Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Abigail-frumoasa si inteleapta

Publicat la 2011-11-24 de Traian

    Multumim Duhului Sfânt, care ne-a transmis istoria lui Abigail, a gsit cu cale s ne fac înainte o descriere a lui Nabal. Pe fundalul firii sale urâte și incorigibile, trebuia s se înalțe figura luminoas a lui Abigail și s se întipreasc de neșters în duhul privitorului.

   Abigail nu era frumoas doar la chip, ci era și înțeleapt. Frumusețea ei era și una interioar, frumusețea ‚fiicelor lui Sara’, a cror podoab nu este »podoaba de afar, care st în împletitura prului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrcarea hainelor, ci s fie omul ascuns al inimii, în curția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.« (1Petru 3.3-4)

   Cununat cu un brbat pentru a fi una cu el, a trebuit s sufere un lanț de necazuri și umilințe, dar nu s-a abtut nici un pas de la calea pe care a trasat-o Dumnezeu pentru poporul Su, pentru fiii și fiicele Sale. În mijlocul bogțiilor și a desfrâului lui Nabal, Abigail a rmas srac în duh, lucid și smerit.

   Nebunia lui Nabal se poate vedea deja din supra aprecierea exagerat a averii sale. Cu o avere de 3000 de oi și 1000 de capre (versetul 2), ar fi putut într-adevr s fie mulțumit, cci la valoarea de azi (1935) se obține o avere de 100 000 de mrci, dar acesta nu era un motiv s dea un ospț, ca un ospț împrtesc. (versetul 36)

   Supraevaluarea averii este, în general, o caracteristic important a acestei lumi. Nu numai la propriu, ci și la figurat vedem, în aroganța hainelor și a obiceiurilor, c o mândrie maniac îmbat lumea. Descoperirile și invențiile, care ar trebui s conduc la recunoștința faț de Dumnezeu, care a inserat în creația Sa puteri profunde și minunate, sunt prezentate prin reclame exagerate ca un succes al spiritului uman și adesea sunt folosite ca o demonstrație triumfal împotriva lui Dumnezeu. În vremurile noastre regsim exact același spirit al lui Nabal: nebunie, duritate, rutate pe scar larg și în plus alte trsturi ca: indolenț, încpțânare, caracter luxuriant: dar peste toate, ca un nor greu apas lepdarea Unsului lui Dumnezeu, a Evangheliei lui Isus Hristos.

   Dar cu totul alta a fost atitudinea lui David faț de Saul. El a vzut tot timpul în Saul, prigonitorul su, pe cel uns de Dumnezeu și l-a cinstit ca pe împratul lui Israel. (1 Samuel 24)

   Când slujitorii lui David i-au transmis lui Nabal salutrile și rugmintea de ajutor, Nabal a zis: »Cine este David și cine este fiul lui Isai? Astzi sunt mulți slujitori care fug de la stpâni.« (1 Samuel 25.10) Deci Nabal a vzut în David doar un slujitor fugit de la stpân.

   Nu vorbește lumea în mod asemntor despre Fiul Lui Dumnezeu? Nu este Domnul pus într-o situație dezonorant în rând cu oamenii? Chiar mari gânditori, înțelepți ai acestui veac, L-au așezat pe Domnul pe aceeași treapt cu slujitorii Lui: cu Luther, Hus, și alții. Spiritul lui Nabal este spiritul lumii. De aceea, o întrevedere între David și Nabal, fie chiar și o simpl apropiere, nu poate sfârși decât cu o dezamgire.

   Aparține toat vina numai lui Nabal? Din pcate trebuie s rspundem cu ‚nu’. Are și David vina lui. Din totdeauna copiii lui Dumnezeu au fost de folos celor din jur (familiei, stpânului și mai ales lumii).  

   Onisim, înainte de a se întoarce la Dumnezeu, era un om nefolositor și necredincios. (Filimon 11) Dar dup convertirea sa, i-a fost lui Filimon nu doar un frate credincios, ci și un slujitor folositor.

   Dar nu vrem s vorbim acum despre acei mulți copii ai lui Dumnezeu, care, dup ce Dumnezeu i-a primit în harul Su și dup ce au fost eliberați prin Hristos din multe legturi în care erau înctușați, au fcut lumii multe servicii bune. Așa a trebuit și David, omul lui Dumnezeu, s-i fie de folos lui Nabal, prin aceea c slujitorii lui având o disciplin sever, nu numai c nu s-au atins de slujitorii lui Nabal și de averea lui, ci le-au și pzit. (versetul 7 și 21) Da, în privința aceasta Nabal a putut s fie foarte liniștit. Lumea, cu toate c este fr Dumnezeu și fr cunoștințe, știe c poate s aib încredere în copiii lui Dumnezeu și, dup Cuvântul lui Dumnezeu, nu are voie s fie dezamgit prin aceasta. (Efeseni 6.5)

   În ce const vina lui David? În faptul c a așteptat mulțumire din partea lui Nabal. El credea c va fi apreciat de Nabal. Dar ce dezamgit a fost!

   Dar David nu este singur într-o astfel de situație. Trebuie s recunoaștem cu jen c și astzi câte un copil al lui Dumnezeu privește spre lume și pretinde sau cel puțin așteapt ceva de la ea, ca o apreciere pentru buna lui purtare. Nu doar gândurile au zorit spre lume, ca și slujitorii lui David, ci câte un copil scump al lui Dumnezeu, salvat și rscumprat prin sângele Mielului, s-a dus personal, ca și Petru la focul de crbuni al lumii, s-și ia partea. Acest fel de a proceda n-a ieșit niciodat bine; sfârșitul lui a însemnat: dezamgire, mânie, lacrimi.

   Exact la fel a fost și cu David, unsul lui Dumnezeu, robul Su. El a putut s spun: „Domnul este Pstorul meu: nu voi duce lips de nimic.” – Dar totuși s-a întâmplat s-I lipseasc. El și-a pus ndejdea în Nabal, chiar dac numai pentru scurt timp. Acest lucru era gata s aib un sfârșit trist: abia i-au transmis slujitorii lui David rspunsul impertinent al lui Nabal, c sângele deja a început s-i clocoteasc și a pus mâna pe sabie. Dar nu numai atât, ci a poruncit și soldaților lui s fac la fel. Ticloșia și jignirea lui Nabal nu puteau fi rzbunate decât printr-o baie de sânge (cu toate c slujitorii lui nu fcuser nici un ru. »Și s-au suit.« (versetul 13 și 22)

   Așa este omul! Dup cum arat exemplul lui David, chiar și un om al lui Dumnezeu poate s spumege groaznic, când îi este lezat ‚eul’. David a uitat într-o clip c Dumnezeu este scutul și adpostul lui (Psalmul 6.10) și c El este un Judector drept (Psalmul 7.11). În timp ce ‚se suia’ setos de sânge, ‚eul’ su ieșea în relief și trebuie s constatm c de data aceasta atitudinea lui a fost fireasc. Dușmanul sufletelor a triumfat; el a pus robului lui Dumnezeu o piedic în cale, ca David s cad tare.

   Ce repede suntem gata s tragem sabia! Ce ușor poate fi ofensat conștiința (ceea ce ar trebui s fie exclus la ucenicii lui Hristos), s ne ispiteasc s fim nedrepți și s-l condamnm pe cel nevinovat în același fel ca pe cel vinovat. (1 Petru 2.21-23) Mânia tulbur duhul, cci ea este o fapt a firii pmântești. Un copil al lui Dumnezeu nu poate fi ofensat, dar dac totuși este ofensat, atunci el își las soarta în mâna lui Dumnezeu, care spune: »Nu v temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta. …. Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.« (Exodul 14.13-14)

   Pentru David nu existau opreliști, astfel c Dumnezeu a trebuit s-l rețin, în timp ce ‚se suia setos de rzbunare’, pentru a-și rezolva personal problema, cu arma-n mân.

   Dumnezeu a ales o unealt ciudat, cu care S-a gândit s-l opreasc pe David: Abigail, nevasta lui Nabal. Oare și-a fcut ea griji pentru soțul ei și pentru personalul casei, pentru cas și pentru averea care urma s fie distrus? Aflm adevratul motiv al apariției sale din cuvântarea ei.

   David îi era bine cunoscut, chiar dac numai din auzite. Ea știa despre ungerea lui David, despre misiunea sa și despre destinul su. Orizontul ei se întindea dincolo de sfera îndeletnicirilor gospodrești. Interesul ei nu se oprea la oalele de gtit, ci se întindea pân departe, pân la planurile lui Dumnezeu. Într-o csnicie, care, într-adevr, semna mai degrab a sclavie, aici s-a maturizat un caracter feminin desvârșit. Un exemplu de: conștiinciozitate, hotrâre și curaj. Ea n-a ezitat nicio clip în a preveni vrsarea de sânge, când a aflat de la slujitori despre comportamentul fatal al lui Nabal.

   Ea a poruncit imediat ce merinde trebuiau încrcate. Bogția darului ne ajut s ne facem o prere despre mrimea gospodriei, creia Abigail trebuia s-i fac faț: »Dou sute de pâini, dou burdufuri cu vin, cinci oi pregtite, cinci msuri de grâu prjit, o sut de turte cu stafide, dou sute de legturi de smochine.«

   Care sor n-ar fi total epuizat, subjugat, zdrobit de o astfel de activitate economic uriaș? Oricât de mult timp ar înghiți activitatea casnic, cu toate treburile, gtitul și aprovizionarea,  ea nu trebuie s devin niciodat un idol cruia se ne jertfim. Este și rmâne o imagine lamentabil, când o femeie credincioas se las total biruit de grijile gospodrești.

   Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu c exist surori în Hristos, care în ciuda unei gospodrii mari, au totuși o ordine desvârșit în toate: copii, buctrie, mobil și  mai gsesc timp și pentru a-și stura duhul cu Cuvântul lui Dumnezeu, s se întrețin cu copiii despre faptele mari ale lui Dumnezeu și s imprime întregii case o atmosfer de creștinism adevrat. Conversațiile ei despre lume au un ton și un conținut total diferite.

   Nu putem lua în nume de ru femeilor din lume, dac în discuțiile lor este vorba despre: haine, mâncare, menajere și alte lucruri zilnice. Dar de la femeile noastre credincioase așteptm ca ele s arate bucurie și preocupare pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru lucrarea Lui.

   De atâtea ori reușește Satan s fure binecuvântarea gospodinei credincioase, exact în timpul adunrii. Cci o iau cu asalt câteva lucruri care trebuie rezolvate în ultima clip, în grab și cu neliniște; atunci se întâmpl ceva ru, apoi ceva este cutat cu înfrigurare, dar zadarnic și în felul acesta dm fuga la adunare, pentru c ‚s-a fcut târziu’; câteodat chiar ‚prea târziu’. Inima este prea puțin pregtit s primeasc Cuvântul lui Dumnezeu, dac evenimentele din ultimul sfert de or de acas înc mai rsun în noi. Rar ptrunde Cuvântul lui Dumnezeu mai adânc, în interior, iar apoi, dac pe drumul spre cas discuțiile au ca tem gospodria și grijile familiei, în curând sora în cauz va fi pgubit în omul dinluntru. Caracterul lumesc al discuțiilor și din viaț devine evident.

   Conduita, înfțișarea și vorba lui Abigail sunt întru totul duhovnicești. Dup ce a trimis înainte darul bogat, ea s-a apropiat de David, a coborât de pe mgar și s-a aruncat la picioarele lui, în umilinț. Ea nu vorbește despre darul pe care l-a trimis lui David și tovarșilor lui, nu subliniaz buna lui calitate și cantitatea lui, ea nu se informeaz despre foamea și gusturile lui David, pentru a-i distrage atenția de la ceea ce avea de gând s fac. Ea intr în sprtur pentru Nabal, cu toate c el nu merita, și ia vina asupra ei.

   Pentru început ea cere permisiunea s vorbeasc. Credincioasa Abigail a socotit c este bine s cear voie s vorbeasc, datorit faptului c, din cauza nebuniei lui Nabal, viața lui și a slujitorilor lui nevinovați erau în pericol. A fost o clip important a vieții ei când i-a spus lui David: »Ascult cuvintele roabei tale. S nu-și pun domnul meu mintea cu omul acela ru, cu Nabal.« Este un caz rar când vorbele unei femei le anuleaz pe cele ale unui brbat. Putea David s spun ‚nu’?

   De multe ori sunt citate femeile din Vechiul Testament, care au vorbit și care au acționat, mai ales Iael, Debora ș.a., pentru a motiva slujirea femeilor la Cuvânt și pentru a combate învțtura Noului Testament cu privire la tcerea femeilor în adunare. În raport cu spiritul și caracterul lui Nabal, ne putem imagina ușor o sor care vorbește și acționeaz, în felul de a fi și în stilul lui Abigail. Dar ce fel de mrturie a fost vorbirea lui Abigail pentru brbatul ei? Care sor în Hristos s-ar scula în Adunarea lui Isus Hristos și luând cuvântul, s proclame c nu ar fi frați acolo sau numai din aceia care seamn cu Nabal? Dac vrem totuși s atingem aici subiectul ca surorile s vorbeasc în adunare, atunci vorbirea lui Abigail este mai mult un argument contra decât pro. În perioadele când existau puțini brbați, iar stricciunea și ruina deveneau tot mai evidente, în Vechiul Testament Dumnezeu a ales niște femei care s-I vesteasc și s-I continue mrturia.

   În opoziție cu David, care poart o lupt personal, Abigail vorbește despre rzboaiele Domnului. David s-a lsat târât spre alte lucruri, uitând de ele; o femeie a trebuit s-i aminteasc de ele. O, de-ar vrea surorile noastre s fie astfel de Abigail! Acolo n-a fost loc nici pentru lingușire, nici pentru prtinire. Cu vorbe clare, care pe David l-au lovit direct în suflet ca un trsnet, Abigail îi arat biografia și datoria pe care o are: »…cci domnul meu poart rzboaiele Domnului și niciodat nu va fi rutate în tine.« (versetul 28) Cum o fi roșit David de rușine! Era rzboiul la care pornise un rzboi al Domnului?

   De câte ori nu se întâmpl ca noi, rzboinicii Domnului, s pornim la lupt pentru lucrurile noastre cele mai personale! Da, inima omului este de neînțeles și tot de neînțeles sunt îndelunga rbdare și harul credinciosului nostru Tat! El vorbește prin Abigail inimii lui David, nu numai despre datoria lui, ci îi amintește trecutul lui: »Dac se va ridica cineva care s te urmreasc și s vrea s-ți ia viața« (versetul 29). Acest lucru nu se poate spune despre Nabal, cu toate c în caz de rzboi, refuzul de alimente poate fi uneori duntor. – Era vorba de Saul, care-l urmrea și care încercase în repetate rânduri s-l omoare. Când Abigail i-a amintit despre prigonirile sale, i-au venit imediat în minte și ‚izbvirile Domnului’. Ce necaz, care dușman poate face ru celui ce aparține Domnului? »Cine ne va desprți pe noi de dragostea lui Hristos?« (Romani 8.35)

   Rspunsul nechibzuit al lui Nabal, îndrtnicia și nerecunoștința sa – toate acestea au început s i se par lui David tot mai mici și mai neînsemnate, când i s-a adus aminte de dragostea și credincioșia lui Dumnezeu. Iar Abigail, mânat de Duhul Sfânt, a început cu trecutul, privind spre viitor; ochiul ei interior îl vede pe David pentru veșnicie în mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. »Sufletul domnului meu va fi legat în mnunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeu tu.« (versetul 29)

   Ea-l vede pe David ca împrat domnind peste Israel (versetul 30) și știe c acest lucru îl va întâmpla prin ajutorul plin de har al lui Dumnezeu, nici într-un caz prin propriile sale puteri. David a trebuit s fie fcut conștient c, Dumnezeul care l-a luat de la pșune, care l-a ales și l-a chemat s fie împrat și domn în Israel, îi va rezolva și problema cu Nabal.

   Când Abigail a ajuns la sfârșitul acestui discurs plin de efect, se vede c ea însși era total ptruns de certitudinea și precizia Cuvântului dumnezeiesc. Ea-l roag pe David ca atunci când îi va fi lui bine, s-și aduc aminte de ‚roaba lui’. (versetul 31) Ea însși își cldește viitorul pe fgduința regalitții și a bogției lui David. »Credința este o încredere neclintit în lucrurile ndjduite, o puternic încredințare despre lucrurile care nu se vd.« (Evrei 11.1) Abigail credea din toat inima – iar noi o privim ca pe un martor credincios al Vechiului Testament, care face parte din așa numitul ‚nor de martori’, chiar dac n-a fost pomenit în capitolul 11 din epistola ctre Evrei. Pomenirea e s ne aduc binecuvântare! (Proverbe 10.7)

   El a fost biruit de tonul plcut al vorbirii, iar intențiile sale distructive s-au topit. El a recunoscut c a dorit un lucru ru și a bgat sabia în teac.

   Misiunea lui Abigail a fost îndeplini-t. »Ce frumoase sunt pe munți, picioarele celui …. care vestește pacea.« (Isaia 52.7) Ce grbite au fost picioarele lui David s verse sânge! (Romani 3.15), dar ce liniștitoare a fost influența binecuvântatei Abigail. Dup ce David s-a liniștit și i-a acceptat darul, rolul ei a luat sfârșit, iar problema cu Nabal a fost rezolvat, din punct de vedere omenesc.

   Dar nu tot așa și pentru Dumnezeu care »este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de buntate și credincioșie, care Își ține dragostea pân în mii de neamuri de oameni, iart frdelegea, rzvrtirea și pcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.« (Exod 34.6-7) Pentru c David n-a mai vrut s-și rezolve problema singur și era liniștit, Domnul i-a aprat pricina și »inima lui Nabal a primit o lovitur de moarte«. (versetul 37) David a simțit c: »Domnul mi-a aprat pricina în ocara pe care mi-a fcut-o Nabal.« (versetul 39)

   Abigail a devenit vduv. Ce-o fi fost în inima ei? Abia a apucat s se întristeze și s plâng dup moartea brbatului ei, care era la fel de amețit de la nebunia lui ca și de la vinul pe care îi plcea s-l bea. Putem spune cu siguranț c pentru ea a fost o eliberare. Nu reiese de nicieri c ea s-ar fi plâns la cineva despre felul su de a o trata.

   Femeile din lume nu se rușineaz s povesteasc unuia și altuia despre suferințele pe care le îndur adesea de la soții lor. Auzim de multe ori lucruri groaznice, dar care dintre noi poate s intervin pentru ajutor? Abigail, imaginea unei femei temtoare de Dumnezeu și evlavioas, cu siguranț n-a povestit nimnui despre chinurile pe care i le-a pricinuit Nabal, un om fr Dumnezeu, ci și-a vrsat inima înaintea Domnului, care, la timpul potrivit a hotrât oprirea.

   Ce frumos este ca surorile, care înc mai au un soț necredincios, care se îmbat și care în beția lui se poart ru cu ea, s mearg cu ocara ei la Cel ce poate ajuta. Cu siguranț c în astfel de cazuri El va oferi puterea de a îndura și dac este cazul, va pune capt suferinței. Da, și în plus, El poate înmuia inima îndrtnic și împietrit.

   Multe femei, care s-au rugat struitor pentru convertirea soților lor, i-au primit înapoi ca pe un cadou. S ne obișnuim s-L lsm pe Dumnezeu s ne rezolve problemele. El a ispșit ocara lui David, a pus capt sorții triste a lui Abigail, i-a redat libertatea – chiar dac una trist, acea a unei vduve. Dar cu acestea, Dumnezeul nostru nu ajunsese înc la rezolvarea deplin a problemelor destinului ei. Ceea ce face El este deplin și desvârșit.

   Abigail a plecat din Maon, unde își avea Nabal reședința și unde și-a gsit și moartea, la Carmel (în Iuda). O așteptau multe îndatoriri gospodrești și de acum trebuia s administreze singur averea lsat în urm de Nabal.

   Abigail tocmai intenționa s mearg la treburile ei importante, când a vzut apropiindu-se câțiva brbați, niște trimiși ai lui David. Oare mai voiau s cear și alte alimente? Poate așa s-a întrebat Abigail. Dar ei veneau dintr-un cu totul alt motiv: veneau, în numele lui David, s-i cear oficial mâna. Binecuvântat Abigail! Cum este ea cinstit și înlțat dup o viaț plin de umilințe și dispreț! Dar inima ei a rmas smerit în toat aceast fericire care a venit așa de surprinztor. „Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pmânt.” (versetul 41) și a vorbit în simplitatea inimii ei: »Iat, roaba ta se socotește ca o roab, gata s spele picioarele slujitorilor domnului meu.« Apoi a clrit în urma slujitorilor și a devenit nevasta lui David. Soarta lui Abigail s-a împlinit. Dumnezeu, tatl vduvelor și al orfanilor S-a manifestat în mod minunat.

   Ce ciudat, ar putea cineva s remarce întrebând, c Dumnezeu se preocup chiar și de cstorie! Unii prinți, unele fiice credincioase ajunse la maturitate sau vduve, ar putea gândi c este necesar s se osteneasc personal pentru acest lucru.

   Ce lecție le d Abigail surorilor a cror inim tânjește (în mod natural), dup propria lor cas, dup un soț și copii? Ele pot avea încredere în Tatl lor ceresc. Ele pot pși majestuos, ca reginele, pe bun dreptate conștiente de feminitatea lor, fr a fi nevoite s vâneze vreun brbat, cum fac copiii lumii. Tot ceea ce conteaz este s ai plcere de Domnul și atunci poți fi sigur c El îți d tot ce-și dorește ‚inima ta’; deci și un brbat, un brbat bun, credincios, cumsecade, harnic și care nu este chiar urât.

   Putem greși ușor în dou feluri; la acest lucru s ne gândim mereu. Bineînțeles c nu trebuie nimeni s dea indicații lui Dumnezeu, dar o rugminte tot putem avea.

   Iat c am deviat de la obiectul discuției noastre. De aici înainte viața lui Abigail nu mai este marcant, misiunea ei a fost îndeplinit, soarta ei a intrat într-un fgaș lin. Fericit Abigail! Cum s-o fi odihnit ea de atunci încolo în dragostea soțului ei, pe care i l-a dat Domnul! Și cum a mai iubit-o el! În capitolul 30 al crții 1 Samuel îl gsim plângând, pentru c amaleciții i-au rpit cele dou neveste. Poporul era amrât, dar David s-a întrit în Domnul, Dumnezeul Su. Apoi le-a pus înaintea Domnului, în rugciune, pe Ahinoam și pe Abigail, iar Domnul i le-a dat înapoi. În versetul 18 citim c Dumnezeu le-a salvat. Acum Abigail se mut pentru a doua oar în casa lui David; și acolo vrea s și rmân. Ea este una din cele mai bine cunoscute figuri feminine din Biblie, iar mirosul plcut al inocenței, smereniei și temerii de Dumnezeu al sufletului feminin ne vor înviora de fiecare dat când îi vom citi povestea. Toat ființa ei emana pace, credincioasa ei inim smerit era plin de îndrzneal nobil și încredere neclintit în Dumnezeu. S ne dea Domnul multe astfel de surori, care s-i semene! Amin.                                                                                                                                

   David a cerut mâna lui Abigail, nu Abigail a cerut mâna lui David. La așa ceva nu s-ar fi așteptat Abigail. Se pare c nici nu era în cutarea unui brbat. Ea a dorit, dup cum o cunoaștem, s lase totul în mâna Domnului. Acesta este un principiu foarte important, tocmai în ceea ce privește cstoria.

   Rspunsul la întrebarea deloc surprinztoare: dac o fat vrea s se mrite, este: ‚las acest lucru în grija Domnului’ sau ‚îmi este indiferent dac-mi gsesc un brbat sau nu’.

   Este un rspuns modest, potrivit, cuvios și nu neaprat de condamnat. Dar, în majoritatea cazurilor, o astfel de sor nu-și va gsi brbat, pentru c Dumnezeu alege ce este cel mai bine pentru copilul Su, dac acesta pune totul în mâna Lui. (1 Corinteni 7.38)

   Înaintea lui Dumnezeu trebuie s fim întotdeauna foarte sinceri și s-I spunem totul așa cum credem noi c este; astfel nu vom fi dezamgiți. Dac ne dorim mult s avem propria noastr familie

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...APARATE VULCANIZARE, AEROTERME, MASINI DE SPALAT...Vezi aici!