Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Orele Golgotei

Publicat la 2011-10-30 de Traian

Cele mai Ăźnsingurate ore, pe care a trebuit vreodată un om să le Ăźndure, au fost orele de la Golgota; Isus a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu, ci și om, atunci cĂąnd a murit la Golgota.

Cele mai Ăźnsingurate ore, pe care a trebuit vreodată un om să le Ăźndure pe pămĂąnt, au fost orele de la Golgota; Isus a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu, ci și om, atunci cĂąnd a murit pe Golgota.

De ce Ăźnsă a fost Golgota cea mai Ăźnsingurată oră din cĂąte au existat vreodată? Pare ușor să răspunzi l  a această Ăźntrebare de vreme ce mulți dintre cititorii noștri au o imagine foarte precisă despre Golgota și despre moartea Mielului lui Dumnezeu. Și totuși nu putem răspunde corect la această Ăźntrebare, fiindcă nu suntem Ăźn stare să Ăźnțelegem cu adevărat prin ce a trecut Isus pe Golgota.

După Scriptură, Isus Cristos a fost răstignit «la ceasul al treilea» (Marcu 15, 25) (dimineața la ora 9). Și «pe la ceasul al nouălea» (după-masă pe la orele 15) a strigat cu glas tare, cutremurător: «Eli, Eli, lama sabactani? ...Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (v. 34). Aceasta Ăźnseamnă deci că Isus Cristos, atunci cĂąnd a strigat, atĂąrnase deja timp de șase ore Ăźn singurătatea groaznică a crucii! Înseamnă că cel puțin o parte dln cele șase ore nu L-a mai avut pe Dumnezeu ca Tată și nici măcar de partea Sa. Faptul că Ăźn acest răstimp nu L-a mai avut ca Tată reiese din aceea că E1 - care Ăźntotdeauna cĂąnd se referea la Dumnezeu spunea Tatăl Meu -, Ăźn acel moment, S-a adresat Dumnezeului. Și faptul că nu-L mai avea nici pe Dumnezeu de partea Sa rezultă din cuvintele Sale disperate: «...pentru ce M-ai părăsit?» El Îl chema Ăźn ajutor pe Dumnezeu, dar Dumnezeu Îl părăsise!

În acest sens, cuvintele centurionului roman conțin un simbol adĂąnc, tragic: «Sutașul care stătea Ăźn fața lui Isus, cĂąnd a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!» (v.39). Atunci cĂąnd Isus a atĂąrnat pe cruce părea că nu ar mai fi fost Fiul Celui Prea Înalt. De ce? Fiindcă El, Ăźn acele ore, a fost despărțit de Tatăl. Dar, acolo pe cruce, era El totuși Fiul lui Dumnezeu?! Sigur că da, Ăźnsă nu Ăźn slava Sa regească. El a atĂąrnat acolo ca un om, cu Ăźnfățișarea complet desfigurată, atĂąt de disprețuit de Ăźntreaga lume ĂźncĂąt nimeni nu voia să-L mai privească Ăźn față. Despre aceasta a profețit prorocul Isaia, cu aproximativ 700 de ani Ăźnainte de Cristos, Ăźn cuvintele sale cutremurătoare: «...atĂąt de schimonosltă Ăźi era fața și atĂąt de mult se deosebea Ăźnfățișarea Lui de a fiilor oamenilor ...Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferlnța, era așa de disprețuit că Ăźți Ăźntorceai fața de la El și noi nu L-am băgat Ăźn seamă» (Isaia 52, 16b; 53, 3). CĂąt de groaznică și de Ăźnfiorătoare trebuie să fi fost această singurătate pentru El! Fiindcă Lui, Domnului Isus Cristos, I S-a ĂźntĂąmplat ceva, ceea ce nouă, celor care credem Ăźn El, nu ni se poate ĂźntĂąmpla niciodată: El a fost - timp de cĂąteva ore - părăsit cu adevărat de Tatăl Său. Așa se explică Ăźntrebarea Sa: «...pentru ce M-ai părăsit?». Cu alte cuvinte: «Tu M-ai părăsit - dar de ce?»

Acest lucru nu i-L vom putea reproșa lui Dumnezeu deoarece, Ăźn ce ne privește pe noi, copiii Săi, El nu ne va părăsi niciodată. Putem cel mult să spunem că ne simțim părăsiți. Însă Ăźn realitate nu suntem singuri, așa cum scrie atĂąt de minunat Ăźn Evrei 13, 5b: «Căci Domnul a zis: Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi!» Să ne gĂąndim la propriile cuvinte ale lui Isus: «Și iată că Eu sunt cu voi Ăźn toate zilele pĂąnă la sfĂąrșitul veacului» (Matei 28, 20b). Pavel jubilează Ăźn Romani 8, 38-39: «Căci sunt bine Ăźncredințat că nici moartea, nici viața, nici Ăźngerii, nici stăpĂąnirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici Ăźnălțimea, nici adĂąncimea, nici o altă făptură nu vor fi Ăźn stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este Ăźn Isus Cristos, Domnul nostru.» Nu, nimeni și nimic nu ne poate despărți de Domnul nostru și nu vom fi lăsați singuri niciodată; oriunde am fi, Domnul este Ăźntotdeauna prezent! Ascultă ce spune psalmistul: «Dacă mă voi sui Ăźn cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca Ăźn locuința morților, iată-Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mĂąna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca» (Psalm 139, 8-10). Altfel spus: Doamne, Tu ești Ăźntotdeauna cu mine; oriunde aș fi, orice aș face, oriunde aș merge, oricum m-aș simți - Tu ești Ăźntotdeauna cu mine. Da, putem fi siguri de acest lucru, și slavă Domnului că așa și este.

Dar Isus, atunci cĂąnd a atĂąrnat pe cruce, nu mai avea nimic din toate acestea; El a fost lipsit de orice dragoste și de orice mĂąngĂąiere. În locul siguranței pline de bucurie a prezenței Tatălui Său, L-a chinuit o groază paralizantă. În locul unei puternice certitudini lăuntrice, L-a Ăźnfiorat tăcerea glacială a lui Dumnezeu. În locul privirii iubitoare a Tatălui, El a văzut doar Ăźntunericul de nepătruns. În locul păcii și cĂąntărilor de sus, a fost pătruns de vuietul și urletul Ăźntregului iad. Isus Cristos a trăit exact opusul a ceea ce psalmistul mărturisește plin de credință: «Chiar dacă ar fr să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine; toiagul și nuiaua Ta mă mĂąngĂąie» (Psalm 23, 4). Isus a umblat literalmente «prin valea umbrei morții~ , Dumnezeu nu a mai fost cu El, «toiagul și nuiaua» Tatălui nu L-au mai mĂąngĂąiat.

De ce - putem să ne Ăźntrebăm - de ce oare? Fiindcă nu a existat o altă cale. Pentru că deși Isus era Mielul fără cusur și fără prihană al lui Dumnezeu, deși n-a păcătuit niciodată Ăźn viața Lui, deși a rămas curat și nepătat, El a suferit pe Golgota moartea păcătosului. Să ne Ăźnțelegem bine: El nu a murit ca păcătos - deoarece așa cum s-a spus, El a fost și a rămas fără păcat -, ci datorită păcatelor Ăźntregii lumi.

Știi tu ce Ăźnseamnă să treci prin moartea păcătosului? Știi tu ce consecință groaznică și inevitabilă ascunde o asemenea moarte? Vreau să-ți spun: la o asemenea moarte:

- Dumnezeu nu este prezent; - cerul este Ăźnchis;

- Cel Veșnic Își Ăźntoarce privirea Ăźn altă parte!

De aceea o astfel de moarte este cel mai Ăźngrozitor, cel mai cumplit și cel mai teribil lucru care se poate ĂźntĂąmpla unui om necredincios. Există suficiente mărturii Ăźn acest sens. Iată doar cĂąteva exemple:

- Filozoful ateu David Hume a strigat la moartea sa: «Sunt Ăźn flăcări!» Disperarea sa constituia o imagine groaznică.

- Moartea lui Voltaire - gĂąnditorul și scriitorul iluminist francez, renumit și pentru atitudinea sa sarcastică față de Dumnezeu - trebuie să fi fost atĂąt de groaznică ĂźncĂąt sora medicală a spus după aceea: «Pentru toți banii din Europa n-aș mai vrea să văd un necredincios murind!» El a strigat toată noaptea după iertare.

- Hobbes, un filozof materialist englez, a spus cu puțin Ăźnainte de moartea sa: «Mă găsesc Ăźn fața unui salt ĂźnspăimĂąntător Ăźn Ăźntuneric.»

- Goethe a strigat: «Mai multă lumină!»

- Churchill a murit avùnd pe buze cuvintele: «Cùt de nebun am fost!»

Numai aceste cĂąteva exemple ne arată, Ăźnfricoșător de clar, ce Ăźnseamnă să treci prin moartea păcătosului. Isus a Ăźndurat agonia morții păcătosului, cu toate că El Însuși - și aș dori să subliniez Ăźncă o dată - era absolut fără păcat și a rămas fără păcat. El a suferit o moarte atĂąt de cumplită, pentru că a luat toate păcatele oamenilor din toate timpurile Ăźn trupul Său, pe cruce. Petru spune acest lucru Ăźn prima sa Epistolă: «El a purtat păcatele noastre Ăźn trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire» (1 Petru 2, 24a). Atunci cĂąnd Isus a Ăźndurat agonia morții, cerul s-a Ăźnchis cu adevărat, Tatăl Și-a Ăźntors privirea Ăźn altă parte, Cel Veșnic Și-a Ăźntors fața de la EI; iar EI, Fiul, atĂąrna singur și părăsit pe cruce. Ce valuri Ăźnfiorătoare ale iadului trebuie să se fi revărsat asupra Lui! În psalmul mesianic 22 ni se descriu, Ăźn mod clar și Ăźnfricoșător, suferințele lui Isus Ăźn acele ore cumplite de pe cruce: «0 mulțime de tauri sunt Ăźmprejurul meu, niște tauri din Basan mă Ăźnconjoară. Își deschid gura Ăźmpotriva mea, ca un leu care sfĂąșie și răcnește. Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește Ăźnăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus Ăźn țărĂąna morții. Căci niște cĂąini mă Ăźnconjoară, o ceată de nelegiuiți dau tĂąrcoale Ăźmprejurul meu, mi-au străpuns mĂąinile și picioarele: toate oasele aș putea să mi le număr.» (v. 12-17a).

Frate și soră, cĂąt de greu trebuie să fi fost acest lucru pentru Isus Cristos! Nu e de mirare deci izbucnirea acestui strigăt din inima Sa rănită: «Eli, Eli, lama sabactani? ...Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» A fost strigătul unui om care a căzut Ăźntr-un abis adĂąnc și a cărui inimă era complet zdrobită.

Isus nu fusese niciodată părăsit de Tatăl Său. Iar acum, pe cruce, era nu numai părăsit de Tatăl, ci și Ăźnconjurat de puterile Ăźntunericului. Nu, Tatăl nu Îl părăsise niciodată pĂąnă atunci; dimpotrivă, Tatăl Său fusese Ăźntotdeauna Ăźn El și El Ăźn Tatăl. Astfel, El a zis: «Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl» (Ioan 14, 9b). Și Ăźn Ioan 11, 41b citim: «Isus Și-a ridicat ochii Ăźn sus și a zis: Tată ...» PĂąnă atunci a existat Ăźntotdeauna o armonie totală Ăźntre El și Tatăl. Și cĂąt de mult S-a bucurat Isus de această armonie pe care a mărturisit-o Ăźn repetate rĂąnduri:

- «...nu sunt singur, ci Tatăl ...este cu Mine» (Ioan 8, 16b).

- «Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur ...» (Ioan 8, 29a).

- «Eu și Tatăl una suntem» (Ioan 10, 30).

- «...ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este Ăźn Mine și Eu sunt Ăźn Tată» (Ioan 10, 38b).
Ce cuvinte minunate! Dar tocmai de aceea contrastul dintre aceste afirmații și suferința de pe cruce este atĂąt de tragic. O, pe ce cale a mers Isus! Și de ce? Ca să ne mĂąntuiască, pe tine și pe mine, pentru că noi ar fi trebuit să atĂąrnăm acolo pe cruce!

Poate că Ăźnțelegem acum ceva mai bine suferințele adĂąnci ale Mielului lui Dumnezeu; poate că acum putem să simțim mai bine prin ceea ce a trecut El. Totuși, unii ar putea să se Ăźntrebe:

Oare Isus nu a știut că lucrurile se vor petrece așa?

EI a vorbit cu ucenicii Săi de mai multe ori Ăźn legătură cu aceasta. Astfel, citim Ăźn Matei 16, 21: «De atunci Ăźncolo Isus a Ăźnceput să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrĂąnilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorĂąt și că a treia zi are să Ăźnvieze.» El a spus clar că trebuia «să pătimească mult». Referitor la suferința sa, multe profeții din Vechiul Testament indicau acest deznodămĂąnt; iar Isus cunoștea toate aceste cuvinte. Deci El trebuie să fi știut. Deși nu putem răspunde niciodată Ăźn mod categoric la această Ăźntrebare, aș dori să Ăźncerc totuși - cu toată reverența cuvenită Mielului lui Dumnezeu - să dau, cĂąt de cĂąt, un răspuns. Poate că Isus Cristos - Ăźn ciuda faptului că era Fiul lui Dumnezeu și că toate lucrurile erau descoperite Ăźnaintea Lui - n-a știut totuși un lucru: cĂąt de groaznică va fi despărțirea dintre El și Tatăl; și cĂąt de cumplit va fi să fie părăsit de Tatăl! Deci Ăźncă o dată: El nu fusese niciodată despărțit de Tatăl - cu atĂąt mai puțin părăsit de El.

Dar, poate că spui acum, Isus a știut Ăźntotdeauna totul. Oare a cunoscut Isus Cristos cu adevărat totul? El Însuși a vorbit odată despre ceva ce El nu știa, și anume despre timpul revenirii Sale. El a spus: «CĂąt despre ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni, nici Ăźngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tată» (Marcu 13, 32). Lucrul acesta nu l-a cunoscut. De aceea, oare nu este posibil ca numai Tatăl să fi cunoscut ce va trebui să Ăźndure Fiul pe cruce? CĂąt de grea va fi, Ăźntr-adevăr, despărțirea? Este oare posibil ca Tatăl, Ăźn dragostea Sa, să fi tăcut aici față de Fiul Său?

Deși nu cunosc Ăźncă răspunsul, a trebuit să mă gĂąndesc, Ăźn acest context, la Avraam și Isaac. Atunci cĂąnd mergeau amĂąndoi spre locul jertfei, Isaac, Ăźn necunoștință de cauză, Ăźl Ăźntreabă pe tatăl său: «Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?» (Gen. 22, 7b). Ce răspuns i-a dat Avraam lui Isaac? În Geneza 22, 8a citim: «Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot.» Isaac știa că trebuia adusă o jertfă dar nu cunoștea adevărul cutremurător că el avea să fie acea jertfă. Isus Cristos știa despre Golgota. Știa că El avea să fie Mielul de jertfă; dar știa EI oare și cĂąt de groaznic va fi atunci cĂąnd Tatăl - Ăźn ceasurile agoniei Sale de pe cruce - Îl va părăsi? Noi nu știm și nici nu vom avea vreodată, aici pe pămĂąnt, un răspuns definitiv la această Ăźntrebare. Un lucru Ăźnsă este sigur: orele Golgotei au fost, Ăźntr-adevăr,cele mai grele și mai Ăźnsingurate ore prin care a trebuit să treacă vreodată un om pe pămĂąnt; și Fiul omului, Isus Cristos, le-a Ăźndurat.

Marele scop al suferințelor lui Isus

De ce oare a trebuit să sufere atĂąt de cumplit Domnul slavei? Pentru a salva mulți, mulți oameni Ăźncătușați de păcat! CĂąt de minunat este descris scopul suferințelor lui Isus Ăźn cartea profetului Isaia: «Dar după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămĂąnță de urmași ...Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni Ăźntr-o stare după voia lui Dumnezeu ...

De aceea, Îi voi da Lui ca pradă pe cei mulți.» (Isaia 53, 1 Ob.11 b.12a, după trad. germ. Martin Luther). Minunat, nu-i așa?! Și pĂąnă astăzi se adaugă zilnic noi oameni puși Ăźntr-o stare după voia lui Dumnezeu, noi urmași. Însă totul a Ăźnceput odată cu această Ăźnfiorătoare, Ăźnsingurată suferință de pe cruce. Pe măsură ce drumul său se apropia tot mai mult de sfĂąrșit, pe măsură ce Isus se adĂąncea tot mai mult Ăźn suferințe și Ăźn durere, devenea tot mai vădit faptul că prin această moarte s-a deschis calea multor oameni spre Împărăția cerurilor. Cu fiecare oră a suferinței, glorioasa victorie a lui Isus se apropia tot mai mult, iar ușa harului se deschidea puțin cĂąte puțin.

Aș dori acum să ilustrez mai concret acest minunat adevăr, folosind pilda lucrătorilor viei spusă de Domnul Isus. În ea ne este zugrăvit Ăźntr-un mod minunat etapele răstignirii lui Isus pe cruce cu cĂąt orele suferinței au fost mai multe, cu atĂąt mai aproape și mai mare a fost victoria. Iată acum prima parte a acestei pilde: «Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a Ăźnvoit cu lucrătorii cu cĂąte un leu pe zi și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stĂąnd Ăźn piață fără lucru. Duceți-vă și voi Ăźn via mea, le-a zis el, și vă voi da ce va fi cu dreptul. Și s-au dus. A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. CĂąnd a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stĂąnd Ăźn piață și le-a zis: De ce stați aici toată ziua fără lucru? Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni. Duceți-vă și voi Ăźn via mea, le-a zis el, și veți primi ce va fi cu dreptul» (Matei 20, 1-7).

Această pildă vorbește despre Împărăția cerurilor și despre toți aceia care vor fi odată acolo. De asemenea, ne explică faptul că nu este important dacă cineva ajunge acolo de timpuriu sau dacă sosește abia Ăźn ceasul al unsprezecelea. Principalul este că sunt mulți care vin! Acum Ăźnsă nu vom vorbi despre pildă Ăźn sensul acesta, ci vom Ăźncerca să stabilim cĂąteva paralele cu evenimentul de la Golgota.

Prima asemănare: CĂąnd a Ăźnceput drumul morții Domnului nostru? Nu vorbesc aici despre drumul suferinței care a Ăźnceput deja Ăźn ieslea Betleemului. Nu, ci mă refer la drumul propriu-zis al morții sau al crucii prin care El, așa cum Dumnezeu a spus-o atĂąt de frumos prin profetul Isaia, va avea urmași, punĂąnd pe mulți Ăźntr-o stare după voia lui Dumnezeu. CĂąnd a Ăźnceput acest drum al crucii? În Marcu 15, 1 citim: «Dimineața, preoții cei mai de seamă au făcut Ăźndată sfat cu bătrĂąnii, cărturarii și tot Soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat Ăźn mĂąinile lui Pilat» CĂąnd a Ăźnceput gospodarul din pilda amintită să trimită lucrători Ăźn via sa, respectiv cĂąnd a Ăźnceput Împăratul Împărăției cerurilor să cheme urmași Ăźn Împărăția Sa? Tot dimineața: «Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-diminea~ă să-și tocmească lucrători la vie» (Matei 20, 1).

A doua asemănare: CĂąnd anume a fost răstignit Isus? La ceasul al treilea (pe la ora 9 dimineața): «CĂąnd L-au răstignit, era ceasul al treilea» (Marcu 15, 25). Și cĂąnd au fost trimiși următorii lucrători Ăźn vie, respectiv cĂąnd a chemat Împăratul Împărăției cerurilor următorii urmași Ăźn Împărăția Sa? La ceasul al treilea (pe la ora 9 dimineața): «A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stĂąnd Ăźn piață fără lucru. Duceji-vă și voi Ăźn via mea, le-a zis el, și vă voi da ce va fi cu dreptul» (Matei 20, 3-4).

A treia asemănare: CĂąnd s-a lăsat acel groaznic Ăźntuneric peste Ăźntreaga țară? La ceasul al șaselea (la amiază, pe la ora 12): «La ceasul al șaselea s-a făcut Ăźntuneric peste toată țara pĂąnă la ceasul al nouălea» (Marcu 15, 33). CĂąnd au fost din nou chemați lucrători Ăźn vie, respectiv cĂąnd au fost din nou chemați urmași Ăźn Împărăția cerurilor? Pe la ceasul al șaselea (la amiază, pe la ora 12): «A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea ...și a făcut la fel» (Matei 20, 5).

A patra asemănare: CĂąnd a scos Isus Cristos strigătul Său cutremurător: la ceasul al nouălea (după-masa, pe la orele 15): «Și Ăźn ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, lama sabactani, care tălmăcit Ăźnseamnă: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Marcu 15,34). Și cĂąnd au fost trimiși iarăși lucrători Ăźn vie, respectiv chemați alți urmași Ăźn Împărăția cerurilor? Pe la ceasul al nouălea (după-masa, pe la orele 15): «A ieșit iarăși pe la ceasul ...al nouălea și a făcut la fel» (Matei 20, 5).

A cincea asemănare: CĂąnd a fost Isus Cristos Ăźngropat? Spre seară, Ăźnaintea Sabatului (după-masă, pe la orele 17): «CĂąnd s-a Ăźnserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului ; a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al Soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a Ăźndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus ...Și Iosif a cumpărat o pĂąnză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a Ăźnfășurat Ăźn pĂąnza de in și L-a pus Ăźntr-un mormĂąnt săpat Ăźn stĂąncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormĂąntului» (Marcu 15, 42-43.46). Și exact Ăźn același timp, adică pe la ceasul al unsprezecelea (după-masă, pe la orele 17) au fost trimiși iarăși lucrători Ăźn vie, respectiv au fost iarăși chemați urmași Ăźn Împărăția cerurilor: «CĂąnd a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stĂąnd Ăźn piață și le-a zis: De ce stați aici toată ziua fără lucru? Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni. Duceți-vă și voi Ăźn via mea, le-a zis el, și veți primi ce va fi cu dreptul» (Matei 20, 6-7).

Această asemănare alegorică dintre moartea lui Isus și pilda lucrătorilor viei ne arată Ăźn mod simbolic cum prin suferințele lui Isus pe cruce, pe măsură ce ele deveneau tot mai intense, mĂąntuirea devenea tot mai apropiată. Pe măsură ce drumul vieții Sale pămĂąntești se apropia de sfĂąrșit, adevărul strălucea tot mai luminos, pentru ca astfel multor oameni să li se deschidă calea spre Împărăția cerurilor.

Să rezumăm Ăźncă o dată, pe scurt, ca să ne rămĂąnă bine Ăźntipărit Ăźn minte: dis-de-dimineață a Ăźnceput drumul crucii lui Isus și tot dimineața devreme au venit primii lucrători Ăźn via gospodarului. Pe la ceasul al treilea (ora 9.00) Isus a fost răstignit și tot pe la ceasul al treilea au fost chemați următorii lucrători Ăźn vie. La ceasul al șaselea (ora 12.00) s-a lăsat Ăźntunericul peste toată țara și tot la ceasul al șaselea au fost chemați alți lucrători Ăźn vie. Pe la ceasul al nouălea (orele 15.00) Isus a strigat cutremurătorul «pentru ce» și exact la această oră, Ăźn pildă, au fost chemați din nou lucrători Ăźn vie. Pe la ceasul al unsprezecelea (orele 17.00) Isus Cristos a fost Ăźngropat, iar Ăźn pilda lucrătorilor viei au fost iarăși chemați lucrători. CĂąt de convingător ne arată această imagine ceea ce prorocul Isaia a profețit: «Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va Ăźnviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni Ăźntr-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor» (Isaia 53, 11).

Dacă privim astăzi aceste lucruri - această minunată lucrare a Golgotei cu consecințele ei copleșitoare - atunci se ridică Ăźn mod concret Ăźntrebarea: Domnul Isus a făcut nespus de mult pentru noi, dar ce putem să facem noi pentru El?

Ce putem să-I dăruim?

De fapt, nimic! Ne cunoaștem foarte bine și știm cĂąt de repede uităm intențiile și promisiunile noastre. Totuși, trebuie să-I dăm Domnului un răspuns! Poate că ne-ar putea ajuta o ĂźntĂąmplare din viața lui Petru. Odată, el s-a aflat la Iope Ăźn casa unui tăbăcar numit Simon. Locul său de rugăciune era pe acoperișul plat al casei. În Faptele Apostolilor 10, 9 scrie: «A doua zi ...Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei pe la ceasul al șaselea.» Cu toate că acest text nu are propriu-zis nimic Ăźn comun cu Golgota, m-au mișcat totuși cuvintele «pe la ceasul alșaselea». Deci Petru s-a urcat pe acoperiș ca să se roage exact Ăźn timpul amiezii (ora 12.00). CĂąnd au Ăźnceput pentru Domnul Isus cele mai groaznice ore pe cruce? Tot pe la ceasul al șaselea: «La ceasul al șaselea s-a făcut Ăźntuneric peste toată țara, pĂąnă la ceasul al nouălea» (Marcu 15, 33). Știi ce m-a mișcat aici atĂąt de mult? Faptul că Petru - conștient sau inconștient - și-a fixat la vremea celor mai grele ore ale Domnului Isus pe cruce timpul său zilnic de rugăciune! Putem presupune că nu a fost vorba aici de o singură rugăciune, izolată, ci de un obicei ferm. Două traduceri olandeze spun: «El s-a suit pe acoperiș ...ca să-și facă rugăciunea.» Deci, se poate să fi fost vorba despre un timp zilnic de rugăciune. Oricum ar fi, Petru s-a rugat Domnului său la ora la care El a Ăźndurat cele mai mari chinuri pe cruce.

La Ăźntrebarea pusă mai Ăźnainte: Ce putem să facem pentru Domnul Isus, ce putem să-I dăruim? - răspunsul tău (și al meu) ar trebui să fie clar: Ăźncepe din nou o viață intensă de rugăciune bazĂąndu-te de acum Ăźnainte, Ăźn mod conștient, pe jertfa MĂąntuitorului! Cu alte cuvinte: nu te mai ruga niciodată Ăźnainte de a te gĂąndi bine care este motivul pentru care te poți ruga; nu te mai ruga fără să-ți fie absolut clar de ce ai voie să te rogi; și nu te mai ruga Ăźnainte de a fi pătruns de faptul că trebuie să te rogi! Isus Cristos este Acela care - prin suferința Sa imensă și prin moartea Sa pe cruce - ți-a mijlocit dreptul de a fi copilul lui Dumnezeu, care poate acum striga Ăźn rugăciune: «Ava, scumpe Tată!». Da, așa este scris: «Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis Ăźn inimă Duhul Fiului Său, care strigă: Ava, adică: Tată!» (Gal. 4,6). Amin.

Marcel Malgo

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE PVC, CARAMIZI ECOLOGICE...Vezi aici!