Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Martirii celui de-al zecelea val Anul 303 d.Cr.

Publicat la 2011-10-17 de Traian

Timpul de liniște și pace pentru biserică a contribuit mult la dezvoltarea ei. Creștinii, au ajuns să fie foarte apreciați de societate pentru caracterul și conduita lor. Unii au ajuns să fie numiți Ăźn posturi Ăźnalte. Doroteus și Gorgonius, dintre cei mai devotați credincioși, au ajuns miniștri Ăźn guvern. În toate orașele, mulțimi mari de oameni au devenit creștini și s-au alipit de biserică. Serviciile de Ăźnchinăciune erau de toată frumusețea. Cum vechile clădiri Ăźn care se adunau, nu mai puteau cuprinde mulțimile ce veneau la biserică, creștinii au Ăźnceput, Ăźn această perioadă, să-și zidească clădiri spațioase. Pe nesimțite s-a petrecut Ăźnsă o deviere. Accentul a Ăźnceput să se pună cu prioritate pe zidirea clădirilor Ăźn care se Ăźntrunea biserica și nu pe zidirea sufletească a membrilor. Eusebiu ne spune că clădirile bisericilor au devenit frumoase, Ăźmpodobite de toată măreția, dar excesiva libertate i-a făcut pe creștini să se Ăźmpotmolească Ăźn nepăsare și viață lumească, ajungĂąnd astfel de unde au plecat. Ura și duhul de dezbinare a Ăźnceput să facă ravagii Ăźn rĂąndurile lor. Conducătorii se certau și se rivalizau Ăźntre ei. Poporul era Ăźnvrăjbit și Ăźmpărțit. Răutatea și prefăcătoria a Ăźnceput să macine Biserica creștină dinăuntru. Mulțimile veneau Ăźncă la biserică, dar lipsea vitalitatea și căldura dragostei de-altădată. Atunci a Ăźnceput judecata divină. Dumnezeu n-a mai putut Ăźngădui situația Ăźn care ajunsese biserică. Persoane dornice de ĂźntĂąietate, oameni plini de mĂąndrie au pus mĂąna pe slujbele Bisericii. În loc de a sluji, au Ăźnceput să stăpĂąnească. „Ca și cum am fi fost lipsiți de orice pic de simț - zice istoricul Eusebiu, descriind vremea sa - noi nu am fost prompți Ăźn luarea de măsuri spre a liniști, spre a ne Ăźmpăca cu Dumnezeirea. Unii, Ăźntr-adevăr, ca ateii, considerau situația noastră ca fiind neglijată și neobservată de Providența și astfel au adăugat o răutate și mizerie la alta. Unii, care au ajuns să fie păstorii noștri, părăsind legea pietății, s-au aprins unii Ăźmpotriva altora, s-au ținut de certuri, amenințări, denunțări, rivalități, lupte și ură... Atunci, așa cum zicea Ieremia, Domnul a aruncat Ăźn mĂąnia Lui aprinsă, fiica Sionului Ăźn Ăźntunecime. A azvĂąrlit din cer pe pămĂąnt podoaba lui Israel, i-a pustiit cortul sfĂąnt, a nimicit locul adunării sale" (PlĂąngerile lui Ieremia 2:1,6). Așa a procedat Domnul și Ăźn vremea aceasta. Valul de prigoană a Ăźnceput din nou. Creștinii au ajuns să-și vadă falnicele lor clădiri pentru Ăźnchinăciune dărĂąmate, Sfintele Scripturi aruncate Ăźn flăcări Ăźn mijlocul pieței, iar păstorii poporului destituiți din slujbele lor și arestați. Ei au devenit obiectul de excese al dușmanilor lor. Mulți au fost zdruncinați de persecuție, mulți au naufragiat Ăźn credință, mulți s-au scufundat Ăźn adĂąnc. Vai, ce ravagii a făcut persecuția aceasta! Creștinii n-au mai avut tăria spirituală de altădată și nu s-au putut bucura de biruințe, ca frații lor de mai Ăźnainte. Valul acesta de prigoană a fost mult mai cumplit.

La 17 Septembrie 284, Dioclețian a fost ales Ăźmpărat al Romei. Originea lui a fost sărăcăcioasă, se crede că a fost născut din părinți sclavi. El a Ăźmbrățișat cariera militară și a urcat treptele pĂąnă la tronul Romei. Spre a-și consolida domnia, el numește Ăźn 285 pe Maximian, un fost tovarăș al lui de arme, ca regent pentru partea de vest a imperiului, cu titlul de August, pe care și el Ăźl purta, iar Ăźn anul 293 numește Ăźncă doi cezari, pe Constanțiu Clor pe frontiera de la Rin și pe Galerius la Dunăre. El a avut talente deosebite de organizare și mĂąnă forte.

Faptul că biserica Ăźn vremea aceasta ajunsese organizată, avĂąnd grade ierarhice, a făcut ca Dioclețian să vadă un nou stat Ăźn stat. Galerius, cezarul din răsărit, a fost ostil creștinilor. El a exercitat o puternică influentă asupra lui Dioclețian, determinĂąndu-l a dezlănțui prigoana. Un accent deosebit a fost pus pe cultul Ăźmpăratului și pe slujbele vechilor zei.

În al nouălea an al domniei sale, la Ăźnceputul lui Februarie anul 303, Dioclețian a dat primul edict de persecuție al creștinilor, urmat de-alte două edicte Ăźn rapidă succesiune. În timp ce creștinii se pregăteau de sărbătoarea Paștilor, care Ăźn anul acela cădea Ăźn luna Martie, Ăźn toate orașele s-a afișat edictul Ăźmpăratului de demolarea tuturor locașurilor de Ăźnchinăciune ale creștinilor. Alt edict poruncea confiscarea și arderea Ăźn piețe publice a Bibliei și a cărților sfinte. Alt edict cerea degradarea tuturor creștinilor ce dețineau posturi Ăźnalte Ăźn dregătorii sau armată, iar ceilalți să fie deposedați de drepturi, dacă nu renunțau la credința lor. Toți slujitorii Evangheliei au fost arestați și aruncați Ăźn Ăźnchisori. În anul 304 a urmat al patrulea edict care cerea tuturor creștinilor să sacrifice zeilor. Aceste edicte au declanșat o groaznică persecuție. Mii și mii de creștini au fost arestați, bătuți, torturați și martirizați. Executarea acestor edicte atĂąrna Ăźnsă Ăźn mare măsură de magistrați. Prigoana a fost mai crudă Ăźn Italia, Africa de Nord și Ăźn Răsărit. În partea de apus a imperiului, Galia și Britania, unde domnea Constanțiu Clor, a fost mai ușoară. El a distrus clădirile creștinilor, dar nu a torturat pe creștini Ăźn așa măsură ca Ăźn Răsărit.

Împăratul Dioclețian și-a mutat reședința de la Roma la Nicomedia, un oraș Ăźn Asia mică. De aici s-a dezlănțuit valul prigoanei. Prefectul orașului, cu un pluton de soldați, s-au dus la biserica creștină, au forțat ușile, au distrus toate cărțile, apoi au dărĂąmat clădirea pĂąnă la temelie. Primul martir din această perioadă a fost tot aici. Imediat după ce a fost afișat edictul imperial, un creștin Ăźndrăzneț a rupt edictul și a Ăźnvinuit pe Ăźmpărat de nedreptate și cruzime. Cuvintele lui au fost considerate insultă la adresa Ăźmpăratului. El a fost arestat pe loc, torturat, apoi a fost ars de viu. După aceasta, șiragul martirilor a fost nenumărat. Iată doar cĂąțiva mai de seamă:

Petru, demnitarul de la palatul imperial. Deși Ăźn zilele dinaintea prigoanei a fost foarte stimat și iubit chiar de Ăźmpărat, după edictul de prigoană, nimeni nu l-a cruțat nici pe el, nici pe ceilalți de la curte. Nici Doroteus nu a fost scutit de valul de prigoană. Petru a fost luat și dus Ăźn mijlocul cetății Ăźn fața lui Dioclețian și Galerius. Acolo i s-a poruncit să sacrifice, dar el nu a vrut și a refuzat categorie. Ei au pus să-l lege la stĂąlp spre a fi bătut cu vergi pe tot corpul, pĂąnă ce se va supune să facă ce i s-a poruncit. În mijlocul suferințelor, el a rămas neclintit. În unele locuri au apărut oasele goale, căci carnea s-a despuiat de pe ele. Bucăți de carne ruptă atĂąrnau pe tot corpul. Totul era numai o rană. Atunci au făcut o amestecătură de oțet cu sare și au vărsat-o peste el. Usturimea și durerile au fost oribile. ÎntrucĂąt a suportat și acestea, fără să se lepede de credința sa, schingiuitorii au adus un grătar, au aprins focul sub el și corpul ciopĂąrțit al lui Petru a fost pus pe grătar. Li s-a poruncit să mențină un foc moale, ca nu cumva să moară dintr-odată, ci să fie torturat cĂąt mai mult. În groaznicele chinuri, el a rămas totuși statornic Ăźn credința lui. Nimic nu l-a putut despărți de MĂąntuitorul lui. În cele din urmă, sufletul lui a plecat, lăsĂąnd pe grătar un morman de carne prăjită. Statornicia lui poate servi drept exemplu multora.

Doroteus și Gorgonius și mulți alți demnitari au suferit grele Ăźncercări și au murit strangulați.

Antimus, episcopul din Nicomedia, pentru mărturia lui despre Domnul Isus, a fost decapitat.

În aceste zile, nu se știe prin ce Ăźmprejurare un incendiu a izbucnit Ăźn palatul imperial din Nicomedia. Printr-o falsă suspiciune, creștinii au fost acuzați că au dat foc palatului. În consecință, familii Ăźntregi de creștini ce se aflau Ăźn slujba palatului au fost adunate, unii omorĂąți Ăźn masă, alții aruncați Ăźn foc. Pe alții, populația i-a legat și i-a aruncat Ăźn adĂąncul mării. AtĂąt a fost de mare furia ĂźncĂąt creștinii ce au servit la palat și care murind au fost Ăźngropați, acum i-au dezgropat din morminte și osemintele le-au aruncat Ăźn mare. Mulțimi, aprinse de ură, au Ăźnceput să alerge pe străzi, ca nebunii, să pună foc caselor creștinilor. Creștinii au fost vĂąnați și fără nici o judecată, erau măcelăriți. Cruzimile au depășit orice imaginație de a fi descrise. Nu s-a mai ținut Ăźn socoteală nici vĂąrsta, nici sexul, ci femeile și copiii au fost omorĂąți la fel. Din cauza aceasta, nu se știe numărul celor martirizați și nici cum au murit. Persecuția a devenit generală și a durat zece ani grei. Ea a fost pustiitoare mai ales Ăźn Siria, Mauritania, Teba și Egipt.

Istoricul Eusebiu, vorbind despre scene pe care el Ăźnsuși le-a văzut Ăźn Tir și Finicia, spune că nu se putea să nu rămĂąi uimit de credincioșia martirilor și de priveliștea ce o aveai Ăźn față. Unii după ce erau biciuiți, cu trupul tot ĂźnsĂąngerat, erau dați ca pradă fiarelor sălbatice. Atunci ceea ce se petrecea, stĂąrnea Ăźnmărmurirea tuturor. Puterea divină a Domnului și MĂąntuitorului nostru Isus Cristos se manifesta Ăźn ei, nu numai prin seninătatea, răbdarea nobilă și bucuria ce o aveau, ci și prin atitudinea fiarelor sălbatice. Era de așteptat ca leoparzi, tigri, lei, urși hămesiți de foame, la mirosul sĂąngelui, să se arunce asupra lor și să-i sfĂąșie Ăźntr-o clipită. Dar lucrurile se petreceau altfel. Creștinii erau așezați Ăźn mijlocul amfiteatrului ca să poată fi văzuți de toți spectatorii. Din cuștile laterale se dădea drumul fiarelor, după sentința dată de magistrați. Acestea uneori Ăźnaintau puțin, apoi se opreau. Alte ori se repezeau Ăźn salturi și la o mică distanță de creștini, parcă erau oprite de o mĂąnă nevăzută și nu mai voiau să Ăźnainteze. Atunci Ăźncepea asmuțirea lor. Și au fost mai multe cazuri, cĂąnd, Ăźn loc să se arunce asupra creștinilor, fiarele se Ăźntorceau și se repezeau asupra asmuțitorilor și Ăźi sfĂąșiau Ăźn bucăți. Uneori se apropiau și le lingeau rănile, și numai după multă asmuțire, ĂźntărĂątare, Ăźi sfĂąșiau pe creștini. Unii martiri trebuiau să fie scoși de două, trei ori Ăźn amfiteatru și să se dea drumul la diferite soiuri de fiare sălbatice, căci nu erau atacați de ele. Așa scene, Ăźn loc să fie Ăźn defavoarea creștinilor, deveneau Ăźn favoarea lor. PăgĂąnii recunoșteau puterea Dumnezeului celui viu și unii din ei deveneau creștini. Scenele erau cu adevărat mișcătoare. Uneori era scos un singur tĂąnăr sau tĂąnără de 15-20 de ani și așezat Ăźn mijlocul circului. Cum să nu rămĂąi uimit cĂąnd Ăźi vedeai lipsit de teamă că Ăźși ridicau mĂąinile spre cer și se rugau, iar fioroasele fiare stăteau Ăźn jurul lor și Ăźi admirau? Gingășia tinerească se ĂźntĂąlnea cu ferocitatea și sentimentele spectatorilor erau răscolite, iar rezultatele erau contrare celor scontate de autorități.

Odată Ăźn Fenicia, tineri creștini au fost dați pradă unui taur sălbatic. Acesta, ca turbat, a apucat Ăźn coarnele sale pe Ăźngrijitori, i-a aruncat Ăźn aer și i-a lăsat aproape morți, s-a repezit apoi asupra creștinilor, dar deodată s-a oprit. Se părea că nu poate merge mai departe, Ăźnfuriat a Ăźnceput să scurme pămĂąntul cu picioarele, să lovească cu coarnele Ăźntr-o parte și Ăźn alta și de iritat ce era, a Ăźnceput să mugească Ăźnfiorător, căuta să se repeadă asupra lor și iarăși da Ăźnapoi. Atunci au dat drumul altor fiare sălbatice, dar nici acestea nu i-au atacat. După momente de teribilă Ăźncordare, după cele două Ăźncercări nereușite, au fost omorĂąți cu sabia. Omul s-a dovedit mai fioros decĂąt fiarele.

La Teba, cruzimile au fost aceleași, doar metodele de torturare puțin diferite. În loc de a le rupe bucăți din carnea trupului cu anumiți clești, aici erau scrijeliți cu scoici pĂąnă mureau. Femei dezbrăcate erau legate de un picior și cu un fel de mașinărie, ca macaraua, erau ridicate Ăźn sus și lăsate cu capul Ăźn jos pĂąnă Ăźși dădeau sufletul. Alții erau legați de crengile unor copaci și lăsați acolo să moară de foame. Pentru smulgerea brațelor și desfacerea Ăźncheieturilor, aici nu se folosea scripetele, ca Ăźn alte locuri, ci cu un fel de mașinărie se apropiau mai multe bĂąrne puternice, iar creștinul era legat cu mĂąnă de una, cu alta de-alta, cu picioarele de-altele, ca atunci cĂąnd se lăsau slobode, să desfacă toate Ăźncheieturile, ba chiar să smulgă o mĂąnă Ăźntr-o parte piciorul Ăźn altă parte, capul Ăźn altă parte. La fel s-a practicat uciderea Ăźn masă. Adunau șaizeci, optzeci sau o sută de bărbați, femei și copii pentru a le măcelări cu sabia.

Uneori călăul obosea și trebuia să-l schimbe altul. Au fost cazuri cĂąnd s-a frĂąnt chiar sabia și a trebuit să se aducă alta. Dar nimic din toate acestea nu a ĂźnspăimĂąntat pe creștini, nu i-a despărțit de dragostea lui Dumnezeu, care este Ăźn Cristos Isus, Domnul nostru. Din contră, cu cĂąt ferocitatea dușmanilor și cruzimea torturilor aplicate erau mai mari, cu atĂąt se părea că elanul și Ăźnflăcărarea creștinilor creștea mai mult. Căci proconsulul sau magistratul abia pronunța sentința de condamnare la moarte Ăźmpotriva unora ce au fost arestați, că alții de bună voie se grăbeau Ăźn sala de judecată, mărturiseau că sunt creștini și cereau să fie osĂąndiți și ei. Și era cu atĂąt mai frumos și mai uimitor, cu cĂąt unii nu erau din clasa de jos sau dintre sclavi, ci persoane distinse, oameni Ăźnvățați, din familii nobile, cu bogăție. Ei considerau fără importanță toate celelalte lucruri față de credința lor Ăźn MĂąntuitorul. Așa a fost Filoromus ce a deținut o Ăźnaltă funcție Ăźn districtul imperial al Alexandriei. Conform rangului său roman, el era mereu Ăźnsoțit de o gardă militară. Era un fel de șef al justiției. Fiind creștin, a preferat să moară ca martir spre a fi Ăźncununat pentru veci.

Fileas a fost prezbiterul bisericii din Thmuis/Egipt. El a fost un bărbat eminent pentru conduita sa, om de știință și cărturar, un bun cunoscător al literaturii Ăźn limbi străine prin studiile sale. El devenise creștin și a fost adĂąnc devotat credinței sale. De la el avem o frumoasă descriere a suferințelor martirilor din Alexandria. El folosește, Ăźn limba greacă, termeni de toată frumusețea cu privire la martiri; Ăźi numește „purtătorii lui Cristos", „sfinții martiri". Scrisoarea a fost scrisă din Ăźnchisoare, Ăźnainte de sentința finală și a fost adresată fraților din Thmuis pe care i-a păstorit, ĂźndemnĂąndu-i să rămĂąnă tari Ăźn credință chiar și după moartea lui. În ea arată suferințele la care a fost supus el și alți frați din Alexandria Ăźn perioada Ăźntemnițării lor.

În Egipt, unii au fost Ăźngropați de vii, alții au fost Ăźnecați Ăźn Nil, mulți au fost spĂąnzurați pĂąnă ce au pierit și o mare mulțime dintre ei au fost aruncați Ăźn foc. Biciuirea, scaunul de tortură, pumnalul, sabia, otrava, crucea, Ăźnfometarea și tot ce a știut mintea omenească, să născocească a fost folosit spre torturarea creștinilor.

În Frigia, populația unui oraș Ăźntreg era creștină. Acest oraș a fost Ăźnconjurat de armată și fără nici o judecată, au dat foc orașului distrugĂąndu-l pĂąnă Ăźn temelie, iar locuitorii au fost mistuiți de flăcări. Cei ce au scăpat de flăcări, au fost măcelăriți cu sabia. În acest oraș, chiar și guvernatorul, magistratul, garnizoana și Ăźnalții funcționari, toți erau creștini.

Tot Ăźn Frigia, un demnitar roman numit Adanetus, om dintr-o familie nobilă italiană, ce deținea Ăźnalta funcție de prim-ministru, administrator general și șef al impozitelor, era creștin. Conform edictului lui Dioclețian, el trebuia ori să jertfească idolilor, ori să moară ca martir. Și el, ca atĂąția alții, a fost gata să renunțe la onorurile sale, la poziția sa, la tot ce Ăźi oferea viața aceasta trecătoare și a ales moartea de martir. Ce slabi sunt mulți din creștinii de azi, care nu sunt gata să renunțe la nimicuri, dar de cum să aleagă moartea de martir!

În Mesopotamia, creștinii erau spĂąnzurați cu capul Ăźn jos deasupra unui foc moale, care să nu-i omoare, ci să-i chinuie cĂąt mai mult.

În Arabia, martirii au fost omorĂąți cu securea. În Pont, torturile au fost Ăźngrozitoare. Se făcea smulgerea unghiilor - sau vĂąrĂąrea sub unghii a unor așchii ascuțite de trestie. Altora se turna plumb topit pe spate sau pe alte părți sensibile ale corpului. Magistrații se Ăźntreceau, de parcă ar fi fost la un concurs cu premii, spre a descoperi noi și noi mijloace de torturare a creștinilor.

În Antiohia, ca mijloc de tortură mai obișnuit, se folosea grătarul Ăźnroșit. Aici mai mulți creștini cĂąnd au fost aduși la judecată și li se cerea să ia un bob de tămĂąie și să-l arunce Ăźn focul de pe altar, ei preferau să-și vĂąre mĂąna Ăźn foc, decĂąt să sacrifice tămĂąie Ăźn cinstea zeului. O bună credincioasă din Antiohia, renumită prin bogăția ei, precum și prin virtuțile ei, avea două fete Ăźn floarea vieții. Ele au fost crescute Ăźn pietate și curăție. CĂąnd a venit prigoana, mama, pentru o vreme și-a ascuns fetele. Nu voia ca alții să-și bată joc de castitatea lor. CĂąnd dușmanii au aflat ascunzătoarea lor și era să pună mĂąna pe ele, fetele au fugit și cum Ăźn apropiere era un rĂąu, au preferat să sară Ăźn rĂąu și să moară Ăźnecate decĂąt să cadă Ăźn mĂąinile dușmanilor, pentru a fi necinstite.

Tot la Antiohia, alte două tinere fecioare, distinse, deosebit de frumoase, adorabile Ăźn comportare, serioase Ăźn gĂąndire și aprinse Ăźn dragostea lor pentru Domnul Cristos, se trăgeau dintr-o bună familie. Ele erau surori Ăźn toate privințele. Și ca și cum pămĂąntul nu era vrednic de așa perfecțiune, dușmanii le-au prins și le-au aruncat Ăźn mare.

Lucian, prezbiterul bisericii din Antiohia, bărbat proeminent pentru caracterul său excelent și pentru pietatea sa, a ajuns să proclame Împărăția lui Dumnezeu Ăźn fața Ăźmpăratului și și-a pecetluit mărturia cu sĂąngele său.

Din Fenicia, martiri mai Ăźnsemnați au fost păstorii spirituali ai turmei lui Cristos, Tyrannio din Tir, Zenobius din Sidon și Silvanus din Emisa. Primul a fost Ăźnecat Ăźn mare, ale doilea, care era un vestit medic, a murit Ăźn timpul torturilor aplicate pe coaste, iar al treilea a fost aruncat ca hrană fiarelor sălbatice. Silvan, bătrĂąnul bisericilor din ținutul Gaz a fost decapitat Ăźmpreună cu alți treizeci și nouă creștini, la minele de aramă din Feno.

Prezbiterul Pamfiliu a fost unul din cei mai admirabili bărbați ai vremii sale și era gloria bisericii din Cezareea. El s-a tras dintr-o onorabilă familie din Berytus, cetate renumită pentru școlile ei de pe acea vreme. În tinerețe a urmat toate cursurile de științe. Apoi i s-a acordat onoarea de a fi magistrat. După ce a primit pe Cristos Domnul, ca MĂąntuitorul său, el a căutat să se adĂąncească Ăźn Ăźnvățătura despre mĂąntuire. Acest magistrat de seamă, cu un capital așa de mare de cunoștințe, nu s-a rușinat să devină din nou discipol. Spre a aprofunda studiul Sfintelor Scripturi, el a urmat școala catihetică a lui Pierius, din Alexandria succesorul lui Origen. După aceea s-a stabilit la Cezareea, Ăźn Palestina. Pe cheltuiala sa, a procurat multe cărți și și-a făcut o mare bibliotecă, pe care a lăsat-o Bisericii. Aici el a deschis o școală publică de literatură religioasă. El a transcris cu mĂąna sa toată Biblia. Deși era atĂąt de Ăźnvățat, era de o umilință extraordinară. Toate bunurile ce le avuse ca moștenire de la părinți, le-a Ăźmpărțit săracilor.

În anul 307, crudul guvernator Urban al Palestinei i-a cerut să se prezinte la scaunul său de judecată. A fost bătut Ăźn mod inuman și tare schingiuit. Cu clești de fier Ăźnroșite i-au rupt carnea de pe coaste, dar el a rămas plin de pace și statornic Ăźn credința lui, ĂźncĂąt a uimit pĂąnă și pe magistrat. Pamfiliu a mai rămas doi ani Ăźn Ăźnchisoare, Ăźn acest timp, guvernatorul a fost decapitat din porunca Ăźmpăratului Maximinius, care a numit Ăźn locul lui ca guvernator al Palestinei pe Firmilian. Dar și acesta nu a fost cu nimic mai puțin brutal ca Ăźnaintașul său. După mai multe vărsări de sĂąnge, a poruncit să fie adus și Pamfiliu Ăźn fața sa. Fiindcă a declarat că e creștin, l-a condamnat la moarte, ĂźntĂąi, a pus să fie bătut Ăźn chip barbar, pĂąnă ce a căzut carnea de pe oase, iar intestinele au ajuns să-i atĂąrne Ăźn afară. Venerabilul prezbiter a răbdat toate Ăźn tăcere, fără să-și deschidă gura. Apoi l-au pus pe un foc moale, unde a murit proslăvind numele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.

La Roma, valul acesta de prigoană a Ăźnmulțit mult numărul martirilor. Creștinii, mulți la număr Ăźn această mare metropolă, au ajuns să fie secerați. Cei ce se strecuraseră doar cu anumite scopuri printre creștini, acum au dat bir cu fugiții. Ei s-au dus și au sacrificat Ăźn cinstea zeilor și au scăpat de prigoană. Cei cu adevărat credincioși au dovedit mult devotament și Ăźnflăcărată dragoste pentru Cristos Domnul. Ca și Ăźn celelalte părți ale imperiului și aici ei au strălucit pe ruguri și au cĂąntat amfiteatru Ăźn mijlocul fiarelor.

Sebastian a fost un ofițer creștin Ăźn garda imperială. El s-a născut la Narbonne Ăźn Galia. El a venit la Roma prin anul 284. Înainte de a veni la Roma, el a fost convertit la Milano și credința mărturisită odată pentru totdeauna sfinților, el a păzit-o pĂąnă la moarte. El a rămas creștin Ăźn mijlocul unei lumi idolatre, nu s-a lăsat orbit de splendorile curții imperiale și nu s-a Ăźntinat de orgiile palatului. El a fost foarte prețuit de cei mai Ăźnalți demnitari și a fost mult stimat de inferiorii săi. În timpul său liber, a fost foarte activ pentru binele fraților săi de credință și pentru progresul bisericii. Cerceta pe bolnavi și nu uita de cei din Ăźnchisoare. Vestea bună a Evangheliei căuta s-o Ăźmpărtășească și altora. Prin mărturia lui, prefectul Romei, Ăźmpreună cu fiul său Tiburțiu, au ajuns să cunoască mĂąntuirea prin Cristos Domnul. După convertire, acesta s-a retras pe moșia sa din Campania. La plecare, a luat cu el mai mulți creștini spre a-i pune Ăźn siguranță. Sebastian a lucrat pĂąnă ce Torquatus, un informator deghizat sub numele de creștin, l-a denunțat lui Fabian, iar acesta l-a denunțat Ăźmpăratului Maximian. Împăratul auzind acuza, l-a chemat pe Sebastian și l-a Ăźnvinuit de nerecunoștința și trădare. Sebastian a mărturisit că e creștin. Maximian, Ăźn furia lui, hotărĂź să fie dat morții prin lovituri de săgeți. Cu executarea sentinței a fost Ăźnsărcinat un numidian, căpetenia arcașilor africani. Porunca Ăźmpărătească a fost să nu tragă Ăźn inimă, ca să nu moară dintr-odată, ci să-i provoace o moarte cĂąt mai chinuitoare, trăgĂąnd cĂąt mai multe săgeți Ăźn trupul lui. După execuție, niște creștini au venit să-i Ăźngroape trupul și au constatat că Ăźn el era Ăźncă viață. Astfel, l-au ascuns Ăźn casa unui creștin, unde Ăźn scurtă vreme s-a refăcut. Dar aceasta numai l-a pregătit pentru un al doilea martiraj. Căci Ăźndată ce a putut să umble, Sebastian a ieșit Ăźn calea Ăźmpăratului, Ăźn timp ce aceasta mergea spre templu. VăzĂąndu-l, Ăźmpăratul fu uimit, dar mai uimit fu de cuvintele lui, deoarece Sebastian Ăźl acuză de crime, de omorĂąrea sfinților. Îi spuse că ziua răzbunării mĂąniei lui Dumnezeu asupra sa e aproape și Ăźi strigă să se pocăiască cĂąt mai are vreme. Din uimire, Ăźmpăratul trecu Ăźn furii. El porunci ca Sebastian să fie omorĂąt imediat cu lovituri de bețe. Porunca se execută. O lovitură strașnică Ăźn cap Ăźl prăbuși la pămĂąnt pe fostul căpitan al gărzii imperiale și Ăźl Ăźnvrednici de cununa vieții pe neĂźnfricatul luptător al lui Cristos.

Victor a fost un tĂąnăr creștin din Massilia, un oraș din partea de sud a Galiei. El a fost foarte zelos Ăźn lucrarea bisericii, mai ales Ăźn ajutorarea săracilor. El a fost Ăźnvinuit că a ofensat pe preoții păgĂąni și a fost tras la judecată. Magistratul l-a chestionat și apoi l-a sfătuit să se Ăźntoarcă la Ăźnchinăciunea idolatră spre a se bucura de avantajele ce provin din favoarea Ăźmpăratului.

Victor răspunse că el e slujitor al lui Cristos și că nici o poziție care i s-ar putea oferi de un Ăźmpărat pămĂąntesc nu poate să-l Ăźmpiedece de la datoria sa față de Ăźmpăratul cerurilor.

Auzind răspunsul său curajos, judecătorul Ăźl trimise să fie judecat de cezarul Maximian. Acesta, sub amenințarea cu cele mai severe pedepse, Ăźi porunci să sacrifice idolilor romani. Fiindcă Victor a refuzat, Ăźmpăratul a poruncit să fie legat și tĂąrĂąt pe străzile orașului. În timp ce se executa sentința, mulțimea l-a supus la multe cazne. RămĂąnĂąnd credincios Ăźn ciuda violențelor mulțimii, Ăźmpăratul a poruncit să fie pus pe scaunul de tortură. Auzind Ăźnfricoșata osĂąnda, Ăźl cuprinse fiori, dar ridicĂąndu-și ochii spre cer, se rugă Domnului să-i dea curaj. După aceasta a suportat totul cu multă bărbăție. CĂąnd călăii au obosit torturĂąndu-l, l-au dus și l-au aruncat Ăźntr-o celulă a temniței. În timpul cĂąt a stat Ăźn Ăźnchisoare, a convertit pe temnicerii: Alexandru, Felician și Longinus. Auzind Ăźmpăratul despre aceasta a poruncit ca cei trei temniceri să fie decapitați. Sentința a fost executata imediat, iar pe Victor l-a condamnat să fie pus Ăźncă odată pe scaunul de tortură, apoi l-au bătut zdravăn și l-au aruncat iarăși Ăźn celulă. CĂąnd l-au adus la a treia Ăźnfățișare, Ăźn sala de judecată au adus și un mic altar cu un idolaș și i-au cerut să jertfească, el lovi cu piciorul și răsturnă și altarul și idolul, Ăźmpăratul Maximian, superstițios cum era, cĂąnd a văzut aceasta, a strigat Ăźnfuriat ca imediat să i se taie piciorul care a lovit altarul și idolul, iar el să fie dus Ăźn moara de măcinat pietre și aruncat acolo spre a fi sfărĂąmat Ăźn bucăți. Sentința a fost groaznică, dar trebuia Ăźndeplinită. El a fost aruncat Ăźn moară Ăźmpreună cu pietrișul, dar atunci s-a stricat moara și Victor a fost scos dintre pietre tot zdrobit, Ăźnsă era Ăźncă Ăźn viață, Ăźmpăratul nemaiavĂąnd răbdare pĂąnă ce se repară moara, a poruncit să i se strivească capul. Lucru ce s-a și făcut imediat. Astfel, după lungi și groaznice torturi, Victor a plecat la Domnul său pe care L-a slujit cu atĂąta scumpătate.

Tiburțiu, fiul lui Cromațiu fostul prefect al Romei, a fost bănuit că e creștin. Deși ei s-au retras din Roma pe moșia lor din Campania, au fost urmăriți și cineva i-a denunțat cezarului. Acesta porunci arestarea lui Tiburțiu. La judecată, el mărturisi că e creștin. Spre a-l reĂźntoarce la religia idolilor, i-au oferit poziții și onoruri, dar el n-a vrut să se lase de credința sa, prin care a primit pacea sufletului său. Atunci l-au supus caznelor și schingiuirilor. RămĂąnĂąnd statornic, Ăźmpăratul a poruncit să fie decapitat pe calea Lavicană, la trei mile de Roma.

Sergius a fost un distins ofițer roman ce l-a Ăźnsoțit pe Ăźmpăratul Maximian Ăźn Siria. Fiind acuzat că e creștin, i s-a poruncit să jertfească Ăźn cinstea lui Jupiter, dar el a refuzat. Atunci a fost despuiat de hainele sale militare și de armură și spre batjocură a fost Ăźmbrăcat Ăźn haine femeiești, a fost Ăźncălțat Ăźn sandale cu cuie și forțat să parcurgă o bună distanță pe jos. În cele din urmă a fost decapitat.

Trei surori, Chionia, Agape și Irina au fost aruncate Ăźn temniță la Tesalonic. Ele au fost creștine, dar fiind o vreme de grea persecuție și spre a rămĂąne necunoscute, ele s-au retras Ăźntr-un loc singuratic. CĂąnd totuși au fost găsite și arestate, ele păreau că și-au pierdut timiditatea și Ăźși imputau că au fost fricoase. De acum se rugau să fie Ăźntărite de puterea lui Dumnezeu pentru ziua cĂąnd trebuiau să fie duse la judecată.

CĂąnd Agape a fost examinată Ăźnaintea lui Dulcatius, guvernatorul, a fost Ăźntrebată dacă ascultă sau nu legile statului. Ea a spus că e creștină și că legile, care cer Ăźnchinarea la idoli, nu le poate asculta, că e hotărĂątă Ăźntru aceasta și că nimic nu o poate face să se schimbe. Sora ei Chionia a răspuns Ăźn același fel. Guvernatorul nefiind Ăźn stare să le clintească din credința lor, a pronunțat sentința de condamnare la moarte prin ardere pe rug.

Irina, cea mai tĂąnără dintre surori, numai de 18 ani, a fost foarte frumoasă. Ea a fost dusă să vadă pe surorile ei arzĂąnd pe rug, cu gĂąndul să o ĂźnspăimĂąnte, să-i zdrobească tăria credinței ei. Dar cĂąnd a fost adusă de la groaznica scenă Ăźn fața guvernatorului, ea a răspuns fără teamă, ca și surorile ei. În zadar a Ăźncercat Dulcatius să o Ăźndemne să se Ăźntoarcă la idoli și să participe la festivitățile date Ăźn cinstea lor, căci ea a refuzat categoric, declarĂąnd că vrea mai degrabă să fie mistuită de flăcări decĂąt să se lepede de credința ei. VăzĂąnd statornicia ei, guvernatorul porunci să fie expusă Ăźn stradă insultelor soldaților, apoi să fie arsă pe rug. Astfel au dezbrăcat-o și au pus-o Ăźn stradă ca priveliște trecătorilor. După ce s-a adunat o mare mulțime, au adus lemne, le-au stivuit Ăźn jurul ei și i-au dat foc. Pentru Cristos Domnul, ea a preferat să sufere umilința și rușinea, să Ăźndure chinurile cumplite ale rugului, să-și piardă viața aceasta trecătoare, dar să nu piardă viața veșnică. AdĂąnc devotament! Minunată credincioșie!

În anul 304, la Saragossa Ăźn Portugalia, Optatus și alți șaptesprezece creștini au fost aduși Ăźn fața scaunului de judecată al guvernatorului Dacian. Ei au fost supuși la fel de fel de suferințe ca să se lepede de credință, dar au rămas statornici. Atunci au fost condamnați la moarte și toți au fost executați Ăźn aceeași zi.

În anul 304, Ăźmpăratul Dioclețian s-a Ăźmbolnăvit, dar persecuția a fost dusă Ăźnainte de Galerius, precum și de guvernatorii provinciilor. Mai ales unii au arătat un deosebit zel Ăźntru a prigoni pe creștini.

În Dalmația, Teodotus un creștin devotat, avea un han. O mare parte din timpul său și-a sacrificat-o ajutorării celor nevoiași. Teotecnus, guvernatorul acelor părți, după ce a primit ordinul de a persecuta pe creștini, a răspuns Ăźmpăratului că el va dezrădăcina creștinismul din orice loc de sub jurisdicția sa. Încurajați de guvernator, păgĂąnii au devenit informatori contra creștinilor. Mulți au fost arestați și aruncați Ăźn Ăźnchisori, iar bunurile confiscate. Unii au fugit Ăźn păduri sau peșteri unde s-au hrănit cu rădăcini, iar alții au pierit de foame. În aceste Ăźmprejurări, Teodotus a cercetat pe mulți la Ăźnchisoare și pe unii i-a ajutat cu hrană. Polycronicus, un creștin, fiind prins, Ăźn timpul anchetei sub constrĂąngeri a denunțat pe Teodotus. Acesta aflĂąnd de trădare, s-a predat singur guvernatorului. CĂąnd a fost dus Ăźn sala de judecată, guvernatorul i-a spus că Ăźncă stă Ăźn puterea lui să-și scape viața sacrificĂąnd zeilor. Teodotus a refuzat să renunțe la credința creștină și a tratat cu dispreț idolii lor. PăgĂąnii s-au Ăźnfuriat și au cerut să fie pedepsit. El a fost dat spre biciuire, carnea i-a fost ruptă cu cleștele și apoi a fost așezat pe scaunul de tortură. Deoarece nici sub torturi nu a retractat credința lui, au turnat oțet peste rănile lui, l-au presărat cu sare și l-au prăjit cu torțe. Dar nici aceste cumplite dureri nu l-au putut clinti din credința sa. Atunci i-au smuls dinții din gură. Din cauza că nici aceasta nu l-a doborĂąt, l-au trimis iarăși la Ăźnchisoare. Pe drum, a zis oamenilor ce-l priveau: „Este drept ca creștinii să sufere pentru Cel ce mai ĂźntĂąi a suferit pentru noi”. Cinci zile după aceea, a fost scos iarăși din Ăźnchisoare, torturat și apoi decapitat.

În Mauritania era un diacon credincios numit Timotei și pe soție o chema Maura. Ei abia au fost căsătoriți doar de trei săptămĂąni cĂąnd au fost ridicați de la casa lor și duși Ăźn Ăźnchisori deosebite. Arianus, guvernatorul din Tebais a căutat să facă tot ce i-a stat Ăźn putință să-i despartă de creștinism și să Ăźmbrățișeze din nou idolatria, Ăźncercările i-au fost zadarnice. Știind că el e cel ce are Biblia, i-a cerut să o aducă să fie arsă. La aceasta Timotei a răspuns: „Dacă aș avea copii, mai degrabă ți i-aș da pe aceștia să-i sacrifici, decĂąt să-ți dau CuvĂąntul lui Dumnezeu. Guvernatorul indignat de acest răspuns a poruncit să i se scoată ochii cu un fier Ăźnroșit, zicĂąnd: „Cărțile Ăźn cele din urmă Ăźți vor fi fără folos căci nu vei mai vedea să le citești”. El a Ăźndurat pedeapsa cu atĂąta răbdare ĂźncĂąt judecătorul a devenit exasperat. A poruncit să fie agățat de picioare și să fie ținut cu capul Ăźn jos, iar de gĂąt să i se lege un pietroi mare și să i se pună un căluș Ăźn gură. I s-a făcut și aceasta, fără nici un succes, căci el a rămas statornic Ăźn credința lui. Atunci cineva a spus guvernatorului că e proaspăt căsătorit cu o tĂąnără pe care o iubește mult. Imediat tactica de doborĂąre a fost schimbată. Arianus a chemat pe Maura, soția lui, i-a promis multe, a făgăduit că Ăźi va elibera soțul, dacă ea reușește să-l facă să jertfească doar odată idolilor. Cu vorbe dulci a căutat să o corupă de la credința ei și prin ea să-l corupă și pe el. Maura mai slabă Ăźn credință și din dragoste pentru soțul ei, s-a angajat să facă aceasta. Maura a fost dusă la celula lui. Ea l-a certat pentru statornicia lui, a spus că e ĂźncăpățĂąnat și cu cuvinte pline de dragoste a căutat să insiste ca el să jertfească idolilor. CĂąnd i s-a scos călușul din gură, el a mustrat-o aspru pentru dragostea ei greșită și a spus că el e hotărĂąt să moară pentru Cristos. Maura a mai Ăźncercat Ăźncă odată să-l Ăźnduplece, dar el, conștient de ispita diavolească, a certat-o că a acceptat o așa slujbă și ea a plecat ĂźngĂąndurată. Fiindcă n-a reușit, guvernatorul a poruncit acum ca ea să fie torturată cu mare asprime. După aceasta a rostit sentința de condamnare la moarte. Timotei și Maura au fost răstigniți unul lĂąngă altul. Aceasta s-a petrecut Ăźn anul 304 d.Cr.

Filip a fost prezbiterul bisericii din Heraclea, Asia Mică. Un ofițer numit Aristomacus a fost trimis să Ăźnchidă biserica creștină din Heraclea. Filip i-a spus acestuia că Ăźnchiderea unei clădiri făcută de mĂąini omenești nu poate distruge creștinismul, de oare ce adevărata credință nu este Ăźn locașul unde Dumnezeu este adorat, ci Ăźn inimile oamenilor.

Cum nu mai putea să intre Ăźn locașul de Ăźnchinăciune, Filip a Ăźnceput să predice Ăźn fața ușii sale. Din această cauză, el a fost luat și dus Ăźn fața guvernatorului. Acesta a strigat la el și i-a cerut să aducă vasele sfinte ce le folosesc la Ăźnchinăciune și să predea imediat Scripturile din care citește și Ăźnvață pe alții; mai bine să le aducă de bună voie decĂąt să fie forțat prin torturi.

Filip a ascultat nemișcat, apoi a răspuns: „Dacă Ăźți face plăcere să ne vezi suferind, să știi că suntem gata să suferim ceea ce ne poți face mai rău. Trupul acesta neputincios e Ăźn mĂąinile tale, fă ce-ți place. Vasele ce le ceri, Ăźți vor fi predate căci Dumnezeu nu este onorat de aur sau argint ci de credința Ăźn Numele Său. CĂąt despre cărți, nu e Ăźn puterea mea să ți le dau și nici Ăźn puterea ta să le primești”. Răspunsul l-a Ăźnfuriat pe judecător și a poruncit torturarea lui. Atunci poporul a alergat la locașul de Ăźnchinăciune al creștinilor, au spart ușa, au jefuit ce au găsit, au luat Scripturile, le-au ars și au dărĂąmat clădirea.

Filip a fost luat și dus Ăźn piață. Acolo i s-a poruncit să jertfească zeilor romani. În apărarea sa, Filip a vorbit despre adevărata natură a lui Dumnezeu și a spus că păgĂąnii se Ăźnchină la ceea ce Ăźn mod legal poate fi aruncat sub picioare, că și-au făcut zei din ceea ce Providența a Ăźngăduit să fie pentru uz comun. Atunci mulțimea l-a luat, l-a tĂąrĂąt pe străzi, l-au biciuit groaznic și după o vreme l-au adus iarăși Ăźn fața judecătorului. Acesta l-a acuzat de Ăźncăpăținare și neascultare de porunca Ăźmpăratului. Filip a răspuns că el s-a gĂąndit că e mai Ăźnțelept să prefere cerul decĂąt pămĂąntul și să asculte mai mult de Dumnezeu decĂąt de oameni. Judecătorul l-a condamnat să fie ars pe rug. Din mijlocul flăcărilor, Filip a cĂąntat laude lui Dumnezeu pĂąnă ce a fost mistuit.

La Ancyra, șapte femei bătrĂąne au fost arestate pentru credința lor. Ele au fost anchetate de guvernator, care și-a bătut joc de credința lor, a rĂąs de vĂąrsta lor și a poruncit ca ele să ia parte la ceremonia de spălare și curățire a zeițelor Minerva și Diana. Acest ceremonial se făcea odată pe an cu mare paradă. Ele au fost duse cu forța la templu, dar au refuzat să facă ceremonialul de spălare a zeițelor. Atunci guvernatorul a poruncit să li se lege pietroaie de gĂąt și să fie aruncate ele Ăźn bazinul cu apă Ăźn care trebuiau spălate statuile zeităților și toate șapte au fost Ăźnecate. Au preferat să moară decĂąt să facă cel mai mic compromis. Adevărata dragoste nu cunoaște compromisuri.

 

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!