Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Martirii celui de-al șaptelea val Anul 249 d.Cr.

Publicat la 2011-10-15 de Traian

În timpul domniei lui Decius, o persecuție ĂźnspăimĂąntătoare a fost pornită Ăźmpotriva creștinilor. Ea a fost generală, ĂźntrucĂąt creștinii s-au Ăźnmulțit nespus, iar templele păgĂąne au rămas goale. Decius a dat un edict care ordona dezlănțuirea prigoanei contra creștinilor din Ăźntreg imperiul roman.

„Împăratul - se spune Ăźn „Viața lui Grigore Taumaturgul" de Grigore de Nisa - a poruncit guvernatorilor din diferitele provincii, sub amenințarea de pedepse Ăźngrozitoare Ăźn caz de neascultare, să supună pe creștini la toate torturile, cu scopul de a-i aduce Ăźnapoi la Ăźnchinăciunea națională a demonilor”. Oamenii cărora le-a fost trimis acest decret, nu au fost din aceia care să se dea la o parte, ci cu o rĂąvnă deosebită Ăźn cruzimi, au căutat să-l Ăźmplinească. Astfel, Biserica s-a pomenit Ăźn fața unei prigoane fără pereche Ăźn istoria ei. „Au venit timpurile - spune Origen - despre care vorbea Domnul cĂąnd zicea că și cei aleși cu greu vor putea scăpa”. Și el n-a greșit, căci nu peste mult, unii s-au și lepădat de credință.

Decretul a fost promulgat imediat și afișat Ăźn toate locurile publice. Era fixată o zi după care, toți cei ce n-au sacrificat zeilor, aveau să fie supuși torturii. Panica a Ăźnceput să facă ravagii. Mulți, Ăźngroziți, au făcut pasul apostaziei. Cei mai mulți care s-au lepădat de credință aparțineau claselor Ăźnalte a societății romane. „Oamenii și-au adus aminte atunci - spune Dionisos de Alexandria - de ceea ce a zis MĂąntuitorul despre greutatea omului bogat de a intra Ăźn Împărăția cerurilor”.

Uneori apostazia era publică și trebuia Ăźn fața mulțimii să sacrifice zeilor. Altora nu le cerea lucrul acesta, de cĂąt doar mergeau și cereau să fie Ăźnscriși Ăźn lista celor ce revin la păgĂąnism și fără să sacrifice, primeau din partea magistraților un certificat de idolatrie.

Dacă edictul lui Decius ar fi avut de-a face numai cu astfel de oameni, el și-ar fi atins ținta și creștinismul ar fi fost stĂąrpit din imperiu. Dar vechiul eroism s-a trezit din nou și s-a manifestat ca Ăźn cele mai glorioase zile ale primelor două veacuri.

Unii creștini au fost gata, ca Ciprian și Dionisos de Alexandria, să părăsească toate pentru Isus Cristos și să se condamne singuri la exil, retrăgĂąndu-se Ăźn pustiuri sau Ăźn peșteri. Alții, Ăźn mare număr, au fost aruncați Ăźn Ăźnchisori Ăźntunecoase, unde au Ăźndurat toate caznele. Magistrații, dornici de a Ăźmplini Ăźn totul porunca Ăźmpăratului, au Ăźncercat sute de torturi spre a ĂźnfrĂąnge statornicia creștinilor, dar a fost Ăźn zadar.

„Voi ați rămas statornici - scria Ciprian către cei ce se aflau Ăźn Ăźnchisorile Cartagenei - pĂąnă la capăt, sub cele mai Ăźngrozitoare Ăźncercări. Nu ați fost doborĂąți sub nici o tortură, ci torturile au fost doborĂąte sub statornicia voastră”.

Într-adevăr, suferințele din vremea aceasta au fost ĂźnspăimĂąntătoare. Nimeni nu a venit Ăźn ajutorul celor ce sufereau, decĂąt moartea. Toate metodele s-au folosit numai ca să-i doboare pe creștini. Uneori Ăźncercarea se făcea pe calea plăcerilor și a poftelor spre a-i seduce. Jerome ne relatează că un tĂąnăr a fost Ăźnchis cu o femeie desfrĂąnată, care a căutat Ăźn toate felurile să-i ațĂąțe patimile. El a rezistat, a fost biruitor și Ăźmpotriva plăcerilor, cum se dovedise mai Ăźnainte biruitor Ăźmpotriva suferințelor grele pe care le Ăźndurase.

Persecuția s-a lățit peste tot imperiu, atĂąt Ăźn Răsărit, cĂąt și Ăźn Apus. La Roma, printre primele victime a fost episcopul Fabianus. El a fost bine cunoscut Ăźn Roma. Împăratul Filip, dinaintea lui Decius, Ăźl făcuse pe el vistiernic al casei Ăźmpăratului. CĂąnd a ajuns Decius pe tron, negăsind Ăźn vistierie atĂąt la cĂąt se aștepta Ăźn lăcomia lui, l-a Ăźnlocuit și fiind creștin, l-a aruncat Ăźn Ăźnchisoare. Ceva mai tĂąrziu, din ordinul Ăźmpăratului, a fost martirizat prin decapitare.

Abdon și Semen, doi persieni, erau socotiți ca străini, dar aflĂąndu-se că sunt creștini, au fost dați morții.

Iulian, un bărbat din Cilicia, după cum ne informează Hrisostom, a fost arestat pe motivul că era creștin. În Ăźnchisoare a fost torturat Ăźn repetate rĂąnduri, dar el a rămas statornic Ăźn credința sa. Atunci a fost condamnat. Mai de multe ori a fost scos din temniță și dus pentru execuție, ca apoi să-l trimită iarăși Ăźnapoi să sufere alte cruzimi. În cele din urmă, l-au forțat să meargă timp de douăsprezece luni, din oraș Ăźn oraș, spre a fi expus batjocurilor populației. CĂąnd toate cele Ăźntreprinse spre a-l face să-și renege credința s-au dovedit fără efect, a fost adus Ăźn fața judecătorului și biciuit Ăźn mod groaznic. Apoi l-au băgat Ăźntr-un sac de piele, Ăźmpreună cu o seamă de șerpi și scorpioni, l-au legat și l-au aruncat Ăźn mare.

Petru, un tĂąnăr ce a dat dovadă de calități superioare, a fost prins și dus Ăźnaintea lui Optimus, proconsul din Asia. Acesta Ăźi porunci să jertfească zeiței Venus, dar el răspunse cu mult curaj: „Mă mir că dvs. sacrificați unei femei infame, despre a cărei crime vorbesc chiar istoricii voștri și a cărei viața a fost plină de așa fapte, ĂźncĂąt legile voastre ar condamna-o. Nu! Eu Ăźi ofer numai adevăratului Dumnezeu jertfa rugăciunilor și a laudelor mele”. El a fost dat morții. Optimus a poruncit să fie legat de o roată, care să fie rostogolită peste pietre, astfel ca să i se frĂąngă toate oasele. Suferințele acestea se pare că i-au dat un nou curaj. El a zĂąmbit schingiutorilor și prin seninătatea feței sale se părea mai de grabă că Ăźi aplaudă, decĂąt că Ăźi dojenește. Atunci proconsulul a poruncit să-i taie capul.

Nicomachus, alt creștin, poruncindu-i-se să jertfească idolului, păgĂąn, a răspuns: „Nu voi acorda diavolului respectul pe care Ăźl datorez numai lui Dumnezeu”. Răspunsul acesta l-a Ăźnfuriat așa de tare pe Optimus că a poruncit numaidecĂąt a-l pună pe scaunul de tortură. La Ăźnceput a suportat cu răbdare durerile, dar după un timp n-a mai putut rezista și a cerut să-l lase că Ăźși tăgăduiește credința. Ei l-au scos din scaunul de tortură, dar el se prăbuși cuprins de groază și muri.

Andrei și Pavel, doi tovarăși ai lui Nicomachus, s-au denunțat singuri ca creștini și au fost condamnați la moarte. Ei au fost predați gloatelor să-i omoare prin Ăźmproșcarea cu pietre. Ei au suferit martirajul chemĂąnd Numele Domnului.

Alexandru și Epimacus, doi creștini din Alexandria, au fost arestați pe baza acuzației că sunt creștini. Fiindcă au mărturisit că sunt creștini, au fost bătuți cu doage pe care erau prinse potcoave. După ce au fost tot zdrobiți, au fost legați la rug și arși. Eusebiu ne spune că patru femei au fost martirizate Ăźn aceeași zi și Ăźn același loc, dar nu Ăźn același fel, ci prin decapitare.

Lucian și Marcian, doi vrăjitori, au devenit urmași ai lui Cristos, pocăindu-se de viața lor de altădată. Pentru o vreme, ei au trăit ca și călugări Ăźntr-o peșteră, hrănindu-se doar cu pĂąine și apă. Acolo și-au dat seama că trăind așa, ei numai pierd vremea. Atunci au părăsit peștera și au Ăźnceput să lucreze pentru convertirea altora la creștinism. Cum perseciția era Ăźn toi, ei au fost arestați și duși Ăźnaintea lui Sabinus, guvernatorul Bitiniei din Asia Mică. Întrebați fiind că cine i-a autorizat să predice, Lucian a răspuns: „Legea dragostei și a umanismului obligă pe toți oamenii să caute să-și convertească aproapele la ceva mai bun, să facă tot ce le stă Ăźn putință spre a-i salva din ghearele diavolului”.

Marcian a spus că schimbarea inimii lor a fost făcută de același har care a fost dat apostolului Pavel ca dintr-un prigonitor al Bisericii să devină un vestitor al Evangheliei. După ce judecătorul s-a convins că nu-i poate Ăźndupleca să renunțe la credința lor, i-a condamnat să fie legați la stĂąlp și arși de vii. Sentința a fost executată imediat.

Trifu și Respicius au fost doi bărbați de seamă Ăźn societate și credincioși urmași ai lui Cristos. Ei au fost arestați și Ăźntemnițați la Nice. NumaidecĂąt au fost puși pe scaunul de tortură, pe care l-au suportat cu o admirabilă răbdare timp de trei ceasuri. Tot timpul, ei au lăudat și slăvit pe Dumnezeul cel Atotputernic. După aceea au fost expuși goi Ăźn frig pĂąnă ce au amorțit. În cele din urmă, i-au dus iarăși Ăźn celulă pentru o vreme. Nu i-au executat, dar i-au torturat Ăźn mod barbar. Le-au străpuns picioarele cu piroane, i-au tras tĂąrĂąș pe străzi, i-au biciuit, i-au pĂąrjolit cu torțe, apoi i-au decapitat.

Agata a fost o tĂąnără siciliana foarte frumoasă și atractivă. Într-adevăr frumusețea ei a fost așa de mare ĂźncĂąt chiar Quintain, guvernatorul insulei, s-a Ăźndrăgostit de ea. Deoarece guvernatorul, vestit Ăźn stricăciune, voia s-o ducă la palatul lui, tĂąnăra Agata s-a gĂąndit că e mai bine să părăsească orașul. Oamenii guvernatorului au descoperit unde s-a retras și au adus-o la Catana. AflĂąndu-se Ăźn puterea vrăjmașului ei, căci ea era creștină, s-a Ăźncredințat ocrotirii Celui PreaĂźnalt și se ruga pentru moarte. Fiindcă ea a continuat să-i refuze toate cererile de a se căsători cu el, dragostea lui s-a preschimbat Ăźn ură; iar cĂąnd ea a mărturisit că e creștină, el a găsit motivul să se răzbune.

Quintain a poruncit ca Agata să fie crud biciuită. Cu o răbdare uimitoare, ea a suferit biciuirea. Aceasta l-a Ăźnfuriat și mai tare pe guvernator, care a poruncit să fie aruncată Ăźntr-un foc mare spre a fi arsă.

Astfel Agata a preferat mai degrabă curăția și moartea decĂąt luxul palatului și păcătoșenia.

Ciril din Creta a fost martirizat tot pe această vreme. El a fost arestat din ordinul lui Lucius, guvernatorul insulei. Ciril era un bătrĂąn venerabil Ăźn vĂąrstă de optzeci și patru de ani. Guvernatorul l-a sfătuit că este bine să asculte de porunca Ăźmpăratului și să aducă jertfe, spre a scăpa de foc.

BătrĂąnul episcop a răspuns că nu poate consimți la așa ceva. El, care toată viața a Ăźnvățat pe alții să-și mĂąntuiască sufletul, cum ar putea acum să dea cu piciorul Ăźn mĂąntuirea sa? Guvernatorul văzĂąnd că Ăźncercările Ăźi sunt zadarnice, a rostit următoarea sentința: „Eu poruncesc ca Ciril, care și-a pierdut mințile și e declarat vrăjmaș al zeilor noștri, să fie ars de viu”.

Cu multă demnitate, bătrĂąnul a pășit la locul martiriului, unde a fost mistuit de flăcările dogoritoare ale focului.

În insula Creta, persecuția aceasta a făcut mulți martiri. Guvernatorul a fost foarte activ Ăźn a Ăźmplini decretul imperial și sĂąngele multor creștini a fost vărsat, ca dovadă a credincioșiei lor față de Cristos Domnul.

Iată numele cĂątorva dintre credincioșii mai de seamă ce și-au dat viața Ăźn perioada aceasta: Teodulus, Saturnius și Europus din Gortina, iar Eunicianus, Zeticus, Cleomenes, Agatopas, Bastides și Eurastus au fost aduși din diferite părți ale insulei sub acuzația că sunt creștini.

În ziua procesului, li s-a poruncit tuturor să sacrifice lui Jupiter. Din cauza că au refuzat, au fost toți amenințați cu cele mai severe torturi. Ei au răspuns că a suferi pentru Ființa Supremă, pentru ei constituie cea mai sublimă plăcere. CĂąnd a văzut că amenințările nu-și au efectul, magistratul a Ăźncercat să le cĂąștige respectul pentru zei, ĂźnșirĂąnd meritele lor și vorbind despre unele virtuți imaginare. Aceasta a dat prilej acuzaților de a arăta absurditatea unor așa povești și nebunia de a te Ăźnchina unor statui lipsite de viață.

Auzind că idolii săi favoriți sunt ridiculizați, judecătorul s-a Ăźnfuriat și a poruncit ca toți să fie puși pe scaunul de tortură. Durerile le-au pricinuit o stare de nepricepută fericire. La sfĂąrșit, toți au suferit martirajul tăindu-li-se capul.

Babylas a fost un creștin din Antiohia cu o excelentă educație. În anul 237, după moartea lui Zebinus, a ajuns el Ăźn fruntea bisericii din Antiohia. Deși a fost o vreme foarte critică, el a lucrat cu mult zel și răbdare.

Se spune că Decius, Ăźmpăratul Romei, făcĂąnd o vizită la Antiohia, a vrut să meargă și la biserica creștină, Ăźnsă Babylas s-a opus să-l lase să intre Ăźn biserică. ReținĂąndu-și furia, Ăźmpăratul a plecat, dar curĂąnd a trimis după Babylas. CĂąnd a venit, l-a mustrat aspru pentru obrăznicia sa și i-a poruncit să jertfească idolilor păgĂąni.

Cum Babylas a refuzat categoric așa ceva, Ăźmpăratul a poruncit să fie Ăźncătușat cu lanțuri grele, să fie supus torturilor și la urmă să fie decapitat. Odată cu el au fost condamnați și alți șase tineri, care urmau la catecheza Ăźnainte de botez. După ce a asistat la decapitarea celor șase tineri, Babylas Ăźși plecă singur capul pe butuc Ăźnaintea călăului, zicĂąnd: „Aici sunt, o, Dumnezeule, eu și copiii pe care mi i-ai dat”. La dorința sa, lanțurile cu care a fost Ăźncătușat, au fost puse cu el Ăźn groapă spre a arăta că ceea ce lumea disprețuiește, este gloria creștinismului - zice Cristostom.

Alexandru, episcopul bisericii din Ierusalim, a fost arestat și aruncat Ăźn Ăźnchisoare, unde a și murit, probabil Ăźn urma schingiuirilor la care a fost supus.

Cu nimic nu au fost mai ușoare persecuțiile la Efes. Împăratul Decius a ridicat un templu păgĂąn la Efes și a poruncit ca toți cetățenii să sacrifice acelui idol. Primii care au refuzat să asculte de acest ordin au fost șapte ostași din armata sa. Numele lor au fost: Maximianus, Martianus, Ioanes, Malcus, Dionisius, Constantinus și Seraion. Împăratul dorind să Ăźncerce stăruința lor, le-a dat timp de gĂąndit pĂąnă se va Ăźntoarce dintr-o călătorie. ProfitĂąnd de absența lui, ei au fugit și s-au ascuns Ăźntr-o peșteră. La reĂźntoarcerea lui Decius, i s-a spus lucrul acesta. Drept răzbunare, el a poruncit să fie zidită intrarea peșterii, iar cei șapte au murit din cauza foamei. Istoria aceasta poartă trăsătura terorii dezlănțuită Ăźmpotriva creștinilor, care i-a determinat să-și caute refugiu Ăźn crăpăturile pămĂąntului.

Teodora a fost o tĂąnără credincioasă din Antiohia. Din cauza că n-a vrut să sacrifice zeilor, a fost condamnată la Ăźnchisoare. Didimus, un creștin de seamă, logodnicul ei, s-a deghizat Ăźn haine de ostaș roman, s-a dus la celula ei și a convins-o să plece Ăźn hainele lui militare ca să scape, iar el să rămĂąnă la Ăźnchisoare Ăźn locul ei. După un timp s-a aflat că nu e Teodora Ăźn celulă, ci un bărbat. Atunci l-au luat și l-au dus Ăźnaintea guvernatorului. Didismus a mărturisit adevărul, iar pentru fapta sa, guvernatorul l-a condamnat la moarte. CĂąnd a auzit Teodora de aceasta, a alergat la guvernator, s-a aruncat la picioarele lui și i-a cerut să-l libereze pe Didimus și toată vina să cadă asupra ei. Tiranul Ăźnsă a condamnat-o și pe ea la moarte și au fost executați prin decapitare, apoi trupurile le-au fost arse.

Tot la Antiohia, alte patruzeci de fete, din cauza că erau creștine, au fost ridicate din casele părinților lor, aruncate Ăźn Ăźnchisoare, biciuite, torturate ca să se lepede de credință. OricĂąt de grele au fost suferințele, ele au rămas statornice, n-au fost gata să se despartă de Isus, MĂąntuitorul lor. Fiindcă n-au putut fi ĂźnfrĂąnte Ăźn devotamentul lor, cele patruzeci de fete fecioare au fost condamnate la moarte prin ardere de vii. Ele au fost patruzeci de torțe ce au ars Ăźn dragostea lor pentru Cristos Domnul.

La Smirna, martirajul lui Pionius și a cĂątorva cu el, confirmă aceeași luptă aprigă purtată Ăźmpotriva creștinilor ce căutau să trăiască Ăźn toată curăția. Pionius a fost surprins tocmai cĂąnd făcea frĂąngerea pĂąinii Ăźn amintirea morții Domnului. Mulțimea Ăźnfuriată care căuta pe creștini, a tăbărĂąt asupra lor și i-au tĂąrĂąt Ăźn piața publică. Pionius a fost un om bine educat. În cuvĂąntarea sa de apărare le-a amintit de cuvintele lui Homer să nu-și bată joc de cei ce mor, iar evreilor le-a pomenit porunca lui Moise că trebuie să-și ajute chiar dușmanul, cĂąnd măgarul acestuia a căzut sub povară. I-a Ăźnștiințat de judecățile lui Dumnezeu, a căror umbră Ăźn nimicirea Sodomei el a văzut-o cĂąnd a vizitat Marea Moartă. Apoi a Ăźncheiat cu cuvintele celor trei din Babilon: „Noi nu ne Ăźnchinăm dumnezeilor voștri și nu adorăm statuia de aur pe care voi ați ridicat-o”.

CĂąnd cineva l-a Ăźntrebat dacă nu i-a plăcut, dacă nu i-a fost dulce viața - o Ăźntrebare atĂąt de naturală sub cerul senin al Asiei Mici - el a răspuns că i-ar place să respire aerul și să vadă lumina țării de care este alipită inima lui.

Funcționarul care le-a făcut arestarea a cerut să se Ăźnduplece și să meargă cu ei la templul păgĂąn, dar Pionius a spus că idolii n-ar avea nici un cĂąștig din aceasta. DĂąndu-și seama că nu pot fi Ăźnduplecați să renunțe la credința lor, cineva a strigat că trebuie să fie arși de vii. La aceasta amenințare, Pionius a dat replica: „Este mai bine să arzi Ăźnainte de moarte decĂąt după moarte", făcĂąnd aluzie la focul iadului.

Sabina, o tĂąnără credincioasă ce era și ea arestată, a zĂąmbit. Aceasta l-a ĂźntărĂątat pe anchetator și i-a dat morții.

Martirul nemartirizat

Unul, care a avut mult de suferit Ăźn această vreme, a fost Origen. El a fost trecut prin toată gama suferințelor martirilor, dar nu a fost martirizat, adică nu l-au omorĂąt. El a fost unul din cei mai iluștri bărbați ai bisericii creștine.

Origen s-a născut Ăźn anul 185 d.Cr. din părinți creștini. Încă din anii copilăriei, tatăl său Leonida a căutat să-l instruiască Ăźn cuvĂąntul Sfintelor Scripturi, l-a deprins cu gustul studiului, a cercetării. El era dotat cu o predilecție spre aprofundarea lucrurilor. Chiar pe atunci, de multe ori punea tatălui său Ăźntrebări care depășeau cu mult vĂąrsta lui și cărora nici tatăl său nu putea să răspundă. H. Kraft Ăźn cartea sa „Early Christian Thinkers" zice despre el: „O Ăźnsemnată erudiție și o capacitate de muncă de necrezut erau combinate Ăźn el, Ăźn slujba unui intelect atotcuprinzător. GĂąndirea sa și-a pus amprenta nu numai pe gĂąndirea vremii sale și a generației imediat următoare, ci chiar și asupra celor de mai tĂąrziu, care doreau să-l uite”.

Tatăl său Leonida a suferit moartea de martir Ăźn anul 202, pe vremea persecuției de sub Septimiu Sever. Deși Origen era doar de 17 ani, persecuția nu l-a ĂźnspăimĂąntat, ci mai degrabă s-ar putea spune că a aprins Ăźn el dorul după martiraj. Iată ce zice istoricul bisericesc Esebiu: „CĂąnd Sever a pus Ăźn mișcare persecuția bisericilor, peste tot s-au săvĂąrșit martiraje Ăźnsemnate a celor mai de valoare bărbați ai credinței. Cei mai numeroși au fost Ăźn Alexandria... Printre martiri a fost și Leonida, tatăl lui Origen”.

„Focul persecuției a ars cu furie și mulți au obținut coroana de martir. Origen era pe atunci doar un copilandru. Dar el a fost cuprins de o așa dragoste pentru martiraj ĂźncĂąt Ăźn mod deliberat voia să alerge spre pericol, să se arunce Ăźn luptă. Încercările sale erau cĂąt pe aici să reușească și viața-i să ajungă la sfĂąrșit, dacă nu ar fi intervenit Providența cerească să-l Ăźmpiedice de la aceasta, spre avantajul multora, prin opunerea mamei sale. ÎntĂąi, ea l-a implorat prin cuvinte și i-a cerut să aibă considerație față de dragostea ei de mamă. Dar tocmai pe atunci, el a aflat că tatăl său a fost ridicat și dus de-a dreptul la Ăźnchisoare. Ea și-a dat seama că dorința lui pentru martiraj a devenit chiar mai puternică, că acum era predat Ăźn Ăźntregime acestei dorințe. Așa că ea a trebuit să-i ia hainele și să i le ascundă și prin mijlocul acesta l-a constrĂąns să rămĂąnă acasă... Cum nu putea face nimic altceva, el a scris tatălui său o scrisoare, ĂźndemnĂąndu-l să rămĂąnă tare Ăźn fața martirajului; Ăźn scrisoare sunt cuvintele: „Ia seama, nu cumva din cauza noastră să Ăźți schimbi hotărĂąrea ta”.

După ce Leonida a fost martirizat, tot ce au avut a fost confiscat de stat. El cu mamă-sa și cu alți șase frățiori mai mici au rămas săraci, urmĂąnd ca din greu să-și cĂąștige pĂąinea cea de toate zilele.

La Alexandria, un creștin Ăźnvățat numit Plutarh a deschis o școală catihetică, unde instruia pe alții Ăźn cunoașterea Scripturilor și trăirea vieții sfinte. Nu după mult timp a fost martirizat, iar cu grija școlii a rămas fratele său Haraclas, dar fiind martirizat Demetrius, acesta a fost chemat să devină păstorul bisericii. Atunci școala a fost Ăźncredințată lui Origen, care avea doar 18 ani. Fiind foarte talentat, Origen și-a cĂąștigat foarte mulți elevi. Faima școlii din Alexandria a ajuns pĂąnă departe. Pe vremea Ăźmpăratului Antonin, Mamea, mama Ăźmpăratului, fiind la Alexandria, a trimis după el o escortă să-l aducă să stea de vorbă cu el despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.

Dar faima aceasta și numărul mare de discipoli a atras asupra sa ura păgĂąnilor. Ostilitatea față de el a mers pĂąnă acolo că au format o conspirație, postĂąnd soldați Ăźn jurul casei sale. Găsindu-se Ăźntr-o așa situație, el a fost nevoit să se mute cu școala de la casă la casă.

Pe de altă parte, faptul că vizita pe creștinii ce se aflau Ăźn Ăźnchisori, că lua parte la judecarea lor, că le dădea un ultim sărut și Ăźncuraja pe cei ce mergeau spre locul martirajului, a Ăźnfuriat mulțimile, care Ăźn mai multe rĂąnduri, au luat pietre să-l omoară. Adeseori a fost Ăźn fața morții, dar Dumnezeu, Ăźn Providența Sa, Ăźn chip minunat i-a ocrotit viața. În cele din urmă a fost forțat să părăsească Alexandria, mutĂąndu-se la Cezareea Ăźn Palestina.

Deși a fost o persoană foarte distinsă, Ăźn cunoștințe fără pereche, totuși a fost de o smerenie rară. Nu punea de loc preț pe cele din afară, pe Ăźmbrăcăminte, și pe străzile Alexandriei, care era un oraș foarte vestit pe vremea aceea, el umbla desculț. Lucra foarte mult. Dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte. Nu folosea patul, ci dormea pe pămĂąntul tare. Obișnuia foarte des să postească. Nu s-a căsătorit, ci și-a dedicat viața Ăźn totul școlii și scrisului.

Convertind pe un bogătaș numit Ambrosie, ce fusese un aderent al Ăźnvățăturilor lui Valentin, munca lui Origen a ajuns mult ușurată. Ambrosie din banii lui a plătit șapte scribi Ăźn slujba lui Origen și cĂąțiva copiști. Așa că Origen de acum nu mai scria, ci doar dicta și ceilalți scriau. După unii, Ăźn timpul vieții sale ar fi scris vreo șase mii de volume. Cea mai de seamă lucrare a sa a fost „Hexapla", Biblia Ăźn șase versiuni paralele. Alta a fost „De Principiis", scrisă Ăźnainte de anul 231, care e o prezentare sistematică a credinței creștine. „CuvĂąnt adevărat" e o lucrare Ăźn opt volume contra lui Celsus, un scriitor păgĂąn. Ea a constituit cea mai ascuțită și convingătoare apărare a credinței creștine. „Tratatul despre rugăciune" se ocupă de relația dintre capacitatea omului de a cunoaște și harul lui Dumnezeu, „Îndemn spre martiraj" e o carte scrisă după anul 235, cĂąnd Ăźmpăratul Maximin Tracul a dezlănțuit prigoana Ăźmpotriva creștinilor, Ăźndeosebi a conducătorilor creștini. Cartea e dedicată prezbiterului Protoctetus și diaconului Ambrosie, ĂźncurajĂąndu-i să stea tari, să nu facă nici un compromis. În mod real, cartea e Ăźndreptată către toți creștinii ĂźndemnĂąndu-i să nu se sperie de suferințele trecătoare, ci să aibă viziunea lucrurilor ce pot fi zărite doar de ochii iluminați de dumnezeieștile cuvinte ale Domnului.

Apoi a lucrat o seamă de comentarii exegetice, un fel de explicare a Scripturilor. Interpretările sale sunt alegorice, dar pline de miez spiritual. Numai asupra lui Isaia a scris 30 de cărți; asupra lui Ezechiel 25 cărți; asupra Evangheliei după Ioan 22 cărți. Din nefericire, nu toate au ajuns pĂąnă la noi, căci s-au pierdut Ăźn scurgerea vremii.

La vĂąrsta de 64 ani, Ăźn prigoana de sub Decius, Origen a fost arestat și aruncat Ăźntr-o celulă mucegăită și murdară, pus Ăźn lanțuri și cu picioarele Ăźn butuci. Fiind o persoană atĂąt de marcantă, dușmanii și-au concentrat toate eforturile să-l determine să se lepede de credință. Aceasta ar fi avut o puternică influență supra altora. De aceea, magistratul a primit sarcina să nu-l omoare dintr-odată, ci să-l chinuiască pĂąnă Ăźl doboară din credință. Astfel, Origen, care din tinerețe dorea martirajul, a fost supus tuturor caznelor, dar nu a fost executat. Cine ar putea ști ce dureri a avut cĂąnd i s-a pus un guler de fier la gĂąt sau cĂąnd zile Ăźntregi a fost Ăźntins pentru desfacerea Ăźncheieturilor pe scaunul de tortură? El a fost supus celor mai umilitoare și crude torturi. I s-a aplicat chiar și foc pe coaste. În groaznicele suferințe prin care l-au trecut, Origen a rămas statornic, neclintit Ăźn credința sa. În timpul acesta, Ăźmpăratul prigonitor Decius, Ăźmpreună cu copiii săi, a fost asasinat, iar Gaius care l-a succedat la domnie, l-a eliberat pe Origen din Ăźnchisoare. Se spune că s-a retras la Tir și a murit acolo Ăźn al șaptezecilea an al vieții sale. Nu se știe dacă moartea sa a fost cauzată de suferințele din timpul torturării sau de altă boală. Oricum, moartea a pus capăt unui lung martiraj.

Origen a fost unul din cei mai prolifici scriitori creștini și unul din cei mai sĂąrguincioși cercetători Ăźn aprofundarea sensului CuvĂąntului SfĂąnt. În perioada de strălucire a faimei sale, el a fost smerit, iar Ăźn perioada de Ăźntuneric al suferințelor, el a strălucit Ăźn credincioșie față de Domnul său.

Valul de prigoană de sub Decius a fost grozav. Pe un număr restrĂąns de creștini i-a ĂźnfrĂąnt, i-a făcut apostați, iar pe alții nenumărați i-a făcut mai mult ca biruitori prin Acela care i-a iubit. Prigoana a fost scurtă, a durat doar doi ani de zile.

„Ei l-au biruit pe vrăjmașul prin sĂąngele Mielului și prin CuvĂąntul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar pĂąnă la moarte”

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR DE POMI FRUCTIFERI...Vezi aici!