Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

AROMA CAMINULUI

Publicat la 2011-10-01 de Traian

„Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos, și care răspîndește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.

În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii și printre cei ce sînt pe calea pierzării:

pentru aceștia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viață spre viață. Și cine este deajuns pentru aceste lucruri?

Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.”

2 CORINTENI 2:14-17

Fiecare casa are un miros specific.De cum intri inauntru te izbeste un iz de mancare,de parfum,de odorizante.In alte case se poate simti un miros greu.Fiecare familie incearca sa de-a un miros placut caminului.Poti sa dai in caminul tau mireasma lui Cristos sau mireasma pacatului.a stricaciunii,a mortii.     Mai jos avem cateva MIRODENII care pot da un miros placut caminului nostru :

AFECTIUNEA :Eeseni 5 :1-2

O fetita a fost intrebata o data :Ce este dragostea ? Raspunsul ei a fost : Dragostea este atunci cand doi se imbratiseaza si se saruta.

Sotul,sotia si copii trebuie sa simta afectiunea in camin.Ei trebuie sa se simta acceptati,doriti si iubiti .

Cum poti sa iti areti afectiunea fata de copii ?

Ii i-ei de mana si mergeti aproape unul de celalalt.Nu iti lasi niciodata nevasta in spate cu 3 metri fata de tine.Iti mai areti afectiunea fata de cei din familie si prin mangaieri.Este ceva foarte normal sa iti imbratisezi sotul,copii,sotia.Atingeti-va copii,sotia,sotul.Mangaiati-va.Fa-ti familia sa simta ca ii iubbesti asa cum sunt.Chiar daca nu sunt asa cum ti i-ai dorit iubeste- asa cum sunt.Fiecare din ei sunt unici. Psalmul 127 cu 3 spune ca fiii sunt o mostenire de la Domnul,sotul/sotia este darul lui Dumnezeu pentru noi.Nu exista perfectiune,fiecare are lipsuri dar si atunci asigurati-va familia ca este iubita de voi,si nu de altii.Faceti-va familia sa simta aceasta mirodenie care da o aroma placuta caminului.

RESPECTUL

Respectul este de doua feluri :cel pozitional(respectul care se cuvine) Efeseni 6 :1—3 din ceea ce suntem si respectul care se castiga din ceea ce suntem.Ce fel de exemplu ai fost pentru cei din familia ta ?Am castigat respectul ???

ORDINEA SI DISCIPLINA

Nu poti sa ai o casa in care sa ai haos.Ca sa ai o casa buna trebuie sa ai reguli.Lista trebuie sa fie scurta ca sa poata fi retinuta.Nu schimba regula jocului in timpul jcului.Ca sa ai ordine si disciplina trebuie sa trasezi responsabilitati.Nu dati totul de-a gata copiilor.Dumnezeu vrea ca noi sa functionam la capacitate maxima.Fiecare din familie are dreptul la opinii :atat sotul cat si sotia cat si copiii.Sunt si sotii abuzate emotional care nu au dreptul la opinii,au draptul doar la a lucra,a spala,a gati si a tacea.

VESELIA

Faceti-va loc la veselie in casele voastre.2 Corinteni 2 :3 este esential.

Ioan 16 :21,17 :13

Trebuie sa te bucuri in primul rand ca il ai pe Dumnezeu.

LAUDA SI APRECIEREA

Fii gata sa iti lauzi copiii,sotia,sotul petru felul in care arata,gateste,face curatenie.

Cand ti-ai laudat ultima data partenerul ??Oare se simt partenerii nostrii apreciati.Sa facem in asa fel ca atunci cand ne intoarcem acasa de undeva sa fim astepat cu drag….

Asa sa va binecuvanteze Domnul din Sion !

Priscila – femeia care a stat alături de soțul ei

Unitate și armonie – temelia echipei

Încă din Geneza, soțul și soția sunt priviți ca două persoane complementare care formează OMUL. Cuvântul folosit de Duhul Sfânt în Gen. 2:24, „se va lipi” îl mai întâlnim în Iov 38:38 unde descrie unirea picăturilor de apă cu pulberea (praful) din care rezultă noroiul. Praful și apa sunt elemente complet distincte, inconfundabile și diferite, dar când privim noroiul nu mai putem spune care este unul și care este cealaltă. Așteptarea lui Dumnezeu este ca acest lucru să se întâmple și între un bărbat și o femeie.

Unitatea și armonia dintre soț, se exprimă prin aceleași preocupări, aceleași priorități în acțiuni, aceleași aspirații, și chiar dobândesc un mod de gândire unitar, începând să simtă lucrurile la fel.

Cei doi realizează că viața pe pământ este cu o finalitate sigură, de aceea scopul lor este să-și trăiască viața în așa fel, încât la capăt de drum să-L întâlnească pe Dumnezeu.

Încercăm să facem o punte de legătură între Priscila de atunci, și noi, cele de acum, cu scopul de a învăța din viața ei, din relația cu soțul ei și exemplul lor de echipă.

Voi încerca să dezvolt puțin exemplul lor de echipă, și să împărtășesc ceva din viața mea și a soțului meu, ca slujitori ai lui Dumnezeu.

Am subliniat mai sus că Dumnezeu așteaptă de la un bărbat și o femeie să trăiască în unitate și armonie. De fapt, armonia este o caracteristică a unității și este în conformitate cu voia lui Dumnezeu în familie. Spunem despre doi oameni că trăiesc în armonie, când știu să evite discordiile; fiecare știe ce îl supără pe celălalt și este atent să nu provoace suferință prin atitudini nepotrivite. În viața de zi cu zi, caută pacea, ca o constantă.

În Trinitate, armonia perfectă dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, se realizează tocmai prin subordonarea Fiului și a Duhului Sfânt în împlinirea planurilor Tatălui. Lucrul pe care îl așteaptă Dumnezeu de la noi este subliniat de apostolul Pavel în Ef. 5:21: ”supuneți-vă unii altora în frica lui Cristos.” Pe de altă parte, într-o relație armonioasă contează atât de mult să ne înțelegem fiecare rolul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu, și niciodată să nu existe un spirit de competiție, ci fiecare să-l privească pe celălalt mai presus de el însuși. Fiecare pune în comun darul dat de Dumnezeu în împlinirea aceluiași scop, pentru că nu există două drumuri, ci bătătorirea aceleași cărări într-un spirit de unitate: „nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă, sunt tot una; și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui”. 1 Cor. 3:7-8

În Ioan 17:21, Domnul Isus vorbește în acești termeni: Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Din text rezultă că unitatea dintre noi este o consecință a unității dintre Dumnezeu Tatăl și Fiul. Unitatea este certificatul credibilității mărturiei noastre în lume.

Când ajungi să fii una cu soțul tău, se produce în timp acea fuziune sufletească în care îi înțelegi până și mimica feței; uneori gesturile sau o privire îți vorbesc mai mult decât cuvintele. Ști cum ar analiza într-o anumită situație o problemă, îi cunoști gusturile, ști ce îi place și ce nu, ști ce soluții ar da într-un anumit context.

Pavel scrie filipenilor: …să aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Dacă acestea sunt cerințe în trupul lui Cristos, cu cât mai mult sunt ele necesare în relația dintre soț și soție! Simțirea și dragostea sunt turnate de Dumnezeu în inimile noastre, de aceea putem fi un suflet și un gând.

Ne modelăm unul după celălalt sub călăuzirea lui Cristos, nu ne identificăm cu soțul oricum ar fi el. Având fiecare o preocupare pentru a ne transforma în asemănarea lui Isus, ajungem să semănăm unul cu celălalt pentru că semănăm tot mai mult cu Isus.

Etapele devenirii unei echipe.

Când privesc viața lui Aquila și Priscila, identific trei etape majore în viața lor:

  1. Interes pentru Cuvântul lui Dumnezeu (compania lui Pavel).
  2. Aplicarea învățăturii (Apolo și biserica din casa lor).
  3. Școala suferinței care rafinează caracterul creștin (au fost alungați din Roma; și-au pus viața în joc pentru Pavel; Rom.16:3-4).

Aceste trei etape merg mână în mână toată viața. Nu ne oprim din învățat, nici din lucrare, iar în ce privește încercarea, un val cheamă alt val…

Toate acestea le vedem la Aquila și Priscila însoțite de unitate și armonie (niciodată nu îi menționează Pavel separat).

Când m-am căsătorit nu mă gândeam atât de profund la lucrurile acestea, dar ele s-au decantat în urma unei dorințe vii în inima mea și a soțului meu de a-L onora pe Dumnezeu, de a ne respecta unul pe celălalt, împlinindu-ne fiecare rolul specific dat de Dumnezeu. Nu am devenit o echipă cu Gigi pentru că ne-am propus aceasta sau am stabilit niște reguli. Ne-am trăit pur și simplu viața natural, iar spiritul echipei a devenit un mod de viață. Ne-am pomenit că oamenii din jur ne văd ca o echipă care își trăiește viața în unitate și armonie.

Etapele din viața Priscilei și lui Aquila le identific cu mare bucurie și în viața noastră…

Echipare în cuvânt.

Îmi amintesc cu emoție de anii tinereții când ne adunam în casa lui Beni Frăgău și a Norei și învățam să abordăm un text din Biblie. Apoi Dumnezeu a adus în viața noastră oameni competenți, veniți din toate colțurile lumii să ne învețe în condiții dificile, asunzându-ne de securitatea de atunci… Am căutat să mergem în orice loc unde învățam ceva despre Dumnezeu. Aveam caiete întregi cu notițe luate în grabă, scrise de mână cu informațiile pe care le primeam.

Aplicarea învățăturii

Acumularea Cuvântului în viața noastră, ne ajută să dobândim o gândire subordonată autorității lui Dumnezeu, și ne modelează implicit viața. Trăirea este o consecință a modului în care trăim, și de-a lungul vieții noastre am căutat cât am putut să aplicăm în viețile noastre lucrurile învățate.

Școala suferinței. Dacă procesul învățării Scripturilor durează o viață, la fel și modelarea caracterului meu este un proces de o viață. În acest proces, Dumnezeu îngrijește să trec prin tot felul de situații dificile (încercări, suferințe, probleme de relații). Cea mai grea încercare a fost pierderea fiului meu Lucian, urmată de șase ani grei cu Daniel, care m-a făcut să înțeleg că moartea spirituală este mai cruntă decât cea fizică. În acele momente am suferit fără să înțelegem de ce ni s-au întâmplat astfel de lucruri. Dar acum, privind în urmă, am văzut că Dumnezeu avea un plan mult mai măreț decât ne imaginam, iar acele încercări mari, erau de fapt momente ale calificării noastre pentru o lucrare mai mare la care eram chemați.

Eu m-am căsătorit cu un inginer care lua cuvântul la ora biblică; apoi Dumnezeu ne-a chemat la o lucrare mai mare, pentru care a fost necesar să ies din serviciu pentru a-mi asista soțul; iar acum suntem implicați și într-o frumoasă lucrare de încurajare a familiilor, atât de dragă inimii mele. Totdeauna m-am simțit parte a lucrării soțului meu, deși nu am fost implicată direct în fiecare etapă a vieții mele, înțelegând că lucrarea făcută de el, este lucrarea noastră, și vom fi răsplătiți împreună.

În ultimă instanță, nu este esențial ce realizăm ca echipă și cât lucrăm pentru Dumnezeu! Esențial este că în tot acest proces, Dumnezeu realizează cizelarea colțurilor noastre și ne dă forma pe care o vom avea în cer, în templul Său, acolo unde nu voi mai fi soția lui Gigi, ci vom fi amândoi pietre vii, desăvârșite, în același edificiu măreț! Dacă nu ai realizat nimic din toate lucrurile auzite și nici nu visezi măcar să fii ca Priscila din Biblie, împlinirea rolului pe care ți l-a dat Dumnezeu lângă soțul tău este tot ce așteaptă El de la tine. Pentru că El a pus lângă tine cel mai potrivit soț și cei mai buni copii, ca să realizeze în tine chipul Fiului Său Isus Cristos. De aceea, aș vrea să vă las cu Ef. 5:16: „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt grele.” Prețuiți pe cei din casele voastre, cu care sunteți pentru o vreme pe drum, și priviți-i ca pe niște ființe de o valoare unică, persoane irepetabile, care de fapt nu vă aparțin, ci sunt proprietatea lui Dumnezeu, și ne sunt dați pentru un timp, ca să-i asistăm în procesul sfințirii pentru a ajunge la capăt de drum, de calitatea dorită de El.

Adriana Cosman

SURSA: www.bisericamanastur.ro

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...CASE DE MARCAT , COPIATOARE, MULTIFUNCTIONALE...Vezi aici!