Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Mărturia unor oameni mari Autor: Petru Popovici

Publicat la 2011-12-16 de Traian

“Numai proștii mai cred” e o expresie care se aude atat de des astăzi. A vorbi despre Biblie sau a citi Biblia, pentru unii Ăźnseamnă a fi Ăźnapoiat, rămas cu mult Ăźn urmă, iar a afirma că tu crezi Biblia, Ăźnseamnă a fi prost.

“Cum se poate ca azi, Ăźn secolul al XX-lea, să mai crezi ce spune Biblia?“ se Ăźntreabă unii.

Datorită acestei mentalități pervertite de diavolul, cei necredincioși nu voiesc s-o citească, iar unii din cei credincioși se sfiesc să-i dea locul de cinste pe masa lor, ci o ascund și evită să vorbească despre ea, ca să nu fie considerați proști. E clar că Biblia e o carte disprețuită, dar e disprețuită tocmai fiindcă nu e citită și mai mult, fiindcă nu e trăită de cei ce o citesc.

“Cand ești cu lupii, trebuie să urli ca ei“, e o părere cu totul greșită. Aceasta Ăźnseamnă să nu mai fii om. Afirmarea demnității sale, e caracteristica ce l-a făcut să rămană om. E adevărat că mincinoșilor nu le place să le vorbești de adevăr, curvarilor nu le place să le vorbești de castitate, de sfințenie, furioșilor de blandețe, nervoșilor de răbdare, guralivilor de tăcere, bețivilor de abstinență. Dar oare e o rușine că nu ești ca ei? Nu, din contra, e o cinste. Cel ce citește Biblia și o trăiește, are o viață curată, o viață pașnică Ăźn familie și o viață demnă Ăźn societate. Cel ce o disprețuiește, trăind Ăźn desfrau Ăźși destramă căminul prin beții, Ăźși nenorocește copiii și soția, ajunge Ăźn zdrențe și Ăźn noroiul șanțului. Care din aceștia doi dă dovadă de prostie? Pe scena lumii s-au ridicat bărbați de seamă, cu renume mondial, stimați și prețuiți nu numai Ăźn timpul vieții, ci și după moarte, care au citit Biblia și au fost adanc credincioși. Despre Newton, descoperitorul gravității, se spune că Ăźntotdeauna, cand rostea Numele lui Dumnezeu, Ăźși ridica pălăria de pe cap Ăźn semn de reverență. Dau aici mai jos afirmațiile unora din ei, ca cei Ăźnțelepți să vadă că nu numai proștii cred.

Mărturii cu privire la BIBLIE


GALILEO GALILEI,
cunoscutul astronom, fizician și matematician, declară Ăźntr-o scrisoare că: “Sfanta Scriptură nu poate niciodată să mintă sau să rătăcească. Adevărurile ei sunt absolute și neĂźndoielnice.“

R. BOYLE, Ăźntemeietorul chimiei științifice, a lăsat aceste cuvinte prin testament: “Față de BIBLIE, toate cărțile omenești, chiar cele mai bune, sunt numai ca plantele care primesc toată lumina și strălucirea lor numai de la soare.”

BLASIE PASCAL, vestitul matematician, fizician și filozof francez, scrie: “Scriptura are pasaje pentru a consola toate condițiile și pentru a intimida toate condițiile.“

Sir WALTER SCOTT, celebrul romancier englez, cand era pe patul de moarte, a rugat pe ginerele său, Lockhart, să-i citească ceva din carte.

- “Din care carte?” a Ăźntrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care acopereau pereții.

- “Nu există decĂźt o singură carte: Biblia!” răspunse Scott.

LORDUL BYRON,
ilustru poet englez a lăsat pe Biblia sa următoarea inscripție: “În această prea sfantă Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiți sunt acei muritori, cărora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugăciune și de a primi cu umilință cuvintele acestei cărți. Fericiți cei care sunt Ăźn stare să deschidă poarta și să meargă cu hotărare, pe calea arătată de ea. Iar cei ce o citesc numai ca să se Ăźndoiască de spusele ei, sau să le disprețuiască, aceia mai bine nu s-ar fi născut.“

EMANUEL KANT,
cel mai mare filozof german, scria lui Stilling, prietenul său, despre care a auzit că a Ăźnceput să citească Biblia: “Faci bine că Ăźți cauți liniștea Ăźn Evanghelie, pentru că ea este un izvor nesecat al tuturor adevărurilor, cum nu se mai găsește nicăieri“. “Dacă Evanghelia n-ar fi lăsat să țĂźșnească depe paginile ei Ăźnvățăturile morale, care să alcătuiască temelia neclintită a vieții omenirii Ăźntregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici pĂźnă azi, Ăźn curăția lor divină.” Iar la 72 de ani, Kant scria: “Biblia este cartea al cărei conținut mărturisește el singur originea-i divină. Ea ne descoperă cat de mare este vina noastră, cat de adancă ne este căderea, dar și cat de mare este dragostea lui Dumnezeu. Biblia este comoara mea cea mai de preț, fără de care aș fi nenorocit
“

JOHN F. W. HERSCHEL, astronom și fizician englez spune: “Toate descoperirile omenești par a fi făcute numai cu scopul de a confirma cu o și mai mare putere adevărurile care vin de sus, și care sunt cuprinse Ăźn Sfintele Scripturi.”

RALF W. EMERSON,
mare filozof spune: “Biblia nu e o carte, ea e o literatură.“

GARIBALDI, marele patriot italian, Ăźn timp ce lupta pentru eliberarea Italiei, de sub puterea papală și a Austriei, scria lui Earl de Shaftesbury: “Cel mai bun din aliați, pe care ni-l puteți procura, e Biblia, care ne va aduce realitatea eliberării.“

GUIZOT F.
istoric francez și bărbat de Stat, Ăźn ale sale “Meditații” prima ediție pag. 252 face următoarea remarcă cu privire la Evanghelii: “Marea putere a acestor cărți și a relatărilor lor, a fost Ăźncercată și probată. Ele au biruit păgĂźnismul; ele au biruit Grecia, Roma și Europa barbară, ele sĂźnt pe cale de a birui lumea. Și sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decĂźt puterea cărților. Noi putem pune Ăźn discuție pregătirea scolastică și perspicacitatea critică a primilor istorici ai lui Isus Cristos; dar e imposibil să contestăm buna lor credință; ea sclipește din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmațiile lor cu sĂźngele lor.“

ROBERT D. WILSON, profesor cunoscător a 26 de limbi. A studiat Ăźn America, apoi la Oxford Ăźn Anglia și la Berlin. El mărturisește cum a ajuns la convingerea că “toate dezbaterile privitoare la textul Bibliei și la relatările istorisite din Biblie, ar trebui să fie așezate nu pe terenul mișcător al părerilor personale și al impresiilor subiective, ci pe terenul solid al faptelor dovedite Ăźn mod obiectiv.” El Ăźși dădu seama că aceste fapte “n-ar putea să fie cunoscute Ăźn mod real, decat cu ajutorul unor adanci cercetări a documentelor redactate Ăźn limbile vechi, ce sunt Ăźn legătură cu Biblia.” Dorind să aibă lumină Ăźn privința această, el se dedică studiului. “Eram pe atunci, spune el, Ăźn varstă de 25 de ani și mi-am stabilit planul pentru 45 ani de muncă. Mai Ăźntai aveam să Ăźnchin 15 ani studiului limbilor necesare, pentru a putea citi vechile documente, singure Ăźn stare să-mi procure informații de mana Ăźntaia asupra istoriei Vechiului Testament și anume: 1) Limba ebraică și limbile Ăźnrudite cu ea; 2) Toate limbile Ăźn care a fost tradus Vechiul Testament, Ăźnainte de secolul al VII-lea al erei creștine. 3) În sfarșit limbile care, ca persana și coptă, puteau să-mi arunce ceva lumină asupra Vechiului Testament.După aceea aveam să Ăźnchin, alți 15 ani unui studiu foarte amănunțit al Vechiului Testament, cercetandu-l Ăźn ebraică, cuvant cu cuvant, comparand textul original, cu vechile traduceri și făcand adnotări. În fine aveam să studiez timp de 15 ani lucrările Înaltei Critice.” El istorisește cum, după ce a făcut studiul limbilor, s-a dus la Muzeul Britanic din Londra, cu Biblia sa ebraică Ăźn mană și cum din toți regii pomeniți Ăźn Biblie, a găsit păstrat pe monumente numele a 41 din ei. Aceste 41 de nume conțin 191 consoane, scrisul ebraic nu are vocale, din care el a găsit 188, care erau Ăźntocmai aceleași și pe monumente. După 30-40 de ani de studii temeinice, el a declarat: “Științificește, putem să afirmăm desăvarșita identitate a Bibliei ebraice actuale, cu aceea de care s-a slujit Cristos și apostolii și căreia ei i-au dat Ăźncuviințarea lor.” Deci pe bază de studii de o viață de om, nu pe prostie, s-a fondat convingerea și credința lui că Biblia e adevarata.

Sir WILLIAM RAMSAY, savant englez cu renume mondial. Are la activul lui o seamă de descoperiri și lucrări științifice. La Ăźnceput a fost necredincios și susținea că Biblia și mai ales Faptele Apostolilor, scrise de Doctorul Luca, nu sunt demne de crezare. Ca tanăr profesor, el Ăźntreprinse o călătorie de studii Ăźn Asia Mică. El căuta să descopere divergențele Ăźntre istorisirea Biblică și proaspetele descoperiri arheologice. După mai mulți ani de studiu, a trebuit să renunțe la ideile sale. Descoperirile sale au confirmat Ăźn totul relatările biblice. El s-a convins că Biblia e cu adevărat Cuvantul lui Dumnezeu. În cartea sa: “Luke the Phisiycian” (Luca medicul) pp. 177-179, el Ăźși proclamă opiniile sale Ăźn fața lumii, zicand: “Eu am primit convingerea că relatarea lui Luca e fără egal Ăźn ce privește exactitatea. Adancind puțin examinarea de fond a textului, mergand mai departe decat se obișnuiește cu lucrările altor istorici, el suportă verificarea cea mai minuțioasă și tratamentul cel mai dur.” Iar Ăźn prefața valoroasei sale lucrări ce poartă titlul: “The Bearing of Recent Discovery on the trustworthings of the New Testament“, editată Ăźn 1920, el spune: “Scopul meu e de a stabili anumite principii care decurg din descoperirile moderne și de a arăta contribuția lor față de Noul Testament. Metoda constă din examinarea riguroasă, frază cu frază și cuvant cu cuvant a catorva pasaje care au fost expuse unei critici defavorabile; din această examinare rezultă că Noul Testament este o carte unică, prin coerența, limpezimea, bogăția și sinceritatea cea vie a expresiei. Aceasta nu e o caracteristică numai a uneia sau a două din scrierile care alcătuiesc Noul Testament; Ăźn diferite chipuri, această caracteristică aparține tuturor.” Și cand auzi pe unii neisprăviți, cu liceul abia terminat, sau uneori doar cu patru clase, care nu-și cunosc bine, nici istoria țării lor, dar de unde să priceapă să facă examinarea unui document istoric, că vorbesc despre Biblie că nu e adevărată, o ironizează, spun că numai proștii mai cred. Nu e bine să razi de ei, ci mai degrabă să-i compătimești. Și nu e bine să te apuci la discuții, la ceartă de vorbe cu ei, ci mai degrabă să te rogi pentru ei.

W. F. ALBRIGHT, eminent arheolog contemporan, Ăźn cartea sa “Archeology and the religion of Israel” 1942 pag. 176 zice: “Nu mai există nici o Ăźndoială că arheologia a confirmat istoricitatea substanțială a istorisirilor Vechiului Testament“.

Sir FLINDERS W. M. PETRIE,
profesor Universitar mare specialist Ăźn arheologie. În primăvara anului 1937, Ăźn timp ce făcea săpături arheologice Ăźn Palestina, a fost vizitat la Ierusalim de către teologul David L. Cooper. Acesta spune Ăźn cartea sa: “What man must believe?” Los Angelos 1943 pag. 55, cum l-a Ăźntrebat dacă Ăźn timpul cercetărilor a descoperit ceva, care să discrediteze Scripturile, la care bărbatul de știință a afirmat că nu a găsit nimic, care să-i cauzeze vreo Ăźndoială și a adăugat următoarea observație: “Profesorii de catedră din Universități și alte Institute de Ăźnvățămant, care nu au fost niciodată Ăźn campul cercetărilor, nu au făcut niciodată săpături, sunt singurii care se Ăźndoiesc de relatările biblice; dar cei ce au cercetat Ăźn mod real și au scos la lumină trecutul, sunt convinși de exactitatea Scripturilor.“

JEAN REVILLE, Ăźntr-un eseu publicat Ăźn “Revue des deux Mondes” 1864, spune: “Într-o zi, la o Ăźntrunire, a fost pusă problema: ce carte ar fi mai bine să ia cu el Ăźn celulă, un om care a fost condamnat pe viață, dacă i s-ar permite să ia o singură carte. La Ăźntrunire erau catolici, protestanți, filozofi și chiar materialiști. Toți au fost de acord că ar alege numai Biblia.“

HEINRICH HEINE, poet evreu, convertit la creștinism declară: “Luminarea mea o datorez pur și simplu unei cărți. Unei cărți? Da. Ba Ăźncă este o carte veche, simplă, modestă, ca și natura și naturală ca și aceasta. O carte care are Ăźnfățișarea obișnuită și lipsită de pretenții, ca soarele care ne Ăźncălzește, ca painea care ne hrănește. O carte care ne privește cu atata Ăźncredere și bunătate, ca o lumină
 Și această carte se numește scurt și cuprinzător, “Cartea Biblia“. Pe drept se numește ea și Sfanta Scriptură. “Cine a pierdut pe Dumnezeul său, acela Ăźl poate găsi din nou Ăźn această carte și cel ce nu L-a cunoscut niciodată, acela găsește aici adierea Cuvantului Dumnezeisc. “Evreii, care Ăźndeobște țin mult la lucrurile scumpe, Ăźși dădeau foarte bine seama de ceea ce făceau, cand, la arderea celui de al doilea Templu al lor din Ierusalim, lăsară să li se distrugă obiectele de aur și de argint, care serveau la jertfe, candelabrele și candelele, ba chiar și pieptarul marelui Preot, cu deosebitele lui pietre prețioase și scăpară din flăcări numai Sfanta Scriptură. Aceasta făcea bogăția Templului și slavă Domnului, flăcările n-au mistuit-o.”

SILVIO PELICO,
mare scriitor italian, a spus: “Biblia este codul adevărat al sfințeniei și prin urmare al adevărului.” În cartea sa, “Închisorile mele” pag. 39 spune despre Biblie: “Cartea această dumnezeiască, pe care o iubisem Ăźntotdeauna mult, chiar cand credeam că sunt necredincios, o studiam acum, cu mai mult respect decat oricand
 ea mă Ăźnvață să-L iubesc pe Dumnezeu și pe oameni, să doresc tot mai mult domnia dreptății, să am groază de nedreptate, să iert pe cei nedrepți
“

CHARLES DICKENS,
mare romancier englez, Ăźntr-o scrisoare adresată fiului cel mai mic, cand acesta părăsea patria, pentru a se duce Ăźn Australia, Ăźi scrise: “Îți pun Ăźntre cărți un Nou Testament, din aceleași motive și cu aceeași nădejdi care m-au călăuzit să scriu pentru tine cand erai copil, pentru că aceasta e cea mai bună carte pe care a avut-o și o va avea lumea și pentru că Ăźți dă cele mai bune reguli după care se poate conduce o ființa omenească, care Ăźncearcă să fie sinceră și conștientă de datoria sa . “CĂźnd au plecat ceilalți frați ai tăi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine și i-am rugat pe toți să se conducă după această carte, fără a ține seamă de interpretările și născocirile omenești . “Îți aduci aminte că acasă n-ai fost plictisit cu practici religioase și formalități seci
 Vei Ăźnțelege cu atat mai bine acum adevărul și frumusețea religiei creștine, așa cum provine de la Cristos Ăźnsuși și neputința de a te abate de la adevărata religie, dacă o prețuiești cu smerenie și din inimă
” Iar cand cineva l-a Ăźntrebat pe Dickens, care i se pare că e cea mai patetică istorisire din toată literatura, acesta Ăźi răspunse: “Pilda fiului risipitor.“

JEAN JACQUES ROUSSEAU, faimosul orator, cugetător, scriitor și pedagog francez, Ăźn cartea sa: “Emil” – sau despre Educație” ediția 1839, tomul III, pp. 365367, are cuvinte de toată frumusețea față de Sfintele Scripturi. El scrie: “Vă mărturisesc că majestatea Scripturilor mă umple cu admirație, după cum puritatea Evangheliei Ăźși are influența ei asupra inimii mele. “Răsfoiți lucrările filozofilor noștri, cu toată pompa lor de dicțiune, ce sărace, cat de disprețuit sunt, Ăźn comparație cu Scripturile! E posibil oare, ca o carte atat de simplă și totodată atat de sublimă, să fie simpla lucrare a omului? “E posibil ca personajul sacru a cărui istorie o conține, să fie un simplu om? Găsim ca El să-Și fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambițios? Ce dulceață, ce curăție Ăźn comportarea Sa! Ce Ăźnvățături pline de har! Ce maxime sublime! Ce Ăźnțelepciune profundă Ăźn cuvantările Sale! Ce prezență de spirit, ce subtilitate, ce potrivire Ăźn răspunsurile sale
!  “Unde este omul, unde este filozoful care să fi trăit așa și să fi murit așa, fără slăbiciuni și fără Ăźmpotrivire?
 Da, dacă viața și moartea lui Socrate au fost acelea a unui Ăźnțelept, viața și moartea lui Isus au fost acelea a unui Dumnezeu.” “Să presupunem oare, că istoria evanghelică e simplă ficțiune? Într-adevăr, prietenii mei, ea nu poartă nici un semn al ficțiunii. Din contra, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gandește s-o pună la Ăźndoială, nu e atat de bine dovedită ca aceea a lui Isus Cristos. O așa presupunere de fapt, ar Ăźmbrăca dificultatea numai Ăźn alte haine, fără s-o Ăźnlăture, căci e mai greu de conceput ca un număr de persoane să cadă de acord să scrie o așa istorie, decat că unul singur le-ar fi furnizat materialul. Autorii evrei erau incapabili de dicțiunea ei și străini de morala conținută Ăźn Evanghelie. Semnele adevărului ei sĂźnt atat de izbitoare și de neimitat, Ăźncat inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decat eroul
“

DENIS DIDEROT, filozof ateu Ăźmpreună cu alți liberi cugetători, a Ăźntocmit faimoasa “Enciclopedie” editată prin 1751, care e presărată cu germenii necredinței secolului al XVIII-lea. A fost considerat ca ateu declarat pe față, dar către sfarșitul vieții, spre Ăźnmărmurirea prietenilor săi, singurei sale fiice, el i-a făcut parte de o educație din Biblie. Iar Stier Ăźn cartea sa “Reden Jesu” partea a VI-a pag. 496, ne relatează următoarea Ăźntamplare din viața lui Diderot: “Într-una din acele partide de seară a Baronului de Holbach, unde obișnuiau să se adune cei mai celebri necredincioși ai secolului, conversația s-a Ăźndreptat liber, Ăźn modul cel mai hazliu spre presupusele absurdități, stupidități și toate felurile de inconsistențe ale Scripturilor Sacre. Filozoful Diderot, care nu a luat parte Ăźn discuții, deodată le-a pus capăt prin următoarea remarcă: “De minune domnilor, de minune! Eu nu cunosc pe nimeni, nici Ăźn Franța, nici Ăźn altă parte, care să fi putut scrie și vorbi cu mai multă artă și talent
 Eu vă provoc pe toți cați sunteți aici, să pregătiți o povestire așa de simplă și Ăźn acelaș timp atat de sublimă și atat de mișcătoare, ca istoria patimilor și a morții lui Isus Cristos, care să producă același efect, care să dea senzație pe cat de puternică, pe atat de simțită și a cărei influență să fie aceeași, după atatea veacuri.” “Această vorbire neașteptată i-a Ăźncremenit pe toți ascultătorii și a urmat o lungă tăcere.“

J.W.GOETHE,
mare poet, ganditor și om de știință german, unul din cei mai distinși bărbați ai literaturii universale, a zis: “Biblia nu este o carte națională, ci cartea națiunilor. Ea este o carte ce va trăi veșnic, pentru că atat cat va fi lumea, nu se va găsi nimeni care să se ridice și să spună: “Eu o pricep Ăźn tot amănuntul și Ăźn tot cuprinsul ei.” “Eu personal iubesc și prețuiesc Biblia, căci aproape numai ei Ăźi datorez toată cultura mea morală. Istorisirile, Ăźnvățăturile, simbolurile, pildele ei, toate s-au Ăźntipărit adanc Ăźn mine și m-au Ăźnfluențat Ăźntr-un fel sau altul. De aceea nu mi-au plăcut atacurile nedrepte, batjocoritoare și răutăcioase Ăźmpotriva ei. Am citit-o toată de mai multe ori
 am citit-o și pe sărite și de la Ăźnceput și de la sfĂźrșit
 Marea cinste ce se dă Bibliei de multe popoare și generații, se datorează valorii ei lăuntrice
 Sunt Ăźncredintat că Biblia e cu atat mai frumoasă, cu cat o citești mai mult
 Consider Evangheliile Ăźn totul adevărate, căci Ăźn ele există o reflecție a sublimului, care emană din persoana lui Cristos.” Iar Ăźnainte de moarte cu 11 zile, a mărturisit lui Eckerman următoarele: “N-are importanță cat va progresa mintea omenească Ăźn cultura intelectuală, Ăźn științele naturii, Ăźn lărgime și Ăźn adancime: ea nu va fi Ăźn stare niciodată să se ridice deasupra demnității și culturii morale a creștinismului, așa cum strălucește Ăźn Evanghelii. Viața și puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o față de Biblie.“

MICHEL FARADAY, distins bărbat de știință, fizician și chimist englez, fondatorul concepției despre campul electromagnetic, a descoperit benzenul, a descoperit fenomenul de inducție electromagnetică, a descoperit legea electrolizei, etc
. dar a fost și un bun creștin, un bun credincios. În timp ce ținea prelegeri științifice, dădea și lecții biblice. Într-o zi a fost găsit de un prieten al său, cu capul plecat asupra Bibliei și cu ochii plini de lacrimi. Acesta Ăźl Ăźntrebă dacă e bolnav. Nu, răspunse Faraday, ceea ce mă umple de tristețe, este faptul că oamenii rătăcesc așa de mult, fără să ia Ăźn seamă această Carte, care poate să-i călăuzească.”

EULER LEONHARD, mare matematician și fizician elvețian, creatorul calculului variațiilor, a pus bazele teoriei ecuațiilor diferențiale, a elaborat cinematica și dinamica corpului solid, a pus bazele teoriei giroscopului, etc., dar știința nu l-a făcut necredincios, ci din contra, pe langă alte lucrări științifice, pe la 1767 scrie cartea “Apărarea revelației divine, față de obiecțiunile liber-cugetătorilor“. Deci, nu numai că credea el, ci Ăźn chip deschis și documentat căuta să apere credința Ăźn revelația divină.

Dr. N.C.PAULESCU, 1869-1931, profesor, fiziolog romĂąn, a făcut cercetări importante asupra structurei splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei, asupra fiziologiei normele și patologice, a pancreasului endocrin, care-l situează printre principalii precursori Ăźn descoperirea insulinei. El spune: “Evanghelia Domnului Isus Cristos, e suprema treaptă a științei. Nu numai că cred Ăźn Dumnezeu, dar știu că este Dumnezeu.”

EDMOND BARKE, mare bărbat de stat englez și orator fără pereche, a declarat: “Toată viața mea am citit Biblia, dimineața, la pranz și seara. Obiceiul acesta mi-a fost de mare folos.“

Dr. HOWARD A. KELLY, profesor la Universitatea “John Hopkins” o autoritate Ăźn materie de radium și herpetologie, chirurgie și ginecologie, cunoscut Ăźn lumea Ăźntreagă, și-a format obiceiul ca seara după cină, să nu mai citească nimic altceva decat Biblia. Iată ce spune el: “O credință creștină bine definită este singurul lucru cu adevărat important Ăźn viață. Și aceasta Ăźn sens literal. Ea este mult mai importantă decat oricare profesiune, decat oricare cercetare științifică, decat oricare activitate umană. Experiența mea mi-a dovedit că Biblia este un Cuvant viu, Cuvantul lui Dumnezeu, care mi se adresează mie și tuturor oamenilor care o citesc, tot așa de personal, ca și cum mi se adresează mama mea Ăźn scrisoarea pe care o primesc de la ea. În același timp, Biblia conține propria sa apărare și nu are trebuință de nici un apologet sau apărător.”

ISAAC NEWTON
, mare matematician, fizician și astronom englez a realizat formula binomului, care-i poartă numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglindă, a adus contribuții la fundamentarea mecanicii, a descoperit legea atracției universale, etc. E unul din cei mai cunoscuți oameni de știință. Cu toate că a ajuns așa departe Ăźn știință și atat de renumit, el a rămas pană la moarte un zelos cititor al Bibliei, pe care o considera adevăratul Cuvant al lui Dumnezeu. Pe monumentul lui din Westminster, se află următoarea inscripție: “Interpret sarguincios, Ăźnțelept și corect, al naturii și al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat măreția lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul său, exprima simplitatea evanghelică.” În legătură cu proorociile Scripturii el spune: “Dumnezeu a dat profețiile nu spre a satisface curiozitatea oamenilor făcandu-i să vadă mai dinainte lucrurile care urmează, ci pentru că după ce s-au Ăźmplinit să poată fi interpretate prin evenimente și astfel Providența Sa, nu a interpretului, să fie arătată lumii.”

CHRISTOPH M.WIELAND, mare poet și scriitor german, sceptic și ironic, comparat de unii cu Voltaire al Franței, a avut o Ăźntalnire cu Napoleon la Weimar. În timpul conversației, ajungand să vorbească despre Biblie, despre Cristos, Napoleon Ăźi zise Ăźn șoaptă: “De altfel mai rămane o mare Ăźntrebare, dacă Cristos a trăit Ăźntradevăr.” Fără nici o șovăire poetul Ăźi răspunse cam caustic: “Știu că sĂźnt unii proști care se Ăźndoiesc de aceasta,” și adăugă sarcastic: “Dar aceasta ar fi o prostie tot atat de mare, ca și cand cineva s-ar Ăźndoi că Iuliu Cezar a existat, sau că Majestatea Voastră, trăiește, Sire!”

NAPOLEON BONAPARTE, Ăźmpăratul Franței, Ăźntr-o zi la un banchet, a cerut Arhiepiscopului de Milano să-i dea cel mai scurt posibil argument Ăźn favoarea Bibliei și a religiei revelate. Acesta se mulțumi să arate Ăźn tăcere cu degetul pe Mareșalul Massena, care era evreu. Mai tarziu Napoleon a devenit un sarguincios cititor al Bibliei. În 19 martie 1817 a fost găsit de O Meara citind Noul Testament Ăźn franceză. Acesta Ăźi spuse că unii au părerea despre el că e necredincios. Napoleon rase și Ăźi răspunse: “Totuși nu e adevărat, eu sant departe de a fi ateu. Omul are nevoie de ceva minunat. E mai bine pentru el să caute acest lucru Ăźn religie, decat la domnișoara Normandie (o ghicitoare renumită din Paris) . Iar altădată a afirmat: “Evanghelia are o virtute ascunsă, ceva ce lucrează cu putere, o căldură care Ăźnraurește mintea și pătrunde totodată și inima. Evanghelia nu este o carte, ci o ființă vie, cu o activitate proprie, care Ăźnvinge tot ce i se Ăźmpotrivește. Iată-o aici pe masa aceasta, Cartea Cărților (o arată el cu respect) nu voi simți oboseală citind-o și Ăźncă Ăźn fiecare zi cu mare plăcere. Sufletul Ăźncantat de frumusețea Evangheliei nu-și mai aparține sieși, Dumnezeu se face totul Stăpan pe el; El Ăźi conduce gandurile și puterile. Un așa suflet este cu totul al lui Dumnezeu.”

WOODROW WILSON, fost președinte al S.U.A. la sfarșitul primului război mondial, a spus despre Biblie următoarele: “Datorită citirii regulate a Bibliei, am primit prin bunătatea lui Dumnezeu, ajutorul necesar care mi-a Ăźngăduit să trec printr-o serie lungă de mari Ăźncercări, fără a slăbi. Sunt 14 ani de cand am luat acest obicei și nu-l pot recomanda de ajuns tuturora. Dar trebuie să citim sub privirea lui Dumnezeu și cerandu-I ajutorul, ca să pătrundem gandurile Sale. Deplang pe cei ce nu citesc Biblia zilnic. Se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală.“

W. GLADSTONE,
bărbat de stat englez, fost prim ministru Ăźn vreo patru randuri, scrie următoarele Ăźn prefața unei ediții populare a Bibliei: “În singurătatea unei odăițe, Ăźn liniștea nopții, pe patul de suferință, Ăźn fața morții, pretutindeni Sfanta Scriptură stă alături de noi; cuvintele ei vindecă și alină, Ăźndreapta și Ăźndruma, Ăźntăresc și dau Ăźndemn spre tot ce e bun. Mai mult chiar, Ăźn Ăźnvălmășeala Statului, a comunei, a tribunalului, a străzii, sau a pieții, cand deșteptarea poftelor, a pornirilor egoiste, a afacerilor, pare a pune stăpĂźnire deplină pe orice gand al fiecărui suflet, chiar și atunci, tocmai atunci se aude glasul Sfintei Scripturi dulce și potolitor, și unul sau altul din cuvintele ei dă aripi sufletului Ăźncat el Ăźși ia zborul ca o porumbiță și Ăźși găsește pacea.”

JOHANN H. PESTALOZZI,
mare pedagog elvețian, ganditor și scriitor deosebit de Ăźnzestrat. El a fost unul care s-a adăpat la izvoarele Bibliei. Cand i-a murit soția, cu Biblia Ăźn mană, vorbea cu ea, ca și cum ar fi fost vie: “Cand toți ne ocoleau, cand boala și sărăcia ne pricinuiau dureri amare, cine ne-a Ăźntărit atunci?“ Apoi puse o Biblie pe pieptul soției și continuă: “Din izvorul acesta am primit și tu și eu, curaj și pace!”

FR. COPPEE, supranumit poetul umiliților, mărturisește:
 “Săptămani și luni, cat am stat Ăźn pat, am trăit cu Evanghelia. Încet, Ăźncet, fiecare verset din Evanghelie a ajuns să fie viu pentru mine. În toate versetele am văzut strălucind adevărul ca o stea și l-am simțit palpitand Ăźn mine ca o inimă. Cum n-aș crede Ăźn minuni, după ce a săvarșit Cartea aceasta Ăźn mine Ăźnsumi? Ochiul meu era orb față de lumina credinței, iar acum o vede Ăźn toată măreția ei. Sufletul Ăźmi era surd la CuvĂźntul lui Dumnezeu, iar azi sufletul mi se ridică spre cer, Ăźn avantul dragostei. Spiritele necurate de care eram stăpanit, au fost alungate pentru totdeauna
“

LABOULAYE
, scriitor și ganditor francez se destăinuie: “După ce am străbătut diversitatea de sisteme filozofice, obosit și abătut, ca un om copleșit de un vis penibil, deschid Evanghelia: mi se pare, ca și cum aș ieși din imperiul umbrelor, pentru a intra Ăźn regatul adevărului.  “Acest limbaj familiar, care mi-a fermecat copilăria, mă uimește prin adancimea lui. Văd și simt Ăźn el o știință care depășește cu mult toate concepțiile omenești. După nouăsprezece veacuri, Ăźnțelepciunea veacului ne duce Ăźndărăt la Ăźndoielile unei lumi care se sfarșește: după nouăsprezece veacuri Cristos ne vorbește de Dumnezeu, de suflet, de mantuire, de libertate, de datorie, de dreptate, ca și cum ar auzi glasul nostru emoționat, ca și cum ar răspunde la strigătul inimii noastre neliniștite.“

RUDOLF WAGNER,
unul din cei mai vestiți anatomiști și fiziologi, spune Ăźn cartea sa “Lupta pentru suflet“: “Cea mai minunată Ăźnsușire a Scripturilor este fără Ăźndoială puterea cu care Ăźncredințează pe cei ce se adancesc Ăźn ea cu toată sinceritatea și evlavia, că obarșia ei nu poate fi decat dumnezeiască
“

JOHANN HEINRICH VON MADLER, mare astronom, cand se mută Ăźntr-o casă nouă, luă Biblia și zise: “Înaintea tuturor celorlalte cărți, Cartea aceasta trebuie să fie Ăźn casa mea” și el Ăźnsuși o duse Ăźn casa nouă.

Dr. GOTTHILF HEINRICH VON SCHUBERT,
consilier și profesor la MĂŒnchen, doctor naturalist, filozof, psiholog și scriitor, Ăźn cartea sa “Lucruri noi și vechi din domeniul psihologiei” spune: “CuvĂźntul acela necunoscut de cei Ăźnțelepți, are Ăźn el cea mai mare Ăźnțelepciune. Știința care cercetează fără Ăźntrerupere, de pildă Geognozia și caută pătrunderea tot mai adanc Ăźn mitologie și limbile popoarelor, a ajuns la rezultate uimitoare și totuși ele nu ne spun altceva decat ceea ce ne spune Biblia. Nu e Ăźn firea noastră Ăźnsetată și cu multe nevoi, nici o trebuință, nici o pornire pe care studiul adancit al acelei cărți să n-o fi trezit, dezvoltat și mulțumit. Și tocmai un astfel de imbold multilateral al puterilor omenești, pare că este cea mai de seamă țintă a CuvĂźntului revelat: “Să lumineze nu numai părțile simțurilor Ăźntunecate, ci și pe acelea ale cunoștințelor limpezi și adanci
”

FR. BETTEX, pastor german, scrie: “Biblia! O carte Ăźntr-adevăr cum nu e alta. Urată și prigonită, ca nici a altă carte, ea totuși e indistructibilă. Ea e Ăźn acelaș timp și disprețuită și venerată, luată Ăźn ras și foarte stimată, declarată moartă și totuși plină de viață. Împărați, regi și pontifici puternici nu au cruțat nici o osteneală și nu s-au dat Ăźn lături de la nimic ca s-o poată nimici. Înțelepții și Ăźnvățații au combătut-o cu sudoarea pe frunte și acum cand știința și critica cred că au distrus-o, ea se răspĂźndește cu o iuțeală uimitoare Ăźn sute de limbi, Ăźn milioane de exemplare Ăźn lumea Ăźntreaga, se citește și se propovăduiește de la un pol al pămantului, pană la celălalt. Pentru credința Ăźn ea, negrii primesc să fie arși de vii, armenii și chinezii să fie torturați pană la moarte. Ei, voi, Ăźnvățaților și criticilor, scrieți o carte ca aceasta și atunci vom crede Ăźn voi.  “Biblia este un pom al vieții, printre ale cărui ramuri uriașe și veșnic verzi, adie cand dulce, cand cu putere, vantul ceresc, un pom cu roade care aduce sfințenie, putere, sănătate, viață de veci, celor atinși de otrava păcatului. “Ea este o carte Ăźngrozitoare și plăcută, plină de o cerească pace, care Ăźntrece orice pricepere, plină de tunetele și trăznetele lui Dumnezeu cel Atotputernic, care zdrobește popoarele, cum sfăramă olarul oalele sale, și Ăźnaintea căruia ele sunt ca o picătură de apă Ăźntr-o vadră. E plină de cele mai delicate și plăcute mangaieri și făgăduinți ale unui Dumnezeu care hrănește păsările văzduhului, numără perii capului și dă sănătate copilului pentru care se roagă cu lacrămi o sărmană mamă. O carte care dezleagă cu vorbe simple cele mai adanci probleme ce au frămantat omenirea de cand există, care dă răspunsuri copilului și se joacă cu Ăźnțelepciunea Ăźnțelepților; o poezie și o epopee impunătoare, care cuprinde totul Ăźn sine, atat de Ăźnaltă și totodată atat de profundă, cum nu e nimic din tot ce s-a scris Ăźntre oameni
” Mărturiile oamenilor mari sunt multe, dar mă opresc aici. Cred că acestea sunt destule ca să ne facă să Ăźnțelegem că nu numai proștii cred că Biblia e adevărată, ci și savanții. Dacă nu crezi, nu fi leneș, ci străduiește-te să ai dovezile contrare adevărului. Spre a o combate trebuie să o citești și dacă vei fi sincer, vei sfarși crezand Ăźn ea. Într-o zi, Ăźn timp ce călătorea cu trenul, generalul englez Lew Wallace, un Ăźnverșunat dușman al credinței, Ăźl Ăźntalni pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu binecunoscut. Amandoi Ăźn discuții au Ăźnceput să ridiculizeze creștinismul și Biblia. Deodată, Ingersoll fixă pe general și-i lansă provocarea: “D-voastră sunteți inteligent și aveți o Ăźnaltă cultură. Pentru ce nu scrieți o carte spre a arăta că creștinismul e absurd și că Isus Cristos nici nu a existat?” O atare carte ar avea un mare succes!” Dorința generalului Wallace de a deveni cat mai celebru, l-au făcut timp de cațiva ani să adune material Ăźmpotriva Bibliei și a lui Cristos. În fine, s-a apucat să scrie. Cand a ajuns pe la capitolul patru, a Ăźnceput să-și dea seama că Isus Cristos a existat Ăźn mod real. Dobandi apoi certitudinea că El a fost ceva mai mult decat un personaj istoric. Și Ăźn varstă de cincizeci de ani generalul Wallace, pentru prima oară Ăźn viața sa, a Ăźngenunchiat pentru rugăciune și a cerut ca Isus Cristos să fie și Mantuitorul său personal. Bogatul material adunat n-a fost lepădat. El revizui primele patru capitole și le completă dand lumii cartea “BEN-HUR“, care a pasionat pe mii de cititori din lumea Ăźntreagă. Facă Domnul lumină și Ăźn mintea și inima ta, cu privire la Biblie și atunci și tu vei repeta cuvintele Domnului Isus: “CUVÎNTUL TĂU ESTE ADEVĂRUL!”

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!