Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Tertulian apărător neînfricat

Publicat la 2011-10-15 de Traian

Quintus Septimius Florens Tertulianus a fost cel mai mare scriitor creștin din Africa. El s-a născut Ăźn anul 160 d.Cr. Era fiul unui centurion păgĂąn. A studiat filozofia, literatura, retorica, medicina și Ăźndeosebi dreptul. El s-a distins ca avocat și orator Ăźn Cartagena, Africa de Nord. După cum mărturisește el Ăźnsuși, Ăźn tinerețe a trăit o viață dezordonată.

Curajul dovedit de martirii creștini - spune Eusebiu - a impresionat așa de mult pe tĂąnărul Tertulian, ĂźncĂąt a devenit creștin. În calitatea sa de avocat, a asistat desigur la judecarea creștinilor, și faptul că Ăźn cele mai cumplite chinuri, ei preferau mai degrabă să renunțe la viață, decĂąt la Ăźnvățătura lor scumpă, l-au zguduit pe Tertulian. Cu toate că și-a dat seama de cele ce avea să Ăźnfrunte, el a părăsit păgĂąnismul prin anul 195 și a apucat calea crucii.

Prea puțin s-au gĂąndit cei ce mureau pentru Cristos că seninătatea feței lor și adĂąnca lor dragoste față de Domnul poate ridica din rĂąndul privitorilor pe unul din bărbații cei mai de seamă ai Cartagenei, determinĂąndu-l să-și dedice viața sa lui Cristos. Dar el a cunoscut această experiență și a fost gata s-o spună chiar și guvernatorilor Ăźn nemuritoarele cuvinte: „Ne facem chiar mai numeroși ori de cĂąte ori suntem secerați de voi; sămĂąnța este chiar sĂąngele creștinilor”.

Nu după multă vreme de la convertirea sa, prin anul 200, este ales prezbiterul bisericii - prezbiter eclesiae - Ăźn Cartagena. El cunoștea cele patru evanghelii și le afirmă Ăźn mod accentuat autoritatea lor, spunĂąnd că sunt scrise de apostoli și de tovarășii lor. El ne informează cum biserica creștină Ăźncă de timpuriu a știut să facă deosebire Ăźntre scrierile autentic inspirate și Ăźntre cele false. Dă un caz cum un prezbiter, care a scris o lucrare Ăźn numele lui Pavel: „Acta Pauli et Teclae", mărturisindu-și vina, a fost pedepsit de biserică cu Ăźnlăturarea sa din slujbă. La fel cunoștea Faptele apostolilor,1 Petru, 1 Ioan, cele 13 epistole ale lui Pavel și Apocalipsa. Deci, cunoștea 21 din 27 cărți ale Noului Testament.

El a fost un creștin puritan Ăźn convingeri și Ăźn practică. E adevărat că uneori a pus accentul prea mare pe fapte meritorii, pe celibat și milostenii. De altfel, Ăźn biserică deja Ăźncepuseră unele devieri de la simplitatea Evangheliei, Ăźn unele locuri Ăźncepuseră să boteze copiii. El s-a opus acestei abateri și astfel - spune Neander - biserica din Africa de Nord a susținut vechea practică.

Alte abateri au fost: ierarhia bisericească, monahismul și rugăciunile pentru morți. Încă de prin anul 169 d.Cr. a Ăźnceput să se arate dorința unora de a domina, ideea de papalitate. Episcopul Victor al Romei a rupt relațiile frățești cu bisericile din Asia Mică, pentru că acestea au refuzat să sărbătorească Paștele la data fixată de el. Monahismul era Ăźn floare și un spirit lumesc a Ăźnceput să se arate Ăźn biserică datorită faptului că unii fiind botezați de mici copii, nu aveau nașterea din nou și trăiau Ăźn felul lumesc.

În anul 202, pe cĂąnd era Ăźn vĂąrstă de 45 ani, din cauza firii sale neĂźngăduitoare, el trece la Montanism, o sectă, care după spusele lui Vedder, nu a fost o sectă nouă, ci din contră era o reacție a vechii biserici primitive la tendința Ăźnvederată de a se asemăna cu lumea Ăźn organizare și Ăźn comportare. Montanus, conducătorul sectei, nu voia să facă reforme noi, ci să readucă viața de sfințenie și să Ăźntărească disciplina bisericească, slăbită Ăźn multe locuri. Această grupare cerea ca membrii bisericii să fie numai cei născuți din nou, deci o Ăźntoarcere la principiul Noului Testament. Ei se numeau creștini spirituali sau duhovnicești, Ăźn contrast cu ceilalți pe care Ăźi numeau creștini firești. Din cauza că Tertulian a Ăźmbrățișat ideile montaniste, biserica ortodoxă nu-l numără printre așa numiții părinți bisericești, ci doar ca scriitor bisericesc.

El avea un temperament de luptător neĂźnfricat. Prin scrierile sale, el a adus mari servicii cauzei creștinilor. El a luptat pe mai multe fronturi. Pe de o parte, i-a apărat pe creștini prin scrieri către guvernatorii provinciilor romane, pe de altă parte, a combătut cu multă rĂąvnă și pricepere pe păgĂąni și pe eretici, atacĂąnd fără cruțare orice rău văzut printre creștini. Se cunosc de la el peste 30 de scrieri.

Din punct de vedere al conținutului, scrierile lui se Ăźmpart Ăźn trei categorii: 1) scrieri cu caracter apologetic și polemic, care se referă la relațiile dintre creștini și păgĂąni; 2) scrieri de educație morală și religioasă a creștinilor; 3) scrieri cu caracter polemico-dogmatic, Ăźndreptate Ăźmpotriva diferitelor erezii și a iudeilor.

Cea mai de seamă scriere din prima categorie și chiar din toate scrierile lui, o adevărată operă, este Apologeticum, o apărare adresată guvernatorilor provinciilor romane. Lucrarea are 50 de capitole și se poate Ăźmpărți Ăźn trei diviziuni principale: prefață, cuprins și epilog.

În prefață (cap. 1-6), el arată motivele care l-au determinat să scrie această apărare. „Creștinii - zice el - sunt condamnați fără nici o cercetare, numai la auzul numelui de „creștin". Adevărul - pe care el personificĂąndu-l Ăźl face apărătorul creștinilor - nu are voie să rostească nici un cuvĂąnt de apărare. Așa stĂąnd lucrurile, trebuie cel puțin pe calea scrisului să ajungă adevărul la guvernatorii provinciilor (cap. 1-3), apoi discută natura legilor pe baza cărora sunt condamnați creștinii (cap. 4-6).

În partea a doua, Tertulian combate toate acuzațiile, Ăźmpărțindu-le Ăźn două categorii: crime ascunse sau secrete și crime pe față. În primul rĂąnd, creștinii erau Ăźnvinuiți de unele crime secrete (cap. 7-9), ce s-ar săvĂąrși odată cu tainele lor religioase. El arată că romanii cred așa ceva, pentru că ei Ăźnșiși săvĂąrșesc adevărate crime la misterele cultului lor. Apoi creștinii erau acuzați de unele crime religioase, de sacrilegii pentru că nu adorau zeii păgĂąni și de crime contra Ăźmpăratului pentru că nu sacrificau Ăźmpăratului (cap. 10-38). Discutarea acestor crime săvĂąrșite pe față constituie miezul apologiei.

De exemplu la Ăźnvinuirea de ateism, el acceptă Ăźnvinuirea și spune că da, creștinii nu cred Ăźn zei. Dar arată că zeii nu sunt Dumnezeu. Creștinii Ăźl servesc și-L adoră pe adevăratul Dumnezeu, dar tocmai ei, păgĂąnii, sunt cei ce Ăźși blestemă zeii, rĂąd de ei Ăźn legende, Ăźi scot la vĂąnzare pe piață. Deci, lor li se potrivește acuza aceasta.

Tertulian, omul cu o logică ascuțită, cu cunoștințe juridice bogate, cu spirit Ăźnalt de dreptate față de frații săi de credință și cu un adĂąnc devotament față de Dumnezeul său, a luat cauza creștinilor Ăźn mĂąinile sale și a Ăźntocmit pledoaria aceasta.

În cap. 39-45, el se ocupă de mesele comune ale creștinilor, numite agape; arată că nu creștinii sunt de vină pentru calamitățile ce se abat asupra imperiului și precizează că ei iau parte la tot ce e bun cerut de societate.

În epilog, Tertulian dovedește că creștinismul nu este o filozofie, ci este urmarea unei revelații divine.

Apologia sa se deosebește de toate celelalte apologii prin documentația juridică și politică. El discută acuzele aduse creștinilor de către păgĂąni și apoi, printr-o Ăźntorsătură caracteristică spiritului său, răstoarnă aceste acuze peste capetele acuzatorilor, arătĂąnd că tocmai ei sunt cei vinovați. Iată cĂąteva pasaje din ea de toată frumusețea:

„Adevărul nu se roagă de nimic Ăźn sprijinul cauzei sale, ca unul care Ăźși cunoaște menirea sa Ăźn lume. El știe că Ăźși duce viața pe acest pămĂąnt ca un adevărat străin, că este amenințat să-și afle la fiecare pas dușmani printre străini și că familia, locuința, speranța, răsplata și buna sa cinstire se află numai Ăźn cer. Aici pe pămĂąnt, nu cere decĂąt un singur lucru: să nu fie condamnat mai Ăźnainte să fi fost cunoscut" (Apologeticum 1:3).

El condamnă ușurința judecătorilor, care fără să cerceteze cu de-amănuntul, fără să cunoască bine fondul, pronunță osĂąnde grave Ăźmpotriva creștinilor. El zice: „Mărturie a necunoașterii voastre, care Ăźn timp ce scuză nedreptatea, o osĂąndește de fapt, stă Ăźn Ăźmprejurarea că toți care mai Ăźnainte ne urau, pentru că nu cunoșteau ce anume este acel lucru pe care Ăźl urau, Ăźndată ce Ăźncep a cunoaște, Ăźncetează și ura lor. Aceștia se fac creștini fără Ăźndoială, Ăźn urma celor aflate și Ăźncep a urĂź ceea ce ei făcuseră mai Ăźnainte și a mărturisi de acum pe față tocmai ce urĂąseră, și numărul acestora este pe atĂąt de mare, pe cĂąt ne este și Ăźnvinuirea" (1:6).

CĂąt de răspĂąndit ajunsese creștinismul pe vremea lui Tertulian, se constată din cuvintele: „Se strigă Ăźmpotriva noastră că cetatea este ca și stăpĂąnită de noi; că pe ogoare, Ăźn fortărețe, pe insule, pretutindeni predomină creștinii; se Ăźntristează, ca de o mare nenorocire, că oricare ar fi sexul, vĂąrsta, starea socială sau rangul, trec de partea acestui nume (de creștin). Sau Ăźntr-un alt pasaj: „Suntem de ieri, și totuși am ajuns să umplem pămĂąntul și toate ale voastre, orașele, insulele, municipiile, consfătuirile voastre intime, tribunele, adunările poporului, palatul, senatul, forul; numai templele vi le-am lăsat" (1:7; 37:4).

Această răspĂąndire ar fi trebuit să-i facă pe conducători să gĂąndească puțin. El zice: „Și cu toate acestea, nici chiar Ăźmprejurarea aceasta nu-i face să-și Ăźndrepte mintea spre existența unui oarecare bun ascuns. Nici gĂąnd să fie mai drepți Ăźn bănuiala lor. Nu le place a cerceta mai de aproape. Le place a nu cunoaște, pe cĂąnd alții se bucură că au cunoscut" (1:8).

La fel acceptarea cu bucurie a osĂąndei ar trebui să le dea de gĂąndit. „Cei răi, intenționat caută să stea Ăźn umbră, se feresc de a ieși la iveală, tremură cĂąnd sunt Ăźnvinuiți, nu mărturisesc cu ușurință nici chiar atunci cĂąnd sunt supuși torturilor; fără Ăźndoială, se Ăźntristează cĂąnd sunt osĂąndiți. Dar de ce nu face creștinul la fel? Nimeni nu se rușinează, nimănui nu-i pare rău, afară numai că n-a fost mai Ăźnainte creștin. Este pĂąrĂąt, se fălește; este acuzat, nu se dă Ăźn lături; este cercetat, mărturisește de la sine cu voie bună; de este osĂąndit, mulțumește. Ce fel de rău este acesta, care nu are nici una din caracteristicile firești ale răului: teama, rușinea, prefăcătoria, căința, jeluirea? Ce fel de rău este acesta, cĂąnd cel Ăźnvinuit se bucură? Pentru el, Ăźnvinuirea este ceva de dorit și osĂąnda este fericire curată. N-ai putea s-o numești nebunie, tu care ți-ai pus Ăźn minte să n-o cunoști?" (1:11-13).

Apoi ironizează anchetele lor și folosirea torturilor pentru stoarcerea mărturisirilor de la creștini. „Zilnic suntem spionați, zilnic suntem trădați" (7:4). „Strigă omul Ăźn gura mare „Sunt creștin!" Ce este, el spune. Tu voiești să auzi ce nu este. Voi, care sunteți puși să stoarceți, prin chinuri, adevărul, de la creștini vă străduiți să stoarceți minciuna. „Asta sunt ce mă Ăźntrebi dacă sunt, zice creștinul. De ce mă chinuiești Ăźn disprețul legilor? Mărturisesc de bună voie și totuși mă chinuiești; ce-ai face dacă aș tăgădui?" Desigur, altora care ar tăgădui nu le-ați da așa ușor crezare; pe noi, dacă ar fi să tăgăduim, ne-ați crede Ăźndată. Pe creștin Ăźl socotiți vinovat de toate nelegiuirile... și pe el Ăźl constrĂąngeți să tăgăduiască, ca să-l achitați de orice pedeapsă, de care n-ați putea să-l achitați, dacă n-ar tăgădui. Aceasta Ăźnseamnă ca vă abateți de la lege. Voiți să tăgăduiască că este vinovat, ca să-l declarați nevinovat, și aceasta fără voia lui, fără vreo vină despre trecut" (2:13-16).

Despre neparticiparea creștinilor la plăcerile și la distracțiile lor, Tertulian spune: „CĂąt despre spectacolele voastre, ne lipsim ușor de ele, la fel cum ne lipsim și de originile lor, despre care știm că au fost plănuite din superstiție, cum nu luăm parte nici chiar la lucrurile din care Ăźși trag Ăźnceputul. Nu aveți nimic de zis cu privire la nebunia din circ, la imoralitatea din teatru, la cruzimile din arene, la deșertăciunea din localurile unde se exersează luptătorii Ăźnainte de lupte. Epicurienilor li s-a Ăźngăduit să stabilească chiar o realitate a plăcerii, adică egalitatea sufletelor; Ăźn ce vă jignim dacă și noi ne făurim alte plăceri? Dacă, la urma urmei nu știm să ne desfătăm, este paguba noastră, dacă cumva este așa, iar nu a voastră. Dar - ziceți voi - ne lepădăm de ceea ce vouă vă place. Nici pe voi Ăźnsă nu vă desfătează plăcerile noastre" (38:4, 5).

Faptul că creștinii erau Ăźnvinuiți de toate relele și calamitățile ce se abăteau asupra imperiului roman, reiese din cuvintele: „Dacă Tibrul se revarsă peste malurile sale, dacă Nilul nu adapă ogoarele, dacă norii refuză să plouă, dacă pămĂąntul se cutremură, dacă bĂąntuie foametea și molima, Ăźntotdeauna strigătul este: „La lei cu creștinii!"

În ce privește statornicia creștinilor, Tertulian are cuvinte de toată frumusețea. El spune: „Arși cu vreascuri, legați la jumătatea unui stĂąlp, aceasta este Ăźnfățișarea biruinței noastre; aceasta este haina Ăźmpodobită a victoriei noastre; pe un astfel de podium ne sărbătorim noi biruința" (50:3).

Iar despre zădărnicia și rezultatul invers al prigoanei, el spune: „Puteți să ne chinuiți, să ne țintuiți pe cruce, să ne condamnați, să ne striviți... toate vor fi de prisos. Dimpotrivă, va fi un Ăźndemn Ăźn plus pentru credința noastră. Ne facem chiar mai numeroși, ori de cĂąte ori suntem secerați de martirajul vostru; sămĂąnța este chiar sĂąngele creștinilor" (50:12-13).

Apologia lui Tertulian este o lucrare literară excelentă. Antitezele ei sunt mărețe: „Murim, dar Ăźnvingem”. „Voi ne osĂąndiți, Dumnezeu ne dă mĂąntuire”.

Alte lucrări ale lui Tertulian sunt: „De testimonio animae" sau „Despre mărturia sufletului”, „De oratione" (Despre rugăciune), carte care explică rugăciunea „Tatăl nostru”. „De paenitentia" (Despre pocăință) are 12 capitole, Ăźn prima parte, el tratează pocăința dinainte de botez (cap. 1-6) iar Ăźn a doua parte, pocăința după botez (cap. 7-12). „Ad martires" este o lucrare Ăźn 5 capitole, prin care mĂąngĂąie pe cei ce erau aruncați Ăźn Ăźnchisori și amenințați cu moartea. De altfel, zice el, lumea aceasta e o Ăźnchisoare pentru suflet și numai atunci se eliberează, cĂąnd părăsește corpul. Faptul că sunt amenințați cu moartea nu trebuie să-i ĂźnspăimĂąnte, ci din contră să-i bucure, căci ajung mai repede Ăźn fața Adevărului etern, care este Dumnezeu. În „De fuga in persecutione", el combate părerea unora că ar fi Ăźngăduit ca cineva să scape de persecuții prin fugă. Lucrarea cuprinde 14 capitole. În scrierea sa, „De spectaculis", el combate spectacolele și Ăźndemnă pe creștini să se ferească de teatre și circuri. „De idolatria" este o scriere Ăźn care arată că slujirea la idoli este cauza tuturor viciilor. Mai are scrieri referitoare la botez, superstiții, trup și suflet, Ăźnviere, monogamie și scrieri de combatere.

Talentul lui de scriitor, pus Ăźn slujba lui Dumnezeu, a adus multe binecuvĂąntări creștinilor. Data morții nu se cunoaște Ăźn mod precis. Se știe că a trăit pĂąnă la adĂąnci bătrĂąnețe. Unii presupun că a murit Ăźn anul 250 d.Cr.
 sursa. theophilos

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...USI DE INTERIOR IMPORT GERMANIA, PANOURI SANDWICH...Vezi aici!