noastre pămĂąntești. Știu că unii dintre dvs., prețioși și multiubiți prieteni, sunteți greu apăsați de povara Ăźncercărilor prin care treceți! Frățiile voastre se vor bucura mai cu seamă de exemplul lui Iov, asupra căruia vă invit a vă apleca, Ăźmpreună cu mine, Ăźn momentele următoare!

Era pe vremea patriarhului Abraham cĂąnd Dumnezeu S-a uitat cu băgare de seamă peste fața pămĂąntului și Și-a oprit privirea asupra lui Iov, cel mai mare credincios de pe fața pămĂąntului. Ne spune cartea care-i poartă numele că Iov era așa de evlavios, ĂźncĂąt oridecĂąteori fiii și fiicele lui mergeau la vreun ospăț, după Ăźncheierea petrecerii, Iov ĂźÈ™i chema copiii, Ăźi sfințea și aducea jertfe de bun miros pentru ei, căci, spunea el: ”Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu Ăźn inima lor!” (Iov 1,5b). Satan cere Ăźnsă să se atingă de Iov, pentru a-I demonstra lui Dumnezeu că iubirea lui Iov față de El e condiționată de binecuvĂąntările de care dreptul Iov avea parte. Și aici Ăźncep necazurile lui Iov. ĂŽÈ™i pierde animalele, Ăźi sunt uciși fiii și el e lovit cu o rană care-i acoperă tot trupul. În fața acestor Ăźncercări, Iov răspunde cu demnitate: ”Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvĂąntat fie Numele Domnului!” (Iov 1,21). Sosește Ăźnsă clipa Ăźn care niște prieteni vin și-l vizitează pe Iov. Aceștia Ăźl incită, acuzĂąndu-l și Ăźnvinovățindu-l. Și de aici Ăźncolo, pĂąnă la vremea convertirii, Iov Ăźncepe să privească Ăźncercarea așa cum mulți dintre noi o facem adesea, dintr-o perspectivă umană.

CĂąnd privim Ăźncercarea din perspectiva naturii pămĂąntești, suntem cuprinși de fel de fel de Ăźndoieli.
Iov Ăźncepe să se Ăźndoiască de sensul vieții sale, ĂźntrebĂąndu-se de ce s-a născut dacă viața e un șir necurmat de suferințe (Iov 3,11). Iov Ăźncepe să se Ăźndoiască apoi de dreptatea divină: ”Jefuitorilor li se lasă corturile Ăźn pace, celor ce mĂąnie pe Dumnezeu le merge bine” (Iov 12,6). Acest fel de Ăźndoieli cu privire la dreptatea lui Dumnezeu se nasc adesea Ăźn inimile credincioșilor care trec prin Ăźncercări. Știm Ăźnsă, prin Ăźnvățătura adusă nouă de Cristos, că Dumnezeu Ăźi iubește Ăźn egală măsură pe toți oamenii, pentru cei mai păcătoși dintre ei ar fi venit și Ăźn locul celor mai păcătoși dintre ei ar fi murit. Spun sfinții că ”atĂąta vreme cĂąt mai are suflare, tot mai e speranță pentru fiecare om să se convertească”, de aceea Dumnezeu Ăźi așteapă cu răbdare, cu speranță și cu felurite binecuvĂąntări pe jefuitori și pe blasfemiatori. În plus, trebuie să ne amintim periodic că Ăźntre noi, cei care credem Ăźn Domnul Isus, și Dumnezeu, rămĂąne o cale de o Cruce pe care numai Cristos a putut-o purta. Isus este puntea credinciosului cu Dumnezeu și doar prin mila Lui avem curajul și puterea de a sta Ăźn picioare.

Apoi, cĂąnd privim Ăźncercarea din perspectivă umană, Ăźncepem să ne certăm cu Dumnezeu. Îndoiala primordială germinează confruntare Ăźndrăzneață cu Făcătorul nostru: ”Deci cheamă-mă și eu voi răspunde. Sau voi vorbi eu și răspunde-mi Tu. Pentru ce ĂŽÈ›i ascunzi fața și mă socotești vrăjmașul tău?” (Iov 13, 22;24). CĂąnd ne pierdem temerea de Domnul, ne copleșesc fel de fel de alte temeri: ”De ce mă tem, aceea mi se ĂźntĂąmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!” (Iov 3,25). CĂąnd nu ne mai odihnim Ăźn Dumnezeu, nu ne mai putem odihni nici Ăźn paturile noastre: ”N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă și tulburarea dă peste mine” (Iov 3,26). Se uită Iov la trecutul lui și-și amintește cum erau vremurile Ăźn care beneficia de protecția lui Dumnezeu, copiii erau lĂąngă el, iar el era privit ca o autoritate demnă de respectul Ăźntregii comunități. Se uită Iov la viitorul lui și nu mai găsește nici o rezervă interioară a speranței cu privire la ceea ce va urma. Și ajungem iarăși la o altă caracteristică a opticii firești cu privire la Ăźncercare: cĂąnd privim Ăźncercarea dintr-o perspectivă umană, admirăm trecutul și urĂąm viitorul. În cele din urmă, dacă acceptarea suferinței nu se produce, suntem cuprinși, asemenea lui Iov, de gĂąnduri de moarte (Iov 6,8-9).

Iată ce dezastre lăuntrice produce privirea dintr-o perspectivă greșită a Ăźncercării: ne umple de Ăźndoieli, ne aduce Ăźn pragul confruntării cu Domnul, ne Ăźnvăluie Ăźn temeri, ne tulbură somnul, ne face să admirăm trecutul și să urĂąm viitorul, aprinde Ăźn noi dorința nelegitimă de a muri Ăźnainte de vremea hotărĂątă de Dumnezeu! Și acestea sunt doar cĂąteva din lecțiile pe care exemplul lui Iov ni le așterne Ăźnainte!

Dar ce comori nebănuite descoperim Ăźn suferință atunci cĂąnd Ăźncepem să privim Ăźncercarea prin ochii lui Dumnezeu! Ce greutate veșnică de slavă, ce pregustări noi și bogate ale Raiului vin deopotrivă cu Ăźncercările din viața noastră! Iată ce se ĂźntĂąmplă cĂąnd ne uităm la Ăźncercare din perspectiva lui Dumnezeu. ÎntĂąi de toate, constatăm că Ăźncercarea ne ferește de răul din afara noastră. O ilustrație tare dragă mie spune cum că doi Ăźngeri s-au oprit să-și petreacă noaptea Ăźn casa unei familii Ăźnstărite. Familia a fost rea și a refuzat să-i lase să Ăźnnopteze Ăźn camera de oaspeți. În schimb le-a oferit o cămăruță Ăźn subsol. În timp ce Ăźși făceau paturile, Ăźngerul cel bătrĂąn a văzut o gaură Ăźn perete și a reparat-o imediat. CĂąnd Ăźngerul cel tĂąnăr l-a Ăźntrebat de ce, celălalt Ăźnger i-a răspuns: "Lucrurile nu sunt Ăźntotdeauna ce par a fi". În noaptea următoare, Ăźngerii au ajuns să se odihnească Ăźn casa unui om foarte sărac, dar foarte ospitalier, țăran ce locuia Ăźmpreună cu soția lui. După ce au Ăźmpărțit cu ei puțină mĂąncare ce o aveau, i-au lăsat pe Ăźngeri să doarmă Ăźn patul lor, unde se puteau odihni Ăźn voie. CĂąnd s-au trezit a doua zi, Ăźngerii i-au găsit pe țăran și pe soția lui plĂąngĂąnd. Singura lor vaca al cărei lapte era unicul venit, murise pe cĂąmp. Îngerul cel tĂąnăr s-a Ăźnfuriat si l-a Ăźntrebat pe cel bătrĂąn cum se poate ĂźntĂąmpla un asemenea lucru: "Primul om avea tot, și totuși l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atĂąt de puțin, dar era Ăźn stare să Ăźmpartă totul, și tu i-ai lăsat vaca să moară". ”Lucrurile nu sunt Ăźntotdeauna ce par a fi!", i-a răspuns Ăźngerul cel bătrĂąn. "CĂąnd am stat Ăźn subsol, am observat că Ăźn gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stăpĂąnul era obsedat de lăcomie și era incapabil să-și Ăźmpartă bogăția cu altcineva, am astupat zidul ca să nu o mai găsească. Noaptea trecută cĂąnd am dormit Ăźn patul familiei de țărani, Ăźngerul morții a venit după soția lui. I-am dat Ăźn schimb vaca. ”Lucrurile nu sunt Ăźntotdeauna ce par a fi!” E nevoie doar să crezi că orice Ăźncercare este Ăźntotdeauna Ăźn avantajul tău. S-ar putea să nu ști (să nu afli de ce anume te-a păzit Dumnezeu) pĂąnă foarte tĂąrziu... Apoi, Ăźncercarea ne ferește și de răul din noi (mĂąndria). Cum ar fi ajuns integrul Iov să spună vreodată: ”sunt păcătos”, ”am călcat dreptatea și n-am fost pedepsit după faptele mele”, dacă nu acum, Ăźn Ăźncercare, cĂąnd e confruntat cu limitele lui personale, cu slăbiciunea lui și cu mărimea harului lui Dumnezeu? În al treilea rĂąnd, Ăźncercarea ne Ăźnvață așteptarea: ”Deși zici că nu-L vezi, judecata este Ăźnaintea Lui, deci așteaptă-L!” (Iov 35,14). Ce mai face Ăźncercarea cu noi? Încercarea ne dezleagă de pămĂąnt și ne leagă puternic de cer (Iov 19,26). Suntem prea legați de bunurile noastre, prea dependenți de comorile pămĂąntești, prea ancorați Ăźn Ăźngrijorările vieții de acum și prea indiferenți față de veșnicia noastră! Încercarea, atunci cĂąnd o privim din perspectiva divină, rupe legăturile morții și ne leagă de Cristos cu lanțurile eternei iubiri. Dar poate cea mai valoroasă lecție pe care ne-o oferă Ăźncercarea este aceea că ne prilejuiește ĂźntĂąlnirea personală cu Dumnezeu. Spune Iov: ”urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochii mei Te-au văzut!” (Iov 42,5). Doamne, auzisem despre Tine, dar acum Te-am văzut pe Tine! Doamne, Te știam, dar acum Te cunosc!

CĂąnd privim Ăźncercarea dintr-o perspectivă divină, realizăm că tocmai ea ne ferește de răul din noi și din afara noastră, ne Ăźnvață așteptarea, ne dezleagă de pămĂąnt și ne leagă puternic de cer, ne prilejuiește ĂźntĂąlnirea personală cu Dumnezeu.

Odinioară, cĂąnd era Ăźntuneric Ăźn viața lui Iacov, tocmai Ăźncercarea de la Peniel avea să aducă Ăźn viața lui lumina (Geneza 32, 24-32). Iacov șchiopăta din șoldul său, semn că orice Ăźncercare ĂźÈ™i are durerea ei, de necontestat. Dar peste el răsărea soarele, deopotrivă cu o nouă identitate și o nouă chemare divină. Căci Ăźncercarea, iubiți prieteni, rupe Ăźntotdeauna ceva din noi și pune acolo, chiar Ăźn locul rănii, ceva din Dumnezeu. De aceea Ăźngăduie Dumnezeu Ăźncercarea!
Andrei Patranca

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...Filmari -Foto -Sonorizari -Organizari Evenimente....Vezi aici!