Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

PREDICA SI MISIUNE

Publicat la 2011-09-26 de Traian


      Probabil, noi românii, am înțeles pe dos traducerea Marii Trimiteri a Domnului Isus, care spune că evanghelizarea se face mai întâi „în Ierusalim, în toată Iudeea, și Samaria” după aceea „marginile pământului” (FA 1:8). Zic asta fiindcă ne-nghesuim să misionăm întâi marginile pământului (Africa sau Asia), (slavă Domnului c-o facem), iar de-ai noștrii, puțin ne pasă. Prin urmare, din cele 41 de județe ale României, în 27 evanghelicii abia depășesc 1 %. În 19 dintre ele, procentul e sub 1 %. Din cele 320 de municipii și orașe, 21 nu au nici o biserică. 20 sunt în SE României. Din cele 12951 de sate, 9638 nu au biserică de pocăiți. Aici locuiesc 5,83 milioane de români (60 % din populația rurală a țării)! Peste 7000 dintre aceste sate sunt în SE României. (Pe Valea Prahovei, de la Băicoi și Florești la Predeal, singurul sat cu biserică e... al meu!). Județele Vâlcea, Olt, Tulcea, Harghita, Buzău, au sub 1500 de creștini evanghelici. Numai 2,26 % dintre români sunt evanghelici... Sunt numai câteva dintre motivele pentru care trebuie să misionăm intern, în țară.

       Misiune internă înseamnă să te scoli dimineața devreme, să înghiți sute de km sau ceva județe, pentru a ajunge într-o bisericuță unde bătrânii sunt setați cu capul spre stânga, de așteptare. Nimeni nu le calcă pragul adunării, nimeni nu-i îmbărbătează c-un cuvânt. Nici măcar la cină, păstorul – predicatorul acela bun – nu mai ajunge. Trimite delegați. Predicatorului îi e (azi) greu să meargă fără mașină până și pe strada cealaltă, la biserică. Unde de multe ori întârzie.

      Misiune internă înseamnă să te bărbierești într-o cană de apă, în oglinda mașinii. Te speli pe față cu rouă, sau cu zăpadă bocnă. În microbuz n-ai jacuzzi și nici garderobă. Te îmbraci în pantalonii cu dungi cât în triajul feroviar, chiar pe stradă. Chiar dacă, curioșii te râd. Cămașa nu mai are dungă la mâneci (ca a predicatorului de biserică), ci e ca punga de nylon ecologic.

       Misiune internă înseamnă să montezi corturi în parcuri sau în plin câmp, în sate unde nu cunoști pe nimeni. Fără Filipi, fără nici o Lidie. Să simți respirația cu înjurături a preoților, și amenințările șleahtei de recalcitranți, tot timpul, în ceafă. Iar când ajungi la mașină, oglinda, ștergătoarele, antena, s-au torsionat. Sau, și-au luat zborul. Înseamnă să pășești curajos în casa unor frați săraci, a unei văduve blânde, care în dorința de-a primi sfinții, se expun prigoanei celor din jur. Să plângi, rugându-te cu ei ca Domnul să le salveze satul.

      Misiune internă înseamnă să fi acuzat în stradă că faci prozelitism, să te zvârle medicii afară din saloane fiindcă duci Noi Testamente sectante, fără cruce, să-ți bată primarul cu pumnul în masă, strigând că pe tarlaua lui ești persona non-grata.

      Misiune internă înseamnă să mănânci sticks-uri cu pepene. Cu toate tacâmurile pe masă... Apoi, desfaci un sandwich de-acasă.

     Misiune internă înseamnă să te sune soția din 10 în 10 minute, în miezul nopții, ca nu cumva pe străzile patriei să adormi la volan. Cu toate gropile din asfalt.

      Misiune internă înseamnă să te oprească sfidător poliția noaptea pe șosea, fiindcă ai un far chior, unul bate prea câș, iar numărul de spate nu se vede de noroi. Apoi, când deschide portiera pentru control, vede Biblii, chitări și stații, să fie podidit de lacrimi și să implore: „Rugați-vă și pentru copiii mei... Mă scuzați... Poftiți actele dumneavoastră!”. Poți trăi bucuria asta ca predicator de biserică?

     De ani de zile vedem frații ce se înghesuie să fie predicatori. Să prindă amvonul în biserică. Pasul doi, al lor, e să ajungă păstori. (Bun lucru doresc). Însă misiunea li se rezumă apoi decât la... „noi și-ai noștrii”. Au o biserică, ce le mai trebuie? Pentru ’mnealor, restul e... liniște. Uită că Pavel recomandă: „Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi de El fără propovăduitor?” (Romani 10:14b).

    Cine mai vrea să fie astăzi un T. Dorz neobosit cu bicicleta, un R. Wurmbrand cu rucsacul înțesat de Biblii prin piețe, un Vasilică Moisescu, un Alexandru Panaitescu, un Gheorghe Bradin, un Trandafir Șandru, un Teodor Sida, un Iosif Trifa? Ieșiți la misiune (internă) fraților! Secerișul e-n toi, iar România vă plânge!

P

#BhpLelQqdBSv
13 decembrie se rerfea la manifestatia tipografilor bucuresteni din 1918, soldata cu 102 morti.Am inteles ca din 2011 vor sa schimbe toate cartile de identitate cu unele noi, deci acum ar fi momentul sa discutam despre schimbari de nume. Cele din cartierul Tractorul sunt cele mai proletare din Brasov.De observat ca noile strazi din Astra si Stupini incearca sa mai repare din greseala, purtand nume de brasoveni. Este totusi penibil ca numele brasovenilor sa fie purtate de strazi in plin camp, la marginea orasului, in vreme ce mai in centru omagiem proletari , forje , strunguri , table si progrese . Pe de alta parte, daca am merge pe principiul ca toti cei care n-au avut legaturi cu Brasovul ar trebui eliminati, ar iesi o harababura intreaga. Pentru Paul: chiar daca a fost socialist, Dobrogeanu Gherea e o personalitate importanta din istoria Romaniei.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!