Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Martirii din Galia

Publicat la 2011-10-15 de Traian

Valul de persecuții a atins tot imperiul, dar ele au fost deosebit de crunte Ăźn Galia. Mai ales Ăźn orașul Lion, torturile care s-au aplicat creștinilor depășesc puterea de a le descrie. Toate metodele de schingiuire și pedepsire au fost adoptate: despuierea de bunuri, exilul, gama durerilor, spĂąnzurătoarea și arderea pe rug. Chiar și slugile și sclavii creștinilor au fost torturați ca să-i facă să-și acuze stăpĂąnii. Iată cĂąțiva din cei martirizați:

Blondina a fost o tĂąnără sclavă, slabă ca constituție fizică, dar puternică Ăźn credință. Denunțată fiind, ea a fost supusă torturilor. Intenția era s-o facă să se lepede de credință. Dar ea a primit atĂąta putere de sus, că schingiuitorii au obosit ei torturĂąnd-o și se mirau cum ea poate să rabde toate. A fost chinuită de dimineața pĂąnă seara, fără s-o poată face să se lepede de credință. La toate insistențele lor, ea le răspundea: „Sunt creștină și nouă nu ne puteți face nici un rău”. Alții sub presiunea grozavă a asupritorilor și a oribilelor torturi s-au lepădat și au acceptat să jertfească idolilor, dar ea a rămas tare. Atunci a fost dusă Ăźn arenă, legată de un stĂąlp, apoi s-a dat drumul fiarelor sălbatice, dar ele nu i-au făcut nici un rău. A fost dusă din nou la Ăźnchisoare, unde a vestit celorlalți credincioși Ăźnchiși suferințele ei. CĂąteva zile ea a fost supusă la tot felul de chinuri. Prăjită pe jumătate au aruncat-o Ăźn coarnele unui bour sălbatic. Fiindcă acesta nu a omorĂąt-o, ci doar a străpuns-o cu coarnele, a venit un călău, care cu o lovitură de pumnal, a pus capăt martiriului ei. Ea a murit Ăźn timpul domniei lui Marcu Aureliu, Ăźn anul 177 d.Cr.

Sanctus, un diacon din Viene, a fost dat maltratării tot cam prin această vreme. Toate suferințele le-a răbdat cu multă tărie, singurul strigăt ce-l scotea era „Sunt creștin!" Farfurii de aramă, Ăźnroșite Ăźn foc, i-au fost aplicate pe părțile sensibile ale corpului, contractĂąndu-i tendoanele. Fiindcă a rămas neclintit, a fost trimis din nou la Ăźnchisoare. După cĂąteva zile, a fost adus din Ăźnchisoare și supus schingiuirii. Cu trupul tot zdrobit, a fost aruncat iarăși Ăźn temniță, apoi l-au decapitat.

Vetius Agotus, un tĂąnăr care a pledat pentru cauza creștinilor, Ăźntrebat fiind dacă și el este creștin, a răspuns: „Da!" NumaidecĂąt a fost condamnat și el la moarte. Mulți din cei mai slabi au fost Ăźntăriți de curajul acestui tĂąnăr și au fost gata să-și mărturisească și ei credința lor și să Ăźmpărtășească și ei aceeași moarte.

Fotinus, un bătrĂąn prezbiter din Lion, care la vĂąrsta de 90 de ani, a fost atĂąt de brutalizat de mulțimea Ăźnfuriată, ĂźncĂąt după două zile de la aruncarea sa Ăźn temniță, și-a dat sufletul.

Valerian și Marcelus, doi tineri care erau rude apropiate, au fost Ăźntemnițați la Lion pentru că erau creștini. Datorită unor Ăźmprejurări, au fugit. Au apucat drumuri diferite. Marcelus a convertit pe mulți Ăźn regiunile Besanton și Chalons. Fiind arestat, a fost dus Ăźn fața lui Priscus, guvernatorul acelor părți. Magistratul cunoscĂąndu-l, a poruncit să fie legat de mai multe ramuri ale unui copac, pentru ca prin zmucituri să fie prefăcut Ăźn bucăți. Nereușind această invenție, a fost luat și dus la Chalons să participe la niște sacrificii idolatre. RefuzĂąnd aceasta, a fost dat torturării. După aceea a fost legat de mijloc și atĂąrnat sus. În această poziție a fost ținut trei zile. Moartea a pus capăt suferințelor sale.

Valerian a fost prins și el și dus Ăźnaintea lui Priscus, care Ăźl trimise la scaunul de tortură, apoi l-a decapitat, Ăźn același an cu Marcelus, rudenia sa.

La Lion s-a folosit mult scaunul Ăźnroșit. Condamnatul era ținut pe el pĂąnă ce i se prăjea toată carnea. Era o tortură teribilă. Alții au fost cusuți Ăźn plase, ca să nu poată să se apere, apoi au fost aruncați Ăźn coarnele taurilor sălbatici. Trupurile celor ce mureau Ăźn temniță, mai Ăźnainte de vremea execuției, erau aruncate la cĂąini. Răutatea paginilor a mers pĂąnă acolo ca puneau oameni să păzească trupurile pĂąnă ce erau mĂąncate, ca nu cumva să vină cineva din prietenii celor morți să le fure trupurile.

Felicitata a fost o doamnă de rang Ăźnalt și mare abilitate. Era mamă a șapte copii. Ea a devenit o creștină devotată. Pe cei șapte fii i-a educat cu mare grijă. Cam prin acest timp, imperiul a fost bĂąntuit de cutremure, foamete și inundații. Vina a fost pusă pe creștini, că ei ar fi toată cauza acestor dezastre. Felicitata a fost implicată și ea Ăźn acuzație. Fiind denunțată, Ăźmpăratul a dat ordin guvernatorului roman Publius, să ia măsurile cuvenite Ăźmpotriva ei și a familiei ei. La interogatorii și cercetări, Publius a Ăźnceput cu mama, crezĂąnd că dacă o va determina pe ea să-și lase credința, exemplul ei va fi urmat de fiii ei. Lovindu-se de fermitatea ei, Publius Ăźși schimbă metoda și Ăźi spuse că va nimici ĂźntĂąi familia apoi pe ea. Dar ea i-a spulberat și această amenințare. Publius a cerut să fie aduși Ăźnaintea lui fiii ei și i-a cercetat pe fiecare Ăźn parte. Toți au rămas neclintiți Ăźn credința lor. Atunci toată familia a fost condamnată la moarte. Ianuarie a fost biciuit și strivit sub greutăți. Filip și Felix au fost omorĂąți zburĂąndu-le creierii cu măciuca. Silvanus, cel de-al patrulea, a fost aruncat Ăźntr-o prăpastie, iar ceilalți trei mai tineri: Alexandru, Vitalis și Martialis au fost decapitați cu sabia. Mama a fost omorĂątă de aceeași sabie, care era Ăźncă roșie de sĂąngele fiilor ei.

Epipodius și Alexandru au fost doi creștini renumiți. Aveau o unitate și caldă părtășie frățească. Primul a fost un tĂąnăr născut la Lion, al doilea a fost născut Ăźn Grecia. Ei au fost foarte activi și buni credincioși. CĂąnd a fost dezlănțuită prigoana la Lion, ei erau Ăźn floarea tinereții. Pentru a se feri de persecuție, ei au Ăźncercat să se ascundă Ăźn satul vecin. Aici au fost găzduiți pentru o vreme de o văduvă creștină. Dar răutatea prigonitorilor i-a urmărit și găsindu-i, au fost aruncați Ăźn Ăźnchisoare fără nici o cercetare. După trei zile au fost aduși Ăźn fața guvernatorului și anchetați Ăźnaintea unei mari mulțimi de păgĂąni. Ei au folosit și această ocazie spre a-L mărturisi pe Cristos și divinitatea Lui. VăzĂąnd aceasta, guvernatorul se Ăźnfurie zicĂąnd: „Ce rost au toate persecuțiile, dacă ei totuși rămĂąn credincioși și Ăźndrăznesc să-L mărturisească pe Cristos, iar vechilor zei refuză să le sacrifice?"

Atunci guvernatorul a Ăźncercat să-l ispitească pe Epipodius, care era mai tĂąnăr. El pretindea că are milă de starea lui și că Ăźl sfătuiește să nu se ruineze prin ĂźncăpățĂąnare. „Zeilor noștri - continuă el - li se Ăźnchină cea mai mare parte a lumii și chiar Ăźmpărații. Noi Ăźi adorăm cu serbări, cu praznice și veselie, Ăźn timp ce voi slăviți pe un răstignit. Noi Ăźi onorăm aruncĂąndu-ne Ăźn brațele plăcerilor; voi, prin credință, sunteți fără de această desfătare a simțurilor. Religia noastră se bucură de sărbători, a voastră de posturi; a noastră de bucuriile vieții, a voastră de sărăcăcioasa virtute a castității. De aceea, te sfătuiesc, renunță la o așa religie aspră și bucurate de acele prilejuri pe care lumea le oferă și pe care tinerețea ta le pretinde”.

La acestea, Epipodius i-a răspuns: „Pretinsa ta milă e adevărată cruzime, iar viața plăcută pe care mi-ai descris-o, este urmată de osĂąnda veșnică. Cristos a suferit pentru noi, ca plăcerile noastre să fie nemuritoare. El a pregătit pentru urmașii Săi o veșnicie de fericiri. Omul este compus din două părți: trup și suflet; primul este slab și pieritor, dar trebuie să slujească celuilalt. Sărbătorile voastre idolatre pot să mulțumească partea muritoare, dar ele rănesc pe cea nemuritoare. Deci, acelea ce distrug cea mai de valoare parte a omului, cu adevărat nu pot fi bucurii. Plăcerile voastre vă duc la moarte veșnică; durerile noastre la fericire veșnică”.

Pentru aceste Ăźndrăznețe cuvinte, Epipodius a fost bătut aspru și apoi pus pe scaunul de tortură. Aici a fost chinuit oribil. După ce a suportat totul cu o răbdare minunată, a fost dus și decapitat.

Alexandru a fost adus Ăźnaintea judecătorului după două zile, și fiindcă n-a vrut cu nici un chip să renunțe la creștinism, a fost așezat și el pe scaunul de tortură, ca și tovarășul său și bătut groaznic de trei călăi, care se schimbau cu rĂąndul pĂąnă ce l-au omorĂąt Ăźn bătăi. Toate suferințele de nedescris le-a Ăźnfruntat cu mult curaj.

Apolonius a fost un senator roman ce a devenit creștin. El a suferit mult pentru credința sa Ăźn timpul domniei lui Comodus, fiul lui Marcu Aureliu, care a urcat la tron Ăźn anul 180 d.Cr., cĂąnd a murit tatăl său. Apolonius a fost un bărbat eminent. El cunoștea bine literatura din vremea sa și tot așa de bine cunoștea și perceptele religiei lui Cristos. El a fost acuzat de unul din sclavii săi, numit Sever. Pe baza edictului Ăźmpăratului Traian, acuzația a fost luată de bună. Această lege prevedea că acuzatul să fie condamnat la moarte, dacă nu-și schimbă religia. Aceeași lege prevedea Ăźnsă ca și denunțătorul să fie omorĂąt pentru defăimare. În baza acelei legi ridicole, Apolonius a fost luat la cercetări. NevrĂąnd să-și schimbe convingerile și credința, din ordinul senatului roman la care el a apelat, a fost condamnat să fie decapitat, iar sclavului i-au rupt picioarele și apoi a fost omorĂąt și el.

Fructuosus, prezbiter din Taragon, pe coasta de răsărit a Spaniei și doi diaconi: Augurius și Eulogius, au fost arși de vii pentru că au mărturisit că sunt creștini.

Malcus, Alexandru și Priscus, trei creștini din Palestina și o credincioasă s-au prezentat de bună voie și au declarat că sunt creștini, fapt pentru care au fost osĂąndiți să moară sfĂąșiați de tigri.

Trei sute Ăźn cuptor

Unul din cele mai ĂźnspăimĂąntătoare evenimente descrise Ăźn istoria martirilor creștini, atĂąt din punct de vedere al numărului cĂąt și a felului morții lor, a avut loc la Utira, una din cele mai mari cetăți din Africa de Nord. Din ordinul proconsulului, trei sute de creștini au fost aduși Ăźn fața unui cuptor de ars var. Alături a fost ridicat un altar și creștinii trebuiau ori să sacrifice zeilor păgĂąni, ori să Ăźndure ĂźnspăimĂąntătoarea moarte prin aruncarea Ăźn cuptorul Ăźnvăpăiat. E minunat de notat faptul că din trei sute de persoane, nici unul n-a fost gata să sacrifice pe altar, spre a-și salva viața, ci toți au preferat să fie aruncați Ăźn cuptorul aprins.

Apologetul Lactanțiu, care a trăit Ăźn veacul al doilea, spune că suferințele creștinilor din timpul său nu pot fi descrise. El zice: „De aș avea cel mai puternic glas din lume și chiar o sută de limbi, n-aș putea spune toate păcatele săvĂąrșite și Ăźnșira toate uneltele de chin, născocite de mintea ageră a autorităților și folosite contra creștinilor

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOBILIER, BICICLETE, HAINE, TERMOPANE, SALTELE...Vezi aici!