Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Cum ne rugam pentru copii nostrii

Publicat la 2013-09-08 de Traian

„Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei!” (Ps. 127:3-5).

Copiii noștri nu sunt „întâmplări”, nu sunt „accidente” ci binecuvântări, daruri divine care ne îmbogățesc și ne înfrumusețează viața. Este interesantă și foarte sugestivă comparația Scripturii dintre copil și săgeată. Asemenea unei săgeți, copilul trebuie să-și atingă ținta, acea țintă pe care a stabilit-o Dumnezeu. Pentru ca o săgeată să-și atingă ținta, ea trebuie făcută dintr-un anume material și să fie lansată din arc cu o traiectorie corectă.

Așa și copiii noștri au un material genetic moștenit, un suflet și un trup care constituie materialul. Părinților le revine rolul de a prelucra acest material și de a ajuta copiii astfel încât să aibă o traiectorie corectă.

Mediul familial în care copilul se dezvoltă fizic dar și ca personalitate constituie „arcul” din care este lansată „săgeata” pentru a ajunge la destinația dorită de Dumnezeu (viața eternă). Bunicii și părinții trebuie să lase moșteniri spirituale și emoționale pozitive, constructive, copiilor lor.
„Omul de bine lasă moștenitori pe copiii copiilor lor” (Prov. 13-22).

Pe paginile Scripturii găsim exemple de părinți care au avut un rol spiritual pozitiv asupra copiilor lor. Eunice și Lois au conturat personalitatea lui Timotei astfel încât el a ajuns să fie un slujitor al lui Dumnezeu. Aceste două femei evlavioase, bunica și mama, au imprimat valorile creștine, principiile Bibliei în mintea, inima și conduita fiului și nepotului lor.

Un alt părinte preocupat de starea spirituală a copiilor săi a fost Iov. Deși era un tată foarte ocupat, având 10 copii, el era interesat de situația fiecăruia în parte. Iov mijlocea pentru fiecare copil înaintea lui Dumnezeu.

„Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor” (Iov 1:5).

Scriptura ne mai relatează: „Așa avea Iov obicei să facă”. Rugăciunile lui de mijlocire pentru copii nu erau ocazionale ci o parte a timpului său devoțional zilnic. Trebuie să înțelegem, ca și părinți, că nu putem să ne creștem copiii într-o lume coruptă și decăzută fără a mijloci pentru ei înaintea lui Dumnezeu.

Ana a știut să contribuie la formarea lui Samuel încredințându-și fiul Domnului și lăsându-l să fie la dispoziția Sa deși inima ei de mama poate ar fi dorit să-l țină lângă ea.

Familia lui Moise, în timpul copilăriei lui timpurii, a sădit în mintea și inima viitorului lider, valorile și legile Scripturii.

Ceea ce imprimăm în mintea și sufletul copiilor în primii ani de viață va deveni baza pentru comportamentul și personalitatea lor de mai târziu. Ei vor acționa pe baza acestor principii, își vor dezvolta personalitatea în funcție de valorile cu care au venit în contact în primii 5-6 ani. Dacă un copil învață acum că „Domnul este păstorul lui”, el va crede și va trăi în lumina și realitatea acestui adevăr!

Părinții sunt răspunzători de ceea ce vor deveni copiii lor și de traiectoria pe care o vor avea în viață, dacă-și vor atinge ținta sau nu. Rugăciunea de binecuvântare dată de pastor nu poate substitui marea responsabilitatea părinților în educarea și formarea copilului lor în spiritul valorilor Scripturii! Părinții vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu de ceea ce au devenit copiii lor.

Ca părinți, să nu uităm că avem datoria nu numai să aducem pe lume copii dar să le asigurăm și o moștenire spirituală și emoțională pozitivă care să le dea forța de a ajunge să devină acei oameni pe care îi dorește Dumnezeu! Noi, părinții, deținem cheile Împărăției pentru copiii noștri! Pentru a-i scuti de traume fizice, emoționale, spirituale, ca mame și tați, în primul rând, avem datoria de a-i pune pe urmașii noștri în lumina Adevărului. Dumnezeu ne poruncește, așa cum a poruncit odată părinților din poporul Israel:
„Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale”.

Un mod de a ne manifesta dragostea față de copiii noștri e să le asigurăm un climat spiritual în care să se dezvolte.

Trebuie, de asemenea, să-i ajutăm să înțeleagă identitatea în Hristos. Când ajung la o astfel de maturitate emoțională și spirituală, minciunile vrăjmașului nu mai au putere asupra lor. Scutul Adevărului și puterea Duhului Sfânt vor proteja ființele lor de atitudini negative, sentimente de inferioritate, subapreciere, depresii și tendințe păcătoase moștenite.

Acum, că am văzut cu ce traume se pot confrunta încă de mici, să vedem cum putem colabora noi cu Dumnezeu pentru a asigura copiilor noștri o viață de împlinire și biruință.

Pe coperta unei celebre cărți despre copii, „Puterea rugăciunii unui părinte”, autoarea S. O. Martian menționa: „De ce să lași la voia întâmplării viața copilului tău, când i-o poți încredința lui Dumnezeu?” Chiar așa, nu e prea riscant să lași viața, atât de prețioasă a copilului tău la voia întâmplării? Cel mai bine ar fi să i-o încredințezi lui Dumnezeu!

Să vedem cum putem să ne rugăm efectiv pentru copiii noștri.

Un prim pas ar fi să ne recunoaștem, ca părinți, totala dependență de Dumnezeu. Să recunoaștem că nu putem crește acești copii fără ajutorul Lui. Să-I cerem să se implice cu noi în procesul de modelare, de formare a caracterului, personalității acestor „săgeți” ce urmează să pornească spre țintă.

Un alt pas e să încredințăm copiii în Mâna lui Dumnezeu în fiecare zi. E ca și cum, cu ochii minții, vedem cum așezăm acești copii în brațele Tatălui Ceresc, prin credință. Acolo e singurul loc sigur din univers. În brațele Tatălui Ceresc, nici un râu nu-i poate atinge.

Trebuie să ne mai rugăm să putem înțelege identitatea și valoarea fiecărui copil în parte. Copiii noștri sunt diferiți, deci va trebui să ne raportăm la ei în funcție de structura lor emoțională, temperament, mediul familial în care au crescut. Într-un fel te porți cu un copil melancolic, altfel cu unul sangvin sau coleric.

O rugăciune ce nu trebuie să lipsească e rugăciunea pentru protecție. E necesar să mijlocim ca micuții noștri să fie protejați de influențele negative, atacuri demonice, accidente, boli, abuzuri de orice fel. Să ne rugăm ca mintea, trupul, emoțiile lor să fie păzite. Să ne rugăm ca îngerii lui Dumnezeu să ne păzească copiii și ei să nu iasă niciodată de sub umbrela ocrotirii divine.

O altă rugăciune importantă e ca acești copii să se simtă iubiți și acceptați. Nimic nu formează mai mult caracterul unui copil decât sentimentul că e iubit și acceptat de familia sa. Ca părinți, trebuie să învățăm să arătăm iubirea noastră, nu să o mascăm. Dacă nu le vom mărturisi cât de mult îi iubim, dacă nu le vom arăta cât de importanți sunt, ei nu vor ști niciodată. Copiii care se simt iubiți sunt capabili, la rândul lor, să iubească. Ei devin niște canale prin care dragostea lui Dumnezeu curge către ei și dinspre ei spre alții.

Rugăciunea sinceră a părinților e o investiție în eternitate și, cu siguranță, va primi răspuns. Noi toți ne dorim ca micuții noștri să aibă un viitor veșnic cu Domnul. Dar pentru aceasta trebuie să mijlocim necurmat.

E imperativ să ne rugăm ca ei să-L aleagă pe Dumnezeu când vor avea capacitatea de a face această alegere, să-L recunoască ca Domn Suveran și să umble pe Calea Lui. Trebuie să ne rugăm ca ei să facă doar voia divină și să umble în neprihănire. Ce încurajare să știm că lui Dumnezeu îi pasă de viitorul veșnic al copilului meu și că e interesat în a-l ajuta să ajungă un moștenitor al cerului!

Un lucru care aduce multă amărăciune în inima părinților e spiritul de neascultare și răzvrătire al copiilor. Dumnezeu ne-a dat nouă, părinților, toată autoritatea de a ne împotrivi, în Numele lui Isus, oricărui duh de răzvrătire care ar vrea să-și facă loc în viața copiilor noștri. Lumina Adevărului poate să ne ajute să vedem dacă răzvrătirea și-a făcut întărituri în viața lor. Dacă acest lucru s-a întâmplat, noi avem toată puterea, toată autoritatea de la Dumnezeu de a ne împotrivi spiritului de neascultare și răzvrătire și de a mijloci pentru eliberarea copiilor. Noi trebuie să ținem „piept împotriva uneltirilor diavolului”, să ne opunem idolatriei, neascultării și lipsei de respect care s-au cuibărit în viața lor. În războiul spiritual pe care îl purtăm, să nu uităm că acești copii îi aparțin lui Dumnezeu și că cel rău nu trebuie să aibă nici un câștig de cauză în ceea ce-i privește.

Când copiii ajung la vârsta critică a adolescenței, mijlocirea noastră ar trebui să fie ca ei să aibă prieteni creștini și modele demne de încredere. Desigur că profesorii creștini, pastorul, alți lideri pot fi modele demne de urmat dar să nu uităm că primul model e cel primit în familie. Să ne rugăm ca prețioșii noștri adolescenți să nu se însoțească cu nebunii, așa cum spune Biblia ci să umble cu înțelepții! Să ne rugăm ca ei să nu aibă în inima lor sentimente de subapreciere, singurătate care îi pot determina să caute relații de orice fel, doar pentru a fi acceptați. Să ne rugăm ca Domnul să-i învețe ce înseamnă prietenia adevărată și ca El să fie onorat prin fiecare relație de prietenie pe care ei o dezvoltă.

Să mijlocim ca Dumnezeu să sădească în ființa lor o dorință după lucrurile de sus, dorința de a alege adevărul, de a învăța bine la școală, de a-și descoperi darurile și talentele naturale, de a trăi o viață fără frică, de a avea o minte sănătoasă și un duh de chibzuință, de a trăi în libertatea iertării, de a crește în credință, de a căuta înțelepciunea și discernământul date de Stăpânul Ceresc.

Ajunși adulți tineri, noi părinții, ne putem concentra rugăciunea ca Domnul să-i îndrume spre partenerul de viață potrivit, să fie păziți de imoralitate, adulter sau divorț. Ne putem ruga pentru nepoții noștri acum, așa cum ne-am rugat pentru copiii noștri când erau mici.

Ceea ce au mai făcut eroii din povestea noastră anterioară, a fost să se roage ca trăsăturile negative moștenite de la părinții lor să nu se transmită copiilor lor. Având în vedere că acele trăsături negative trecuseră în familie din generație în generație și produseseră atâta dezastru, cei doi, ajunși părinți, și-au unit rugăciunile către Dumnezeu ca întăriturile celui rău să fie distruse și acele trăsături moștenite, acele vicii să nu aibă nici o putere asupra copiilor lor. S-au pocăit de păcatele lor și ale înaintașilor lor și au declarat victoria prin Sângele Mielului asupra oricăror întărituri moștenite de la părinții și bunicii lor. Au cerut putere de a rupe lanțurile robiei ce legau familiile lor de mai multe generații. Colaborând cu Dumnezeu și mijlocind în rugăciune, acel pastor împreună cu soția sa își crește copiii într-un mediu sănătos, stabil emoțional, un mediu cu valori și principii biblice, unde nici nu se pomenește de modul de viață dus de bunicii lor. Lucrurile sunt pe făgașul cel bun, rănile vechi au fost vindecate, totuși se mai plătește un preț pentru acțiunile păcătoase ale bunicilor, aceștia nu pot avea relații strânse, apropiate cu nepoții lor.

Acești părinți tineri s-au cercetat în lumina Scripturii să vadă dacă nu cumva păstrează în inima lor vreo trăsătură de familie negativă moștenită pe linie parentală. Pocăindu-se și dărâmând întăriturile vrăjmașului din familia lor, ei au asigurat un climat propice creșterii a doi copii stabili emoțional și care duc o viață de împlinire. La maturitate, acești copii vor fi niște adulți echilibrați, siguri de sine, care vor trăi o viață cu scop și-și vor atinge ținta și asta pentru că au avut părinți care le-au lăsat o moștenire spirituală și emoțională pozitivă, constructivă.

Și voi puteți face la fel. Îi puteți mulțumi lui Dumnezeu că trecutul vostru nu mai are nici o putere asupra voastră și că nu va avea putere nici asupra copiilor voștri. Îi puteți mulțumi că moștenirea actuală este „Împărăția care a fost pregătită încă de la întemeierea lumii”, că cele vechi s-au dus și că toate lucrurile s-au făcut noi…

„Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe.” O ultimă întrebare acum, la final: este copilul tău o săgeată care și-a atins ținta? Ești tu o mamă războinică, gata să te implici în războiul spiritual, de dragul copilului tău?

Dumnezeu să ne ajute la aceasta!

Autor: scriitoarea Mihaela Gheorghe Sursa: Stiri Crestine.ro

Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MOTO, SCUTERE, ATV-URI, ACCESORII...Vezi aici!