Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

O mărturie sau o pricină de poticnire ?

Publicat la 2013-09-26 de Traian

Este o întrebare la care ar trebui să răspundem fiecare din noi și poate că am fi tentați să spunem că noi nu avem nimic de-a face cu pricina de poticnire. Eu mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare din noi, ca intr-adevăr să fim o mărturie a Domnului Isus pe acest pământ. Cum se poate atunci, ca in vremuri ca acestea bisericile noastre cresc prea puțin, atât numeric cât și spiritual? Cum se poate că privim în bisericile noastre la generația care vine după noi și este fără perspective, fără viziune și ne întrebăm cine va continua lucrarea mai departe? Cum se poate ca in bisericile noastre problemele în familie, despărțirile să devină aproape normale? Cum este posibil ca atât de mult să lăsăm lumea să pătrundă în noi și în bisericile noastre, încât cei nemântuiți aproape nu mai fac diferența între noi și ei?
Sunt niște întrebări la care le găsim răspunsul doar privind în Sfânta Scriptură și doresc să privim împreună la câteva adevăruri legate de cei ce sunt pricini de poticnire in Biserică. Totodata privind la aceste adevăruri să ne cercetăm și să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne schimbe viața, să ne pocăim înaintea lui Dumnezeu și să hotărâm să trăim cu seriozitate și în sfințenie în fiecare zi a vieții noastre pe acest pământ.

1. Fiind o pricină de poticnire ascunzi altora posibilitatea de mântuire

Matei 18:7 „Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcatuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”
Dacă observăm în acest verset sunt două vai-uri. Primul vai este pentru lume, adică pentru cei nemântuiți, pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. De câte ori am auzit în sensul acesta, “de ce să mă pocaiesc dacă și pocăiții își permit să trăiască ca și noi?”.
Un om nemântuit ar dori să vadă în noi o adevărată schimbare și o viață într-adevăr plină de Cristos. Un om nemântuit, în general știe să-ți spună cum trebuie să trăiești, de multe ori ei ne spun noua: “un pocăit nu ar trebui să vorbească așa sau să se comporte așa”.
Printr-o trăire duplicitară din partea noastră ca și creștini, noi de fapt îi îndepărtăm pe oameni de Dumnezeu și îi “împingem“ pe drumul spre iad. Vai de astfel de oameni, însa Cuvântul spune în sensul acesta și vai de cel ce este o pricină de poticnire.
De ce nu mărturisim de multe ori Evanghelia oamenilor de lângă noi? Deoarece viața noastră este duplicitară și știm răspunsul lor în privința aceasta. Totuși ne motivăm într-un fel sau altul și uităm pe Dumnezeu care spune că “sângele” acelor oameni va fi cerut din mâna noastră. (Ezechiel 3:18)

2. Fiind o pricină de poticnire, duci pe frații în credință la cădere

Romani 14:13 „Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”
Păcatul este ca un putregai în Biserică și mănâncă încet încet din trupul ei. De multe ori auzim expresia “dacă fratele sau sora își permit să trăiască așa, eu de ce nu mi-aș permite?” . Sigur ca expresia aceasta nu-și are locul în viața unui creștin matur. Noi trebuie să privim la Domnul și datorită faptului că El ne iubește și noi îl iubim, ascultăm de El, indiferent de faptul că unii iși permit să calce în picioare dragostea Domnului.
Trebuie să ne gândim însă, că într-o Biserică sunt diferite niveluri de creștere spirituală, respectiv: copii, tineri, maturi spiritual.
Să ne gândim în sensul acesta la copii noștri. Oricât am dori să fie creștini pocăiți, dacă ei văd în noi o viață duplicitară (și cu Dumnezeu și cu lumea) cu siguranță că îi vom îndepărta de Dumnezeu și vom fi un prilej de păcătuire. De ce de multe ori tinerii nu au viziune și au o trăire de căldicei în Biserică? Primul lucru ar trebui sa privim viața părinților lor și atunci cu siguranță vom găsi răspuns la întrebare. Dacă sunt părinți dezinteresați de viața Bisericii, dezinteresați de misiune, de mărturisirea Evangheliei, cu siguranță că vom asista la un regres în Biserică și la un tineret debusolat , un tineret problemă și în viitor o Biserică problemă.
Să amintim aici și pe noii convertiți care cu siguranță că având în Biserică pricini de poticnire, sunt expuși pericolului de a păcatui și a se indepărta de Dumnezeu, riscând chiar moartea spirituală.

3. Fiind o pricină de poticnire, este defăimată lucrarea lui Dumnezeu

2 Corinteni 6:3 „Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.”
Trebuie să ne gândim la faptul că atunci când viața noastră este o pricină de poticnire, prin aceasta este defăimată lucrarea lui Dumnezeu. Câți sunt azi care asistă la Evanghelizări, privesc la viața celor din Biserică și datorită pricinilor de poticnire defăimează lucrarea lui Dumnezeu. Trebuie să avem în vedere în sensul acesta, că atunci cand suntem o pricină de poticnire , de fapt noi defăimăm Biserica și lucrarea lui Dumnezeu, defăimăm pe cei care sincer se străduiesc să facă lucrarea Domnului.
Fiind o pricină de poticnire, în loc să împlinim planul lui Dumnezeu în legătură cu mântuirea oamenilor, noi suntem o piedică în împlinirea acestui plan.

4. Fiind o pricină de poticnire, îți pierzi iubirea de frați

1 Ioan 2:10 „Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină, și în el nu este niciun prilej de poticnire.”
Pe mulți îi auzim astăzi: “de ce sa mai mă duc la Biserică?”. După o astfel de întrebare iți caracterizează pe toți din Biserică și dacă-l întrebi cine este singurul creștin pocăit de acolo, cam el ar rămâne singurul. Dacă ai căuta adânc în viața unor astfel de oameni, cu siguranță că ai găsi superficialitate și dacă ai începe să întrebi pe cei apropiați despre viața unui astfel de creștin, ai găsi o trăire în păcat și poticnire. Când lăsăm judecata și spiritul critic să ne ia bucuria, pacea Domnului din inimile noastre, ne pierdem iubirea de frați și în loc să facem un serviciu lucrării lui Dumnezeu, de fapt facem un deserviciu. Ajungem să fim pricină de poticnire când nu ne mai iubim frații în credință și mărturia noastră începe să se stingă. Iubirea de frați este o poruncă a Domnului Isus și nu o opțiune (Ioan 13:34-35), odată ce am renunțat la ea, de fapt ne pierdem mărturia și ne indepărtăm de Dumnezeu.

5. Fiind o pricină de poticnire, ești o poartă deschisă pentru pătrunderea învățăturilor false în Biserică

Apocalipsa 2:14 „Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo niște oameni care țin de învățătura lui Balaam, care a învățat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor și să se dedea la curvie.”
Cei din Biserică, privind la viața dublă trăită de o pricină de poticnire și acceptându-i tacit în mijlocul lor , de fapt acceptă concepția unor astfel de oameni. O astfel de viață înseamnă de fapt o desfrânare spirituală, o slujire la doi stăpâni. De aceea să nu ne mirăm astăzi că divorțurile sunt acceptate în unele Biserici, deasemenea să nu ne mirăm că anumite teologii false circulă in Biserici: evanghelia prosperității, odată mântuit nu-ți mai poți pierde mântuirea, rock-ul creștin ectc, toate acestea se datorează tolerării tacite a celor care sunt pricini de poticnire. Acești oameni sunt un teren propice învățăturilor false si le acceptă foarte ușor în viața lor, transmițându-le mai departe in Biserică.

6. Fiind o pricină de poticnire, riști să ajungi în iad

Marcu 9: 42-44 „Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred in Mine, ar fi mai bine pentru el sa i se lege de gât o piatră mare de moară si să fie aruncat în mare. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viată, decât să ai două mâini, și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.”
Nu este nici un dubiu în sensul acesta, cei care doresc să se complacă în această postură de pricină de poticnire, riscă să ajungă în iad.
Am văzut clar în materialul acesta cât rău poate sa facă o viată duplicitară și cât are de suferit lucrarea lui Dumnezeu din pricina unor astfel de oameni. Intrebarea care ar trebui să ne-o punem fiecare personal este: “ce sunt eu, o mărturie sau o pricină de poticnire?”
Biserica este in misiune și începând din casele noastre, între vecini, între colegii de muncă și până la marginile pământului suntem datori să fim martori ai lui Isus Cristos. Dacă am înfrânat lucrarea lui Dumnezeu și în multe ocazii am fost o pricină de poticnire, este o șansă astăzi să ne pocăim și să hotărâm să trăim atent în fiecare zi. Duhul Sfânt este gata să ne ajute în sensul acesta, Domnul Isus este gata să ne ierte, să ne curățească viața, însă noi trebuie să dorim asta. Vrem biruință în misiune, vrem generații după noi care să ducă Evanghelia mai departe, vrem creștere spirituală și cucerirea acestei lumi pentru Isus? Atunci să ne cercetăm dragii mei frați în Cristos, să avem curajul să ne pocăim si să fim gata de un nou început, prin care nici unul să nu mai fim în postura de pricini de poticnire. Să îndrăznim la Domnul care spune că: "...dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” (2 Cronici 7:14) Doamne te rugăm tămăduiește viața noastră a fiecăruia din noi.

Simion Ioanas

#veturia costinasu
Sunt adevarate cuvintele acestea, mai ales in timpul de azi cand apostazia e la culme, trebuie sa fim cu mare grija ce ascultam ,pe cine ne bazam,iar viata personala drastic analizata. nu putem sa ne sustragem de a ne pune in lumina Adevarului. se pare ca chiar ,, e ceasul intunericului,, . multumesc, asa sa ne cercetam si sa ne pocaim mereu.

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...PRODUSE KLINKER ( CARAMIDA KLINKER )...Vezi aici!