Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Transmiterea pacatului

Publicat la 2011-12-09 de Traian

Ori de cĂąte ori ajungem la subiectul păcatului originar și discutăm despre natura decăzută a ființelor umane, Ăźn mod inevitabil cineva pune Ăźntrebarea: "Stai puțin. Dacă suntem născuți păcătoși, cum poate Dumnezeu să ne considere răspunzători pentru că păcătuim dacă tot ce facem este să ne urmăm impulsurile naturale?" Altfel spus, dacă păcatul e atĂąt de fundamental pentru natura noastră, cum poate Dumnezeu să ne judece pentru că păcătuim, din moment ce nu putem face nimic altceva decĂąt să păcătuim? Ei bine, aceasta e cu siguranță o Ăźntrebare Ăźndreptățită, și una care Ăźn mod evident se ridică Ăźn lumina doctrinei despre păcatul originar. De aceea, trebuie să privim puțin la modul Ăźn care această natură păcătoasă se transmite sau se transferă de la Adam către urmașii săi. Iar primul lucru pe care trebuie să Ăźl spunem cu privire la aceasta este că Biblia ne arată cĂąt se poate de clar că există o legătură aici. Putem explora diversele moduri Ăźn care poate fi Ăźnțeleasă această legătură, dar haideți să privim mai ĂźntĂąi la capitolul cinci din scrisoarea lui Pavel către romani, ĂźncepĂąnd cu versetul 12, unde Apostolul scrie:

    De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul Ăźn lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit... (Căci Ăźnainte de Lege păcatul era Ăźn lume. Dar păcatul nu este ținut Ăźn seamă cĂątă vreme nu este o lege. Totuși moartea a domnit, de la Adam pĂąnă la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preĂźnchipuitoare a Celui ce avea să vină.Romani 5,12

Apoi continuă și spune:

    Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, Ăźn toată plinătatea, harul și darul neprihănirii, vor domni Ăźn viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)...Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală, a venit o osĂąndă, care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărĂąre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărĂąre de neprihănire care dă viața.

Pavel face aici un contrast, o comparație Ăźntre al doilea Adam, Hristos, și primul Adam. El prezintă relația paralelă prin care, prin neprihănirea unui om, și anume a lui Hristos, noi suntem răscumpărați Ăźn același fel Ăźn care prin nelegiuirea altui om noi suntem aruncați Ăźn ruină iar moartea intră Ăźn lume, și toate celelalte. Dacă nu ne plĂąngem prea mult de transferul Ăźnlocuitor al neprihănirii de la Hristos către noi, Ăźn schimb transferul nelegiuirii de la Adam către noi este cel care ne face atĂątea probleme.

Au existat diferite teorii cu privire la modul Ăźn care are loc acest transfer, sau această tranziție. În teologia liberală este populară următoarea opinie: povestea lui Adam și Eva e un mit. Nu a existat Ăźn istorie un Adam sau o cădere, iar, Ăźntr-un sens, relatarea din capitolul trei al Genezei este o pildă care ne prezintă un scenariu pe care Ăźl trăim Ăźn viețile noastre, și anume acela că fiecare ființă umană se naște bună, se naște neprihănită, dar toți trecem prin propriile noastre ispite și cădem. Fiecare individ reproduce, Ăźn viața lui sau a ei, ceea ce Scriptura ne spune, sub formă de pildă, că au făcut Adam și Eva atunci cĂąnd au fost ispitiți.
Desigur, există mai multe probleme cu această teorie. Ea neagă complet ceea ce Scriptura ne Ăźnvață și acest lucru e o suficientă problemă Ăźn el Ăźnsuși. Dar, pe lĂąngă aceasta, Pavel se străduiește să explice Ăźn capitolul cinci din Romani că el Ăźncearcă să argumenteze Ăźn acest pasaj și faptul că legea a existat Ăźn lume de la Ăźnceput, Ăźnainte de Moise. Care e dovada Ăźn acest sens? El spune că dovada e păcatul care era Ăźn lume și a domnit de la Adam pĂąnă la Moise. Iar ideea pe care o subliniază Pavel e că, dacă nu există o lege, nu poate exista o Ăźncălcare a legii, nu poate exista păcatul. Iar dacă nu există păcatul, nu poate exista o pedeapsă dreaptă pentru păcat. Acesta e raționamentul lui Pavel. El spune că știm că moartea a domnit de la Adam la Moise. Oamenii au murit și Ăźnainte de Muntele Sinai. Nu numai oamenii maturi, dar și copiii au murit. Dacă e adevărat, așa cum sugerează liberalii, că Adam și Eva nu sunt persoane istorice și e vorba doar de un mit, atunci ei trebuie să explice mortalitatea infantilă. De ce să moară bebelușii? Explicația pe care o aduc ei este că nu există cu adevărat o legătură Ăźntre păcat și moarte. Cu cĂąt Ăźncerci să promovezi acest argument, cu atĂąt te vei izbi frontal de mai multe și mai multe versete din Scriptură.

Totuși, și pentru cei care iau Ăźn serios revelația biblică și susțin existența istorică a lui Adam și a căderii, chiar și printre aceștia există o dezbatere serioasă cu privire la "cum" are loc această transmitere a păcatului originar. Cele două opinii mai renumite și mai populare (care au și ele la rĂąndul lor mai multe nuanțe) cu privire la transferul vinii de la Adam pot fi numite școala "realismului" și școala "federalismului". Școala realismului are atĂąt un punct de vedere mai redus cu privire la realism cĂąt și o versiune mai sofisticată și mai filozofică. De aceea am să le menționez pe amĂąndouă, cel puțin Ăźn trecere.
Realiștii vin cu următoarea argumentație: singurul mod Ăźn care Dumnezeu ne poate pedepsi cu dreptate pentru păcat, atunci cĂąnd ne naștem cu o natură păcătoasă, este dacă acea natură păcătoasă reprezintă pedeapsa dreaptă pentru ceva ce noi am făcut. De exemplu, cĂąnd Adam păcătuiește și Dumnezeu Ăźl lasă pradă unei naturi păcătoase ca parte a pedepsei pentru păcatul său, Ăźnțelegem că aceasta e o pedeapsă dreaptă, aceea Ăźn care Dumnezeu lasă o persoană Ăźn voia lucrului pe care aceasta vrea să-l facă. Una e ca Dumnezeu să Ăźl lase pe Adam Ăźn voia unei naturi păcătoase după ce Adam păcătuiește și alta e să-i lase pe copiii lui Adam Ăźn voia unei naturi păcătoase din cauza a ceva făcut de tatăl lor. Amintiți-vă că Ăźn Ezechiel oamenii se plĂąngeau că părinții au mĂąncat aguridă și copiilor li s-au sterpezit dinții. Iar unul din mesajele lui Ezechiel spune că Dumnezeu nu va pedepsi o persoană pentru păcatul comis de altcineva. Dacă acest principiu e adevărat, cum se aplică el la Ăźntrebarea noastră cu privire la natura decăzută pe care o moștenim?
Realiștii spun că singurul mod Ăźn care Dumnezeu ar fi Ăźndreptățit să ne impună această natură decăzută ar fi dacă noi am fi căzut cu adevărat Ăźmpreună cu Adam Ăźn grădină. Poate că nu Ăźți amintești să fi fost vreodată acolo. Nu există nici o Ăźnregistrare Ăźn jurnalul tău care să ateste prezența ta Ăźn grădina Edenului. Și totuși, poziția realiștilor, Ăźntr-un sens, Ăźnvață că tu ai fost acolo, ai fost acolo Ăźn realitate. Acesta e unul din motivele pentru care vorbim de "realism". Pentru ca acest lucru să se fi putut ĂźntĂąmpla, ar Ăźnsemna ca sufletul tău, care s-a unit cu trupul tău (probabil la concepție Ăźn pĂąntecul mamei tale), sufletul tău să fi preexistat Ăźnainte de Ăźncarnarea ta și sufletul să fi fost viu și prezent Ăźn grădina Edenului. Ai luat parte, Ăźn sufletul tău preexistent, la căderea lui Adam și Eva.

Argumentul biblic folosit Ăźn sprijinul unei astfel de pretenții este luat din cartea Evrei, din relatarea, ĂźntrucĂątva misterioasă, a ĂźntĂąlnirii lui Avraam cu Melhisedec Ăźn Vechiul Testament. Vă amintiți că Ăźn cartea Evrei una din sarcinile cu care se confruntă autorul cărții Evrei este să valideze pretenția Noului Testament că Isus este Marele nostru Preot. Noul Testament Îl proclamă pe Isus nu numai ca MĂąntuitor al nostru, ci și ca Regele nostru și Preotul nostru. Pentru ca El să fie Rege, trebuia să se fi născut din seminția lui Iuda, pentru că Ăźmpărăția davidică este promisă descendenților seminției lui Iuda. David a fost din seminția lui Iuda. Saul a fost din seminția lui Iuda. Noul Testament Ăźntocmește genealogia lui Isus și arată că și El este din seminția lui Iuda, calificĂąndu-se astfel ca Rege al lui Israel. Dar dacă e din seminția lui Iuda, atunci nu poate fi Ăźn același timp din seminția lui Levi. Acestei seminții a lui Levi i-a fost dată preoția Ăźn Vechiul Testament. Așa numita preoție levitică sau preoție aaronică, numită așa după Aaron primul mare preot, este limitată Ăźn Vechiul Testament la membrii seminției lui Levi.
De aceea, atunci cĂąnd Noul Testament Îl declară pe Isus ca Marele nostru Preot, scriitorii sunt confruntați cu această problemă a genealogiei Lui biologice. Răspunsul pe care Ăźl dă autorul cărții Evrei se găsește Ăźn mai multe citate din Vechiul Testament, Ăźn special din Psalmii Mesianici. În Psalmul 110 Dumnezeu declară, cu privire la Mesia, că Îl va face pentru totdeauna un rege și un preot Ăźn felul lui Melhisedec. Iar argumentul cărții Evrei este că Ăźn Vechiul Testament mai este menționată o altă preoție Ăźn afară de preoția levitică, și această menționare este acea referire criptică la slujirea acestei persoane misterioase numite Melhisedec, al cărui nume Ăźnseamnă "regele neprihănirii", și care este prezentat ca rege al Salemului, sau rege al păcii, fără mamă și fără tată. Această mențiune ar putea Ăźnsemna pur și simplu că nu exista vreo Ăźnregistrare genealogică cu privire la trecutul lui, sau, așa cum cred unii comentatori, ar putea fi o referire criptică la faptul că el nu avea o descendență umană obișnuită și e posibil să fi fost o apariție a lui Hristos Ăźn Vechiul Testament anterioară Ăźntrupării Lui. E o teorie foarte populară. În orice caz, acest Melhisedec se ĂźntĂąlnește cu Avraam și Ăźn timpul ĂźntĂąlnirii lor se ĂźntĂąmplă două lucruri. Avraam Ăźi dă zeciuială lui Melhisedec și Melhisedec Ăźl binecuvĂąntează pe Avraam. Ce ne spune de fapt autorul cărții Evrei, Ăźntr-o manieră evreiască, este că cel mic Ăźi dă zeciuială celui mare iar cel mare Ăźi dă binecuvĂąntarea celui mic. Din moment ce nu Melhisedec Ăźi dă zeciuială lui Avraam ci Avraam Ăźi dă zeciuială lui Melhisedec, și nu Avraam Ăźl binecuvĂąntează pe Melhisedec ci Melhisedec Ăźl binecuvĂąntează pe Avraam, modul evreiesc de gĂąndire de aici este că Ăźn mod clar aceasta stabilește superioritatea lui Melhisedec asupra lui Avraam. În același fel, autoritatea lui Avraam, Ăźn genealogia evreiască, Ăźl face mai mare decĂąt fiul său Isaac, Isaac este mai mare decĂąt fiul său Iacov și Iacov este mai mare decĂąt fiii săi, printre care este și Levi. Astfel, dacă Avraam este mai mare decĂąt Levi iar Melhisedec este mai mare decĂąt Avraam, atunci evident că Melhisedec, Ăźn acest mod de gĂąndire, este mai mare decĂąt Levi. Dacă Isus este preot Ăźn felul lui Melhisedec, El are o preoție care nu e mai mică sau inferioară preoției levitice, ci e superioară și mai mare decĂąt preoția levitică. Acesta e argumentul adus aici de autorul cărții Evrei. Dar ce legătură are aceasta cu căderea și transmiterea vinovăției? Ei bine, Ăźn contextul acestui argument citim:

    Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, și a binecuvĂąntat pe cel ce avea făgăduințele. Dar fără Ăźndoială că cel mai mic este binecuvĂąntat de cel mai mare. Și apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt niște oameni muritori; pe cĂąnd acolo, o ia cineva, despre care se mărturisește că este viu. Mai mult, Ăźnsuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; căci era Ăźncă Ăźn coapsele strămoșului său, cĂąnd a ĂźntĂąmpinat Melhisedec pe Avraam.

Prin extinderea argumentației sale, autorul arată că Ăźntr-un sens, sau "ca să zicem așa", Levi a plătit zeciuială lui Melhisedec pe cĂąnd era Ăźncă Ăźn coapsele tatălui său Avraam. Realiștii simpli spun că singurul mod Ăźn care poate fi Ăźnțeles acest text este acela că Levi era Ăźntr-adevăr acolo cĂąnd Avraam a plătit zeciuiala și că acest text dovedește preexistența sufletului uman. Eu cred că e o mare exagerare, pentru că există precizarea: "ca să zicem așa", sau "Ăźntr-un sens". Putem spune că, genetic, stră-strănepoții mei sunt deja prezenți Ăźn trupul meu. Dar asta nu Ăźnseamnă că stră-strănepoții mei sunt acum prezenți Ăźn mine ca ființe umane individualizate. Nu găsim nicăieri Ăźn Scriptură această idee.

O versiune mai sofisticată a realismului, care nu depinde de o preĂźncarnare literală, pentru care există extrem de puține dovezi biblice, este un fel de realism filozofic, așa cum ați putea găsi la Plato, Augustin sau Jonathan Edwards, care spune că, Ăźn mintea lui Dumnezeu, voi ați preexistat Ăźnainte să vă fi născut, pentru că Dumnezeu, din eternitate, știe perfect cine sunteți. El vă cunoaște din veșnicie. Iar ideile lui Dumnezeu despre persoane sunt idei reale, ele Ăźncorporează Ăźn mintea Lui realitatea completă a cine sunteți și ce sunteți. Astfel că, Ăźn mintea lui Dumnezeu, dacă erați acolo Ăźn mintea Lui cu acea ocazie, voi erați acolo Ăźn realitate, pentru că nimic nu este mai real decĂąt concepția lui Dumnezeu despre lucruri.
Acest punct de vedere face o mulțime de presupuneri filozofice. Așa cum am spus, el include o concepție caracteristică lui Plato cu privire la idei și o menționez doar Ăźn trecere. Dar e o opțiune, și Ăźncă o opțiune pe care mulți au Ăźmbrățișat-o Ăźn istoria Bisericii. Una pe care eu o găsesc fascinantă.

Cu toate acestea, opusul realismului este așa-numitul "federalism", care pune accentul pe caracterul reprezentativ al lui Adam. Adam funcționează ca un Ăźnlocuitor pentru noi, ca un reprezentant al nostru, ca un conducător federal al rasei umane. La fel cum oficialii unei republici federale sunt aleși ca reprezentanți iar republica e reprezentată de cei cu roluri de conducere Ăźn guvern și Ăźn structurile federale, tot așa Ăźn Biblie Îl avem pe Isus, de exemplu, care intră Ăźntr-o solidaritate colectivă cu Israel. El devine Israel. El reprezintă națiunea lui Israel și prin lucrarea Sa pe cruce El este Ăźnlocuitorul nostru delegat care stă Ăźn locul nostru. Dumnezeu ne socotește neprihăniți pentru că Dumnezeu ne transferă neprihănirea lui Isus și transferă lui Isus vinovăția noastră. În mĂąntuirea noastră este implicat astfel un dublu transfer. Toată mĂąntuirea noastră se bazează pe valabilitatea unui fel de reprezentare. Dacă obiectăm Ăźn principiu cu privire la reprezentarea noastră Ăźnaintea lui Dumnezeu, ne pierdem mĂąntuirea. Pentru că singurul mod Ăźn care putem fi mĂąntuiți este prin lucrarea reprezentativă a altuia.

Dar aceasta e doar prima problemă. Cealaltă problemă este Adam, al cărui nume "Adam" Ăźnseamnă "omenire" și care e un singur individ dar care acționează acolo ca și conducător federal al rasei umane, reprezentĂąndu-se pe sine Ăźnsuși și pe toți oamenii care se vor naște după el. Testul la care este supus este testul Ăźntregii rase umane, nu doar al lui Adam. Așa că, dacă el cade, nu cade singur, ci Ăźmpreună cu el cad și cei pe care-i reprezintă. Dar reclamația cu care vin oamenii este: "Totuși, de ce sunt socotit responsabil pentru ce a făcut o altă persoană?" Eu răspund, pentru că acea persoană te reprezenta și pe tine. Tu spui, "Ei bine, eu nu l-am ales pe el." "Nu vrem blestem fără o reprezentare aleasă" este strigătul persoanei Ăźn acest punct. Eu spun, ai dreptate. De ce vrei să-ți alegi oficialii prin alegeri libere? De ce vrei să ai dreptul să-ți alegi proprii reprezentanți?
Cu ocazia războiului revoluționar cu Anglia, atunci cĂąnd regulile s-au schimbat cu privire la Parlament și la Regele George, coloniștii au cerut ca reprezentanții lor să facă parte din Parlament. Ei au spus: "Nu vrem taxe fără reprezentanți." Să presupunem că regele le-ar fi răspuns: "Bine, vreți reprezentanți Ăźn Parlament? Foarte bine, mă voi Ăźngriji să fiți reprezentați. Cumnatul meu vă va reprezenta." Oamenii ar fi deschis imediat focul. Pentru că ei spuneau: "Nu, vrem dreptul să ne alegem proprii reprezentanți." Acesta e dreptul nostru sacru Ăźn această națiune. Dar de ce vrem acest drept? Îl vrem ca să fim siguri că suntem reprezentați corect. Nu avem Ăźncredere Ăźn altcineva să ne numească reprezentanții. Vrem să fim siguri, atĂąt cĂąt putem, că cel pe care Ăźl alegem să ne reprezinte o va face corect. Vi s-a ĂźntĂąmplat cumva să votați pentru un candidat care, după ce a fost ales, să nu vă mai reprezinte așa cum doreați? Se ĂźntĂąmplă tot timpul.

Trebuie Ăźnsă să recunoaștem că Ăźn federalism Dumnezeu este cel ce ne alege reprezentantul. Dar aceasta e singura ocazie, cu excepția crucii, Ăźn toată istoria omenirii, cĂąnd ați fost perfect reprezentați. Pentru că reprezentantul ales de Dumnezeu a fost, mai ĂźntĂąi, alegerea neprihănită a unei Ființe perfect sfinte și a fost făcută pe baza cunoștinței Sale perfecte și a omniscienței Sale, cunoscĂąndu-vă mai dinainte și cunoscĂąndu-vă și reprezentantul. De aceea, nu Îi putem spune lui Dumnezeu că Adam nu ne-a reprezentat corect. Aceasta e presupunerea pe care o facem atunci cĂąnd Ăźncercăm să evităm transferul vinovăției. Încercăm să ne măgulim singuri spunĂąnd: "Dacă eu aș fi fost acolo Ăźn grădină și aș fi fost confruntat cu ispita șarpelui, aș fi fost suficient de inteligent sau suficient de bun ca să spun nu ispitei. Atunci de ce trebuie să sufăr consecințele faptei lui Adam?" Pentru că Adam te-a reprezentat și te-a reprezentat perfect și ireproșabil, pentru că el era reprezentantul ales de Dumnezeu.
R.C Sproul 
Monergism

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MATERIAL SADITOR-PROIECTARE SI INTRETINERE GRADINI...Vezi aici!