Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Biserica de azi...

Publicat la 2011-12-10 de Traian

Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebm, oare cât va mai rbda Dumnezeu sfântul pân va vrsa aceast lucrare Laodicean din gura Lui. Dac e un lucru asupra cruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, c trim într-o epoc Laodicean a Bisericii.

În timp ce deasupra capetelor noastre amenin sabia lui Damocles, noi credincioii ne lfim într-o stare de bogie, lenevie, lux, nepsare i amorire. Dei Dumnezeu are mil i e gata s ne ierte pcatele, s ne cureasc nelegiuirea, i s se îndure de neghiobia noastr, totui inimile noastre „cldicele", nici reci nici în clocot, sunt o urâciune în ochii Lui. Ori suntem în clocot ori reci, ori înflcrai ori îngheai, ori aprini ori stini de tot. Lipsa de cldur i lipsa de dragoste, iat dou lucruri pe care le urte Dumnezeu!

Cristos poate spune despre rnile Lui azi: „În casa celor ce M iubeau le-am primit!" Cartea Sfânt a Dumnezeului cel viu sufer mai mult din partea exponenilor decât din partea oponenilor ei.

În folosirea citatelor biblice suntem uurateci, în interpretarea lor suntem inconsisteni, în însuirea nemrginitelor ei bogii suntem lenei pân la punctul impotenei extreme. Predicatorul îi lefuiete predicile cu elocven oratoric, i e gata s apere inspiraia Bibliei cu toat ardoarea i transpiraia. Dar acelai om câteva respiraii mai târziu îi vorbete cu un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: „Acestea nu sunt pentru timpurile de azi." Iar bietul asculttor, cu o credin sincer i cald, trebuie s înghit apa rece ca ghiaa a necredinei predicatorului.

Adevrul e c biserica poate s-L împiedice în lucrare pe Sfântul lui Israel, i în vremea de azi i-a fcut din aceasta o adevrat art. Dac ar exista gradaii în starea de mort a vreunui mort, atunci cea mai moart mortciune cred c e cineva care vorbete despre Duhul Sfânt fr ca s aib ungerea Duhului Sfânt.

În rugciuni ne permitem arogana de neiertat s strigm ca Duhul s vin asupra noastr cu harul Su, dar s nu ne deranjeze cu darurile Sale!

Aceasta e vremea unui Duh Sfânt acceptat cu restricii i condiii, chiar în cercurile cele mai fundamentaliste. Avem nevoie i o spunem deschis, c vrem s se împlineasc textul de la Ioel 2. Strigm chiar: „Toarn Duhul Tu peste orice fptur!" Dar adugm o restricie: „Dar nu lsa ca fiicele noastre s proroceasc i nici fii notri s vad vedenii!"

„O, Dumnezeul meu! Dac în necredina noastr culturalizat i în teologia noastr obscur i în slbiciunea noastr spiritual am întristat i înc mai întristm pe Duhul Sfânt, de ce nu ne veri din gura Ta? Dac nu poi s Te foloseti de noi i nu poi lucra prin noi, atunci, Te rugm, Dumnezeule, f ceva fr noi! Treci pe lâng noi i alege-i un popor din cei care acum nu Te cunosc! Mântuie-i, sfinete-i i împuternicete-i prin Duhul Sfânt pentru o misiune a minunilor! Trimite-i în lume „frumoi ca luna, curai ca soarele, i viteji ca o armat cu flamuri desfurate”, ca s trezeasc la via o Biseric bolnav i s cutremure din temelii o lume înglodat în pcat!"

Gândii-v la lucrul acesta: Dumnezeu nu mai are ce da altceva lumii. A dat pe unicul Su Fiu pentru pctoi. A dat Biblia Sa pentru toi oamenii. A dat Duhul Sfânt ca s conving lumea de pcat i s zideasc Biserica. Dar la ce folosete un cec dac nu e semnat? La ce folosete o adunare, oricât de fundamental în crez, dac Domnul cel viu lipsete din ea?

Avem datoria s împrim drept Cuvântul adevrului. Textul: „Iat, Eu stau la u i bat" (Apocalipsa 3:20), n-are nimic de a face cu cei pctoi i Domnul. Nu! Aici e tabloul tragic al Domnului nostru la ua Bisericii Sale din Laodicea încercând s intre înuntru! La fel, în majoritatea orelor de rugciune care text e mai des folosit dac nu acesta: „Acolo unde sunt doi sau trei adunai în Numele Meu, sunt i Eu în mijlocul lor"? Dar foarte adesea El nu este în mijlocul lor. El e afar, la u. Noi ludm Numele Lui, dar pe El Îl inem afar!

Cu o stiv de cri în jurul nostru, cu schie i notie din plin, ne-am imunizat pe noi înine fa de adevrul mistuitor al Cuvântului imutabil al lui Dumnezeu!

Nu m mai mir azi aa de mult la rbdarea pe care o are Dumnezeu cu pctoii ce rmân ca de piatr la chemarea Sa. În definitiv, n-am fi i noi rbdtori cu un om care e i orb i surd? Aa sunt cei ce zac în pcat. Dar m mir de rbdarea lui Dumnezeu fa de Biserica de azi în starea ei de adormire, amorire i egoism! O Biseric pierdut într-o lume pierdut, iat marea problem pe care trebuie s-o rezolve Dumnezeu azi!

Oh, sracii de noi, credincioi orbi, srntoci i slbnogi, dar îngâmfai i ludroi! Suntem goi, i nici nu ne dm seama! Suntem bogai (n-am avut niciodat atâtea instalaii i aparate), dar suntem de fapt sraci (niciodat n-am fost mai fr putere)! N-avem nevoie de nimic (i adevrul e c n-avem nimic din ce avea Biserica Apostolic). Cum poate sta Dumnezeu în mijlocul nostru când noi ne facem expoziie din goliciunea mândriei noastr?

Oh, avem nevoie de foc sfânt! Unde e puterea Duhului Sfânt care s distrug pcatul i s-i atrag pe pctoi la pocin? Azi mi se pare c suntem mai interesai în a avea biserici cu aer condiionat decât înclzite cu rugciuni. „Dumnezeul nostru e un foc mistuitor!" Dumnezeu i focul sunt de neseparat; la fel sunt i oamenii i focul. Fiecare din noi acum strbate o traiectorie de foc: dac eti pctos, e traiectoria iadului; dac eti credincios, traiectoria judecii din urm a faptelor. i fiindc Biserica a pierdut focul Duhului Sfânt, milioane de oameni se îndreapt spre focul iadului!

Moise a fost chemat prin foc. Ilie a cerut foc din cer. Elisei a fcut un foc. Mica a prorocit despre foc. Ioan Boteztorul a strigat: „El v va boteza cu Duhul Sfânt i cu foc." Isus a zis: „Am venit s aduc foc pe pmânt." Dac ne-am feri de botezul cu foc, dup cum ne ferim de botezul cu ap, am avea o Biseric înflcrat, un alt Rusalii. „Firea veche" s-ar putea s ocoleasc botezul cu ap, dar e mistuit de botezul cu foc, cci El „pleava o va arde într-un foc care nu se stinge." Pân ce n-au fost curii prin foc, ucenicii care fcuser minuni i care vzuser gloria învierii Domnului, n-au fost lsai s porneasc la slujirea Crucii.

Cu ce autoritate slujesc unii azi, fie în ar fie în strintate, când nu au experiena din „camera de sus"? Nu ducem lips de predicatori ai profeiilor, dar n-avem predicatori profetici. Nu avem nevoie de ghicitori spirituali cu pronosticuri senzaionale. Avem destui. i de fapt n-avem nevoie de nicunul, cci avem Biblia i descoperirea gândirii Domnului nostru în ea. Dar avem nevoie de oameni care s proclame Evanghelia. Nimeni nu poate pune monopol pe Duhul Sfânt, dar Duhul Sfânt poate monopoliza pe oameni. Aa oameni sunt prorocii: niciodat ateptai, niciodat anunai, niciodat prezentai. Doar sosesc. Sunt trimii, sunt pecetluii, sunt extraordinari. Ioan Boteztorul "n-a fcut minuni" - adic n-a existat nici un puhoi de oameni care s curg spre el i s-l vad cum vindec. Dar a ridicat nivelul spiritual al unei naiuni întregi!

Ni se înroete faa de ruine când vedem pe unii din evanghelitii notri, care anun c au avut o evanghelizare extraordinar, cu mii de suflete care s-au predat, i apoi, ca s liniteasc pe fundamentaliti, spun c „nimic neobinuit i nimic senzaional n-a avut loc." Dar poate avea loc un cutremur de pmânt i s nu fie senzaional? Sau un uragan i s nu fie ceva neobinuit? Oare n-a scuturat Anglia lucrarea de trezire a lui Wesley? Biserica Anglican a trântit ua în faa „unui om trimis de Dumnezeu i numele lui era Ioan" - Wesley! Dar aceti „pitici religioi" n-au fost în stare s opreasc torentele trezirii aduse de Duhul Sfânt!

Acest om binecuvântat, Wesley, a plecat de la Universitatea din Oxford, fiind un „eec total" (dup cum era izbitoarea lui expresie, dei era dotat cu mintea unui savant, cu focul unui zelot, i limba unui orator), ca s câtige pe alii la Domnul. Mai târziu, a avut loc 24 mai 1738, când John Wesley la or de rugciune pe strada Aldersgate a fost nscut din Duhul; apoi a avut loc umplerea lui cu Duhul. Timp de treipezece ani oameni botezai cu foc au scuturat trei imperii. i Savonarola a scuturat Florena în centrul Italiei pân ce faa acelui „clugr nebun" a ajuns o obsesie pentru Florentinii de atunci, i o groaz pentru cercurile religioase.

Fraii mei, în lumina „scaunului de judecat", mai bine ar fi pentru noi s trim ase luni cu o inim de vulcan, denunând pctoenia din locurile înalte i de jos, scoând ara de sub puterea Satanei la lumina lui Dumnezeu (aa cum a fcut Ioan Boteztorul) decât s murim încrcai de onoruri eclesiastice i diplome teologice i s fim de râsul iadului i al unora minusculi în cele spirituale. Ridicând glasul împotriva „traficanilor de lichior" sau chemând blesteme peste politicienii corupi nu coboar foc din cer asupra capetelor noastre. Le putem face pe amândou fr s ne pierdem capetele sau amvoanele. Prorocii au fost martirizai pentru c au denunat în termeni direci religia fals. Iar noi, când vedem religii mincinoase cum îi îneal pe unii în timpul vieii i îi fur pe alii dup moarte, sau când vedem preoi conducând pe oameni la iad sub emblema crucifixului, n-ar trebui s fierbem i noi de indignare? Atunci, probabil, vom avea s ardem i noi în focul martirilor pe rugurile secolului XX, dar vom fi aprins o nou Reform.

Citii cu lacrimi rândurile ce urmeaz: „Un Protestantism slbnog ascult azi cum urmaii Inchiziiei laud evangheliti protestani." Vi i-ai închipui pe aceiai oameni ai sutanelor ludând pe un Luther sau un Savonarola? „O, Doamne, inspir-ne la predici profetice care s cerceteze i s mistuie! Trimite-ne o generaie de predicatori-martiri - oameni gata s poarte poveri, s se aplece, s se îndoaie i s se frâng sub copleirea viziunii unei judeci iminente i a unei osânde sub spectrul iadului necrutor i venic pentru toi cei nepocii!

Predicatorii îi aduc renume amvoanelor; prorocii, închisorilor. O, dac ne-ar trimite Dumnezeu proroci -oameni extraordinari, care plâng în hohote i nu cru, care stropesc naiuni cu furtuna vaiurilor lor - oameni prea fierbini ca s-i atingi, prea tari ca s-i asculi, prea drastici ca s-i crui. Am obosit cu cei care se îmbrac în haine moi i au predici moi, care folosesc râuri de cuvinte dar o linguri de ulei sfânt. Acestora le pas mai mult de concure decât de reveren, mai mult de promovare decât de consacrare. Acetia folosesc propaganda în locul propagrii, i in mai mult la bunstarea membrilor decât la starea sfineniei lor.

Oh, comparându-ne cu Biserica apostolic suntem atât de sub-apostolici, atât de sub-standard! Grija pentru „doctrine adânci" i-a pus pe muli din membrii bisericilor într-un somn adânc; cci „slova" nu e de ajuns. Trebuie aprins! Numai slova împreun cu Duhul dau via. O predic în legtur cu o doctrin sntoas, prezentat într-un limbaj impecabil, cu o interpretare fr nici o eroare, poate fi la fel de fr gust ca o gur de nisip. Ca s luptm împotriva rtcirilor de la credin avem nevoie de o Biseric botezat cu foc. Un rug aprins l-a atras pe Moise; o Biseric aprins îi va atrage pe oamenii de azi s aud în mijlocul ei glasul Dumnezeului cel viu!

„Oh, de-ar fi s m mistui pentru Dumnezeu! Îns orice mi-ar cere Dumnezeu s fac, n-a putea face fr rugciune. Oh, f-m, Doamne, om al rugciunii!”
Henry Martyn

„Iubirea arde ca un foc, i fclia acestui foc este entuziasmul. Flacra e aerul pe care îl triete orice experien cretin cu Domnul. Crete odat cu focul. Se asfixiaz când focul se stinge. Când mediul e rece, de ghia, flacra moare, sugrumat, gâtuit. Adevrata via de rugciune trebuie s fie înflcrat!”
E. M. Bounds

„Unde e pasiunea câtigrii de suflete? Unde e mila ce tânjete s dea ajutor? Unde e dragostea ce iubete pân la moarte? Unde e focul nestins, arztor? Unde e rugciunea care nu se las? Unde e mijlocirea i veghea aleas? Unde e lupta victorioas? Unde sunt Rusaliile?”
Amy Wilson Carmichael

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!