Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Versuri

Strainul


Valentin Popovici


E noapte rece; vântul bate cu șueratul lui prelung,
și din ecouri depărtate, atâtea gânduri mă ajung.
Ce bine e să fiu acasă, să știu că am destul câștig,
Să nu mă chinuie nici foamea, nici să nu rabd pe drum de frig.

Ce bun a fost cu mine Domnul, că nu știu cum să-I mulțumesc,
Cum L-aș primi să știu că vine, să-mi fie oaspete ceresc.
Și-n jocul straniu de lumină, al flăcărilor din cuptor,
Pe gene-mi cade toropeala, și adormii așa de ușor…

Deodată o bătaie-n poartă… tresar… e cineva pe drum!
Mă uit la oră: E târzie! Numai tâlharii umblă-acum!

Răsună iarăși o bătaie, și încă alte două-trei.

și strig atunci: "Cine-i acolo? E cam târziu acum, ce vrei?"

Și glasul de-afară-mi spune: "Vin dintr-un loc îndepărtat;
Umblatam cale lungă astăzi; sunt obosit și s-a-noptat.
N-ai vrea căldura dinlăuntru s-o-mparți cu mine pân’
la zi?
ți-aș mulțumi cum știu mai bine, și-n rugăciuni te-oi pomeni.
Primește-mă doar până mâine că am ‘nainte un drum lung
N-ai vrea din colțul tău de pâine, să-mi dai și foamea să-mi alung?"

Mă strecura-i lângă fereastră, să-l văd prin geamul aburit;
Era urât și plin de zdrențe, părea murder și obosit.
"Nu cer decât un colț de pâine, uscat de este, să mi-l dai;
Și dorm și jos pe-o rogojină, doar milă rogu-te să ai!"

Gânditu-m-am o clipă lungă, și i-am strigat apoi răstit:
"Străine, du-te mai departe, aici nu-i han de găzduit!
Ce, n-ai gândit mai dinainte unde-ai să dormi, ce-ai să mănânci?
E prea târziu să-mi bați la poartă, e prea târziu să mi te plângi!"

Și-am auzit cum pașii afară, încet, încet s-au depărtat...
Până ce-n liniște doar vântul, a mai rămas stăpân pe sat.
Și, mulțumit, în patul moale am adormit apoi curând
Dar am avut în neagra noapte un vis ce nu-l mai uit nicicând.

Parcă dintr-un nor de lumină, Domnul Isus se cobora,
și-n casa mea venea să-mi spună, ce nimeni altul nu știa.
Credeam că-mi va vorbi de bine; va lăuda tot ce-am muncit....
Dar, s-a apropiat de mine și trist cu lacrimi mi-a grăit:

"Prietene, am vrut azi noapte să înoptez în casa ta;
Din pâinea ta, am vrut la cină să iau un colț, ca partea Mea.
Dar mi-ai răspuns că pentru Mine, tu n-ai nici pâine și nici pat,
și M-ai lăsat în frig afară, să plec flămând și întristat.

Căsuța ta nu era mică să-ncap și eu să dorm în ea;
De ce nu vrei să ai la masă, un ostenit în casa ta?"
Și m-a privit cu ochii umezi până când norul s-a luat...
și-am înțeles că El fusese, pribeagul ce L-am alungat.

Trezit din somn, de-nfiorare, am alergat afară-n frig...
și-am început în gura mare, străinul înapoi să-l strig.
Dar vai, demult plecase omul în întunerecul pustiu...
Doar vântul îmi striga din ramuri, că mă trezisem prea târziu:

E prea târziuuuu! E prea târziuuuu!



Adauga Versuri

www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!


Vezi lista cu toate poeziile