Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Zeciuiala

Publicat la 2011-12-06 de Traian

Probabil că unul dintre cele mai neabordate subiecte din teologia Vechiului Testament (VT) este subiectul Zeciuielii. Este de asemenea și una dintre cele mai controversate probleme cu care au de a face bisericile creștine de astăzi. Întrebarea dacă zeciuiala Ăźncă mai este aplicabilă Bisericii sau pentru creștini de azi a creat două tabere opuse. Cei din tabăra anti-zeciuială susțin ideea că din moment ce creștinii nu mai sunt sub Lege, prin urmare, ei nu mai se află sub regula de zeciuială deoarece este o dispoziție a Vechiului Testament pentru poporul evreu. Pe de altă parte, grupul pro-zeciuială argumentează de asemenea că principiul zeciuielii este Ăźnaintea Legii, deși este un principiu Vechi Testamental, acesta nu a fost anulat pe baza Ăźnvățăturii lui Hristos că cei credincioși ar trebui să Ăźntreacă neprihănirea fariseilor și aceasta include și stricta lor obligație și practică a zeciuielii. În ciuda tuturor acestor idei care sunt Ăźn conflict, zeciuiala a fost acceptată și practicată Ăźn mod universal Ăźntre bisericile creștine de astăzi. Cred că miezul problemei depinde de faptul dacă creștinii sunt obligați să dea o zeciuiala din veniturile sale, sau dacă aceasta este un gest voluntar de Ăźnchinare și ofrande date lui Dumnezeu, nu din obligație ci din dragostea pentru Dumnezeu și Ăźmpărăția Sa.

În ciuda rarității materialelor care să trateze acest subiect, acest concept particular din Vechiul Testament m-a determinat să fac o cercetare aprofundată și atentă, folosind puținele resurse care sunt valabile, pentru a Ăźncerca să Ăźnțeleg Ăźnsemnătatea sa, originea, natura, istoria, practica, scopul și relevanța sa Ăźn lumina Vechiului Testament. Voi Ăźncerca de asemenea să examinez unele dintre argumentele aduse Ăźmpotriva și Ăźn favoarea acestei practici Ăźn lumina Ăźnvățăturilor din Noul Testament și despre felul cum să dea creștinii Ăźn zilele de astăzi.
Însemnătatea zeciuielii

Termenii Zecime, Zeciuieli și Zeciuială derivă Ăźn esență din cuvĂąntul evreiesc aser care Ăźnseamnă zece și ma’aser – zeciuială sau a zecea parte, referindu-se la actul religios de oferire a unei zecimi pentru sprijinirea unui scop religios1. Acesta este de asemenea văzut ca practică a „dăruirii unei porțiuni din profitul sau capturile de război ale cuiva, donație religioasă de ordinul a unei zecimi,”2 sau „a zecea parte dintr-o proprietate sau produs pentru sprijinirea unui preot sau a altei instituții religioase sau scop.”3 CuvĂąntul evreiesc ma’aser a fost folosit de aproape 32 de ori Ăźn Vechiul Testament: de 7 ori Ăźn Pentateuh, de 5 ori Ăźn Profeți, și de 10 ori Ăźn Scrieri4. Pasajele primare care descriu porunca de a da zeciuială Ăźn Vechiul Testament sunt Levitic 27:30-33; Numeri 18:21-32; Deuteronom 12:1-18; 14:22-29; 18:1-4; 26:12-15,5 și cel mai renumit și adesea folosit text este găsit Ăźn Maleahi 3:6-12.

Zeciuiala Ăźn Orientul Antic Apropiat


Am fost surprins să descopăr că acest concept al zeciuielii nu a fost Ăźn exclusivitate un concept și o practică evreiască. Deși acesta este un obicei ce se poate ĂźntĂąlni Ăźn vremurile Vechiului Testament, cu toate acestea el nu Ăźși are originea Ăźn Israel sau „ün Legea Mozaică și nici nu era ceva specific evreilor”6. „Zeciuiala era foarte obișnuită Ăźn Ăźntregul Orient Antic Apropiat (OAA), Ăźn special Ăźn Mesopotamia unde textele neo-babiloniene din cel de-a 6 lea secol Ăź. Hr., discută despre colectarea zeciuielilor drept mijloc de susținere a unui sanctuar”7. Chiar Ăźnainte ca lui Israel să i se poruncească sau să practice zeciuiala, aceasta era deja practicată de multe culturi și obiceiuri religioase antice. Este clar că „zeciuiala era o practică antică și răspĂąndită”8. Morley ne spune că „a da o porțiune din profitul sau capturile de război ale cuiva era cunoscut Ăźn lumea antică din Grecia și pĂąnă Ăźn China”9.

Astfel, putem spune că Israel a fost doar unul dintre multele popoare din perioada OAA care dădea zeciuială din proprietatea, producția sau din monedele lor10. Egiptenii și sirienii au practicat zeciuiala (1 Mac. 10:31; 11:35), chiar și lidienii, babilonienii și asirienii11. Principiul zeciuielii era de asemenea cunoscut Ăźn orașul Ugarit (secolul 14 Ăź. Hr.), și printre catarginieni12. Zeciuielile era folosite ca taxe impuse de regele local sau orice conducător, sau se poate referi la o porțiune dintr-o afacere13. Se poate face de asemenea referire la aceasta ca zeciuiala din haine și produsele agricole Ăźn special din orz și curmale14. Averbeck a arătat trei informații interesante despre zeciuiala Ăźn materialul ugarit:

(1) Zeciuiala era văzută din perspectiva unui Ăźntreg oraș ca fiind o unitate. (2) Zeciuiala este cel mai adesea un impozit secular datorat regelui sau unuia din slujitorii lui. (3) Există cĂąteva texte Ăźn care preoții sunt destinatarii zeciuielii, dar chiar și Ăźn aceste instanțe preoții sunt tratați ca oricare alți specialiști cărora li se datorau zeciuielile15.

Alte texte antice tratează subiectul referitor la preoție Ăźn mod diferit. Unele dintre ele discută despre practicarea dăruirii de zeciuieli pentru dumnezei și templele lor. Prin urmare putem spune că conceptul și practica zeciuieli din OAA a fost nu doar ceva religios, ci și secular fiind „sistemul de bază de impozitare al orașului”16. Totuși, oamenii din OAA priveau autoritatea politică și religioasă ca fiind combinate. Cea dintĂąi fiind pămĂąntească și cea din urmă fiind de autoritate divină. Numărul zece sau zeciuiala era obișnuit doar pentru că majoritatea oamenilor numărau Ăźn zeci sau Ăźși foloseau cele 10 degete17.

Dosh a clarificat aceasta atunci cĂąnd a spus că „zeciuiala este asociată cu o confirmare a unei poziții de putere sau control exercitat de către o zeitate recunoscută, o combinație a vreunui conducător-zeu recunoscut, sau recunoașterea unui monarh. Aceste zeciuieli sunt de fapt mai bine descrise prin tributuri sau jertfe Ăźn care minimul era o zecime, deci o zeciuială”18. Este de asemenea semnificant a nota faptul că zeciuiala din OAA era atĂąt aplicată față de Dumnezeu cĂąt și față de țară19.

Fletcher Spruce Ăźn cartea sa, You Can Be A Joyful Tither20 [Poți fii un dătător de zeciuială bucuros, n. tr.], a menționat că nu există nimic nou despre ideea zeciuielii. El a spus că aceasta este o practică care datează Ăźncă din vremurile antice, chiar din afara tradiției iudaice și creștine. Egiptenii și caldeenii, care au ocupat văile fertile ale Nilului Ăźnainte ca Vechiul Testament să fie scris, cĂąt și asirienii dădeau zeciuială dumnezeilor lor. Practica zeciuielii se crede că datează cam din anul 3800 Ăź. Hr. Fenicienii, chinezii, grecii, romanii, arabii și alții dădeau zeciuieli Ăźn cadrul ceremoniilor religioase21.

Zeciuiala Ăźn Vechiul Testament

Zeciuiala din Vechiul Testament nu a Ăźnceput cu Legea. Oamenii lui Dumnezeu au practicat-o cu 500 de ani Ăźnainte ca Dumnezeu să dea pe Sinai Legea lui Moise22. Cele mai timpurii cazuri de zeciuială se pot găsi Ăźn Geneza 14 și 28. Aceste referințe ne spun că oamenii au practicat zeciuiala cu mult Ăźnainte ca națiunea lui Israel să se nască și acestora li s-a poruncit să Ăźși dea zeciuielile ca și cĂąnd ar fi fost o Lege. Zeciuiala este o practică biblică și este menționată de 32 de ori doar Ăźn Vechiul Testament.
În Pentateuh

Aceasta este menționată pentru prima dată Ăźn Geneza 14:18-20: „Melhisedec, Ăźmpăratul Salemului, a adus pĂąine și vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Melhisedec a binecuvĂąntat pe Avram, și a zis: „BinecuvĂąntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului și al pămĂąntului. BinecuvĂąntat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmașii tăi Ăźn mĂąinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate.”

Acest pasaj ne spune despre Avraam care a dat a zecea parte din capturile de război lui Melhisedec, preotul și regele Salemului (vezi de asemenea și Evrei 7:4). Aparent, acest prim episod al dării zeciuielii este făcut cu mult Ăźnainte de darea Legii lui Moise. Și am Ăźnțeles că nu Avraam a Ăźnceput conceptul zeciuielii deoarece acesta era practicat cu ceva vreme Ăźnainte de către multe popoare Ăźn OAA23.

În această primă Ăźnregistrare a zeciuielii din Vechiul Testament Ăźl vedem pe Avraam răspunzĂąnd la „obișnuitul model”24 de dare de zeciuieli. După ce a primit o binecuvĂąntare preoțească de la Melhisedec, Avraam l-a binecuvĂąntat și el pe preot prin a-i da zeciuială din captură25. În acele zile, „zeciuielile era u aduse atĂąt Ăźn sanctuare cĂąt și regilor”26 și Melhisedec se califică pentru ambele27. Prin urmare răspunsul lui Avraam este o recunoaștere adecvată a validității preoției lui Melhisedec28. Keil & Delitzsch au văzut zeciuiala lui Avraam ca fiind o confirmare practică a preoției divine a lui Melhisedec, căci zeciuiala era conform obiceiului general jertfa prezentată Divinității29. Gestul lui Avraam pare a fi fost de o motivație teologică din moment ce acesta a fost felul lui de a recunoaște că Dumnezeu Cel Prea Înalt a fost Acela care i-a dat victorie (vezi versetul 20) și că Dumnezeu este ultimul deținător a tuturor lucrurilor.

A doua referință despre zeciuială din perioada pre-mozaică este găsită Ăźn Geneza 28:20-22: „Iacov a făcut o juruință, și a zis: ‚Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi Ăźn timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pĂąine să mănĂąnc și haine să mă Ăźmbrac, și dacă mă voi Ăźntoarce Ăźn pace Ăźn casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stĂąlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.’”

Aici Ăźl descoperim pe Iacov făcĂąnd jurămĂąntul său Domnului că Îi va da zeciuială din tot venitul pe care Dumnezeu i-l va da lui dacă DOMNUL avea să Ăźl protejeze Ăźn călătoria sa către casa tatălui său. Aceasta este jurămĂąntul personal al lui Iacov față de Domnul și „erau pentru susținerea casei lui Dumnezeu, simbolizat de stĂąlp (v. 22) care mai tĂąrziu a devenit scopul major al zeciuielii din Israel – grija față de casa lui Dumnezeu”31.

JurămĂąntul lui Iacov de a da zeciuială vorbește despre natura voluntară a actului32. Stedman care argumentează Ăźmpotriva aspectului obligatoriu al zeciuielii a afirmat: „Dacă zeciuiala era o obligație, o datorie curată, aceasta este cea mai Ăźnaltă formă de impertinență pentru ca Iacov să ‚dea’ lui Dumnezeu ceea ce de fapt el nu avea nici un drept să rețină”33. El a continuat să argumenteze că „ceea ce a simțit Iacov că poate jura sau nu poate jura nu se poate face ceva obligatoriu pentru oricare altă persoană, cel puțin pentru un creștin care nu este sub nici un fel de revendicare legală de orice fel”34.

O altă referință este Levitic 27:30-33, citat aici: „Orice zeciuială din pămĂąnt, fie din roadele pămĂąntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru Ăźnchinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială Ăźnchinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, și să nu se schimbe; dacă se Ăźnlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul și celălalt va fi sfĂąnt, și nu vor putea fi răscumpărați.”

Aici găsim o dezvoltare a zeciuielii, care se extinde la a zecea parte din sămĂąnța pămĂąntului sau a roadelor pomilor. Acest text oferă de asemenea o bază teologică pentru aducerea zeciuielii din pămĂąnt, și este zeciuiala Domnului, „aceasta aparține Domnului și este sfĂąntă pentru El”35. Implicația este clară; Domnul este producătorul, deținătorul și distribuitorul bogăției pămĂąntului (vezi Deuteronom 8:17 șu.). Regulile sunt stabilite pentru ca oricine dorește să-și răscumpere sau să Ăźmprumute zeciuiala din pămĂąntul său, acesta ar trebui să plătească prețul ei. El trebuie să adauge o cincime la aceasta atunci cĂąnd o dă Ăźnapoi leviților. Pe de altă parte Ăźnsă, a zecea parte din turme sau din cirezi nu putea fi răscumpărată36. Wilson adaugă următoarele: „animalele care sunt parte a zeciuielii sunt considerate sfințite. Dacă vreun proprietar dorește să-și răscumpere oricare din zeciuielile sale pentru bani, el o poate face, dar doar dacă adaugă Ăźn plus o a cincia parte din valoarea monetară deplină a animalului și preotul face evaluarea”37.

În Numeri 18:20-32 vedem rolul unic al leviților printre triburile lui Israel. Ei erau singurul trib care nu dețineau nici un teren și prin urmare nu puteau produce propria lor hrană și de aceea lor li se dădeau zeciuielile agricole ale oamenilor pentru Ăźntreținerea lor și ca răsplată pentru slujirea Ăźn cadrul cortului ĂźntĂąlnirii38. Ni se spune de asemenea ca din zeciuielile ce le primeau de la popor, leviții trebuiau să dea zeciuială din zeciuieli preoților că să Ăźi susțină și pe aceștia. Este foarte clar aici faptul că sistemul de zeciuială levitică era intenționat pentru susținerea sanctuarului și a personalului acestuia. Aceste zeciuieli nu sunt niciodată o jertfă consacrată ci obligatorie39. La acest punct, zeciuiala a devenit o regulă strictă pentru Israel; aceasta nu trebuie trecută cu vederea, căci Israel a fost chemat să fie un popor sfĂąnt, urmĂąnd Ăźn mod exclusiv instrucțiunile Domnului.

În Deuteronom 12:5-14 și 14:22-26, ni se spune că zeciuielile trebuiau aduse Ăźn sanctuarul central, care mai tĂąrziu a fost Ăźntemeiat Ăźn Ierusalim40. „Deuteronom 14:27-29 și 26:12-15 introduce o altă zeciuială, ce se strĂąngea la fiecare al treilea an pentru a fi distribuită nevoiașilor”41. Deși există grupul acelora care argumentează că ar fi trei feluri diferite de zeciuieli separate, se pare Ăźnsă că erau doar două, adică, „cele zece procente luate pentru susținerea acelora ce slujeau Domnului, și zeciuiala din al treilea an luată pentru ajutarea văduvelor și a orfanilor”42. Aceste zeciuieli nu trebuiau a fi privite drept poveri ci mai degrabă feluri de exprimare a dragostei și a Ăźncrederii lor Ăźn ceea ce Dumnezeu a promis că va binecuvĂąnta lucrarea mĂąinilor lor.

Astfel, putem spune că clauza deuteronomică pentru zeciuială proiectează un scop cu unghi diferit. „Aceasta este o jertfă care recunoaște proprietatea lui Dumnezeu a pămĂąntului și a roadelor sale, un mijloc de susținere pentru leviți, și o jertfă pentru scop caritabil.”43 Zeciuiala era un fel de a aminti poporului lui Dumnezeu – Israel – că lucrurile din viață care Ăźi susțineau pe ei au fost cu toate date de Dumnezeu pentru ca ei să le folosească44.
În scrierile profeților

Zeciuielile sunt de asemenea menționate Ăźn prezicerile profeților Amos și Maleahi. Prezicerile lui Amos au de a face cu „sfințenia lui Israel ce trebuia să continue să prezinte zeciuielile Domnului atunci cĂąnd poporul nu mai era preocupat de dreptate și neprihănire”45. Aceasta este o batjocură directă față de scopul și intenția originală a zeciuielii. Deuteronom 14 a clarificat faptul că darea de zeciuială ar trebui să fie motivată de dragostea pentru Dumnezeu și pentru alții. A pierde din vedere acest scop Ăźnsemna a-l eșua Ăźn Ăźntregime. Aceste lucruri s-au ĂźntĂąmplat Ăźn vremea profetului Amos (vezi 4:4).

În cazul prezicerilor profetului Maleahi, acesta protesta și Ăźl mustra pe Israel că Ăźl furau pe Dumnezeu prin a nu aduce zeciuielile lor Ăźn casa visteriilor (3:6-11). Aici Ăźl putem vedea pe Domnul provocĂąnd pe Israel să-și aducă zeciuielile Ăźn casa visteriilor și El avea să Ăźși reverse binecuvĂąntările peste cei care ascultau cuvintele Sale. Evident, Maleahi cheamă Israelul la a da zeciuielile lor pentru motivul corect, prin a se Ăźntoarce și a se Ăźncrede Ăźn Dumnezeu pentru viețile lor. Apoi ei vor fi din nou binecuvĂąntați. Maleahi sublinia lipsa binecuvĂąntărilor datorită neaduceri zeciuielilor lor Ăźn casa visteriei, Ăźn timp ce Amos a vorbit despre lipsa binecuvĂąntării deoarece ei Ăźși dădeau zeciuielile cu inimi și motive greșite46.

Astfel vedem că zeciuiala, care ar trebui să fie felul de exprimare a lui Israel a devoțiunii sale față de Dumnezeu, nu a fost respectată tot timpul și așa cum ar fi trebuit să o facă. Poporul lui Dumnezeu Ăźși rețineau zeciuielile și ofrandele lor pentru Dumnezeu ceea ce este la fel de serios ca și furtul. Dumnezeu l-a acuzat pe Israel că furau din zeciuielile Sale, care erau sacre și care aparțineau de drept lui Dumnezeu. Atunci cĂąnd poporul lui Dumnezeu s-a Ăźntors de la El și s-au Ăźnchinat idolilor, zeciuielile lor mergeau la idoli (Amos 4:4). Ezechia Ăźn 2 Cronici 31:10-11 a supravegheat o restaurare a ascultării față de Dumnezeu și zeciuielile și ofrandele au crescut așa de mult ĂźncĂąt au trebuit să se facă alte camere Ăźn cadrul visteriei lui Dumnezeu. Îl vedem pe Neemia conducĂąnd o altă restaurare și s-a asigurat că zeciuielile și ofrandele au fost și ele restaurate pentru a susține pe leviți și pe preoți (12:44; 13:10)47.

Zeciuiala Ăźn Iudaismul timpuriu

În timpul celui de-al treilea secol Ăź. Hr., sistemul zeciuielii devine o povară grea pentru popor. Datorită interpretărilor și a instrucțiunilor rabinilor, un țăran de rĂąnd se lupta să-și plătească zeciuielile și prin urmare ei au evitat pur și simplu să o mai plătească. Totuși, pentru cei dedicați, ei au menținut această practică. Din cartea apocrifă a lui Tobit avem următoarele lucruri: „Obișnuiam să merg la Ierusalim cu primele roade, cu primul născut și cu a zecea parte din vite și cu primul rod al oilor și să le dau preoților, fii lui Aaron, pentru altar; și a zecea parte din porumb, vin, untdelemn și din rodii și din restul fructelor fiilor lui Levi, care slujeau Ăźn Ierusalim; și a doua zeciuială o dădeam anual pentru șase ani și mergeam și o cheltuiam Ăźn Ierusalim, o dădeam orfanilor și văduvelor și prozeliților care se atașau copiilor lui Israel, o cumpăram și le-o dădeam Ăźn al treilea an.” (Tobit 1:7 șu.)48

Este clar că zeciuiala era o chestiune serioasă Ăźn Apocrifa49 și Ăźn alte literaturi inter-testamentale cum sunt Jubilee 13:25-2750. Josephus a accentuat de asemenea semnificația zeciuielii ca sistem de sprijinire a preoților și a leviților așa ĂźncĂąt ei să se concentreze și să Ăźși dedice timpul lor Ăźn a sluji Domnului51.

Distrugerea Templului a făcut ca preoții și leviții să nu mai fie necesari din pricina simplului fapt că nu mai existau serviciile din Templu. Acestea au fost cu ușurință integrate Ăźn structura socială a comunității și zeciuiala a devenit o metodă de susținere a celor ce studiază Legea și a nevoiașilor.

În această ultimă dezvoltare a zeciuielii, au existat două schimbări majore care merită a fi notate. Prima este lipsa mesei de jertfă deuteronomică. Aceasta a fost uitată Ăźn această vreme. A doua este generalizarea zeciuielilor la care, Ăźn contrast cu zeciuielile Vechiului Testament din produsele agricole specifice, Ăźn acest timp, rabinii includ toate produsele agricole și toate formele de venit ca fiind supuse zeciuielii52. Dezvoltarea se extinde pĂąnă acolo ĂźncĂąt se includ și banii ca parte a zeciuielilor.
Zeciuiala și implicațiile sale53

În contrast cu OAA, zeciuiala din Vechiul Testament implică mai mult decĂąt niște motive economice, politice și umanitare; aceasta era felul lui Israel de a arăta lumii că Domnul este furnizorul lor și motivul prosperității și a abundenței lor. Darea lor de zeciuială arată spre Regele și Domul lor, adică Dumnezeu Atotputernic, care i-a chemat să fie poporul Lui cel sfĂąnt (Deuteronom 26:10-25). Prin dedicata și credincioasa lor aderare la zeciuială, ei Ăźși recunosc și Ăźși exprimă și prin aceasta respectul lor față de preoție și față de leviții care slujeau Ăźn Templu Ăźn locul lor. Prin a-și da zeciuielile lor, Israel imita de asemenea generozitatea și bunătatea Dumnezeului lor, căruia Ăźi păsa de cei nevoiași și de săraci. Prin a face astfel, Israel demonstrează lumii că ei sunt chemați pentru scopul și folosința lui Dumnezeu și că ei sunt Ăźntr-adevăr poporul Său. Ei reflectă rugăciunea și dorința tatălui lor Iacov, care a făcut un jurămĂąnt față de Dumnezeu.

Prin urmare, zeciuiala este mai mult decĂąt a da Ăźnapoi Domnului o porțiune din binecuvĂąntarea Sa, ci și o reflectare a unei relații vii dintre Dumnezeu și poporul Său. Dumnezeu poartă de grijă la poporul Său și poporul Său răspunde față de grija Sa prin a se Ăźngriji și de alții.

Zeciuiala Ăźn Noul Testament

CuvĂąntul grecesc pentru zeciuială este dekatos54, de la rădăcina cuvĂąntului deka55, zece. Ideea este de fapt Ăźmprumutată din Vechiul Testament și din conceptul OAA unde „a zecea parte era de obicei din produsele pămĂąntului și era considerată ca fiind partea din Ăźntreg ce o datora un Ăźnchinător Dumnezeului său pentru sprijinirea sanctuarului lui Dumnezeu și a preoților săi”56. Însă este destul de surprinzător să descoperim că zeciuiala nu a fost niciodată poruncită sau inițiată Ăźn mod explicit Ăźn cadrul bisericii creștine timpurii. Aparent, nu avem nici o Ăźnsemnare despre zeciuială care să fie inițiată Ăźn epistole, de Pavel, Iacov, Petru sau Ioan. Totuși, Ăźn evanghelii, putem vedea că Isus a mustrat liderii religioși spunĂąnd: „Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, și lăsați nefăcute cele mai Ăźnsemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. Povățuitori orbi, care strecurați țĂąnțarul și Ăźnghițiți cămila!”57 În cuvintele lui Isus, se presupune faptul că El aprobă pe cea dintĂąi, darea zeciuielii. El le amintea doar fariseilor despre importanța ambelor porunci. Aceasta este datorită faptului că liderii religioși din acea vreme au devenit așa de legaliști referitor la Ăźmplinirea Legii ĂźncĂąt au emis cel mai important aspect al dragostei și al dreptății, adică de a se Ăźngriji și a-i trata pe oameni Ăźn mod cinstit și corect. În schimb, ei au devenit oprimatori ai oamenilor; ei au făcut ca Ăźmplinirea Legii să fie așa de dificilă ĂźncĂąt a devenit o povară grea pentru popor. Dar din nou, nu avem Ăźnregistrări explicite despre Isus Ăźn care să poruncească ucenicilor și urmașilor Săi să dea zeciuială. Cartea Evrei, pe de altă parte, Ăźl menționează pe Avraam care a dat zeciuielile lui pentru Melhisedec și Levi dĂąnd zeciuielile lor lui Melhisedec prin Avraam58. Totuși, instrucțiunea explicită de a urma exemplul lui Avraam și Levi este absent Ăźn acest text. Autorul nu și-a instruit niciodată cititorii săi să Ăźi urmeze pe aceștia. Ceea ce este explicit și clar Ăźn epistole sunt sfaturile lui Pavel de a „ümpărtăși posesiunile materiale pentru grija nevoilor săracilor (1 Corinteni 16:1-3; 2 Corinteni 8-9; Efeseni 4:28) și pentru a sprijini lucrarea creștină (1 Corinteni 9). El Ăźndeamnă și laudă generozitatea (2 Corinteni 9:6; 8:1-5) dar nu a revendicat niciodată, ca poruncă din partea lui Dumnezeu, ca să se dea un cantitate specifică”59.

Zeciuiala Ăźn cadrul bisericii creștine timpurii


Nici cuvĂąntul „zeciuială” nu apare Ăźn unele din scrierile Părinților Apostolici și ale Apologeților. Ceea ce este prezent Ăźn cadrul Ăźnvățăturilor lor este „dăruire”, care a continuat să fie o parte importantă a Ăźnchinării creștine timpurii60. Iustin Martirul credea și Ăźnvăța că aceia care prosperă și cei care doresc să prospere ar trebui să contribuie fiecare Ăźn parte atĂąta cĂąt dorește61. Irineu a considerat zeciuiala a fi o lege iudaică și prin urmare nu se aplica creștinilor care nu sunt sub Lege. Pentru el, creștinii ar trebui să dea fără nici o constrĂąngere exterioară. Origen, pe de altă parte, a privit zeciuiala ca fiind ceva ce trebuie cu mult depășit de creștini Ăźn dăruirea lor62. În ultima parte a istoriei bisericii, zeciuiala a fost văzută ca mijloc de susținere a bisericii63. Zeciuielile membrilor erau folosite pentru a susține lucrarea creștină după cum susțin pasajele următoare din Noul Testament: Matei 10:10; Luca 10:7; 1 Corinteni 9:3.

AtĂąt scriitorii Noului Testament cĂąt și Părinții Bisericești timpurii au considerat zeciuiala ca fiind o practică din vechime și a fost Ăźnlocuită de un nou principiu de dăruire generoasă. Creștinii nu mai sunt conduși de Lege ci de dragostea lor și de bunătatea lui Dumnezeu.

Deocamdată, ceea ce am discutat sunt argumente din tăcere care susțin că Noul Testament nu mai Ăźnvață zeciuiala ci dăruirea generoasă. Dar argumentarea din tăcere este slabă. MergĂąnd Ăźnapoi la descrierea evangheliei, este clar Ăźn Matei 23:23 că Isus aprobă zeciuiala. Absența instrucțiunii din partea lui Isus ar putea să mai Ăźnsemne că ucenicii o practicau deja și că nu aveau nici o problemă legată de practica zeciuielii. Personal cred că Isus și ucenicii Săi dădeau zeciuială pentru că dacă nu o făceau, liderii religioși, care căutau oportunități de a-L acuza pe Isus de ceva, ar fi putut folosi zeciuiala drept cauză de a-L persecuta pe Isus și urmașii Săi.
GĂąnduri finale

În ciuda limitei materialelor disponibile despre această temă a Vechiul Testament, din ceea ce am descoperit și discutat este suficient pentru a stabili următoarele puncte:

1. Conceptul și practica zeciuielii nu Ăźși are originea Ăźn Israel sau că ar fi specifică lor. Cu alte cuvinte, zeciuiala nu a fost limitată doar pentru poporul lui Dumnezeu. Am studiat că Ăźnainte ca aceasta să fie practicată de Israel, aceasta era deja o practică foarte răspĂąndită printre alte religii și culturi din afara Israelului și a popoarelor semite. De la prima Ăźnregistrare despre zeciuială din Vechiul Testament, vedem că Avraam nu a fost instruit de Dumnezeu să plătească zeciuială lui Melhisedec, el a făcut-o Ăźntr-un mod obișnuit de a-și exprima respectul față de cineva care este superior ca regii, preoții sau zeii. Poate că nu a fost prima lui dată Ăźn care să dea zeciuială cuiva sau vreunui sanctuar pentru scopuri sacre.

2. Zeciuiala din cadrul Vechiului Testament poate fi văzută atĂąt ca voluntară cĂąt și obligatorie. Natura voluntară a zeciuielii poate fi văzută cu claritate Ăźn primele Ăźnregistrări autentice despre zeciuială din Vechiul Testament Ăźnainte de darea Legii. AtĂąt Avraam cĂąt și Iacov au acționat Ăźn mod voluntar fără ca Dumnezeu să-i constrĂąngă să facă aceasta. Dumnezeu nu i-a poruncit lui Avraam să dea zeciuială lui Melhisedec, el a făcut doar ceea ce era drept și uzual. Iacov, deși a făcut un jurămĂąnt să dea zeciuiala sa lui Dumnezeu, nu a fost obligat să o facă. Cel mai probabil este că el a Ăźnvățat-o de la Avraam sau de la tatăl său. În aceste două instanțe, putem spune că amĂąndouă au reieșit dintr-un caracter pur voluntar și nu atrag după sine nici o obligație64. Aceasta a fost răspunsul lor personal și voluntar față de credincioșia și protecția lui Dumnezeu din viața lor.

Natura obligatorie este văzută Ăźn stabilirea sistemului de zeciuieli din Numeri și Deuteronom. Ca parte din Lege, zeciuiala devine un decret pentru poporul lui Dumnezeu (vezi Levitic 27:30-33). Este foarte clar că Moise a poruncit zeciuiala pentru israeliți. Aceasta era cunoscută ca fiind zeciuiala Domnului și care este sfĂąntă pentru El (vezi Deuteronom 14:22-29). Fără nici o Ăźndoială, zeciuiala era un factor important Ăźn economia divină dată lui Israel65. Leviții, pe care Dumnezeu i-a chemat și i-a pus deoparte pentru slujba din templu, depindeau de aceasta pentru traiul lor cĂąt și al Ăźntreținerii cheltuielilor Templului și pentru scopurile caritabile. „Sub lege zeciuiala era, fără Ăźndoială, planul divin pentru susținerea și Ăźntreținerea preoților lui Dumnezeu Ăźn cadrul lucrării lor de mijlocire și cel al jertfelor.”66 Astfel putem spune că zeciuiala, ca instituție stabilită de Dumnezeu pentru Israel a fost Ăźn mod intrinsec obligatorie67.

3. Zeciuiala din Israel, deși această practică are paralele Ăźn OAA, nu indică motive similare cu cele ale altor religii și culturi, după cum este clarificat Ăźn Deuteronom Ăźn cadrul Shema (6:4-9), care vorbește de fapt de dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele israeliților (14:28).

4. Zeciuiala este o practică acceptată biblic și a fost un fel de recunoaștere a proprietății ultime a lui Dumnezeu a tuturor lucrurilor. Totuși, zeciuiala a fost Ăźnțeleasă și practicată diferit Ăźn vremuri și localități diferite de-a lungul perioadei biblice. În mod sigur Ăźnsă, aceasta era destinată pentru scopuri sacre.

5. Zeciuiala, deși nu s-au dat instrucțiuni directe Ăźn Noul Testament, nu este desființată deloc. În schimb, un nou principiu de călăuzire despre dăruirea generoasă a fost Ăźncurajat, care a Ăźntrecut cu mult practica iudaică a zeciuielii. Înțelegerea din cadrul Noului Testament s-a schimbat, credincioșii au fost cumpărați prin sĂąngele prețios al lui Hristos și astfel, el sau ea este de acum o proprietate a Domnului. Aceasta Ăźnseamnă că Dumnezeu Ăźl posedă pe credincios și orice are acesta. Noi am devenit administratorii lui Dumnezeu pentru viața și resursele noastre. Creștinii trebuie să fie capabili să recunoască și să confirme acest adevăr că noi nu suntem proprietari, ci administratori ai lui Dumnezeu. Răspunsul nostru de drept cĂąt și atitudinea noastră trebuie să fie aceea de supunere bucuroasă față de Dumnezeu68.

Acum că am văzut zeciuiala atĂąt prin ochii Vechiului cĂąt și a Noului Testament, putem spune că avem imaginea și fundalul clar al acestei Ăźnvățături Ăźn ceea ce privește preocuparea Ăźntregii Biblii. Și Ăźntrebarea dacă zeciuiala este Ăźncă aplicabilă pentru credincioșii Noului Testament a fost rezolvată. Întrebările de genul, dacă creștinii sunt sub har și nu sub lege, sunt ei obligați să dea zeciuială? Este obligatoriu pentru ei aceasta? Mulți oameni de astăzi argumentează Ăźmpotriva zeciuielii doar pentru că este o Ăźnvățătură bazată pe lege și legea a fost dată doar israeliților, prin urmare creștinii, care nu mai sunt sub lege, nu mai se află deloc sub regulamentele de a da zeciuială. Dar am Ăźnvățat și am dovedit din Scriptură că Avraam și Iacov au dat zeciuială deși ei au trăit Ăźnainte ca Legea să fie dată lui Israel, prin urmare spunem că zeciuiala este practicată fie că cineva este sub har sau sub lege.

Cred că problema nu este dacă să dăm sau nu zeciuială (a zecea parte din venit), pentru că Noul Testament ne Ăźnvață dăruirea generoasă și ar putea fi peste cele zece procente uzuale de dăruire ale israeliților. Cred că ceea ce este atacat și respins nu este „zeciuiala”, ci obligativitatea și caracterul mandatar al zeciuielii așa cum a fost ea instituită Ăźn Legea Vechiului Testament.

În fine, sunt de acord cu ceea ce a spus D. A. Carson, „Ar fi ușor să enumerăm astfel de Ăźntrebări Ăźntr-o pagină sau două fără să ne punem Ăźntrebarea ‚Cum Ăźmi pot administra lucrurile ĂźncĂąt să pot da mai mult?’ Aceasta este Ăźn mod sigur o Ăźntrebare mai buna decĂąt ‚Care este interpretarea corectă așa ĂźncĂąt să pot face ceea ce se cere și apoi să-mi duc viața mai departe?
Butch Yu

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!