Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Pacatul si caderea primilor nostrii parinti

Publicat la 2011-12-06 de Traian

Legea care a fost dată primilor noștri părinți și legămĂąntul care a fost făcut cu ei, au fost călcate curĂąnd de ei; „Dar ei au călcat legămĂąntul, ca oricare om de rĂąnd (sau ca Adam)” (Osea 6:7), ei nu au continuat multă vreme să asculte de el, și ei au fost creați Ăźn acea stare de integritate; dar păcătuind, au căzut din ea, Ăźntr-o stare de păcat și mizerie.


1. Mai ĂźntĂąi, voi considera persoanele păcătuind, aceleași cărora le-a fost dată legea, și cu care a fost făcut legămĂąntul; părinții comuni ai omenirii, Adam și Eva; mai ĂźntĂąi Eva și apoi Adam; pentru că mai ĂźntĂąi a păcătuit Eva și apoi Adam; deși Adam a fost primul creat, Eva a păcătuit prima (1 Timotei 2:13, 14).


1a. În primul rĂąnd, Eva a fost ademenită și Ăźnșelată de șarpele cel vechi, diavolul, pentru a mĂąnca din fructul interzis, prin care ea a păcătuit și a căzut din starea sa originală; se poate considera că păcatul ei a Ăźnceput prin parlamentarea cu șarpele; Ăźn special cu privire la un subiect ca fructul interzis; ea ar fi putut suspecta că i se pregătea ceva, prin introducerea unui astfel de subiect de conversație, și de către o creatură atĂąt de extraordinară; și de aceea ar fi trebuit să Ăźntrerupă imediat aceste relații, și să se abțină de la orice formă a răului, de la orice conducea sau ar fi putut fi un pas conducător spre aceasta; deși există ceva ca o scuză a ei, că ea a luat Ăźntrebarea pusă de mincinos, ca fiind una inofensivă și inocentă; și față de care, Ăźn inocența și Ăźn integritatea inimii sale, i-a dat un răspuns simplu și cinstit: unii cred că ea a eșuat Ăźn relatarea pe care ea a oferit-o despre lege cu privire la pomul interzis de a fi mĂąncat; deopotrivă prin adăugarea la ea, spunĂąnd, „nici să nu ne atingem de el”; și prin diminuarea sensului ei, „ca nu cumva să murim”, sau, „ca nu cumva probabil să murim”; ca și cĂąnd era o Ăźntrebare sau o Ăźndoială Ăźn ea, dacă ei vor muri sau nu, dacă vor mĂąnca din el; Ăźn timp ce Dumnezeu a spus „vei muri negreșit” (Geneza 2:17). Dar ea trebuie să fie apărată Ăźn toate acestea; pentru că deși atingerea nu este exprimată Ăźn interzicere, ea este presupusă; de vreme ce fructul nu putea fi smuls din copac, și nici luat Ăźn mĂąnă, nici pus Ăźn gură, fără atingere: Ăźn plus, acesta poate fi considerat un argument al Evei de la mai mic la mai mare, că ei așa cum nu puteau să atingă fructul, atunci cu siguranță nici să mănĂąnce din el. Și cĂąt despre cealaltă expresie, „ca nu cumva”, sau „ca nu cumva probabil să murim”, aceasta nu exprimă Ăźntotdeauna o Ăźndoială, ci certitudinea evenimentului care va urma; (vezi Psalmul 2:12).
Dar păcatul ei constă Ăźn acordarea Ăźncrederii Ăźn ceea ce a spus șarpele, „HotărĂąt, că nu veți muri!”; Ăźn opoziție directă cu CuvĂąntul lui Dumnezeu, „vei muri negreșit”; de care ea a Ăźnceput să se Ăźndoiască, și să nu aibă Ăźncredere Ăźn el; și pentru a Ăźntări Ăźndoiala și necredința, șarpele ar fi putut lua din fruct, ar fi mĂąncat din el, și nu numai că l-a recomandat ca fiind cel mai delicios fruct, ci l-a examinat Ăźnaintea ei, ĂźncĂąt ea a văzut cu ochii ei că după mĂąncarea lui, nu a urmat nici un astfel de efect precum moartea, sau vre-un simptom al ei; și probabil el a sugerat mai departe, că acea cunoștință și Ăźnțelepciune superioară celorlalte creaturi pe care el le avea, se datorau faptului că el a mĂąncat acest fruct; și că dacă ea și soțul ei ar fi mĂąncat din el, ei și-ar fi mărit și Ăźmbunătățit cunoștința lor, pentru a fi egali cu Ăźngerii; ceea ce, a constatat el, era cunoscut lui Dumnezeu. Acum datorită tuturor acestor lucruri s-a născut o dorință pofticioasă exagerată de a mĂąnca fructul, acesta era atĂąt de plăcut ca și aspect, atĂąt de bun de mĂąncat, și avĂąnd Ăźn el o astfel de virtute de a face mai Ăźnțelept și mai cunoscător; astfel că dintr-o dată s-a născut Ăźn ea, „pofta cărnii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții”: de aici Ăźn colo ea a păcătuit Ăźn interior, Ăźnainte de a mĂąnca din fructul interzis. O mare parte din același progres poate fi observat Ăźn păcătuirea ei, prin ceea ce apostolul Iacov observă despre păcat; „Apoi pofta, cĂąnd a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15), pentru că pofta a zămislit, ea nu s-a mai putut abține, ci a luat din fruct, fie de la șarpe sau din copac, și a mĂąncat din el, și astfel a săvĂąrșit păcatul ei; și nefiind mulțumită că a mĂąncat doar ea, dar i-a dat și soțului ei să mănĂąnce și el; el era fie cu ea, sau la o anumită distanță, spre care ea a mers direct, cu ceva din fruct Ăźn mĂąna ei, așa cum se poate presupune, mĂąncĂąnd tot timpul Ăźn care ea a mers; și cĂąnd a ajuns la Adam, i l-a arătat, cĂąt mai plăcut la privit, și a lăudat delicatețea sa; și fără Ăźndoială a folosit același argumente cu el pentru a mĂąnca, pe care șarpele le-a folosit, și el a ascultat-o, mĂąncĂąnd, și a păcătuit și el. Pentru că,

1b. În al doilea rĂąnd, Faptul că Adam a păcătuit ca și Eva, este foarte sigur; căci deși se spune, „Adam nu a fost Ăźnșelat”; Ăźnțelesul este că nu el a fost primul Ăźnșelat, că el nu a fost Ăźnșelat de șarpe, ci de soția sa; și cĂąnd se spune că ea a „călcat legea”, sensul este că ea a păcătuit prima; dar nu numai ea; ci și Adam a păcătuit; de aici citim despre „călcarea de lege” a lui Adam (Romani 5:14). Și dacă el a fost cu soția sa cĂąnd ea a mĂąncat din fruct, așa cum se pare din text (Geneza 3:6), el a păcătuit prin faptul că nu a Ăźncercat să detecteze sofismul șarpelui; pentru că nu și-a apărat soția de atacurile lui; neconvingĂąnd-o să nu mănĂąnce din fruct: pentru că nu a avertizat-o de pericol, da, pentru că nu și-a folosit autoritatea sa conjugală, și pentru că nu i-a poruncit să nu mănĂąnce; pentru că dacă el a fost prezent și tăcut, el trebuie să fie criminal și suplimentar la păcatul ei; dar probabil că el nu a fost cu ea.
Dar păcatul său constă Ăźn „ascultarea” de soția lui, de solicitările și cererile pe care i le-a făcut ea (Geneza 3:17). Probabil ea l-a Ăźndemnat că ei trebuie să fi greșit Ăźn privința sensului legii; că Dumnezeu nu a vrut să spună niciodată prin ea că ei vor muri negreșit dacă vor mĂąnca din fruct, de vreme ce ea a mĂąncat din el, și era vie și bine; prin astfel de insinuări Adam a fost convins să mănĂąnce și el. Deși unii cred că el nu a fost Ăźnșelat de ea, că el știa ce făcea, și care va fi consecința acestui lucru; el a păcătuit cu ochii săi deschiși; a cunoscut Ăźn Ăźntregime sensul legii, și care va fi efectul ei; dar ceea ce a făcut a fost ca să Ăźi fie pe placul soției sale, și dintr-o dragoste vehement pasională și din afecțiune pentru ea; deoarece nu a vrut să o mĂąhnească; și pentru ca ea să nu moară singură, el a ales să mănĂąnce și să păcătuiască și să moară cu ea: dar și aceasta a fost foarte criminal; era datoria sa să Ăźși iubească soția sa ca pe trupul său; dar el nu trebuia să o iubească mai mult ca pe Dumnezeu: și să asculte mai mult de vocea sa decĂąt de vocea lui Dumnezeu.

Totuși Adam a păcătuit, și păcatul lui este subliniat mai mult decĂąt păcatul Evei; și din cauza păcatului lui sunt imputate toate efectele triste ale căderii; păcatul și moartea au intrat Ăźn lume prin el; Ăźn Adam toți au murit; căci el a fost capul federal al Ăźntregii sale posterități, el nu a păcătuit ca o persoană singură particulară, ci ca și cap comun al Ăźntregii omeniri (Romani 5:12-19; 1 Corinteni 15:21, 22). Unii s-au gĂąndit că dacă doar Eva ar fi păcătuit, și Adam nu, păcatul ei ar fi fost personal, și ar fi afectat-o doar pe ea, ea nefiind un cap federal cu Adam; dar ea nu ar fi putut fi mama unei posterități fără păcat; căci „Cine poate produce un lucru curat dintr-unul necurat?” și ea trebuia să moară pentru ofensa ei; Ăźntr-adevăr Dumnezeu ar fi putut crea o altă femeie pentru Adam; din care s-ar fi putut naște o sămĂąnță sfĂąntă. Dar aceasta este doar o ipoteză; nici nu este atĂąt de clar faptul că Eva nu avea o preocupare Ăźn conducerea federală; de vreme ce deși legea a fost dată lui Adam, și legămĂąntul a fost făcut cu el Ăźnainte ca ea să fie creată; totuși el i-a fost făcut cunoscut ei, și ea l-a consimțit, și s-a considerat a fi Ăźn mod egal obligată față de el, și a Ăźmpărtășit aceleași privilegii ca și Adam; Ăźn particular, avĂąnd stăpĂąnire peste creaturi; și ea a fost ca și el, părintele comun al posterității lor, mama tuturor celor vii; era un trup cu el, și amĂąndoi unicul Adam (Geneza 5:2), capul Ăźntregii omeniri.

 

2. În al doilea rĂąnd, Cum s-a putut ca acele creaturi atĂąt de Ăźnțelepte și cunoscătoare, atĂąt de sfinte, drepte și bune; făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să păcătuiască, merită o Ăźntrebare: Cărui lucru s-a datorat păcatul și căderea lor? Nu datorită lui Dumnezeu; el nu este autorul păcatului, nici nu ispitește la păcat; nici nu este ispitit de păcat: nici lui Satan, doar ca un instrument, momitor și Ăźnșelător; ci lor Ăźnșiși, voinței lor, păcatul a fost fapta lor proprie.

 

2a. Mai ĂźntĂąi, Nu lui Dumnezeu; el l-a interzis; el era nemulțumit de păcat; și era ofensat de el la cel mai Ăźnalt grad. Cei care sunt Ăźmpotriva noastră, reprezintă sentimentele  noastre cu privire la păcatul lui Adam, ca fiind răspunzător de a-l face pe Dumnezeu autorul păcatului; ceea ce noi respingem și detestăm. De aceea haideți să considerăm ce interes avea Dumnezeu Ăźn această chestiune, prin care va fi evident că acuzația este falsă și neĂźntemeiată. Și,

 

2a1. Ce nu a făcut el.

 

2a1a. El nu l-a Ăźmpiedicat pe șarpe de a ispiti, nici nu l-a oprit pe om de la a păcătui. El l-ar fi putut ține pe șarpe Ăźn afara grădinii, și i-ar fi putut porunci lui Satan să nu Ăźi ispitească pe primii noștri părinți; și el ar fi putut Ăźmpiedica faptul ca ispita să nu aibă nici o influență asupra lor; dar el nu a făcut aceasta: el nu l-a oprit pe Adam de la a păcătui, ceea ce el ar fi putut face; așa cum l-a oprit pe Abimelec să nu păcătuiască Ăźmpotriva lui, așa cum i-a spus lui că a făcut; el l-a oprit și pe Laban și pe Esau să nu Ăźl rănească pe Iacov; și pe Balaam să nu blesteme poporul lui Israel; el ar fi putut face și una și cealaltă; dar el nu a făcut aceasta; nici nu era obligat să o facă. Și pe de altă parte, el nu l-a forțat și nu l-a Ăźndemnat nici pe Satan să ispitească și nici pe om să păcătuiască; ei amĂąndoi au acționat liber, fără nici o forțare sau constrĂąngere. Satan, plin de ciudă și de răutate, invidios de fericirea omului, liber și voluntar a Ăźntocmit un plan ca să Ăźl distrugă, și a l-urmărit cu toată inima sa, și l-a dus la Ăźndeplinire; și primii noștri părinți, cu consimțămĂąntul Ăźntreg al voinței lor, și fără nici o forțare, au luat și au mĂąncat din fructul interzis; nici unul dintre fiii și fiicele lui Adam nu mĂąncat o mĂąncare cu o mai mare Ăźnsuflețire, și cu mai multă dorință, sau cu un gust mai bun, decĂąt părinții noștri care au mĂąncat din fructul interzis; apele furate sunt dulci, și pĂąinea mĂąncată Ăźn secret este plăcută.

 

2a1b. Dumnezeu nu a reținut nici o favoare de la om pe care i-a acordat-o, și nici vre-o putere sau tărie de a sta pe care i-a dat-o; căci atunci cĂąnd Dumnezeu face ceva de acest fel, aceasta este ca o pedeapsă pentru păcate anterioare; dar nici o astfel de pedeapsă nu a putut fi dată lui Adam, deoarece el Ăźncă nu păcătuise; dar Dumnezeu l-a lăsat Ăźn posesiunea deplină a tuturor puterilor și abilităților pe care i le-a conferit; astfel că el putea să stea dacă ar fi dorit; el nu i-a oferit favoruri noi, nici nu i-a dat o putere și o tărie Ăźn plus, față de care el nu era obligat; el i-a dat suficient, dacă el ar fi folosit-o corect, el ar fi continuat Ăźn integritatea sa; și ar fi rezistat la fiecare ispită. Deci aceste acte negative ale lui Dumnezeu nu l-ar fi putut face răspunzător pe Dumnezeu de a fi autorul păcatului și căderii lui Adam.

 

2a2. Sunt alte lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut, sau acte care sunt atribuite lui, Ăźn legătură cu această chestiune.

 

2a2a. El a știut mai dinainte despre păcatul și căderea lui Adam; așa cum el știe mai dinainte toate lucrurile care se ĂźntĂąmplă Ăźn această lume, pe care nimeni nu le va nega ominscienței și preștiinței lui Dumnezeu; și dacă Dumnezeu a știut mai dinainte cel mai trivial și mai posibil care se ĂźntĂąmplă oricărei creaturi ale sale; atunci cu siguranță că un astfel de eveniment precum căderea lui Adam, atĂąt de importantă Ăźn consecințele ei, nu ar fi putut să scape de preștiința sa; acum preștiința lui Dumnezeu a lucrurilor viitoare decurge din determinările voinței sale; el știe mai dinainte ce va fi, deoarece el a determinat că așa va fi. Prin urmare,

 

2a2b. Dumnezeu a predeterminat căderea lui Adam; aceasta a căzut sub decretul său, ca toate lucrurile care urmează să se ĂźntĂąmple Ăźn lume; nu se ĂźntĂąmplă nimic fără voia sa determinantă, „Cine a spus și s-a ĂźntĂąmplat ceva fără porunca Domnului?” (PlĂąngerile lui Ieremia 3:37), nimic nu se face, sau nu se poate face, pe care Dumnezeu nu vrea să se facă: faptul că această cădere a lui Adam a fost prin sfatul determinat și preștiința lui Dumnezeu este un lucru sigur; deoarece suferințele și moartea lui Hristos, prin care se face răscumpărarea oamenilor de acel păcat, și de toate celelalte, au fost rĂąnduite mai Ăźnainte de Ăźntemeierea lumii; și care ar fi fost precare și nesigure, dacă acea cădere a lui Adam nu a fost printr-un astfel de decret (Fapte 2:23; 4:28; 1 Petru 1:20), dar atunci nici preștiința lui Dumnezeu, nici vre-un decret al lui Dumnezeu nu l-a pus pe Adam sub o necesitate de a păcătui; este adevărat, de aici rezultă o necesitate a neschimbării, adică, lucrurile pe care Dumnezeu le-a decretat se vor ĂźntĂąmpla neschimbate, dar aceasta nu este o necesitate a forțării; astfel Iuda și Iudeii au păcătuit liber, unul prin trădare, ceilalți prin omorĂąrea lui Hristos; deci Adam a păcătuit liber, fără vre-o forțare sau constrĂąngere, Ăźn ciuda oricărui decret al lui Dumnezeu cu privire la el; astfel că aceasta nu Ăźl poate face pe Dumnezeu răspunzător de a fi autorul păcatului lui; el și doar el a fost autorul păcatului.

 

2a2c. Dumnezeu a permis sau a tolerat păcatul și căderea lui Adam, această permisiune nu a fost o permisiune sau o toleranță simplă; Dumnezeu nu a fost un spectator inactiv al acestei afaceri; permisiunea a fost voluntară, Ăźnțeleaptă, sfĂąntă, puternică și eficace, potrivit cu sfatul neschimbabil al voii sale: el a dorit, și nu a dorit păcatul lui Adam, Ăźn anumite aspecte; el nu l-a dorit ca pe un rău, ci ca pe ceva pe care el Ăźl va respinge prin bine, un bine mai mare; el nu l-a dorit ca și un păcat, ci ca un mijloc de a-și glorifica harul său și mila, dreptatea și sfințenia: și aceasta nu a fost o permisiune simplă și ineficientă, ci a fost Ăźnsoțită Ăźn mod clar cu influență, deoarece,

 

2a2d. A existat un concurs al providenței divine care a Ăźnsoțit această acțiune, și care a influențat-o ca o acțiune, fără de care ea nu s-ar fi săvĂąrșit niciodată; așa cum providența divină Ăźl suportă pe fiecare om rău Ăźn Ăźntregul curs al vieții sale vicioase, și astfel Ăźn timp ce el păcătuiește; aceeași providență a susținut ființa lui Adam, Ăźn timp ce el mĂąnca din fructul interzis; altfel, dacă Eva nu ar fi putut să Ăźși Ăźntindă mĂąna sa și să ia din fructul pomului și să mănĂąnce din el, nici Adam nu și-ar fi putut Ăźntinde mĂąna și să Ăźl ia din mĂąna ei. Influențele providenței divine contribuie la fiecare acțiune, să fie ceea ce poate fi, ca o acțiune, deoarece toți trăiesc și se mișcă, și Ăźși au ființa Ăźn Dumnezeu; fiecare acțiune, ca o acțiune, este de la Dumnezeu; dar Ăźnclinarea, neregularitatea și păcătoșenia acțiunii, este de la creatură: de aceea Dumnezeu nu este autorul vre-unui păcat; deoarece el nu este autorul păcatului Ăźn nici un om, Ăźn ciuda afluenței providenței sale Ăźn fiecare acțiune a lui, ca și acțiune, deci Ăźn nici Ăźn păcatul lui Adam.

 

2a2e. Prin plantarea grădinii și a acelui pom particular al cunoștinței binelui și răului Ăźn ea, și prin interzicerea lui de a mĂąnca din acel fruct, se poate spune despre Dumnezeu că i-a permis lui Adam o ocazie de a păcătui; dar oare nu avea el dreptul, ca și Domn al lumii, să planteze o grădină; și ca și Domn suveran să planteze orice pom i-a plăcut lui Ăźn ea, și să interzică să se mănĂąnce din el, fără a fi Ăźnvinuit pentru aceasta? În special cĂąnd el i-a dat lui Adam puterea de a se abține de la el; și Dumnezeu nu este mai răspunzător ca fiind autorul păcatului lui Adam, decĂąt prin oferirea averii și bogățiilor unui om rău, care sunt ocazii ale păcătuirii sale, prin consumarea lor pentru poftele lui.

 

2b. În al doilea rĂąnd, Preocuparea pe care a avut-o Satan Ăźn această afacere se poate considera acum; și ceea ce a făcut el nu a fost prin forță sau constrĂąngere, ci prin convingere; el a jucat rolul unui ispititor, și de atunci are numele acesta (Matei 4:3; 1 Tesaloniceni 3:5), el a momit și a sedus prin minciuni și raționamente false, și astfel a biruit; se spune că el a ademenit-o pe Eva, și că a Ăźnșelat toată lumea, reprezentanții ei (2 Corinteni 11:3; Apocalipsa 12:9), și pentru aceasta a folosit un șarpe, și doar o formă și o Ăźnfățișare pe care și-a Ăźnsușit-o; după cum este clar ca fiind recunoscut a fi unul din animalele cĂąmpului, și se spune că era mai șiret decĂąt celelalte, pentru care această creatură Ăźși are reputația; și din blestemul pronunțat asupra lui merge acum pe burtă: și mănĂąncă țărĂąnă Ăźn toate zilele sale; și totuși el nu era doar un șarpe, ci Satan era Ăźn el; aceasta apare nu numai din faptul că avea facultatea vorbirii, pe care astfel de creaturi nu o au; și din faptul că avea puteri de raționament, capabile de a forma un plan viclean, și de a-l dirija și de a-l realizam pentru a cĂąștiga punctul său; și din seducția și ruina oamenilor care este atribuită șarpelui cel vechi, diavolul (Ioan 8:44; 2 Corinteni 11:3; Apocalipsa 12:9).

 

Satan a arătat multă viclenie și șiretenie Ăźn toată afacerea; prin folosirea șarpelui, cel mai ingenios dintre toate creaturile, care putea să se furișeze ușor Ăźn grădină neobservat, ceea ce alte creaturi nu o puteau face; și probabil el era o creatură foarte ĂźncĂąntătoare privirii, Ăźmpodobit cu pete frumoase, și de o culoare strălucitoare deschisă aurie, care, atunci cĂąnd razele soarelui o băteau, o făceau să arate foarte plăcut, așa cum se spune că sunt astfel de creaturi Ăźn acele părți; tot ceea ce puteau să Ăźl recomande lui Eva: ea putea să Ăźl observe Ăźn special, și să aibă o dragoste particulară pentru el; probabil el era foarte familiar pentru ea, probabil ea l-a făcut sul sau l-a tolerat să se Ăźncolăcească Ăźn jurul brațelor sale; și ceea ce ar fi putut să o facă să Ăźl Ăźndrăgească și mai mult era facultatea sa de a vorbi; prin care ea ar fi putut să converseze cu el despre lucruri neĂźnsemnate; și această familiaritate putea să fi continuat ceva timp Ăźnainte ca Satan din el să o atace; astfel că ea era obișnuită cu el, și ne era o surpriză pentru ea că l-a auzit vorbind. Șiretenia lui Satan a apărut și Ăźn mersul la lucru cu primii noștri părinți atĂąt de timpuriu, de Ăźndată ce ei s-au instalat Ăźn starea lor de fericire, și cĂąnd abia gustaseră din plăcerile ei, și Ăźnainte ca obiceiurile virtuții și ale bunătății să se fi Ăźntărit mai mult, cĂąnd ar fi fost mai greu să le Ăźmbunătățească, și a cĂąștigat punctul său; de asemenea cĂąnd a atacat-o mai ĂźntĂąi pe Eva, și cĂąnd ea era singură, și soțul ei nu era cu ea, pentru a o ajuta, sfătui și proteja. Nici nu s-a descoperit pe sine a fi ceea ce era cu adevărat; nu a declarat despre sine a fi un duh apostat, că el și-a părăsit locul său dintĂąi, nesuportĂąnd să fie sub conducerea lui Dumnezeu, el a fost atĂąt de crud și tiranic; dacă el ar fi spus o astfel de blasfemie atĂąt de ofensatoare Ăźmpotriva lui Dumnezeu ca aceasta, femeia ar fi fugit de el dintr-odată, cu cea mai extremă orare și detestare a lui, care ar fi distrus dintr-odată planul său; dar el a Ăźnceput, aparent ca avĂąnd autoritatea lui Dumnezeu; și că el avea puterea să interzică folosirea oricărui pom din grădină; și doar a Ăźntrebat dacă el a făcut aceasta sau nu; cu greu ar fi crezut că cu Dumnezeu atĂąt de bun cum era el, și Ăźn special față de Adam și Eva, a plantat o grădină pentru ei, și a Ăźnzestrat-o cu toate felurile de fructe, ĂźncĂąt nu i-ar reține vreodată de la a mĂąnca fructele din oricare pom, și Ăźn special să nu le va produce moartea pentru o chestiune atĂąt de neĂźnsemnată ca aceea; că ei cu siguranță l-au Ăźnțeles greșit, și au greșit Ăźnțelesul său: și după aceasta, și mai multă conversație, femeia a Ăźnceput să se Ăźndoiască dacă Dumnezeu a spus aceasta sau nu; sau oricum, că soțul ei a greșit Ăźnțelesul său, și i-a dat un raport greșit despre aceasta ei, care nu era prezentă cĂąnd a fost dată legea. DistingĂąnd că a cĂąștigat teren, Satan a afirmat obraznic, că chiar dacă ei mănĂąncă, ei nu vor muri; și că Dumnezeu știa că o astfel de virtute era Ăźn fructul acelui pom, care Ăźi va face pe ei mai Ăźnțelepți și mai cunoscători, atĂąt de cunoscători ca și Dumnezeu, cel puțin ca Ăźngerii lui Dumnezeu: descoperind femeia că exista un ordin de creaturi superioare lor Ăźn cunoștință, și cu priveliștea ĂźncĂąntătoare a fructului, și utilitatea lui, Ăźn special pentru a-i face mai Ăźnțelepți, a luat din el și a mĂąncat, și l-a convins și pe soțul ei să facă la fel. Și astfel ei au păcătuit și au căzut, nu prin forțare sau constrĂąngere, ci prin ispitirea lui Satan, și a seducției sale. De aceea,

 

2c. În al treilea rĂąnd, Păcatul, căderea și ruina omului au fost de la el Ăźnsuși. Nu a fost prin ignoranță și prin dorința de cunoștință a căzut Adam; el a fost creat după chipul lui Dumnezeu, o parte care constă Ăźn Ăźnțelepciune și cunoștință; el nu avea o inimă Ăźntunecată, oarbă sau Ăźmpietrită; el Ăźl cunoștea pe Dumnezeu, Creatorul și Binefăcătorul său; el cunoștea voia sa, el știa legea sa, și care era consecința neascultării de ea; Ăźntr-adevăr, el nu era atĂąt de perfect dar faptul că asupra lui se putea impune ceva cu Ăźnfățișarea unui bine fals, prezentat Ăźnțelegerii sale, pe care voința sa l-a ales, sub forma unui bine: aceasta nu era printr-un defect al sfințeniei și al dreptății din el; căci „Dumnezeu l-a făcut pe om drept”, l-a ĂźnveșmĂąntat cu corectitudine și sfințenie a naturii, cu o Ăźnclinare spre ceea ce este bun, și cu aversiune față de ceea ce este rău; dar pentru că el a fost făcut schimbător, altfel nu putea fi, el a fost lăsat la ĂźndemĂąna schimbării voii sale, și astfel a păcătuit și a căzut; care este acea prostie, sau mai degrabă slăbiciune, care a făcut cel mai mare rang dintre creaturi, Ăźn starea lor originală, să fie răspunzător Ăźn comparație cu Dumnezeu, Creatorul: am putea spune, De ce l-a făcut Dumnezeu pe om schimbător? Am putea să mai Ăźntrebăm, De ce nu l-a făcut pe el Dumnezeu? Pentru că imuabilitatea, Ăźn sensul strict al ei este caracteristică lui Dumnezeu. Ar trebui să schimbăm Ăźntrebarea, De ce nu l-a Ăźntărit Ăźn starea Ăźn care el a fost creat, așa cum i-a Ăźntărit pe Ăźngerii aleși? La care putem răspunde, Nu este improbabil că el l-ar fi Ăźntărit dacă el ar fi continuat puțin mai mult Ăźn acea stare de probă. Dar cel mai adevărat răspuns este că aceasta nu a părut a fi ceva bun Ăźn ochii săi; și pentru a-și arăta suveranitatea sa, el i-a Ăźntărit pe Ăźngerii aleși; dar nu i-a Ăźntărit pe restul Ăźngerilor, deci nici pe om. Și aceasta ar trebui să fie satisfăcător.
John Gill

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!