Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Lumini peste veacuri - John Wycliffe

Publicat la 2012-01-11 de Traian

Biserica Protestantă din Anglia susține că Ăźși are originea Ăźn Biserica Primară a Britaniei. Începutul creștinismului Ăźn acele insule e Ăźnvăluit Ăźn ceața istoriei și nu se poate preciza Ăźn mod hotărĂąt cine le-a vestit Evanghelia de prima dată, “dar e sigur - zice Episcopul Jewel - că Biserica din Britania, acum numită anglicană, nu a primit credința prima dată de la Roma”.
Unii autori printre care sunt: Usher, Stillingfleet și Godwin cred că biserica a fost Ăźnființată de apostolul Pavel Ăźn perioada dintre prima și a doua Ăźntemnițare a sa la Roma. Alții Ăźnclină să creadă că creștinismul a fost introdus prin anul 58 de către Bran, tatăl lui Caractacus, care a fost deținut șapte ani ca ostatic la Roma. La pretenția catolicilor că Papa Eleutherius ar fi fost apostolul bretonilor, apologeții englezi dau replica: “Regele Lucius a fost botezat aproape cu 150 de ani Ăźnainte de Constantin, primul Ăźmpărat creștin, care și el s-a născut tot Ăźn insulele britanice, și credința a fost plantată aici cu mult Ăźnainte, fie de Iosif din Arimatea, de Simon Zelotul sau de greci”. Datorită faptului că britanicii sărbătoreau Paștele ca cei din Răsărit și nu ca Roma, Ăźndreptățește susținerea că ei au primit creștinismul din Răsărit și nu de la Roma.

Cineva susține că Augustin ar fi fondatorul bisericii creștine din Anglia. El a vizitat Anglia Ăźn anul 597. Dar pretenția aceasta e spulberată de faptul istoric că biserica creștină a existat cu mult Ăźnainte și că ea deja a avut martorii ei. Biserica Romei, prin trimiterea lui Augustin și a altor Ăźnsărcinați ai ei, a dorit doar să-și extindă autoritatea și asupra lor. Așa se explică faptul că mereu au existat stări de tensiune Ăźntre creștini din Anglia și Biserica Romei. Întotdeauna au fost oameni care citind Biblia, CuvĂąntul lui Dumnezeu, nu s-au putut mulțumi cu o religie formală, ci au căutat să trăiască după adevărul Evangheliei, demascĂąnd creștinismul formal și trezind pe alții la o viața nouă. Acești făclieri ai adevărului erau gata de orice sacrificiu. Un astfel de bărbat neĂźnfricat a fost John Wycliffe.

El a fost denumit “Luceafărul de dimineață al Reformei”. Era de sĂąnge saxon, născut prin anul 1320 la Hipswell, aproape de Richmond, Yorkshire, Anglia. A studiat la Ballion College din cadrul Universității Oxford, care pe aceea vreme avea 30.000 studenți. A fost foarte silitor la Ăźnvățătură, iar la terminare a rămas profesor la Oxford, dovedindu-se unul dintre cei mai Ăźnvățați oameni ai vremii sale. În filozofie, el a aparținut curentului realist Ăźn contrast cu marea majoritate care aparțineau curentului nominalist. O mare influență asupra gĂąndirii sale au exercitat scrierile lui Augustin.

În anul 1365 a intrat Ăźn grația prințului John de Gaunt, fiul regelui englez Edward al III-lea, datorită viguroasei apărări a dreptului coroanei de a limita autoritatea temporală a bisericii. În 1366 se pare că a devenit unul din capelanii curții regale. În 1372 și-a luat doctoratul Ăźn teologie la Oxford. În 1374 a fost numit de rege preot Ăźn orașul Lutterworth. În timpul acesta, a scris Ăźn limba latină o seamă de pamflete cu motivări ce justificau refuzul Angliei de a plăti tributul pretins de papa. În acea vreme erau doi papi: unul la Avignon Ăźn Franța și altul la Roma. Anglia nu mai plătise tribut papei de 33 ani. În anul 1365, Papa Urban al V-lea de la Avignon a scris o scrisoare regelui Edward al III-lea cerĂąndu-i să plătească tributul. Cum Anglia se afla Ăźn război cu Franța, ei nu au fost gata să trimită bani pentru Ăźnarmarea dușmanului lor. Regele a supus cererea parlamentului și hotărĂąrea a fost să nu se dea nici un tribut.

În anul 1375, el a fost numit Ăźn comisia regală ce urma să confere cu ambasadorii papei la Bruges, Belgia. La fel a fost Ăźnsărcinat de rege să facă parte dintr-o comisie ce avea să negocieze pace cu Franța. Un an mai tĂąrziu, Wycliffe a enunțat “doctrina stăpĂąnirii cum se găsește Ăźn har”, conform căreia atĂąt autoritatea eclesiastică cĂąt și cea seculară sunt conferite Ăźn mod direct prin harul lui Dumnezeu. În consecință, cĂąnd deținătorul săvĂąrșește păcate de moarte, el pierde această autoritate.

În legătură cu această, el acuză biserica catolică de venalitate, corupție și fel de trai cu totul lumesc. Aceasta a făcut-o Ăźn predici atĂąt la Oxford cĂąt și la fel pe calea scrisului. Pamfletele lui circulau ca pĂąinea caldă prin toată Anglia. Autoritatea seculară a papei era subminată din temelii Ăźn mijlocul poporului englez, care era sătul de o așa autoritate.

Drept rezultat al acestor acțiuni, Papa Grigore al XI-lea a dat o bulă prin care Ăźl acuza pe Wycliffe de erezie și-l soma să se prezinte Ăźnaintea lui William Courtenay, episcopul Londrei. Datorită unor mari manifestări de protest făcute de populație, interogarea aceasta a fost anulată. În anul 1378 a fost somat a doua oară să se prezinte la Lambeth. Dar datorită protecției reginei Ioana, mama tĂąnărului rege Richard al II-lea, a scăpat doar cu o mustrare scrisă. Suportul ce-l avea din partea casei regale, din partea nobililor, din partea oamenilor Ăźnvățați l-a Ăźnfuriat pe papa. Vedea cum cresc Ăźn Anglia sentimentele reformei și cum scaunul papal pierde controlul.

Pe de altă parte, Wycliffe, văzĂąnd asentimentul poporului, a devenit mai Ăźndrăzneț. El a pledat pentru restructurarea ĂźnvățămĂąntului teologic fără intervenția papei sau a prelaților străini. A cerut ca Biblia să fie luată ca singura sursă a adevărului. A tăgăduit doctrina infailibilității papei și a conciliului. A denunțat Ăźnvățătura despre transsubstanțiere și purgatoriu. Susținea că clerul nu e să stăpĂąnească, ci să slujească poporul. Aceste Ăźnvățături incendiare au ajuns să fie duse și peste hotare. Pamfletele lui, Ăźn secret, au ajuns să fie purtate Ăźn multe țări ale Europei. Ele erau un fel de strigăt de trezire. Încă nu exista tiparul, dar erau copiate cu grijă și date din mĂąnă Ăźn mĂąnă, Ăźndeosebi intelectualilor.

Wycliffe a protestat cu toată energia lui Ăźmpotriva purtării scandaloase a călugărilor cerșetori, Ăźmpotriva Ăźnchinării la icoane, la moaște, Ăźmpotriva celibatului preoților, Ăźmpotriva indulgențelor, Ăźmpotriva folosirii Ăźn biserică exclusiv a limbii latine prin care se ascundea Biblia de a putea fi Ăźnțeleasă de popor. “Dați poporului Biblia - zicea el - și atunci și numai atunci ei se vor mișca cu privire la libertate și educație și vor acționa ca atare Ăźn cele religioase, politice și sociale”.

În mai 1378 s-a ținut un conciliu Ăźn marea sală a mănăstirii călugărilor negri din Londra. La conciliu au fost episcopi, profesori de teologie, preoți, stareți, călugări. Wycliffe a trebuit să se Ăźnfățișeze pentru judecată, și i s-a cerut să-și retragă Ăźnvățăturile. Dar el nu numai că nu a fost gata să-și retragă Ăźnvățăturile, ci plin de Ăźndrăzneală a Ăźnceput să atace toată corupția bisericii, să demaște sistemul gigantic de fraudă al papalității cu vĂąnzarea iertării păcatelor, cu slujbe pentru scoaterea din purgatoriu a sufletelor morților. După trei zile de judecată, Ăźnvățăturile lui au fost condamnate, iar el a fost excomunicat. Fiindcă era om de mare renume, fiindcă avea ocrotirea casei regale și prea mult popor de partea sa, conciliul nu a trecut la condamnarea sa.

Atunci a trebuit să părăsească catedra de profesor, i s-a interzis să predice și a trebuit să retragă cu totul la Lutterworth. Aici el s-a apucat de traducerea Bibliei din limba latină, traducerea Vulgata, Ăźn limba engleză. Timp de 15 ani a muncit din greu ca să pună Biblia Ăźn mĂąna poporului său. Cum termina anumite porțiuni din Biblie, ele erau copiate cu mĂąnă și răspĂąndite Ăźn popor. Ca toată Biblia să fie copiată se muncea 10 luni. Astfel că o Biblie Ăźntreagă era foarte costisitoare și poporul de rĂąnd nu putea să o aibă. Atunci el a angajat o seamă de preoți săraci și studenți la teologie, care mergeau prin comune și citeau oamenilor Evanghelia. Ei și-au Ăźnsușit Ăźnvățăturile lui Wycliffe și odată cu citirea Bibliei le răspĂąndeau Ăźn popor. Acești predicatori au fost numiți “lolarzi”. Ei s-au Ăźnmulțit foarte mult. Ei se găseau Ăźn toate păturile sociale, Ăźntre țărani și Ăźntre baroni, chiar și Ăźn chilioarele călugărilor. CuvĂąntul lolard Ăźnsemna flecar, leneș și era dat Ăźn bătaie de joc. CurĂąnd Ăźnsă, datorită creșterii rapide Ăźn număr a lolarzilor, acest nume de rĂąs, a devenit o pricină de groază. Toți cei ce acceptau Ăźnvățăturile biblice ale lui Wycliffe s-au numit lolarzi. Fiecare lolard căuta să Ăźmpărtășească Evanghelia altuia. Fiindcă erau prea scumpe copiile de pe cărțile Bibliei, lolarzii ajutau pe ascultătorii lor să Ăźnvețe texte Ăźntregi pe de rost. A rămas Ăźnscris pe paginile istoriei cum o tĂąnără Ăźnvățată, Alice Collins, a fost chemată la o Ăźntrunire să spună din memorie cele zece porunci și porțiuni din epistolele lui Pavel. În acea vreme era o mare foame după CuvĂąntul lui Dumnezeu. Unii Ăźnchiriau pentru bani porțiuni din Biblie pentru o oră, alții dădeau o sarcină mare de fĂąn să aibă un capitol din Biblie pentru o oră.

Creșterea mare Ăźn număr a lolarzilor e relatată astfel de un scriitor roman din aceea vreme: “Jumătate din credincioși părăsesc biserica catolică și trec de partea lolarzilor”. Probabil e o mică exagerare, dar conține și adevăr. Mai tĂąrziu s-au luat măsuri foarte aspre contra lor. Mulți au fost Ăźntemnițați Ăźn turnul Londrei și au sfĂąrșit pe rug Ăźn CĂąmpul Fierarilor din Londra. Printre primii au fost Sir John Oldcastle și alți 39 de fruntași de-ai lolarzilor, Thomas Badby, William Sautre. S-a pornit o adevărată vĂąnătoare Ăźmpotriva lolarzilor și mulți au plătit cu prețul vieții credința lor.

Wycliffe și-a isprăvit cu bine lucrarea. Anglia a primit pentru prima dată Biblia Ăźn limba poporului și aceasta a fost o mare binecuvĂąntare nu numai pentru Anglia, ci pentru toată Europa. Dușmanii Ăźn tot timpul acesta adunau dovezi Ăźmpotriva lui Wycliffe și pĂąndeau un moment potrivit să-l poată aresta și să-l pună pe rug, dar bătrĂąnul Wycliffe pe neașteptate a fost chemat acasă Ăźn veșnicii. În ultima duminică din anul 1384, Ăźn timp ce servea Cina Domnului credincioșilor din biserica sa, a suferit o paralizie și a murit pe data de 31 Decembrie 1384.

După moartea sa, Ăźnvățăturile și lucrările sale au fost condamnate Ăźn conciliul din Londra Ăźn anul 1396, Ăźn conciliul din Oxford Ăźn anul 1408, Ăźn conciliul general ținut la Roma Ăźn 1413, precum Ăźn a opta sesiune a conciliului din Constanța, Elveția, sĂąmbătă, 4 mai, 1414. Oricine avea sau citea lucrările lui Wycliffe era pasibil de pedeapsa cu moartea. Tot la această ședință au poruncit deshumarea lui Wycliffe și arderea osemintelor lui. Această sentință a fost executată Ăźn anul 1428, deci după 44 ani de la moartea sa. Cenușa rămasă a fost aruncată pe rĂąul Swift ca nu cumva să fie Ăźntinat pămĂąntul. RĂąul Swift a purtat cenușa Ăźn rĂąul Severn, Severn a dus-o Ăźn canalul Bristol și canalul Bristol a dus-o Ăźn ocean. Întocmai așa a fost și influența Bibliei tradusă de Wycliffe. Ea a ajuns Ăźn toate părțile lumii. Și azi se mai află Ăźncă o sută șaptezeci exemplare din aceea traducere a lui Wycliffe. El a aprins un foc pe care toți dușmanii nu au mai reușit să-l stingă.

theophilos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!