Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Recucerirea lumii prin bunătate - De ce și cum să faci lumea mai bună 1

Publicat la 2011-09-23 de Traian


   „În această viață nu putem face lucruri mari. Putem face doar lucruri mici cu o dragoste mare”, spunea maica Tereza. Pe buzele unui necunoscut, astfel de cuvinte ar părea lipsite de valoare. Ar putea fi combătute cu bine cunoscutul proverb: „Cu o floare nu se face primăvară.” Rostite de maica Tereza, ele dobândesc însă o forță uriașă. Va trebui să ne găsim o altă scuză pentru a justifica neimplicarea noastră în a face lumea un loc mai bun.

   Vrem o lume mai bună, în care sărăcia, violența, corupția, războaiele și ura să nu existe. Orice om a fost nemulțumit, măcar o dată în viață, de lumea în care trăiește. Însă, în timp ce mulți se grăbesc să arate cu degetul ce nu este corect sau ce nu merge bine, mai puțini sunt cei care iau inițiativa de a schimba lumea în care trăiesc.

    Experiențele de viață ale lui John Wood și Babar Ali evidențiază câteva coordonate importante. Amândoi au descoperit nevoia celor de lângă ei. Amândoi au simțit că este datoria lor să acționeze pentru schimbarea situației și, probabil, fără să realizeze de la început amplitudinea pe care urmau să o ia inițiativele lor, au intrat pe un drum care a schimbat în bine viața multor oameni. Niciunul nu s-a gândit la lipsa resurselor sau la implicațiile acestor eforturi asupra propriei vieți. În oceanul nepăsării, oameni ca John Wood sau Babar Ali par mai degrabă excentrici și sunt, cu siguranță, rarități. Exemplul lor are însă forța de a schimba lucrurile și, oricât de idealist ar suna, are forța de a face lumea un loc mai bun.

 
De la Microsoft, în lumea a treia


    John Wood era un anonim, unul care se putea considera un om realizat în viață, totuși, un necunoscut în mulțime. În 1998 era director de marketing la Microsoft. O călătorie în Nepal avea să-i schimbe însă cursul vieții. Într-un neînsemnat sat nepalez a întâlnit un învățător de țară, care l-a invitat să viziteze școala locală. John a fost uimit să constate că puținele cărți ale școlii erau considerate atât de prețioase încât erau ținute sub lacăt, pentru a le proteja de copii. Inițial, a rugat câțiva prieteni să doneze niște cărți.

 

    A fost primul pas al unei inițiative care urma să schimbe viața a sute de mii de copii. Întâlnirea cu lumea a treia i-a schimbat lui John Wood viziunea asupra vieții și l-a motivat să încerce să facă lumea mai bună. Prin organizația Room to Read, pe care el a fondat-o, a reușit să le ofere copiilor din țările sărace ale Asiei și Africii 7.500 de biblioteci și 830 de școli. De asemenea, organizația a oferit 8.800 de burse pe termen lung pentru fetele din aceste țări.

 

    Cartea sa, Leaving Microsoft to Change the World (Părăsind Microsoft pentru a schimba lumea) a devenit unul dintre bestsellerurile ultimilor ani, impresionând milioane de cititori. „În viața fiecărui om există doar câteva momente decisive, clipe când tu și numai tu definești persoana care vei deveni. O parte atât de însemnată din literatura modernă este o elegie a regretului pentru eșecul suferit în recunoașterea acestor momente sau pentru lipsa curajului de a le folosi. John Wood nu le-a regretat pe niciuna”, scria Geoffrey Moore, într-o recenzie a cărții lui Wood. „Microsoft nu avea nevoie de mine, dar copiii din Nepal aveau”, mărturisea cu modestie John Wood.
Tânărul învățător

    La finele anului trecut, BBC News impresiona o lume întreagă prin prezentarea poveștii lui Babar Ali. Pentru cititorul român, e doar un nume bizar. Sună mai degrabă a personaj de poveste. Babar este însă un adolescent real, de 16 ani, din Murșidabad (India).

 

    Provenind dintr-o familie săracă, Babar este primul membru al familiei care a avut posibilitatea să meargă la școală și să studieze. Îi place să învețe și este considerat unul dintre norocoși, pentru că nu sunt mulți cei care își permit să plătească 40 de dolari – suma cheltuielilor pentru un an de școlarizare. Copiii din satul lui, copiii vecinilor și prietenii de joacă nu își permit luxul de a merge la școală. Familiile lor sunt sărace, iar ei trebuie să muncească pentru a-și ajuta părinții. Aici vine partea impresionantă a istoriei lui Babar.

 

    După ce termină orele de la școală, în loc să se joace, băiatul se întoarce în satul lui, îi adună pe copiii săraci și începe să le predea ce a învățat în ziua respectivă. „Babar Ali predă lecțiile exact așa cum le-a auzit de la învățătorii lui. Unii copii stau pe jos, în praf, alții pe bănci șubrede, sub un acoperiș rudimentar făcut manual. Găinile familiei scormonesc prin preajmă. În fiecare colț al curții sunt copii care învață conștiincioși.” Babar le predă copiilor din satul său de la vârsta de nouă ani.

 

    La început, a fost mai degrabă o joacă, dar azi „școala lui Babar” are 800 de elevi care beneficiază de lecții gratuite. „Este datoria mea să-i educ, să ajut țara noastră să construiască un viitor mai bun”, spune Babar cu seriozitatea unui om matur. Inițiativa lui este o lecție pentru oricine, o replică dată nepăsării umane și un puternic imbold spre a face lumea mai bună.
Mass-media de tip „bau-bau” și izolarea individului

    Informațiile pe care le primim ne influențează radical. O expunere prea mare la violență, crimă, dezastre naturale și războaie mediatizate ne încurajează mai degrabă la izolare față de lumea ostilă. Dacă un individ crede că lumea este rea, că societatea este coruptă, fără șansă de recuperare, se va implica prea puțin sau deloc în transformarea ei.

 

    Dacă mass-media decide să ne prezinte doar scandalurile din viața „celebrităților”, doar cazurile de corupție sau detaliile din lumea interlopă, o face pentru a obține profit. Însă expunerea publicului (mai ales a celui tânăr) la o astfel de perspectivă asupra lumii îl educă în direcția pasivității și a lipsei de acțiune. Ce sens are să te străduiești să faci lumea mai bună, când pare că este iremediabil coruptă?

 

    Posturile de televiziune și radio, publicațiile și cărțile care promovează perspective pozitive asupra vieții beneficiază de resurse mai puține și se bucură de o expunere mai mică decât celelalte. Aceasta nu înseamnă însă că nu există. Motivația personală în sensul schimbării lumii începe cu o nouă perspectivă asupra ei și asupra viitorului.
Unii, alții, adică noi

    Multora nu ne place societatea în care trăim. Într-o lume marcată de tristețe și suferință, de cele mai multe ori așteptăm ca soluția să vină din altă parte, am prefera ca alții să facă ceea ce fiecare dintre noi ar putea întreprinde. Unii reușesc să se mobilizeze și să schimbe viața lor și pe a celor din jur, chiar dacă o astfel de reușită este doar la nivel micro.

 

    Alții consideră că ar fi în zadar efortul, deoarece ajutorul lor va fi prea mic în comparație cu nevoia celuilalt. În unele cazuri, oamenii sunt motivați să se implice doar dacă acțiunea promite să aibă un mare impact. Doresc să realizeze rapid lucruri mărețe, cu rezonanță.

 

    Iar dacă acțiunea și rezultatele obținute nu sunt de anvergură, concluzionează că nu are rost să se implice. Probabil că în categoria cea mai largă se înscriu cei care își alungă din minte astfel de gânduri, considerând că nu au resursele necesare. Cel mai ușor este să găsești scuze, opinând că inițiativele caritabile ar trebui să aparțină celor care au mai mulți bani, mai mult timp sau o mai bună pregătire.

 

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUCATOR CONFECTII BARBATI...Vezi aici!