Agenda | Impresii | Muzica | Carti | Bolnavi | Nasteri | Decese | Anunturi | Media | Rugaciune | Linkuri | Versuri | Donatii | Interviuri | Oferte | Contact

Răspunderi financiar-materiale ale familiei creștine

Publicat la 2013-04-08 de Traian


În căsnicie, fiecare dăruiește celuilalt și primește de la celălalt. Căsătoria constă din complementarea reciprocă a partenerilor. Fiecare îl întregește pe celălalt. Aceasta a fost intenția lui Dumnezeu când a spus că "nu este bine ca omul să fie singur".

"Când un bărbat și o femeie se unesc prin căsătorie umanitatea cunoaște o restaurare sau o întregire a ei. "Mândria" bărbatului este de a recunoaște că femeia a fost creată pentru el pe când "mândria" femeii este de a recunoaște că bărbatul ar fi incomplet fără ea. Umilința femeii este de a înțelege că a fost făcută pentru bărbat; umilința bărbatului este de a înțelege că el nu este complet fără ea. Ambii împărtășesc demnitatea, onoarea și valoarea căsătoriei în mod egal. Într-adevăr, la rândul său fiecare partener suferă o "coborâre" și o "înălțare" înaintea celuilalt. Nici unul nu este complet fără celălalt. Fiecare depinde de celălalt."

Dr. Dwight Small

Cine ia deciziile în familie? Mai exact, cine are cea mai mare influență în luarea deciziilor? Ultimul cuvânt?

Fiecare ia deciziile în domeniul în care este mai dăruit?

Are fiecare suficiente ocazii de a da ce are mai bun?

Faceți vreo diferență între deciziile minore și cele majore? Cum le diferențiați, după ce criterii?

Cum acționați atunci când vă aflați în impas și trebuie să luați o decizie? Dacă partenerul nu este prezent?

În ce domenii ale vieții de familie aveți dreptul de a lua decizii fără să vă consultați partenerul?

Iată câteva gânduri în legătură cu rolurile soțului și ale soției și cu luarea deciziilor:

Principiul supunerii reciproce (Efes.5:21 "Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos") în căsnicie este similar modelului de supunere dintre membrii Trupului lui Cristos, Biserica. Sunt momente când în Trup este potrivit ca un membru să exercite conducere asupra altor membrii, exercitându-și darul său spiritual (vezi, 1 Cor.12:14-26). Totuși, nici un dar spiritual luat de unul singur nu califică automat pe un membru să fie liderul, sau cel ce are tot timpul ultimul cuvânt. Această poziție aparține Capului, lui Isus Cristos Însuși. Tot așa, în căsnicia în care există această primordială supunere reciprocă, rolul bărbatului de a conduce va putea fi exercitat fără piedici, iar rolul soției de a se supune va fi îndeplinit cu ușurință de aceasta fără riscul apariției unei autorități unilaterale. Într-o căsătorie creștină, autoritatea supremă este Hristos!

Deci, luați-vă deciziile în supunere și temere unul față de celălalt și cu gândul că acestea trebuie să se potrivească cu voia lui Hristos, Întemeietorul familiei voastre. La urma urmei cine ar vrea să greșească în a face ce vrea Dumnezeu? De aceea, prin rolul său conducător bărbatului îi revine o mai mare responsabilitate în aflarea și determinarea acestei "voi", iar femeii îi revine rolul de a sprijini nemijlocit împlinirea ei. Nici unul nu poate să acuze pe celălalt dacă se confundă această "voie" pentru familia lor, căci răspunderea în cazul greșelii le aparține în egală măsură.

Cum să rămâneți uniți în deciziile bănești

Un exemplu de răspundere în luarea deciziilor este aspectul financiar-material al unei familii. O adevărată unitate între soț și soție nu poate exista acolo unde vederile fiecăruia asupra banilor diferă. În continuare vă vor fi prezentate principii financiare biblice după care să vă luați în deciziile voastre viitoare. Ele vor fi de asemenea însoțite de sugestii practice. Dacă nu se respectă principiile Cuvântului și nu se aplică modelul supunerii în deciziile ce privesc acest aspect al vieții de familie sunt șanse puține ca între cei doi să existe o unitate adevărată.

Dacă conform Gen.2:24 în căsătorie cei doi devin una (un singur trup), de aici decurge și faptul că tot ce are unul dintre cei doi va fi împărțit cu celălalt în căsnicie. Astfel, trebuie incluse bunurile materiale (mobilă, casă, masă, mașină, etc.) cât și banii. A spune că eu și soția mea suntem una la capitolul financiar al familiei noastre este o chestiune simplă, dar a face ca aceasta să devină realitate necesită timp și efort. Din experiență pot spune că chestiunea banilor poate deține potențialul diviziunii dintre cei doi. Ambii pornesc în căsnicie cu dorința de a se înțelege asupra banilor însă practica ne demonstrează că fiecare partener are idei și nevoi care diferă de ale celuilalt și astfel nu de puține ori intervin tensiuni ce sunt cauzate tocmai din această pricină. Dacă luăm în considerare o situație economică dramatică ca cea a vremurilor în care voi vă căsătoriți veți observa cum multe dictate în privința modului de cheltuire a banilor par să vină din exteriorul familiei voastre și cum acestea influențează foarte mult armonia voastră la acest capitol. De exemplu, când soțul și soția au idei diferite asupra banilor lucrurile stau așa fiindcă:

1. el crede că banii sunt foarte importanți, iar ea, nu.

2. ea crede că ar trebui să se economisească cât de mult se poate pentru necazuri (urgențe) sau pentru nevoi viitoare.

3. El își alege (sau, păstrează) locul de muncă în primul rând pentru banii ce se pot câștiga acolo. Ea poate crede că alți factori cum ar fi locuința, mediul, vecinătatea cu părinții, o biserică bună, o școală serioasă, și prietenii, ar trebui să atârne mai mult în balanță.

4. Ea crede că ar trebui să dăruiască generos bisericii și lucrării ei în timp ce el este îngrijorat să ajungă familiei lor și de aceea practică zeciuiala!

5. El pare să fie înclinat să cheltuiască bani cu larghețe pe distracții, excursii, recreere și cărți. Ea este mai rezervată susținând că dacă vrea distracții și recreere bătutul covoarelor și plimbatul pruncilor este mai eficient! Nu costă nimic.

6. El ar vrea să muncească cât de mult poate. Ar vrea să stea peste program, sau chiar să caute un al doilea loc de muncă. Nevoile financiare ale familiei pot fi împlinite mai ușor. De partea cealaltă ea l-ar vrea mai mult pe acasă, petrecând mai mult timp cu copiii și ajutând cu treburile casei. Pentru ea o bună familie înseamnă timpul petrecut împreună. Ceea ce el sacrifică pentru a câștiga mai mult este exact ceea ce-i pare ei mai prețios. Banii nu sunt totul și mai ales, pe lume sunt unele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani. Cum ar fi fericirea!

7. El are unele idei în ce privește prioritățile după care trebuie cheltuiți banii câștigați. Un casetofon nou, spune el, o mașină automatică de spălat, spune ea. Și așa mai departe....

Acestea au fost doar exemple de potențial diviziv care amenință armonia familială. Dacă râde cineva de cât de banale sunt problemele, să se căsătorească! Familia este lumea detaliilor care dacă nu se află la locul lor desființează oameni în toată firea. Intensitatea cu care un cuplu poate dezbate modul de cheltuire al banilor depinde în mare măsură de câți bani dispun. Asta nu o spunem ca să se înțeleagă că mai mulți bani îi vor feri pe cei doi să se certe. Cei bogați ne-o dovedesc cu prisosință! O spunem doar ca să atragem din nou atenția asupra contextului economic în care vă întemeiați familia voastră. Nu doar fiindcă se pare că nu poți câștiga modest și îndestulător în țara noastră, dar abia dacă te poți îngriji de pe o zi pe alta. Ca și cum asta nu ar fi suficient să aducă probleme, cei doi fiind păcătoși mai au și o fire înclinată spre egoism. Adesea, educația (sau, exemplul) primită în familiile de unde au venit soții determină comportamentul lor în acest domeniu. Cei ce au avut tată risipitori și bețivi, vor fi înclinați spre maximă precauție, dacă au puterea să nu calce pe urmele lor (putere cunoscută de cei ce sunt născuți din nou!), dar această experiență a trecutului îi poate face să se ciocnească cu celălalt partener în căsnicie care nu a cunoscut astfel de părinți.

Modul în care un cuplu căsătorit poate atinge și păstra armonia familială în domeniul bănesc nu este doar o problemă teoretică sau ideologică. Dimpotrivă, este una practică care trebuie înfruntată de cei doi și pentru care trebuie să se pregătească din timp.

Fără să greșim trebuie să spunem că armonia dintr-o familie în această privință constă într-un respect reciproc și sincer față de filozofia biblică a banilor. Un cuplu creștin ar trebui să accepte această filozofie nu doar fiindcă este eficientă și fiindcă produce unitate (armonie), ci fiindcă reprezintă ceea ce Dumnezeu vrea de la ei. Cu toate acestea adoptând concepția biblică a banilor amândoi vor observa că vor beneficia de o armonie sporită între ei, dar care reprezintă doar unul dintre beneficii. A le spune celor căsătoriți să fie uniți la acest capitol și a-i face să se simtă vinovați din cauza dezacordurilor lor nu va conduce automat la unitate. De regulă, unitatea apare doar atunci când se acceptă un standard comun, sau un sistem de valori comune. În opinia mea, cele mai multe conflicte materiale din căsnicie se datorează unei lipse de înțelegere a principiilor scripturale privitoare la bani. Majoritatea acestor conflicte se pot rezolva când cei doi aplică deopotrivă aceste principii în viețile lor. Iată care sunt câteva dintre aceste principii invocate.

A. Dumnezeu este acela care-i dă omului puterea de a avea un profit, de a câștiga bani.

(Expresiile care atrag cel mai mult atenția asupra acestor principii biblice vor apărea cu litere mari.)

Deut.8:17-18
Vezi să nu zici în inima ta: ,,Tăria mea și puterea mânii mele mi-au câștigat aceste bogății." Ci adu-ți aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci el îți va da putere să le câștigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinții voștri prin jurământ, cum face astăzi.

1Cronici 29:11, 12
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice! De la tine vine bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.

Prov.10:22
Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.

1Cor.4:7
Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?

B. Tot ceea ce noi avem aparține Domnului.

Psalmul 24:1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc!

1Cronici 29:11, 14
A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău; ... Căci ce sunt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.

Observați cum darurile și jertfele pe care noi le aducem lui Dumnezeu, sau mai bine zis, le aduceau copiii lui Israel, nu le putem considera că le-au câștigat cu sudoarea frunții lor, ci că "au venit de la El și din mâna Lui le-au primit". De asemenea, nu putem să nu remarcăm ce ne spun principiile A și B despre utilizarea banilor! Noi suntem doar niște "administratori" ai lor și a orice altceva posedăm. De aceea, trebuie să ne folosim bunurile noastre cu înțelepciune, după multă rugăciune și cu discernământ, după cum El ne călăuzește, așa cum El dorește, nu cum am dori noi.

C. În viață există multe lucruri care sunt mult mai scumpe decât aurul (sau, banii).

Din pricina spațiului și a cernelii mă voi limita doar la a reda porțiunile ce subliniază principiul biblic al utilizării banilor și nu întreg versetul, sau versetele. Vă rog să citiți întreg contextul porțiunilor desprinse în Bibliile voastre. Acele "lucruri" mai prețioase decât banii sau posesiunile materiale vor apărea cu litere mari.

Mat.16:26 ...să-și piardă sufletul...sau să câștige toată lumea?

Luca 12:15 ...viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui...

Prov.15:16, 17 ...Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu turburare! Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură.

Prov.16:8 Mai bine puțin, cu dreptate (cinstit atât înaintea oamenilor, cât și înaintea lui Dumnezeu), decât mari venituri, cu strâmbătate.

Prov.16:16 Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului!

Prov.22:1 Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare, și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.

Ieremia 9:23, 24 ,,Așa vorbește Domnul: ,Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul."

Luca 12:20, 21 Dar Dumnezeu i-a zis: ,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?' Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de Dumnezeu. (evident, "lucrul" important este sufletul omului, nu banii lui)

Mat.96:19, 20 Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.

1Tim.6:6, 9 Negreșit, evlavia însoțită de mulțămire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, cari cufundă pe oameni în prăpăd, și pierzare.

1Tim.6:17, 18, 19 17 Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.

Filip.3:7, 8, 9 Dar lucrurile, cari pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii Lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos, și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credință.

Efes.3:8 Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogățiile nepătrunse ale Lui Hristos...

Psalmul 19:9, 10; Psalmul 119:72 Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri...Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur și de argint.

Prov.19:1 Mai mult prețuiește săracul, care umblă în neprihănirea Lui, decât un bogat cu buze stricate și nebun.

Prov.31:10; 19:14 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele...Casa și averea le moștenim de la părinți, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.

Mat.6:33; Colos.3:1, 2 Căutați mai întâi împărăția Lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri (nevoi materiale, de exemplu) vi se vor da pe deasupra...să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Psalmul 127:3, 5 Iată, fiii (copiii) sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El... Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei!

Gândiți-vă acum cum vă fac să munciți aceste "lucruri" și cu cât mai prețioase decât valorile materiale sunt ele! Deși nu sunt totul în această viață, bunurile materiale și banii merită totuși efortul nostru onest în obținerea lor. Dar ceea ce nu pot să-i procure omului banii câștigați și obiectele posedate sunt exact aceste lucruri descrise și subliniate în versetele de mai sus. Fericirea, pacea sufletească, iertarea lui Dumnezeu, mântuirea, harul, înfierea, "lucrurile de sus", "bogățiile" lui Dumnezeu, etc.

D. Lăcomia, nemulțumirea și îngrijorarea în privința banilor sau a posesiunilor materiale sunt păcat.

Exodul 20:17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

Col.3:5 De aceea, omorâți mădularele voastre cari sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lăcomia, care este o închinare la idoli. (adesea, lăcomia reprezintă o tentativă nereușită se a aduce satisfacție eu-ului, în loc de a arăta recunoștință lui Dumnezeu pentru ce ai!)

Evrei 13:5 Să nu fiți Iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: ,,Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi."

Luca 12:15 ,,Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui."

Observație: expresia de mai sus, "belșugul avuției" nu reprezintă o stare materială moștenită sau pur și simplu venită din mâna lui Dumnezeu, ci sugerează mai degrabă o dorință necontrolată de a avea mai mult și de a câștiga mai mult, dorință generată de lăcomie, așa cum ne indică contextul.

Mat.6:25, 31, 34 De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? ...Nu vă îngrijorați dar, zicând: ,,Ce vom mânca?" Sau: ,,Ce vom bea?" Sau: ,,Cu ce ne vom îmbrăca?" ...Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.

Gândiți-vă la ce ne spun aceste versete în perspectiva goanei unora după lucruri mai noi, mai bune, mai frumoase, mai strălucitoare, la a concura cu vecinul tău în ce privește mașina, casa, mobila, cariera, etc. Concluzia unor buni creștini ar trebui să fie:

Căci noi n-am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (1Tim.6:7, 8)


Adauga un comentariu

Nume
Comentariu
www.piataaradului.ro
  ...Vezi aici!

Alte articole

www.ofertearadene.ro
......Vezi aici!
www.bisericiarad.ro - Oferte locale
...MONITOARE, SERVICE, CALCULATOARE...Vezi aici!