Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Motive pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți

Publicat la 2013-04-08 de Traian

Când Apostolul Pavel a scris Epistola sa către Titus despre responsabilitățile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a menționat pe tineri ca un grup care cere o atenție specială. După ce a vorbit despre bărbații și femeile în vârstă, apoi despre femeile tinere, el adaugă acest sfat: "Sfătuiește, de asemenea, pe tineri să fie cumpătați" (Tit 2:6). Voi urma și eu sfatul apostolului. Vreau să spun câteva cuvinte de îndemnuri prietenești pentru tineri.

Deși îmbătrânesc pe zi ce trece, sunt câteva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tinereții mele. Îmi amintesc foarte bine bucuriile și tristețile, speranțele și temerile, ispitele și dificultățile, judecățile greșite și sentimentele nutrite față de persoanele nepotrivite, erorile și aspirațiile, toate lucrurile care înconjoară și însoțesc viața unui tânăr. Aș fi foarte recunoscător dacă aș putea să spun ceva care să țină măcar un tânăr pe direcția cea bună, să-l păzească de greșelile și păcatele care îi pot afecta viitorul, atât în această viață cât și în veșnicie.

Sunt patru lucruri pe care intenționez să le fac în continuare:

I. Voi menționa câteva motive generale pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți.
II. Voi nota câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizați.
III. Voi da câteva sfaturi generale și îi implor pe tineri să le primească.
IV. Voi stabili câteva reguli speciale de comportament și îi sfătuiesc insistent pe tineri să le urmeze.

Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune câte ceva și mă rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte să fie folositoare vreunui suflet.

I. Motive pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți

1. Care sunt motivele generale pentru care tinerii au nevoie de îndemnuri specifice? Voi menționa câteva dintre ele în ordine.

(1) În primul rând, e un adevăr dureros acela că în orice loc există prea puțini tineri care par să fie creștini.

Vorbesc fără să țin seama de condiția cuiva; spun aceste lucruri pentru toți. Bogați sau săraci, nobili sau de rând, educați sau needucați, de la oraș sau de la țară - nu e nici o diferență. Mă cutremur când mă gândesc cât de puțini tineri sunt conduși de Duhul Sfânt, cât de puțini sunt pe drumul îngust care duce la viață, cât de puțini se gândesc la lucrurile de sus, cât de puțini își iau crucea și Îl urmează pe Hristos. Spun toate acestea cu tristețe, însă cred, înaintea lui Dumnezeu, că nu spun nimic altceva decât adevărul.

Tinerilor, voi sunteți o categorie mare și foarte importantă a populației acestei țări; însă unde și în ce stare se găsesc sufletele voastre? Indiferent unde am căuta răspunsul, acesta va fi unul și același. Haideți să-l întrebăm pe slujitor credincios al Evangheliei, să vedem ce ne va spune. Câți tineri necăsătoriți își amintesc că participă la Cina Domnului? Cine sunt cei mai ignoranți în ce privește doctrina mântuirii, cei mai absenți de la serviciile de duminica, cei mai dificil de atras la întâlnirile de studiu biblic și de rugăciune din timpul săptămânii, cei mai neatenți la orice s-ar predica? Care parte a enoriașilor săi îi provoacă cele mai mari neliniști? Cine sunt acei Rubeni pentru care i se strânge inima? Cine sunt aceia din turma sa care sunt cei mai greu de condus, care au nevoie cel mai frecvent de avertismente și mustrări, care îi provoacă cele mai mari tulburări și tristeți, care îl țin într-o stare de teamă permanentă pentru sufletele lor și care par cei mai imposibil de îndreptat? Puteți fi siguri, răspunsul lui va fi întotdeauna: "Tinerii."

Haideți să-i întrebăm pe părinții din orice țară a lumii și să vedem ce ne vor răspunde cei mai mulți dintre ei. Care membri ai familiei le provoacă cele mai mari dureri și necazuri? Cine au nevoie cel mai mult de supraveghere și cel mai adesea îi dezamăgesc? Cine sunt primii care sunt gata să renunțe la ce e bine, și ultimii care își amintesc avertismentele și sfaturile bune? Cine sunt cei mai dificil de menținut în ordine și între limite? Cine sunt cei care cad cel mai des în păcat, își fac de rușine numele pe care îl poartă, își întristează prietenii, fac zile amare rudelor mai în vârstă și își fac părinții să moară cu tristețe în inimă? Puteți fi siguri, răspunsul va fi de regulă: "Tinerii."

Haideți să-i întrebăm pe judecători și pe polițiști, să vedem ce ne vor răspunde aceștia. Cine sunt clienții cei mai frecvenți ai cluburilor de noapte și ai barurilor? Cine sunt membrii bandelor de cartier? Cine sunt arestați cel mai des pentru beție, tulburarea liniștii, bătăi, furturi, tâlhării și altele ca acestea? Cine umplu închisorile, casele de corecție și centrele de detenție? Cine sunt cei care au nevoie cel mai mult de supraveghere și purtare de grijă? Puteți fi siguri, întotdeauna vor indica spre același grup și vor spune: "Tinerii."

Haideți să ne îndreptăm spre clasele superioare, să vedem ce răspunsuri vom primi de la aceștia. Într-o familie, fiii întotdeauna își risipesc timpul, sănătatea și banii în căutarea egoistă a plăcerilor. În altă familie, fiii nu vor să învețe nici o meserie și își irosesc cei mai prețioși ani ai vieții nefăcând nimic. Într-o alta, ei se țin de slujbă doar de formă, fără să acorde vreo atenție îndatoririlor acesteia. Într-o alta, intră în anturaje nepotrivite, se apucă de jocuri de noroc, fac datorii, ținându-și prietenii într-o neliniște continuă. Observați că rangul social, titlurile, bogăția și educația nu împiedică aceste lucruri! Tați neliniștiți, mame cu inimile zdrobite, surori îndurerate, toți ne-ar putea spune nenumărate istorii triste, dacă adevărul ar ieși la iveală. Multe familii, care au tot ce-ar putea oferi lumea, numără printre membrii lor nume care nu sunt rostite niciodată, sau sunt rostite cu regret și rușine: un fiu, un frate, un verișor, un nepot, care face doar ce vrea el și este o întristare pentru toți cei ce-l cunosc. Puține sunt familiile bogate care nu au astfel de spini în coastă, astfel de pete pe pagina fericirii, astfel de surse constante de durere și neliniște; adesea, prea adesea, cauza acestora e una singură: "Tinerii".

Ce vom răspunde în fața acestor lucruri? Sunt adevăruri, adevăruri simple, adevăruri pe care le întâlnim oriunde am privi, adevăruri care nu pot fi negate. Cât de înfricoșătoare sunt! Cât de groaznic este gândul că, ori de câte ori întâlnesc un tânăr, acesta este cel mai probabil un dușman al lui Dumnezeu, mergând pe drumul cel larg care duce în iad, nepotrivit pentru cer! Desigur, confruntați cu astfel de realități, nu vă veți mai întreba de ce vin înaintea voastră cu sfaturi, veți înțelege că am motive serioase.

(2) Moartea și judecata îi așteaptă și pe tineri, la fel ca pe toți ceilalți, însă aproape toți tinerii par să uite acest lucru.

Tinerilor, este rânduit și pentru voi să muriți; indiferent cât de puternici și sănătoși ați fi acum, ziua morții voastre ar putea fi foarte aproape. Întâlnesc și tineri bolnavi, nu doar bătrâni. Înmormântez și tineri, nu doar bătrâni. În fiecare cimitir citesc numele unora care nu au fost mai în vârstă decât sunteți voi acum. Citesc în cărți că, exceptând copiii mici și bătrânii, mai mulți mor între 13 și 23 decât în oricare altă perioadă a vieții. Și totuși, trăiți ca și cum ați fi siguri că nu veți muri niciodată.

Vă gândiți că poate vă veți ocupa de aceste lucruri mâine? Amintiți-vă cuvintele lui Solomon: "Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi" (Prov. 27:1). "Mă voi ocupa de lucrurile serioase mâine", îi răspundea o persoană nemântuită cuiva care o avertiza de pericolul ce-o așteaptă; însă mâine nu a mai venit. Mâine e ziua diavolului, azi e ziua lui Dumnezeu. Lui Satan nu-i pasă cât de spirituale sunt intențiile tale, sau cât de sfinte sunt hotărârile tale, câtă vreme ai decis să le pui în aplicare mâine. O, nu lăsați nici un loc diavolului în această problemă! Nu toți tinerii trăiesc până la adânci bătrânețe, ca Isaac sau Iacov. Mulți copii mor înaintea părinților. David a jelit moartea celor doi fii ai săi; Iov a pierdut pe cei zece fii ai săi. Poate că și tu te numeri printre aceștia, iar când va veni moartea, degeaba vei mai vorbi despre mâine, va trebui să pleci fără întârziere.

Credeți că veți găsi altădată un timp mai potrivit pentru a vă gândi la aceste lucruri? Așa credea și Felix și atenienii în fața cărora a predicat Pavel; însă acel timp nu a mai venit. Drumul spre iad e pavat cu astfel de idei. Mai bine asigură-te că lucrezi câtă vreme mai poți. Nu lăsa nefăcut nici un lucru care ține de veșnicie. Nu risca atunci când sufletul tău e în joc. Crede-mă, mântuirea unui suflet nu e ceva banal. Fiecare persoană are nevoie de o "mântuire așa de mare", indiferent că e tânăr sau bătrân; toți au nevoie să fie născuți din nou - toți au nevoie să fie spălați în sângele lui Hristos - toți au nevoie să fie sfințiți de Duhul Sfânt. Fericit este omul care nu lasă aceste lucruri în nesiguranță, și nu își găsește odihna până când are mărturia Duhului înăuntrul lui, care îi adeverește că este un copil al lui Dumnezeu.

Tinerilor, timpul vostru este scurt. Zilele voastre sunt o umbră, o ceață care apare pentru o vreme și apoi dispare, o poveste al cărei sfârșit e aproape. Trupurile voastre nu sunt făcute din bronz. "Chiar și tinerii", spune Isaia, "se clatină și cad" (Isaia 40:30). Sănătatea vă poate fi luată în orice clipă: e nevoie doar de un accident, o febră, o inflamație, o spargere a unui vas de sânge, și în scurt timp veți ajunge hrana viermilor în mormânt. Un singur pas e între oricare din voi și moarte. În seara asta sufletul vă poate fi cerut înapoi. Mergeți cu repeziciune pe drumul pe care pășesc locuitorii întregului pământ, în curând veți muri. Viața voastră este nesigură, însă moartea voastră și judecata sunt cât se poate de sigure. Și voi va trebui să auziți trâmbița arhanghelului, va trebui să stați înaintea marelui tron alb de judecată, și voi va trebui să ascultați de porunca, despre care Jerome spune că îi răsuna neîncetat în urechi: "Ridicați-vă, morților, și veniți la judecată." "Da, Eu vin curând", ne spune Însuși Judecătorul. Nu pot, nu îndrăznesc, nu vreau să vă las în pace în legătură cu aceste lucruri.

O, de ați lua seama la cuvintele Predicatorului: "Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată" (Eclesiastul 11:9). E uimitor cum cineva poate fi atât de nepăsător și lipsit de griji, știind că îl așteaptă judecata! Cu siguranță, nimeni nu e mai nebun decât acela care se mulțumește să trăiască fără să se pregătească pentru moarte. Cu siguranță, necredința oamenilor este cel mai uimitor lucru din lume. Cea mai clară profeție din Biblie începe cu următoarele cuvinte: "Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?" (Isaia 53:1). Domnul Isus a spus: "Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?" (Luca 18:8). Tinerilor, mă tem că despre mulți dintre voi se spune în curțile de sus: "Aceștia nu vor crede." Mă tem că treceți grăbiți prin viață, doar ca să vă treziți, prea târziu, că moartea și judecata sunt realități. Mă tem că așa stau lucrurile, de aceea vă dau aceste îndemnuri.

(3) Ce vor fi tinerii depinde cel mai probabil de ceea ce sunt acum, dar ei par să uite acest lucru.

Tinerețea este anotimpul în care se plantează maturitatea, acea parte a scurtei vieți omenești în care se modelează caracterul, punctul de cotitură în istoria minții omului.

După mugurul care răsare ne putem da seama ce fel de copac va crește, după flori ne putem da seama ce fel de rod va avea, primăvara evaluăm recolta verii, dimineața judecăm ziua ce va urma, iar după caracterul tânărului putem să ne dăm seama cum va fi când va ajunge la maturitate.

Tinerilor, nu vă lăsați înșelați. Să nu credeți că, după placul inimii, puteți sluji poftelor și plăcerilor la începutul vieții, iar apoi să mergeți și să-I slujiți lui Dumnezeu cu inima împăcată spre sfârșitul vieții. Să nu credeți că puteți trăi ca Esau și să muriți ca Iacov. Este o batjocură să negociați cu Dumnezeu și cu sufletul vostru în felul acesta. E o insultă îngrozitoare să credeți că puteți da lumii și diavolului floarea tăriei voastre, lăsându-I Regelui Regilor rămășițele inimilor voastre, resturile puterilor voastre. E o insultă îngrozitoare, și s-ar putea să descoperiți în paguba voastră că așa ceva e imposibil.

Îndrăznesc să spun că plănuiți să vă pocăiți mai târziu. Nu vă dați seama ce faceți. Voi vă faceți planurile fără Dumnezeu. Pocăința și credința sunt darurile lui Dumnezeu, dar sunt daruri pe care uneori El le reține, atunci când au fost oferite mult timp fără să fie acceptate. E adevărat, nu e niciodată prea târziu pentru pocăința autentică, dar vă avertizez în același timp că pocăința venită târziu rareori e autentică. E adevărat, unul dintre tâlhari a fost convertit în ultimele ore ale vieții, pentru ca nimeni să nu dispere; însă vă avertizez că numai unul a fost convertit, pentru ca nimeni să nu abuzeze de asta. E adevărat, este scris: "[El] poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El" (Evrei 7:25). Dar vă avertizez că același Duh Sfânt a scris: "Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni ia seama, de aceea și eu, voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza" (Proverbe 1:24, 26).

Credeți-mă, veți descoperi că nu e ușor să vă întoarceți la Dumnezeu atunci când vă convine. Bine spunea omul lui Dumnezeu Leighton: "Drumul păcatului e în jos; omul nu se poate opri atunci când vrea." Dorințele sfinte și convingerile serioase nu sunt ca slujitorii sutașului din Biblie, să vină și să se ducă după dorința stăpânului; dimpotrivă, ele sunt ca bivolul sălbatic din cartea Iov, nu vor asculta de vocea voastră, nu vor lua seama la cererile voastre. Despre faimosul general Hannibal din vechime s-a spus că, atunci când putea să cucerească cetatea împotriva căreia lupta, n-a făcut-o, iar atunci când a vrut s-o facă, n-a mai putut. Aveți grijă ca nu cumva același lucru să vi se întâmple cu privire la viața veșnică.

De ce vă spun toate aceste lucruri? Vi le spun din cauza puterii obiceiurilor. Vi le spun pentru că experiența m-a învățat că inimile oamenilor rareori se mai schimbă, dacă nu au fost schimbate în tinerețe. Cu adevărat rari sunt oamenii convertiți la bătrânețe. Obiceiurile au rădăcini adânci. Odată ce păcatului i se permite să locuiască în inima voastră, el nu va mai ieși atunci când i-o veți cere. Obișnuința devine a doua natură, iar lanțurile ei nu se rup ușor. Bine spunea profetul: "Poate un Etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?" (Ieremia 13:23). Obiceiurile sunt ca pietrele care se rostogolesc pe panta unui deal - cu cât se rostogolesc mai mult, cu atât prind viteză iar direcția lor e mai greu de controlat. Obiceiurile, precum copacii, se întăresc odată cu vârsta. Un copil poate îndoi un stejar când e puiet - dar o sută de oameni nu îl poate smulge când acesta a ajuns la maturitate. Un copil se poate bălăci în râul Tamisa aproape de izvorul acestuia, însă cel mai mare vas din lume poate pluti pe râu înainte ca acesta să se reverse în mare. Tot așa și obiceiurile: cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai puternice - cu cât li s-a permis mai mult să stăpânească, cu atât va fi mai greu să fie alungate. Ele cresc odată cu creșterea noastră, se întăresc odată cu puterea noastră. Obiceiul este doica păcatului. Fiecare nou păcat micșorează teama și remușcarea, împietrește inima, tocește tăișul conștiinței și sporește înclinația noastră către păcat.

Tinerilor, poate credeți că accentuez prea mult acest punct. Dacă ați fi văzut, așa cum văzut eu, bătrâni în pragul morții, fără să mai simtă nimic, uscați, împietriți, morți, reci, tari ca piatra - nu ați mai spune așa. Credeți-mă, nu puteți rămâne pe loc în sufletele voastre. Obiceiurile bune sau rele se întăresc în inimile voastre pe zi ce trece. În fiecare zi sunteți fie mai aproape de Dumnezeu, fie mai departe. Cu fiecare an în care continuați să nu vă pocăiți, zidul de despărțire dintre voi și cer devine mai înalt și mai gros, iar prăpastia ce trebuie trecută devine mai adâncă și mai largă. O, fie-vă groază de efectul de împietrire al rămânerii constante în păcat! Acum e timpul potrivit. Nu amânați decizia până în iarna vieții voastre. Dacă nu Îl căutați pe Domnul cât sunteți tineri, puterea obiceiului vă va face să nu-L mai căutați probabil niciodată.

De asta mă tem, de aceea vă îndemn.

(4) Diavolul își dă toată silința să distrugă sufletele tinerilor, iar ei nu par să știe acest lucru.

Satan știe foarte bine că voi sunteți generația ce va urma, de aceea își folosește toate vicleșugurile ca să vă ducă sub stăpânirea lui. Nu vreau să fiți în necunoștință de planurile lui.

Asupra voastră el trimite cele mai alese ispite. Își întinde plasa cu cea mai mare grijă, ca să vă prindă sufletele în ea. Așează în capcane cele mai dulci momeli, ca să vă aducă sub puterea lui. Își expune marfa înaintea voastră cu cea mai mare iscusință, ca să vă facă să-i cumpărați otrăvurile îndulcite, și să mâncați din dulciurile lui blestemate. Voi sunteți obiectivul principal al atacurilor lui. Domnul să-l mustre și să vă izbăvească din mâinile lui!

Tinerilor, luați seama să nu vă lăsați prinși în cursa lui. El va încerca să vă arunce praf în ochi, ca să vă împiedice să vedeți lucrurile la adevărata lor valoare. Se va strădui să vă facă să credeți că răul e bine, iar binele e rău. Va zugrăvi, va polei cu aur, va împodobi păcatul, ca să vă facă să vă îndrăgostiți de el. Va deforma, va denatura și va contraface adevăratul creștinism, ca să vă devină antipatic. Va preamări plăcerile răutății - însă va ascunde de ochii voștri țepușul acestora. Va ridica înaintea voastră crucea și durerea ei - însă va ține departe de privirea voastră cununa veșnică. Vă va promite totul, la fel cum a făcut cu Hristos, dacă îl veți sluji. Vă va ajuta chiar să îmbrăcați o formă de creștinism, numai să neglijați puterea acestuia. La începutul vieților voastre vă va spune că e prea devreme să-L slujiți pe Dumnezeu, iar la sfârșit vă va spune că e prea târziu. O, nu vă lăsați înșelați!

Nu știți pericolul pe care îl reprezintă acest dușman; tocmai această ignoranță mă face să mă tem. Sunteți ca niște orbi, care pășesc printre gropi și capcane; nu vedeți pericolele care vă împresoară din toate părțile.

Dușmanul vostru este puternic. E numit: "Stăpânitorul lumii acesteia" (Ioan 14:30). S-a împotrivit Domnului nostru Isus Hristos pe tot parcursul slujirii Lui. I-a ispitit pe Adam și Eva să mănânce din fructul interzis, aducând astfel păcatul și moartea în lume. L-a ispitit chiar și pe David, omul după inima lui Dumnezeu, făcând astfel ca ultimele zile ale acestuia să fie pline de întristare. L-a ispitit chiar și pe Petru, Apostolul ales, și l-a făcut să se lepede de Domnul lui. Cu siguranță, vrăjmășia lui împotriva omului și împotriva lui Dumnezeu trebuie disprețuită.

Dușmanul vostru e neobosit. El nu doarme niciodată. Încontinuu el dă târcoale, căutând pe cine să înghită. El cutreieră neîncetat pământul. Poate că vouă nu vă pasă de sufletele voastre; lui îi pasă. El vrea sufletele voastre ca să vă nenorocească, așa cum este și el, și va pune mâna pe ele dacă va putea. Cu siguranță, ura lui împotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu trebuie disprețuită.

Dușmanul vostru este și viclean. De mii de ani el citește o carte, iar acea carte este inima omului. Ar trebui să o cunoască bine, și o cunoaște într-adevăr - toate slăbiciunile ei, toată ipocrizia ei, toată nebunia ei. El are o magazie plină de ispite, fiecare dintre acestea fiind destinate să provoace un rău cât mai mare inimii omenești. Nu veți ajunge niciodată într-un loc în care el să nu vă găsească. Mergeți în oraș - va fi acolo. Mergeți în pustie - va fi și acolo. Așezați-vă printre bețivi - va fi acolo, gata să vă ajute. Ascultați o predică - va fi acolo ca să vă distragă atenția. Cu siguranță, o astfel de rea-voință trebuie disprețuită.

Tinerilor, acest dușman lucrează din greu pentru distrugerea voastră, indiferent cât de puțin v-ați gândi voi la asta. Voi sunteți premiul pentru care se luptă el. El știe că puteți fi o binecuvântare sau un blestem pentru generația voastră, de aceea încearcă din greu să vă câștige inimile încă din zorii vieții, ca să ajutați la răspândirea împărăției lui în fiecare zi. Cât de bine știe el că cea mai sigură metodă ca să distrugi o floare este să distrugi bobocul!

O, de vi s-ar deschide ochii, la fel ca slujitorului lui Elisei la Dotan! O, de ați putea vedea cum Satan uneltește împotriva păcii voastre! Trebuie să vă avertizez, trebuie să vă îndemn. Fie că vreți să mă ascultați, fie că nu, eu nu pot, nu îndrăznesc să vă las în pace.

(5) Tinerii au nevoie de îndemnuri pentru că vor fi scutiți de suferință, dacă încep să-L slujească pe Dumnezeu acum.

Păcatul este mama tuturor suferințelor, și nici un alt păcat nu pare să aducă omului mai multă nenorocire și durere decât păcatele tinereții. Faptele nebunești pe care le-a făcut, timpul irosit, greșelile făcute, anturajul păcătos, răul provocat propriei persoane, atât trupului cât și sufletului, șansele de fericire ratate, ocaziile de slujire neglijate; toate aceste lucruri provoacă adesea amărăciune conștiinței unui bătrân, aruncă un nor întunecat peste apusul zilelor sale și îi umplu ultimele zile ale vieții cu remușcări și rușine.

Unii v-ar putea spune despre sănătatea pierdută timpuriu, datorită păcatelor tinereții. Boala le macină mădularele, făcându-i să fie dezgustați de viață. Puterea mușchilor e atât de slăbită, încă cea mai mică greutate e o povară prea grea pentru ei. Ochii li s-au întunecat prea devreme, iar energia lor naturală s-a micșorat. Soarele sănătății a apus deși încă e ziuă, iar ei jelesc văzând cum trupul le este consumat. Credeți-mă, e o cupă amară când trebuie să o bei.

Alții v-ar putea povesti despre consecințele leneviei. Au irosit oportunitatea de aur de a învăța. Nu au vrut să adune înțelepciunea atunci când mințile lor puteau cel mai bine să o primească, iar memoria era în stare să o rețină. Acum e prea târziu. Nu mai au timp să stea și să învețe. Nu mai au aceeași putere, chiar dacă ar găsi timp. Timpul pierdut nu mai poate fi recuperat. Și aceasta e o cupă amară când trebuie să o bei.

Alții v-ar putea spune despre erorile de judecată, care au provocat suferință pentru tot restul vieții. Și-au impus propria voință. N-au vrut să asculte sfaturile celor din jur. S-au înconjurat cu prieteni care le-au ruinat fericirea. Au ales o profesie care nu li se potrivea. Acum văd bine toate aceste lucruri. Însă ochii li s-au deschis de-abia acum, după ce greșeala nu mai poate fi reparată. O, și aceasta e o cupă atât de amară!

Tinerilor, tinerilor, aș vrea să puteți cunoaște mângâierea unei conștiințe care nu e împovărată cu o listă lungă de păcate ale tinereții. Acestea sunt rănile care pătrund cel mai adânc. Sunt săgețile care consumă spiritul unui om. Este oțelul care le intră în suflet. Aveți milă de voi înșivă. Căutați-L pe Domnul din timp, ca să fiți scutiți de multe lacrimi amare.

Acesta e adevărul pe care se pare că l-a simțit și Iov. El spune: "Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare și să mă pedepsești pentru greșeli din tinerețe?" (Iov 13:26). La fel, prietenul lui Țofar, vorbind despre omul nelegiuit, spune: "Oasele lui, pline de vlaga tinereții, își vor avea culcușul cu el în țărână" (Iov 20:11).

Și David se pare că a simțit acest lucru. El Îi spune Domnului: "Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele" (Psalmul 25:7).

Beza, marele reformator elvețian, a simțit acest lucru atât de puternic, încât a pomenit în testamentul lui ca o mare binecuvântare faptul că a fost chemat din lume, prin harul lui Dumnezeu, la vârsta de șaisprezece ani.

Mergeți acum și întrebați-i pe credincioși, și cred că mulți vă vor răspunde la fel. "O, de aș putea să mai trăiesc o dată zilele tinereții!" Probabil vă vor spune: "O, de mi-aș fi trăit începutul vieții mai bine! Ce bine ar fi dacă nu mi-aș fi pus temelia obiceiurilor rele atât de timpuriu la începutul călătoriei mele!"

Tinerilor, vreau să vă scutesc de toate aceste suferințe, dacă pot. Iadul înseamnă adevărul descoperit prea târziu. Fiți înțelepți la momentul potrivit. Ce semănați la tinerețe, veți culege la bătrânețe. Nu vă irosiți cel mai prețios anotimp al vieții pe lucruri care nu vă vor mângâia în ultimele zile ale vieții. Semănați în neprihănire: intrați cu plugul adânc în pământul tare, nu semănați printre spini.

Poate că acum păcatul e ușor de înfăptuit cu mâinile voastre, cuvintele păcătoase sunt ușor de rostit, însă puteți fi siguri de asta, în timp vă veți întâlni din nou cu efectele acestor păcate, indiferent dacă veți dori sau nu. Rănile vechi dor și provoacă suferință mult timp după ce s-au închis, și doar o cicatrice a mai rămas: la fel veți descoperi că stau lucrurile și cu păcatele voastre. S-au găsit urme de animale pe suprafața stâncilor de pe vremea când acestea erau doar nisip umed, la mii de ani după ce animalul care le-a lăsat a pierit și s-a dus; la fel s-ar putea întâmpla și cu păcatele voastre.

"Experiența," spune proverbul, "este o școală grea, dar nebunii nu vor mai învăța în alta." Aș vrea ca toți să fiți cruțați de nenorocirile pe care păcatele tinereții le vor aduce cu siguranță. Acesta e ultimul motiv pentru care vă dau aceste îndemnuri.

Tradus de Florin Vidu


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...TAMPLARIE ALUMINIU SI PVC...Vezi aici!