Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Martirii celui de-al cincilea val Anul 200 d.Cr.

Publicat la 2011-10-15 de Traian

Împăratul Comodus a fost succedat de Pertinax și acesta de Iulian. Fiecare a domnit o perioadă scurtă. După moartea celui din urmă, Sever a devenit Ăźmpărat.

La puțin timp după urcarea pe tron, Sever s-a Ăźmbolnăvit rău și era să moară, dacă n-ar fi intervenit un medic creștin foarte dibaci. Datorită acestui fapt, el a ajuns să favorizeze pe creștini Ăźn general și chiar să permită ca fiul său, Caracula, să fie Ăźngrijit de o doică creștină. Astfel, creștinii au avut o perioadă de liniște, cĂąnd s-au putut Ăźnchina lui Dumnezeu fără teama de persecuție.

După o vreme, ura Ăźmpotriva creștinilor s-a reaprins. Vechile legi au fost puse din nou Ăźn vigoare. Temnița, focul, sabia și fiarele sălbatice au Ăźnceput iarăși să facă prăpăd Ăźntre creștini. Ba chiar și trupurile moarte ale creștinilor erau dezgropate și supuse insultelor și batjocurii. În ciuda persecuției dușmanilor, creștinii s-au Ăźnmulțit nespus de mult. Tertulian, care a trăit și Ăźn această perioadă, a scris guvernatorului din Cartagena: „Dacă voiești ca și mai departe să continui cu persecuțiile contra creștinilor din Africa, te Ăźntreb ce ai de gĂąnd să faci cu miile de creștini de toate vĂąrstele și din toate clasele sociale, care se vor prezenta de bună voie Ăźnaintea ta și se vor declara creștini? Vei avea destule ruguri și săbii să stingi viața acestora? Numai din Cartagena va trebui să duci la eșafod o zecime din locuitori. Apoi, printre victime, vei afla rudele și prietenii tăi cei mai intimi, persoane distinse ale orașului, bărbați și femei din familii nobile. Dacă nu ți-e milă de noi, fie-ți milă de Cartagena și de provincia cu a cărei guvernare ești Ăźncredințat”.

Valul de persecuție a cuprins tot imperiul. Iată cĂąțiva din martirii mai de seamă din această perioadă:

Leonida a fost tatăl vestitului scriitor bisericesc Origen. Pentru că a mărturisit că este creștin a fost prins, torturat și condamnat la moarte. Înainte de execuție, Leonida a primit din partea lui Origen, care pe atunci era băiețandru, o scrisoare cu remarcabilele cuvinte: „Nu cumva, dragă tată, grija pentru noi să te facă să-ți schimbi hotărĂąrea”. La cĂątva timp Leonida a fost decapitat. Mulți din prietenii lui Origen au suferit martirajul Ăźn această vreme. Printre ei au fost doi frați numiți Plutarh și Serenus și alți doi, Heron și Heraclide, care au fost decapitați. O credincioasă numită Rais a primit să i se toarne păcură fierbinte pe cap, iar după aceea i-au dat foc și a fost arsă de vie. La fel au făcut și cu mama ei Marcela.

Potamiena, o soră a martirei Rais, a fost arestată, judecată și condamnată la moarte, ca atĂąția alții. Basilide, ofițerul Ăźnsărcinat cu execuția ei, văzĂąnd seninătatea și fericirea ei, a devenit creștin. După aceea, cĂąnd i s-a cerut să depună un jurămĂąnt oarecare, el a refuzat spunĂąnd că pe idoli nu mai poate jura deoarece e creștin. La Ăźnceput, poporului nu-i venea să creadă, dar curĂąnd el le dădu dovada, căci fiind tras Ăźn fața judecătorului, el mărturisi din nou. Atunci fu aruncat Ăźn Ăźnchisoare și a doua zi primi să i se taie capul cu sabia.

Irineu, prezbiterul bisericii din Lion, a fost martirizat tot cam prin această vreme. El a fost născut Ăźn Grecia și a primit o educație creștină. După martirajul lui Fotinus a fost Ăźnsărcinat el cu păstorirea bisericii, slujbă pe care a Ăźndeplinit-o pĂąnă la moarte cu multă abilitate.

În general, se presupune că el ar fi scris suferințele martirilor din Lion. De la el au rămas cĂąteva scrieri.

Luptele Ăźntre gladiatori sau Ăźntre prizonierii de război, Ăźntre sclavi sau criminali cu fiarele sălbatice, era o distracție deosebită pentru locuitorii Romei. Împăratul, care putea să dea mai mult spectacole de acestea, era idolul poporului.

Un circ imens, clădit din piatră, numit Coloseum, s-a Ăźnceput sub Vespasian și s-a terminat sub Titus. Aici aveau să se dea spectacole. Ruinele lui se mai văd și azi. Jos era o arenă, iar de jur Ăźmprejur cuștile fiarelor sălbatice, cărora li se dădea drumul Ăźn timpul spectacolului. În Coloseum, cei o sută de mii de spectatori ocupau loc pe băncile așezate Ăźn formă de amfiteatru, ca toți să poată vedea. RĂąndul ultim de bănci era la vreo 52 m Ăźnălțime. În primele rĂąnduri din fața era loja imperială, unde lua loc Ăźmpăratul și curtenii săi. Coloseumul avea o lungime de 200 m și o lățime de 170 m. Clădirea era fără acoperiș. Numai Ăźn timpul jocurilor din arenă se trăgea sus o perdea de pĂąnză. Se spune că la inaugurarea Coloseumului a fost o serbare de o sută de zile. Pentru acest scop a fost aduse 5.000 de fiare sălbatice din toate părțile, care au fost eliberate din cuști rĂąnd pe rĂąnd și omorĂąte Ăźn cursul luptelor. În această arenă, foarte mulți urmași ai lui Cristos și-au isprăvit alergarea, Ăźnconjurați de un nor așa de mare de martori. Numai sĂąngele lor, ce a Ăźmbibat nisipul arenei, va putea mărturisi Ăźn ziua judecății, cĂąt de mare a fost numărul lor. Ori de cĂąte ori se abătea asupra imperiului vreo nenorocire, vina se arunca asupra creștinilor și pe străzile Romei se auzea strigătul mulțimii: „La lei cu creștinii”.

După anul 200 persecuțiile au fost deosebit de crunte Ăźn părțile Africii de Nord. Cartagena, oraș Ăźn plină Ăźnflorire, cu mare belșug de bogății, dar mai mare de păcate și stricăciuni, era un centru al creștinismului. Încă Ăźnainte ca Sever să dea decretul imperial de aspră prigonire, proconsolul Saturninus luă el inițiativa și dezlănțui furtuna persecuției. Primul martir al acestui val a fost un sărman sclav de origine punică numit Nimfonius. În anul 200, o seamă de creștini din orășelul Scilita au fost aduși la Cartagena, Ăźn fața tribunalului lui Saturninus. Printre ei se aflau și multe femei. Speratus, care a luat cuvĂąnt Ăźn numele fraților, prin franchețea și noblețea spiritului său, a căutat să Ăźnlăture toate acuzele nedrepte și să arate respectul lor pentru legile lui Dumnezeu și ale Ăźmpăratului. La cererea proconsulul de a jertfi pe altarul Ăźmpăratului, au refuzat spunĂąnd că ei se roagă pentru Ăźmpărat, dar nu mai jertfesc idolilor. CĂąnd proconsulul a văzut că toți sunt neclintiți Ăźn credința lor, le-a dat trei zile termen de gĂąndire, dar creștinii au spus că nu au nevoie de trei zile de gĂąndire, căci nu se schimbă. Sentința de decapitare fu dată și executată imediat. Nu mult după aceasta, persecuția deveni generală și un alt grup de 5 creștini fu aruncat Ăźn Ăźnchisoare. Între aceștia erau și două femei tinere, una se numea Vibia Perpetua, Ăźn vĂąrstă de 22 ani din Cartagena și avea un copilaș mic, neĂźnțărcat. Era născută din părinți de seamă. Tata era păgĂąn, mama creștină. Avea o educație aleasă. Nu știm nimic despre soțul ei. Cealaltă tĂąnără se numea Felicita și fiind Ăźnsărcinată, a născut pe paie Ăźn temniță. Ceilalți bărbați se numeau: Revocatus, se pare frate al Felicitei, Saturninus și Secundus. Acesta din urmă, a murit Ăźn Ăźnchisoare, Ăźnainte de Ăźnceperea jocurilor Ăźn arenă. Locul lui Ăźnsă a fost completat de Saturus, un diacon, care a fost absent cĂąnd s-au făcut arestările și care la Ăźnapoiere, s-a prezentat singur, de bună voie la Ăźnchisoare.

Citind aceasta nu se poate să nu te Ăźntrebi: ce l-a făcut să se predea, din moment ce el a fost ferit de arestare? Trebuie să știm Ăźnsă că cei mai mulți creștini de atunci, considerau martirajul altfel decĂąt noi. Pentru noi, el este o experiență de groază, poate o datorie necesară, pe care este bine dacă o poți evita. Pentru ei, martirajul era o ocazie după care rĂąvneau și o doreau fierbinte, căci ea nu numai că le făcea parte de cea mai Ăźnaltă cinste Ăźntre credincioși, ci prin moarte scăpau de toate suferințele și ajungeau imediat Ăźn fericirea eternă. Ce erau acele cĂąteva ore sau minute de suferințe trupești față de slava după moarte, de porțile strălucitoare ale Paradisului, deschise larg și de vocea care-i chema: „Vino, slugă bună!"

Cele două tinere Ăźncă nu erau membre ale bisericii creștine, ci doar catecumene, adică urmau Ăźnvățătura creștină și se pregăteau pentru botez. O mare mĂąngĂąiere au avut totuși că au putut fi botezate după arestare. CĂątă hotărĂąre de a-L urma pe Cristos! Mă gĂąndesc la atĂąția care azi au libertatea, dar totuși n-au acest curaj de a-L urma pe Cristos.

Nici ororile Ăźnchisorii, nici torturile nu au putut schimba hotărĂąrea acestor femei Ăźn floarea vĂąrstei. Perpetua mai ales a avut mult de suferit. Prigonitorii, văzĂąnd că toate torturile nu au putut-o clinti din credință, au recurs la alte metode mult mai grele pentru inima ei. Într-o zi, au dat voie tatălui ei bătrĂąn să o viziteze Ăźn celulă. Acesta i se aruncă la picioare, Ăźi acoperi mĂąinile cu sărutări și i le scaldă Ăźn lacrimi, cerĂąndu-i să-i fie milă de perii lui cărunți, să-i fie milă de copilașul ei, care are nevoie de brațele ei și să renunțe la credința creștină. Aceasta a fost cea mai amară picătură Ăźn cupa Ăźntristărilor ei. Scena aceasta a rănit-o mai adĂąnc decĂąt toate instrumentele de tortură. Dar a rămas tare. Ea se plecă asupra bătrĂąnului, răspunse cu plĂąns la plĂąnsul lui, apoi Ăźi zise: „Mă doare, plĂąng pe capul alb al tatălui meu, gem, fiindcă el e singurul din familia noastră, care nu se bucură de moartea mea. Știi că noi nu mai suntem ai noștri. Noi suntem Ăźn mĂąinile lui Dumnezeu”.

CĂąnd privești la grelele torturi fizice și psihice pe de o parte și la slăbiciunile omenești pe de altă parte, te Ăźntrebi cum de au putut suporta toate? Imaginea redată de Bunyan Ăźn „Călătoria Creștinului" cu focul pe care dușmanul căuta să-l stingă, dar nu putea căci cineva, din dosul gardului, turna mereu ulei Ăźn foc, dezvăluie un mare secret al credincioșiei. Pe drept cuvĂąnt ei puteau cĂąnta:

„CĂąnd sunt aproape să cad
În lumea aceasta rea,
Puterea Ta-mi dai s-o văd,
Care mă va ținea”.

Așa s-a petrecut cu Cristos Domnul Ăźn Ghetsemani, cĂąnd un Ăźnger a venit să-L Ăźntărească. Lui Ștefan, Ăźn grozavele clipe, cĂąnd pămĂąntul nu-l mai voia, i s-a deschis cerul. Tot așa și Perpetua Ăźnainte de moarte a fost Ăźntărită. Într-o viziune, Perpetua a văzut Ăźnaintea ei o mare scară strălucitoare de la pămĂąnt la cer. De o parte și de-alta se aflau numai instrumente de tortură și un dragon ĂźnspăimĂąntător păzea primele trepte ale scării. Ea izbi capul dragonului și alergă pe treptele scării pĂąnă ce ajunse sus. Acolo o aștepta Păstorul cel bun. Cu altă ocazie, l-a văzut pe diaconul Pomponius, mort nu cu mult Ăźnainte, apropiindu-se de ușa Ăźnchisorii și zicĂąndu-i: „Vino, noi te așteptăm”. „El mă luă de mĂąnă - adaugă ea - și Ăźncepurăm să urcăm pe cărări prăpăstioase și cu torturi”.

După cĂąteva zile, toți fură duși Ăźn fața judecății. Judecătorul o rugă să jertfească Ăźn cinstea Ăźmpăratului, arătĂąnd prin aceasta milă față de perii cărunți ai tatălui și de copilașul ei. Dar ea răspunse: „Nu voi face aceasta”. Procurorul o Ăźntrebă „Ești creștină?" și ea răspunse: „Da, sunt creștină”. Sentința fu dată să fie aruncați fiarelor sălbatice. Astfel la festivalurile ce au avut loc Ăźn onoarea tinerei Geta Cesar, grupul de condamnați a fost dus Ăźn Amfiteatru spre a se lupta cu fiarele sălbatice Ăźn fața mulțimii Ăźnfuriate. Felicita, Ăźnainte de a fi introdusă Ăźn circ, dădu dovadă de eroism. La cuvintele temnicerului că durerile nașterii agravate de ororile Ăźnchisorii au fost o nimica față de chinurile ce le va Ăźndura Ăźn circ, ea răspunse: „Aici am suferit eu, dar acolo altul va suferi pentru mine, căci eu pentru El sufăr”.

Iată descrierea martirajului lor, prescurtată puțin, dată Ăźn cuvintele lui Tertulian: „Ziua victoriei lor se luminase și ele au mers de la Ăźnchisoare la amfiteatru, voioase și cu Ăźnfățișarea senină, ca la o adunare. Pentru tinerele femei, diavolul a pregătit o vacă foarte sălbatică. Perpetua a fost condusă ĂźntĂąi. Ea a fost apucată Ăźn coarne și aruncată, căzĂąnd Ăźn șale. CĂąnd și-a văzut tunica ruptă, a tras-o peste ea, ca pe un văl, mai de grabă din băgarea de seamă a modestiei, decĂąt de suferință. Apoi se sculă și văzĂąnd-o pe Felicita zdrobită, Ăźi Ăźntinse mĂąna și o ridică Ăźn sus. Brutalitatea poporului fiind potolită, ele au fost chemate la poartă. Dar poporul strigĂąnd să fie aduse din nou, ele mai ĂźntĂąi s-au sărutat una pe alta, ca să-și isprăvească martirajul cu o sărutare a păcii. Cealaltă, Ăźntr-adevăr nemișcată și Ăźn tăcere, a primit o lovitură de sabie. Perpetua Ăźnsă, fiind lovită printre coaste, a strigat cu putere și Ăźnsăși ea a pus mĂąna dreaptă nehotărĂątă a tĂąnărului gladiator la gĂątul ei”.

Astfel au avut ocazia să-și arate iubirea lor pentru Cel ce ĂźntĂąi le-a iubit. Nici crudele torturi, nici cea mai sfĂąntă legătură a familiei nu le-a putut despărți de MĂąntuitorul lor.

Tertulian Ăźn cartea sa „Ad martires" Ăźi Ăźndemna stăruitor pe „fericiții martiri" să-și umple mintea cu gĂąnduri despre lucrurile de sus și atunci temnița și condițiile grele de acolo vor fi de neĂźnsemnată importanță; ba mai mult, le vor socoti cĂąștig.

„De aceea, fericiților, vă puteți socoti ca fiind mutați de la o Ăźnchisoare - putem spune - la un loc Ăźn siguranță. Că ea e plină de Ăźntuneric, dar voi sunteți lumină; ea are legături, dar Dumnezeu v-a făcut slobozi; acolo este miros greu, duhoare, dar voi sunteți o mireasmă plăcută. Judecătorul vă anchetează zilnic, dar voi Ăźi veți judeca pĂąnă și pe judecători. Acolo poate fi tristețe pentru cei ce caută bucuriile lumii. Creștinul Ăźnsă a renunțat la lume Ăźncă Ăźnainte de a fi la Ăźnchisoare. În Ăźnchisoare, el nu a renunțat decĂąt la o altă Ăźnchisoare. Nu are importanță unde ești Ăźn lume, tu care nu ești al ei. Și dacă tu ai pierdut unele bunuri ale vieții, trebuie să știi că aceasta este calea urmașilor: să suferi pierderi prezente pentru ca cĂąștigurile după aceea să poată fi mult mai mari...”.

„Să nu o mai numim Ăźnchisoare, ci mai de grabă loc de retragere. Deși trupul este Ăźnchis, carnea este Ăźntemnițată, duhului Ăźnsă toate lucrurile Ăźi sunt deschise. În duh putem hoinări peste tot. În duh poți umbla fără să ai Ăźnainte-ți cărări Ăźntunecoase sau coloane masive, ci calea care duce la Dumnezeu. De cĂąte ori pașii vă sunt Ăźn duh, de tot atĂątea ori nu veți fi Ăźn lanțuri. Unde Ăźți este inima, acolo Ăźți este comoara”.

Poate adeseori ne-am gĂąndit care a fost starea creștinilor Ăźntemnițați, cum se simțeau, ce gĂąndeau, cum Ăźși petreceau ultimele zile, cum așteptau ei moartea? Iată mai jos o parte din jurnalul scris de Perpetua Ăźn Ăźnchisoare, de la arestare pĂąnă Ăźn ziua dinaintea execuției.

„Încă pe cĂąnd eram sub supraveghere, tatăl meu a Ăźncercat să mă convingă, ca pentru dragostea sa față de mine, să renunț la mărturisirea pe care mi-am propus-o. Dar i-am spus: „Tată, vezi unealta aceea acolo?" „Da", mi-a răspuns. „Poți să o numești altfel decĂąt sapă?" -„Nu", zise el. „Tot așa nici eu nu mă pot numi altfel decĂąt ceea ce sunt, o creștină”. Atunci tatăl meu, iritat de vorbele mele, s-a repezit la mine de parcă ar fi vrut să-mi scoată ochii. Dar a țipat numai și a plecat biruit, depărtĂąndu-se cu argumentele sale diavolești. Apoi, Ăźn timp ce a fost plecat de acasă pentru cĂąteva zile, eu am mulțumit Domnului și absența lui a devenit un izvor de mĂąngĂąiere pentru mine. În acest timp, am fost botezată. Și eu am fost inspirată de Duhul SfĂąnt să nu cer altceva la botez decĂąt să pot suferi cu răbdare”.

„După cĂąteva zile am fost aruncată Ăźn temniță, eu m-am speriat foarte mult. Ce zi grozavă! Niciodată nu am văzut un așa Ăźntuneric și o căldură așa Ăźnăbușitoare. Temnița era tixită cu o mulțime de popor, cei mai mulți pe baza acuzațiilor false ale soldaților. Afară de toate acestea, eu eram amărĂątă din cauza copilașului meu. Atunci Terțius și Pomponius, binecuvĂąntată diaconi care ne-au servit, au aranjat plătind daruri, ca să fim transferate Ăźntr-o celulă mai ușoară a Ăźnchisorii. Atunci am fost scoși și serviți după dorință. Eu mi-am alăptat copilul, care era slăbit de foame. Am vorbit cu mama. Mi-am Ăźmbucurat fratele. Le-am Ăźncredințat lor copilașul. Dar am fost măcinată de durere, văzĂąndu-i pe ei Ăźntristați din pricina mea. Această Ăźngrijorare am suferit-o multe zile. Dar am obținut o Ăźngăduință să rămĂąnă copilașul cu mine Ăźn Ăźnchisoare. Atunci m-am Ăźntărit și am scăpat de necaz și de Ăźngrijorarea cu privire la copil. Și iată, temnița a devenit palat pentru mine, așa preferam să fiu acolo mai bine decĂąt oriunde altundeva. „Atunci fratele meu mi-a zis: „Scumpa mea soră, tu te afli deja Ăźntr-o stare Ăźnaltă, așa că poți cere o viziune ca să ști dacă vei isprăvi Ăźn pătimire sau vei scăpa”. Și eu care știam că am privilegiul să vorbesc cu Domnul, a cărui bunătate am găsit-o așa de mare, cu Ăźndrăzneală i-am promis zicĂąndu-i: „MĂąine Ăźți voi spune”. Astfel am cerut și iată ce mi s-a arătat. Am văzut o scară de aramă, de o Ăźnălțime nemaipomenită, a cărei vĂąrf atingea cerul, dar atĂąt de Ăźngustă de se putea urca numai unul cĂąte unul. Și pe fiecare parte a scării se aflau fixate săbii, sulițe, cĂąrlige, cuțite și piroane de toate felurile, așa că dacă cineva urca nepăsător, fără să bage de seamă, ar fi fost rupt Ăźn bucăți și carnea i-ar fi rămas lipită acolo”.

„La picioarele scării era un balaur nespus de mare așteptĂąnd pe acei care ar fi vrut să urce și Ăźngrozindu-i, astfel ca să nu Ăźndrăznească să se suie. Dar Saturus s-a suit, căci el s-a predat de bună voie Ăźn numărul nostru, nefiind prezent cĂąnd noi am fost arestați. CĂąnd el a ajuns la vĂąrful scării, s-a Ăźntors și a zis: „Perpetua, eu te aștept, dar fii cu grijă să nu te lovească balaurul”. Și eu i-am răspuns: „În Numele Domnului Isus Cristos, el nu mă va răni. Și ca și cum balaurul ar fi vrut să mă sperie, el și-a arătat capul la piciorul scării și eu cum am pus piciorul pe treapta ĂźntĂąi, i-am strivit capul. Și m-am urcat și am văzut o foarte mare grădină, iar Ăźn mijlocul grădinii un om de statură nespus de Ăźnaltă, cu părul alb, Ăźmbrăcat Ăźn haine de păstor care mulgea oile. Și multe mii de suflete stăteau Ăźmprejurul lui, Ăźmbrăcați Ăźn haine albe. Și ridicĂąndu-și capul m-a zărit și mi-a zis: „Bine ai venit, fiica mea”. M-a chemat și cum mulgea, el mi-a dat o turtă de brĂąnză, iar eu am primit-o și am mĂąncat-o și toți cei ce stăteau Ăźmprejur au zis „Amin!" La sunetul vocilor lor, m-am deșteptat cu un gust de dulceață Ăźn gura mea, pe care nu-l pot descrie. Și am istorisit viziunea fratelui meu și am Ăźnțeles că asta Ăźnseamnă pătimire, suferință pentru mine, iar din acel timp ani Ăźncetat de a mai avea vreo nădejde Ăźn viața aceasta”.

„După cĂąteva zile am auzit că vom fi interogați. Tatăl meu sosise din lunga sa călătorie. Sleit de oboseală, a venit la mine și m-a Ăźndemnat să mă las de mărturisirea mea, zicĂąnd: „Ai milă, fiica mea, de perii mei cărunți, ai milă de tatăl tău, dacă Ăźntr-adevăr sunt vrednic să mă numești tată. Adu-ți aminte că cu aceste mĂąini te-am adus pĂąnă la această floare a vĂąrstei și te-am preferat pe tine mai mult decĂąt pe ceilalți frați ai tăi. Nu mă face de rușine Ăźn fața oamenilor. Ține seama de sora mamei tale, ține seama de fiul tău care nu va putea trăi fără tine. Dă la o parte curajul și nu ne Ăźmpinge pe toți la distrugere, căci nimeni din noi nu va mai putea vorbi liber, dacă vreo nenorocire ar veni peste tine”.

„Așa mi-a vorbit tatăl meu Ăźn dragostea sa, sărutĂąndu-mi mĂąinile și aruncĂąndu-se la picioarele mele... Și eu m-am Ăźntristat de starea tatălui meu, că el singur din familia mea nu se bucură de suferințele mele. Și eu l-am mĂąngĂąiat zicĂąndu-i: „La judecata tribunalului se va ĂźntĂąmpla ceea ce va vrea Dumnezeu, căci fii sigur că noi nu suntem Ăźn puterea noastră, ci Ăźn a lui Dumnezeu”. Și el a plecat amărĂąt”.

„Într-o altă zi, Ăźn timp ce eram la prĂąnz, am fost luați dintr-odată și zoriți să mergem la interogatoriu. Și cĂąnd am ajuns Ăźn piață, deodată s-a dat vestea prin Ăźmprejurimi și o mare mulțime a Ăźnceput să vină alergĂąnd. CĂąnd am ajuns la locul unde era tribunalul, alții erau cercetați și au mărturisit. CĂąnd era să fiu eu anchetată, a sosit tata cu copilașul meu și arătĂąnd spre mine, zise cu o voce rugătoare: „Sacrifică, din milă pentru copilaș!" Atunci Hilarianus, procuratorul, care tocmai primi puterea vieții și a morții Ăźn locul proconsulului Minucius Timinianus, ce murise, a zis: „Cruță perii albi ai tatălui, cruță copilăria băiețelului tău și adu jertfe Ăźn cinstea Ăźmpăraților”. Și eu i-am răspuns: „Nu voi aduce jertfe”. Hilarianus zise: „Ești creștină?" Și eu am răspuns: „Da, sunt creștină”.

„CĂąnd tata s-a lăsat de Ăźncercările lui de a mă abate de la credință, Hilarianus a poruncit să-l scoată afară și să-l bată cu vergile. Și asta m-a Ăźntristat de parcă eu aș fi fost bătută, căci Ăźmi era milă de bătrĂąnețea lui nenorocită”.

„Atunci procuratorul ne-a condamnat pe toți să fim aruncați pradă fiarelor sălbatice și cu bucurie am mers la Ăźnchisoare. Cum copilașul meu a fost alăptat la pieptul meu și s-a obișnuit să stea cu mine Ăźn temniță, am trimis pe diaconul Pomponius la tatăl meu să-i ceară copilașul. Dar el a refuzat să-l dea. Totuși, așa a rĂąnduit Dumnezeu, copilașul de atunci nu a mai dorit să fie alăptat și nici eu nu am mai avut necaz cu pieptul, probabil ca să nu sufăr din cauza Ăźngrijorării pentru copilaș și a durerilor de piept”.

„După cĂąteva zile, Pudens, un soldat care era Ăźnsărcinat cu paza temniței, a Ăźnceput să țină seama cu multă grijă de noi, ĂźnțelegĂąnd că marea putere a lui Dumnezeu era Ăźn noi. El a Ăźngăduit ca mai mulți frați să ne vadă, astfel că și noi și ei, toți am fost Ăźnviorați. Și cĂąnd ziua execuției s-a apropiat, tatăl meu a venit Ăźmbrăcat de jale și a Ăźnceput să Ăźși smulgă barba și să se arunce pe jos și zăcĂąnd pe fața sa, a Ăźnceput să-și reproșeze bătrĂąnețea cu așa cuvinte și acuzări ĂźncĂąt desperarea sa ar fi mișcat pe orice făptură. Și m-am amărĂąt pentru bătrĂąnețea lui nefericită”.

„Cu o zi Ăźnainte de a fi duși să ne luptăm cu fiarele, am văzut Ăźn viziune pe diaconul Pomponius că a venit la poarta temniței și a bătut cu tărie. Eu m-am dus și i-am deschis. El era Ăźmbrăcat Ăźn haine strălucitoare, avea mijlocul Ăźncins, Ăźn picioare avea sandale cu multe culori și mi-a zis: „Perpetua, noi te așteptăm, vino!" și mi-a Ăźntins mĂąnă; și noi am Ăźnceput să mergem prin locuri prăpăstioase și cu torturi, cu greu am ajuns la amfiteatru. El mi-a zis, conducĂąndu-mă Ăźn mijlocul arenei: „Nu te teme, eu sunt cu tine aici și voi Ăźmpărtăși lupta ta”. Și iată am văzut o mare mulțime privind cu nesaț la spectacol. Și știind că am fost condamnată să fiu aruncată fiarelor sălbatice, m-am mirat că nu li se dă drumul asupra mea. Atunci veni Ăźmpotriva mea un egiptean, grozav la Ăźnfățișare, cu apărătorii lui, să lupte cu mine. Tot atunci apăru un tĂąnăr foarte senin la Ăźnfățișare, strălucind de frumusețe și cu el alți tineri frumoși. Ei veniră spre mine să mă ajute și să mă susțină. Și eu am fost despoiată și am devenit bărbat și ajutoarele mele Ăźncepură să mă frece cu ulei, cum este obiceiul după lupte. Pe de-altă parte am zărit pe egiptean prăbușindu-se Ăźn țărĂąnă. Apoi, veni un om de o Ăźnălțime uimitoare ce Ăźntrecea vĂąrful amfiteatrului. El purta o tunică desfăcută și o haină de purpură cu două banderole peste mijlocul pieptului. El, de asemenea, avea sandale cu multe culori de aur și argint și avea un toiag ca de judecător sau instructor de gladiatori și o ramură cu mere de aur. El a poruncit să se facă liniște și a zis: „Dacă acest egiptean va birui pe această femeie, o va omorĂź cu sabia lui; dar dacă ea Ăźl va birui pe el, ea va primi această ramură. Atunci el s-a retras și noi am Ăźnaintat unul Ăźmpotriva celuilalt ca să dăm lupta. Și cĂąnd adversarul a vrut să mă apuce de picioare, i-am dat o lovitură Ăźn față cu piciorul. Și iată eu am fost ridicată Ăźn aer și am Ăźnceput să-l lovesc ca și cum nu aș mai fi călcat pe pămĂąnt. Dar văzĂąnd că nu l-am rănit Ăźncă, mi-am Ăźncleștat mĂąinile și i-am izbit capul de pămĂąnt, apoi l-am călcat pe cap. Atunci, toată mulțimea a Ăźnceput să strige, iar susținătorii mei să chiuie. Și venind la judecător, am primit ramura și m-a sărutat zicĂąndu-mi: „Fiică, pacea fie cu tine”. Și noi ani Ăźnceput să mergem, cu aplauze, spre așa numita Poartă a Vieții. Atunci m-am trezit și am priceput că lupta mea avea să fie nu cu fiarele, ci cu diavolul. Și am știut că Ăźl voi birui. Aceste lucruri le-am scris pĂąnă Ăźn ziua dinaintea execuției. Ceea ce se va petrece Ăźn amfiteatru să le scrie cine o vrea”.

Aici se Ăźncheie jurnalul.

În ziua cĂąnd Perpetua și Felicita au fost date morții, alți trei tineri creștini au fost aduși Ăźn arenă. Numele lor este: Satur, Saturnius și Secundulus. CĂąnd le-a sosit rĂąndul, au fost introduși Ăźnăuntru și siliți să fugă printre oamenii ce aveau Ăźn grijă fiarele sălbatice. Aceștia erau Ăźnșiruiți pe două rĂąnduri și creștinii, cum fugeau printre ei, erau loviți și zdrobiți. După aceea au dat drumul tigrilor, care i-au sfĂąșiat Ăźn bucăți.

Speratus și alți doisprezece creștini au fost decapitați Ăźn Galia. Aceeași soartă a avut-o și Androclus. Prezbiterul din Antiohia, Asclepiades, a suferit multe torturi, dar viața i-a fost cruțată. Cecilia, o tĂąnără creștină dintr-o bună familie din Roma, căsătorită cu un tĂąnăr nobil Valerian, a stăruit ca el să devină creștin. După convertirea soțului, a urmat convertirea fratelui său numit Tiburtiu. Vestea despre convertirea lor s-a aflat numaidecĂąt și au avut de Ăźndurat toată asprimea legilor. Cum făceau parte din societatea de seamă a Romei, prefectul cetății a fost foarte furios și i-a condamnat să fie decapitați. Ofițerul care i-a condus la execuție s-a convertit și el și a suferit aceeași moarte. Martirajul lor se află redat mai pe larg și Ăźn romĂąnește Ăźn cartea „Sfintele amintiri", de Mihail Sadoveanu.

Fiindcă ea a contribuit la convertirea celor doi, Ceciliei i-au aplicat un tratament și mai aspru. Ea a fost așezată Ăźntr-o baie cu apă fiartă, iar după aceea o sabie a pus capăt suferințelor, despărțindu-i capul de trup. Aceasta s-a petrecut Ăźn anul 222 d.Cr.

Calist, prezbiterul Romei, a fost martirizat, dar nu avem amănunte. Aceeași soartă a Ăźmpărtășit-o și urmașul său la slujbă, Urban. Un băiat de vreo cincisprezece ani numit Agapetus din Praeneste, Italia, fiindcă a refuzat să jertfească zeilor, a fost bătut crunt, iar după aceea i-au tăiat capul cu sabia. Antiohus, ofițerul care supraveghea execuția

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!